Armistiţiul de Crăciun din Primul Război Mondial
24 decembrie 1914 armistițiul de Crăciun in timpul Primului Război Mondial declanșat la 28 Iulie 1914. Evenimentul a avut loc pe Frontul de Vest, unul din fronturile de luptă principale, unde se confruntau germanii, francezii, britanicii. Evenimentul a fost transpus si in filmul “Crăciun fericit”
Armistiţiul de Crăciun, care a avut loc în principal între soldaţii britanici şi cei germani de pe frontul de vest, în decembrie 1914, este un eveniment neglijat de relatările istorice oficiale ale „Marelui Război” şi ascuns publicului de către istoricii orwellieni. Stanley Weintraub a rupt acest văl al tăcerii şi a scris o istorie emoţionantă a acestui eveniment, pe baza scrisorilor trimise acasă de pe front şi a jurnalelor soldaţilor implicaţi. Cartea sa este intitulată Silent Night: The Story of the World War I Christmas Truce şi conţine multe imagini ale evenimentelor, în care se pot vedea forţele opozante amestecându-se şi celebrând împreună acel prim Crăciun al războiului. Această întâmplare remarcabilă a început, după cum scrie Weintraub, în dimineaţa zile de 19 decembrie 1914:
Locotenentul Geoffrey Heinekey, nou membru al Queen’s Westminister Rifles, i-a scris mamei sale că „s-a întâmplat un lucru dintre cele mai extraordinare. … Nişte germani au…
Vezi articolul original 597 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Biserica Baptistă Provodența București, 22 decembrie 2019 – Recital de Crăciun la pian
Invitație la Recital de Crăciun la pian susținut de Nicolae Crosman: 22 Decembrie 2019.
Invitat la vioară Ioan Albert Silveșan.
Mesaj biblic Otniel Bunaciu.
Duminică dimineața – Biserica Creștină Baptistă ,,Providența” București, ora 10:00.
Partajează asta:
Întâlnirea “Desculți” ediția XV – Hickory NC, Romanian Baptist Church, 11-13 octb. 2019
Istorie contemporana -“Desculti” homecoming, editia XV. Daca putem sa parasim trecutul -si nu e cu suparare- am copiat un anunt de la Florian Guler (mentorul descultilor): Doamnelor Domnișoarelor si Domnilor.
Dragi frați si surori – s-a pornit numătoarea inversa pentru Sărbătoare.
11-13 oct 2019 la Hickory NC, Romanian Baptist Church, intalnirea “Desculți.”
Programul se desfasoara dupa ora ET USA (ora este in urma cu 7 ore decat Romania adica 12 PM Ro – 5 AM usa).
Incepem vineri la ora ET- 7 PM.
Sâmbătă de la ora ET-10 AM- 9PM vor fi 3 sesiuni la mijloc este sesiunea tinerilor ( engleză).
Duminică incepm la ET-10:00 AM (la 10:30 AM incepe transmisia in direc in Europa pe canalul CREDO-TV.
Transmiisiile vineri sambata pe Facebook si Iternet la Credo TV..
Daca este sa vorbim despre cantarea si poezia creștină – prin muzica si versuri ele trebuie sa tulbure, sa producă in cantaret ca și in ascultători, nelinisti, intrebari, căutări si doruri.
Fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă; așadar numai îmbrăţişându-ne unul pe celălalt vom fi in stare sa zburăm.”
“Domnul sa vegheze asupra ta si asupra mea, cand ne vom pierde unul pe altul din vedere” (Gn.31:49)
Informație primită de la Doru Radu
Partajează asta:
Andrei Pleșu: Prin excesul acomodării, românii au ratat, pînă tîrziu, rezistența reală
Prin excesul acomodării, românii au ratat, pînă tîrziu, rezistența reală, eficientă, riscantă (cu excepțiile de rigoare: Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, Gabriel Andreescu, Vasile Paraschiv, Dan Petrescu și alții, nu mulți). Am recuperat „onoarea nereperată“ fie prin amplă gesticulație antiguvernamentală după 1989, fie prin forjarea unui concept discutabil: „rezistența prin cultură“. În alte foste țări comuniste, lucrurile au arătat (și arată) altfel.
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/binele-raului-totalitar
Acomodarea a fost unul dintre cele trei paliere alâturi de rezistență și colaborare care au caracterizat și spațiul evanghelic în comunism, inclusiv cel baptist. A se vedea în acest sens studiile și lucrările de specialitate printre care si Marius Silvesan, Bisericile Creștine Baptiste din România (1948-1965) între acomodare, persecuție și rezistență.
Partajează asta:
Iosif Țon – 85 de ani
Iosif Țon, unul dintre liderii proieminenți ai evanghelicilor români ai secolului XX a ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani.
În primele decade ale secolului XXI, Iosif Țon a rămas ultimul mare mit al baptiștilor români, cea mai notorie instituție a baptiștilor români, dar și cea mai importantă figură din istoria evanghelicilor români, un ctitor de instituții care nu poate fi comparat, în istoria baptiștilor români, decît cu Constantin Adorian.
Oricine, în următorii 10 sau 100 de ani, va vrea să știe cîte ceva despre evanghelicii români, va trebui să petreacă pagini bune citind despre Iosif Țon. Lipsa monografiilor despre Iosif Țon și despre alți evanghelici de notorietate nu este decât un semn de dezinteres al evanghelicilor români pentru propriile personalități și valori.
Vezi:
Blogurile lui Alin Cristea: IOSIF ȚON
Alin Cristea: Cine este Iosif Țon?
Alin Cristea: Lecții de viaţă – Iosif Țon
Alin Cristea: Istoria baptiștilor orădeni în date și imagini (3) – Constantin Adorian și Iosif Țon
Alin Cristea: Our Amazing Josef Tson
Vezi articolul original 1.092 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
28 septembrie – Comemorare Ferenc Visky la Oradea
Un eveniment important prntru a intrlege care a fost rolul credintei in perioade de persecutie.
Platforma Decenu.eu și editura Casa Cărții te invită la un eveniment comemorativ Ferenc Visky și lansarea cărții Prizonierii speranței, editor Francisc Visky.
Ferenc Visky (1918-2005), preot reformat din mișcarea betanistă, a
fost arestat de regim și condamnat la 22 de închisoare (a stat închis
însă între 1958-1964). La scurtă vreme după arestarea lui, soția Julia
și cei 7 copii (cu vârste între 12 și 2 ani) sunt deportați în Bărăgan
și abandonați în câmp. În închisoare, Visky Ferenc se împrietenește cu
Richard Wurmbrand și cu alți deținuți de diferite naționalități și
confesiuni. După grațiere, a fost repartizat în parohia din Paleu, lângă
Oradea, ca să fie mai ușor de supravegheat de către autorități. Își
continuă însă întâlnirile și activitățile subversive, iar în 1983 va fi
obligat să se pensioneze. Născut la Agriș (județul SM), decedează în
2005 la Oradea.
La eveniment vor participa doi dintre băieții lui Ferenc: Francisc și
Vezi articolul original 143 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
România literară: Evanghelicii față cu dialogul interconfesional – Teofil Stanciu
România este țara tuturor posibilităților, inclusiv cea a dialogului interconfesional, subiect despre care discută Teofil Stanciu în cadrul unui articol publicat în România Literară. Autorul pleacă de la referendumul pe tema familiei care a avut loc anul trecut și oferă explicații referitoare la dialogul între confesiunea ortodoxă (majoritară) și alte confesiuni, precum cele evanghelice (baptiști, penticostali, creștinini după Evanghelie).
Iată un fragment din articolul cu pricina:
A surprins pe multă lume apariția publică – prilejuită de referendumul pentru (re)definirea familiei – a majoritarilor ortodocși braț la braț cu minoritari greco-catolici, catolici, penticostali, baptiști, creștini după Evanghelie, adventiști etc. Surprinși erau și cei care nu știau mare lucru despre diferențele dintre aceste confesiuni creștine, dar încercau să înțeleagă câte ceva, și cei care știau mai multe despre relațiile nu tocmai frățești de-a lungul timpului. S-a speculat destul de mult pe seama motivelor care au adus atâtea culte laolaltă, dar fără să se ajungă la concluzii clare și unanim acceptate. Dincolo însă de ipotezele mai mult sau mai puțin fanteziste, oculte sau conspiraționiste, se detașează și două explicații de o banală simplitate: creștinii de diverse confesiuni au descoperit că au niște valori morale comune pe care vor să le apere și, totodată, că au adversari comuni.
Continuarea în România literară nr. 36-37/2019
Partajează asta:
Cum evalua R. Wurmbrand situația religioasă din România în 1959?
R. Wurmbrand făcuse deja opt ani și jumătate de închisoare când scria aceste rânduri (17 martie 1959) ca parte a unei evaluări foarte critice a situației religioase din România.
Wurmbrand, care cunoștea din interior comunismul (fusese activist comunist în ilegalitate și schimbase tabăra încă din interbelic), știa de ce sunt în stare foștii săi tovarăși. Așadar, își permitea să spună lucrurilor pe șleau, conștient că, în sinea lor, securiștii îi vor fi dat dreptate, chiar dacă rămâneau prizonieri-călăi ai unui sistem diabolic care se banalizase prin ubicuitate.
Mai jos câteva pagini care arată cât de bine era informat Wurmbrand cu privire la întreg spectrul religios din România.
Wurmbrand nu avea ochiul atent la nuanțe academice. Făcea afirmații mari, „totalizante”, radicale. Dar asta era personalitatea lui profetică. Era un ins care nu lua prizonieri, dacă stătea de vorbă cu adversari care se complăceau în minciună.
Curajul lui Wurmbrand, vădit în această…
Vezi articolul original 22 de cuvinte mai mult
Istorie Evanghelica 