Maxima zilei – 17 mai 2017
Isus este atât predicatorul adevărat cât și ascultătorul adevărat. În felul acesta, El ne îndreptățește în timp ce ne luptăm să predicăm cu credincioșie, și îndreptățește adunarea în timp ce se luptă să asculte cu credincioșie.
Partajează asta:
Lucian Boia – Astăzi nu mai e politic corect să definim proiectul european drept „creștin”
E clar că astăzi nu mai e politic corect – și nici măcar sociologic sau cultural corect – să definim proiectul european drept „creștin“; altele sunt trăsăturile sale definitorii. Dar asta nu poate schimba trecutul, sau nu trebuie să-l schimbe. Civilizația Europeană s-a înălțat pe un fundament creștin; și a ocoli acest adevăr, pe diverse motive de oportunitate politică (cum ar fi să nu-i jignim pe „ceilalți“) corespunde pur și simplu unui fals prin omisiune.
Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei, Editura Humanitas, București, 2016, p. 23.
Partajează asta:
Cristiana Gherghin & Sarah Facus, La cruce sus
Partajează asta:
Conferința științifică Reforma și limbajul credinței – Prelegere Conf. Univ. Dr. Cristian Caraman, Impactul muzicii protestante asupra Reformei
Partajează asta:
Maxima zilei – 8 mai 2017
Rolul artistului este foarte asemănător cu acela al profetului. Nici acesta nu face teologie, ci dă naștere unor experiențe existențiale, în speranța că acestea îl vor scoate pe privitor din rutina religioasă care îi omoară sufletul. Tocmai de aceea, marii teologi sunt și profeți, adică un fel de artiști ai teologiei.
Partajează asta:
La mulți ani, Ovidiu Rusnac !
Ovidiu Rusnac este păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București, fiind licențiat în teologie la Universitatea Emanuel din Oradea (2010) și masterate al Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București.
Este căsătorit cu Corina și împreună au doi copii, Samuel și Miriam.
Mai jos un grupaj de poze
Cătălin Vasile, Ovidiu Rusnac, Ștefan Ivan
*
*
Partajează asta:
Imagine și cuvânt în postmodernism (2)
Imagine și cuvânt în postmodernism – Tudor Luca, Editura Metanoia, Oradea, 2017, 157 p.
“Relativismul postmodern susține că toate concepțiile despre lume și viață descriu aceeași realitate, așa cum se întâmplă când ai percepții diferite dacă privești un obiect din unghiuri diferite. […]
Perspectiva pluralistă a lumii respinge Cuvântul scris al lui Dumnezeu și mântuirea prin Domnul Isus ca fiind unica Cale de mântuire. Islamismul, iudaismul, budismul, hinduismul, păgânismul nu sunt cu nimic mai prejos, ele fiind la fel de autentice ca și creștinismul.
Scriptura dă de înțeles că este imposibil ca toate concepțiile despre lume și viață sau Dumnezeu să fie adevărate. Există doar o singură perspectivă adevărată care este afirmată de Scriptură, prin urmare cele care se opun trebuie considerate false.” (p. 80-81)
Partajează asta:
Imagine și cuvânt în postmodernism (1)
Imagine și cuvânt în postmodernism – Tudor Luca, Editura Metanoia, Oradea, 2017, 157 p.
“Nimeni nu poate să conteste aportul pozitiv și benefic pe care îl au televizoarele și computerele în societatea actuală. Evanghelia este propovăduită prin aceste mijloace, iar cărțile sunt tehnoredactate mult mai repede și mai ușor prin programul Word prezent în computer. Internetul este considerat mediul democratic suprem de comunicare pentru că susține libertatea de opinie, individualismul, libertatea adică susține elementele de bază ale democrației. Oamenii au acces la informații mult mai repede, comunică mult mai eficient și își fac chiar cumpărături prin aceste mijloace de comunicare.
Computerele și internetul reprezintă însă și o lume unde perversiunea, imoralitatea, inhibițiile și minciunile persistă. Deși beneficiile noilor tehnologii nu pot fi contestate, ele sunt doar o umbră a pericolelor ei. Televiziunea, computerul, internetul sporește libertatea de exprimare, dar în același timp sporește degradarea morală în virtutea libertății: fiecare spune…
Vezi articolul original 55 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
CulturaVietii.ro: Originile răului sau ce înseamnă comunismul (fragment I/II). Lupta lui Lenin cu Dumnezeu
Prezint aici un fragment dintr-un articol interesant referitor la politica religioasă a bolșevicilor, articol care reprezintă un fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor: Volodski I.O. Traducere și adaptare: Provita Media. Am văzut faptul că lucrarea respectivă este disponibilă online în limba engleză (direct sau prin traducerea paginii).
Fragmentul tradus de cei de la Provita Media face referire doar la cazul Bisericii Ortodoxe Ruse. Ar fi interesat de citit o lucrare sintetică despre politica religioasă sovietică în general și în particular despre cultele evanghelice. Nu știu dacă cartea de față are bibliografie, dar în paginile citite nu am regăsit referințe bibliografice, deși ar fi fost utile având în vedere referirile la fonduri arhivistice secrete sau puțin cunoscute.
Lupta împotriva Bisericii s-a datorat pe de-o parte ideologiei aceea, așa cum prezintă autoarea cărții, iar pe de altă parte unor considerente politice. Unul dintre acestea era acela că Biserica era văzută ca un aliat tradițional al monarhiei, ori bolșevicii luptau împotriva acesteia. Un alt aspect care ține de registrul ideologic era atacul asupra familiei și încercarea de formare a omului nou „hmo sovieticus”, fapt cu implicații directe și în registrul religios.
Pentru a înțelege mai bine schimbările politice și ideologice care se produc în Rusia bolsevică, precum și sursele de inspirație din Revoluția Franceză (1789) recomand lectura cărții istoricului britanic Orlando Figes, Rusia Revoluționară (1891-1991).
Mai jos un fragment din cartea menționată cu o introducere foarte interesantă despre cât de bine era în comunism.
Biserică vandalizată
Probabil ați auzit aceste cuvinte: „Pe vremea comuniștilor se traia mai bine… Pe vremea comuniștilor nu exista un asemenea haos…”. Omului ii vine ușor sa priveasca trecutul prin romantism și sa-l prezinte in culori roz. In acest fel, in anumite zone, viața in comunism apare ca o eliberare de toate necazurile și temerile legate de viitor, iar comuniștilor le sunt incredințate conducerea unor regiuni intregi. Putem sa nu-i luam in serios, pentru ca și bolșevicii, inainte de Revoluția din 1917, nu erau luați prea in serios. Ce este comunismul? Nimeni nu știe in mod clar, daca, desigur, nu amintim de celebrele sloganuri vechi. Nici macar marxiștii nu-i cunosc adevarata sa natura, caci comunismul este cunoscut doar unui cerc restrans de inițiați.
***
Lupta lui Lenin cu Dumnezeu
Vladimir Ulianov a fost botezat la 16 (29) aprilie 1870. Tatal sau, Ilia Nikolaevici, era un om credincios. Cum s-a putut intampla ca fiul unui credincios, dintr-o data, sa o ia pe o cale anti-creștina? G.M. Krjijanovski a susținut ca Lenin i-ar fi povestit, „ca el deja din clasa a cincea, brusc, a terminat cu toate chestiunile religioase, și-a scos crucea de la gat și a aruncat-o la gunoi…”. Nu cumva se trezisera in el genele bunicului? Intr-un fel sau altul, dar Vladimir Ulianov s-a transformat intr-un apostat și a devenit in mod decisiv un dușman inverșunat al Bisericii Ortodoxe. Inca din 1905, in articolul „Socialismul și religia”, Lenin cere „sa se lupte cu intunericul religios”. Sub sloganul „Religia este opiu pentru popor”, Lenin, cu fanatismul sau, a educat la bolșevici ura fața de religie, in special, fața de creștinism. Activitațile sale erau indreptate impotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și impotriva maselor de mai multe milioane de credincioși. Poziția sa este exprimata, cu toata sinceritatea, in urmatoarea afirmație:
„Orice idee religioasa, despre Dumnezeul drag, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabila… cea mai periculoasa mizerie, boala cea mai grea”.
„Energia electrica va lua locul lui Dumnezeu, pentru țaran. Lasați-l pe țaran sa se roage la electricitate; el va simți astfel mai mult puterea guvernului central – decat pe cea cereasca”.
Așa vorbea Lenin, in conversație cu Miliutin și Krasin, cand discutau problema electrificarii.
Istorie Evanghelica 