Catehismul cel scurt de la Westminster via Monogerism
Catehismul cel scurt de la Westminster este un document doctrinar esenţial pentru prezbiterienii englezi şi scoţieni, dar şi pentru unii congregaţionalişti şi baptişti (care nu aderă la înţelegerea prezbiteriană cu privire la botez şi organizarea bisericii). Conceput de Adunarea de la Westminster (1643-1649), la care au luat parte 121 de teologi puritani, a fost autorizat, alături de Confesiune şiCatehismul cel lung, de Biserica Scoţiei în iulie 1648.Catehismul cel lung a fost pregătit în special ca să fie folosit de preoţi şi este prea detaliat pentru a putea fi memorat, fiind mai puţin cunoscut decât varianta scurtă.
Scopul Catehismului cel scurt este acela de a-i educa pe copii în materie de doctrină şi credinţă. Formatul său este: întrebare simplă, răspuns uşor de reţinut. Catehismul este compus din 107 întrebări şi răspunsuri. Primele 12 întrebări se referă la natura lui Dumnezeu, la decretele Sale şi la creaţie. Întrebările de la 13 la 20 au de-a face cu păcatul originar şi cu starea căzută a naturii omului. Întrebările 21-38 se referă Hristos Răscumpărătorul şi la beneficiile care decurg din răscumpărare. Următorul set de întrebări, 39-84, discută despre cele zece porunci. Întrebările 85-97 au în vedere sacramentele (botezul şi Cina Domnului). Setul final de întrebări, 98-107, explică Rugăciunea Domnului. Această organizare reia ordinea temelor din Catehismul de la Heidelberg (1563) al bisericilor reformate de pe continent.
Pentru descărcarea Catehismului daţi clic pe imagine.
http://www.monergism.ro/index.php/2011/11/catehismul-cel-scurt-de-la-westminster/
Noul Cod civil al României interzice căsătoria dintre persoane de acelaşi sex
Noul Cod civil al României interzice căsătoria dintre persoane de acelaşi sex, nerecunoscând nici parteneriatele civile de acest gen încheiate în străinătate.
Pentru alte prevederi ale noului Cod Civil referitoare la custodia copiilor în caz de divorț al părinților precum și la declararea unei persoane dispărute ca decedată în cazul existenței unor indicii, accesați link-ul.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro
Circulara nr. 125 din 1930 a episcopului Iosif Traian Badescu pentru combaterea prozelitismului sectar
În anul 1930 episcopul Iosif Traian Bădescu de la Caransebes a emis o circulara pentru clerul din eparhia sa. In aceasta circulara se prezenta felul in care un preot trebuie sa se raporteze la fenomenul sectar dar si o rugăciune pe care preotii trebuiau sa o citeasca in timpul Liturghiei formata din ectenii si rugaciuni speciale. Menționăm faptul că din punct de vedere religios perioada interbelică este una în care s-a manifestat din plin opoziția Bisericii Ortodoxe Române față de celelalte confesiuni religioase în special cele evanghelice pe care le considera sectare.
Textul de mai jos este o reproducere cuvant cu cuvant a circularei nr. 125 din 1930 pastrata la arhiva parohiei ortodoxe Eselnita din judetul Mehedinti, Tom XXI fila 120-121, publicata de catre preotul Cristian Aurel Tomescu din Comlosu Mare – Timis, in cartea „Episcopul Iosif Traian Badescu. Pastoralele, cuvantarile si ordinele circulare”, aparuta la editura Episcopiei Caransebesului, anul 2008, cand parintele Tomescu era paroh la Iecea mica.
Textul integral al circularei:
Onorata Preotime Parohiala!
S-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece vrajmasii Bisericii lui Hristos; s-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece cei ce raspandesc invataturi gresite in poporul nostru dreptcredincios incredintat pastoririi noastre, si pentru care vom avea sa dam seama Mantuitorului Hristos. Care si-a varsat scump sangele Sau pentru rascumpararea noastra; s-au inmultit si se inmultesc necontenit cei ce se silesc sa produca dezbinare in popor si instrainare de Biserica noastra dreptmaritoare, de legea noastra ortodoxa; s-au inmultit si se inmultesc diferitele secte, care cauta sa se inradacineze in parohiile noastre si sa slabeasca legatura poporului nostru cu Sfanta noastra Biserica, cu asezamintele noastre bisericesti, nimicind intr-una legatura lui cu preotii Bisericii, care sunt spini in ochii lor si a caror autoritate se silesc cu toate puterile a o distruge.
Vrajmasii Bisericii noastre lucra neosteniti, cu perseverenta si sistematic. Au mijloace materiale — se vede — din abundenta, pe care le castiga sub diferite titluri, chiar si de la cei cazuti dintre ai nostri in mrejele lor. Sunt neobositi in lucrul, activitatea lor distrugatoare. Vorbesc, ademenesc in tot timpul si in tot locul, in adunarile lor, pe cale, in calatorii, pe strazi, in piete — pe timpul si in zilele de targ — isi furiseaza si imbie cartile, scrierile lor pana si intrand prin casele credinciosilor nostri. Se folosesc de toate neintelegerile si lipsurile ce apar in parohiile noastre, isi fauresc arme din toate greselile si slabiciunile preotilor nostri, arme cu care reusesc mai intotdeauna sa produca dezbinare si instrainare de Biserica, formandu-se adunari sectare in parohiile noastre . Am ajuns pana acolo, incat cu durere vedem, ca pe alocuri au ridicat case impunatoare, pentru adunarile lor sectare.
Faptul ca ademenitorii si propagatorii de erezii au putut afla teren prielnic in mijlocul poporului nostru, incat sa se inradacineze de-a binelea in unele locuri, isi are explicatia sa dureroasa, si deocamdata nu e intentia mea de a ma extinde asupra cauzelor care au facilitat, au usurat activitatea dezastruoasa a strainilor de neam si de lege. Acestia molipsind poporul nostru, au aflat misionari si predicatori zelosi, chiar din poporul nostru, care apoi in urma cunostintelor, legaturilor lor de rudenie si prietenie cu consatenii lor, si in urma atingerilor lor cu acestia, cu mai mare usurinta au continuat munca eretica, la care s-au inhamat.
Zic, nu este intentia mea sa arat acele cauze. Doresc de asta data numai sa atrag atentia Onoratei Preotimi asupra primejdiei ce ne ameninta, ce ameninta intregitatea poporului nostru ortodox si sa-i impun in ceasul actual de primejdie, datoria de a invata si datoria de a ne ruga.
Datoria de a invata decurge de altminteri din porunca Mantuitorului: „mergeti si invatati toate popoarele”, si prin urmare din datoria chemarii preotesti, datorie pe care a luat-o fiecare preot asupra sa deodata cu hirotonia, pe langa infricosatul juramant depus inaintea sfantului altar, cand a primit in mainile sale pe Mantuitorul.
Fiecare preot e un apostol, misionar in parohia sa, si deci e dator sa invete pe credinciosi, atat in sfanta biserica, cat si afara de sfanta biserica la toate ocaziile binevenite. Sa-i invete si sa-i intareasca in credinta noastra ortodoxa, pentru ca astfel intariti, sa poata tine piept cu ratacitii, care s-au apropiat de dansii, spre a-i amagi cu rastalmacirile lor.
Preotii sa nu caute ca ei insisi sa intre in dispute publice cu sectarii, ci, pe credinciosii lor ortodocsi sa-i instruiasca asupra adevaratului inteles al Sfintei Scripturi, in punctele rastalmacite de sectari, si sa le arate adevarul invataturii Bisericii noastre si greselie sectarilor. Daca credinciosii vor fi instruiti si astfel, luminati si tari in credinta, ei vor fi imuni contra otravei sectare, eretice, si sectarii nu se vor putea inmulti, din contra vor slabi, caci vor fi combatuti de semenii lor, carora nu le pot imputa interes de tagma sau material, cum ar putea sa-i acuze pe preoti. Preotii, cand li se da ocazia sa vina in atingere cu vreun sectar, sa fie totdeauna prietenosi, rabdatori, indulgenti si sfatuitori prietenesti si ei insisi model de om cumpanit, cum se cade unui parinte sufletesc, caci numai asa va fi invatator cu cuvantul si cu fapta.
Din cele expuse pe scurt mai sus se intelege clar datoria Onoratei Preotimi de a invata. Aici ramane sa mai adaug necesitatea, ca folosindu-se de diferitele scrieri teologice si de scrierile ce au aparut si apar mai nou, in ceea ce priveste pe sectari, sa nazuiasca a-si imbogati cunostintele in aceasta directie.
Din imprejurarea in care ne aflam, atacati de vrajmasii Bisericii si ai credintei noastre ortodoxe, si din imprejurarea ca suntem datori a ne ingriji pentru mantuirea sufleteasca a credinciosilor nostri, ca nici un suflet incredintat noua sa nu piara, apoi din considerare fata de slabiciunile noastre omenesti, in urma carora ne imbulzesc vrajmasii vazuti si nevazuti, ni se arata datoria de a ne ruga lui Dumnezeu, ca sa nu ne lase lipsiti de ajutorul Sau.
Sa recurgem, in aceste vremuri grele pentru Biserica si pentru poporul nostru, la ajutorul si sprijinul lui Dumnezeu, pe de o parte, pentru ca cei rataciti sa se intoarca la calea adevarului, iar pe de alta parte, cei credinciosi sa fie feriti de ademenirile sectare.
Suntem datori sa ne rugam pentru cei rataciti, caci sufletele lor ne-au fost incredintate spre pastorire si suntem raspunzatori pentru ele. Iar pentru cei credinciosi avem datoria sa ne rugam, ca avand sprijinul lui Dumnezeu sa se intareasca in credinta, iar sufletele lor sa nu se primejduiasca, caci fiindu-ne incredintate spre pastorire, avem raspundere pentru ele.
De aceea am considerat ca este bine a dispune urmatoarele:
Timp de sase saptamani sa se faca rugaciune la toate serviciile dumnezeiesti: Vecernie, Utrenie si la Sfanta Liturgie, precum urmeaza :
1. La ectenia mare a pacii, la Vecernie, Utrenie si Sfanta Liturgie, sa se intercaleze urmatoarele ectenii:
a) Pentru ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru cu milostivire sa caute spre Biserica dreptmaritoare, cea sfanta a Sa, pe care a intemeiat-o pe piatra drepteicredinte, Domnului sa ne rugam.
b) Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru ascultand glasul rugaciunii noastre a pacatosilor, ca un Indurar si mult Milostiv sa intareasca in inima credinciosilor rascumparati cu scump Sangele Fiului Sau, dreapta credinta primita de la Dansul si pastrata in sfanta noastra Biserica dreptmaritoare, Domnului sa ne rugam.
c) Pentru ca, ca un Atotputernic si mult Milostiv, sa impiedece lucrarea vrajmasilor vazuti si nevazuti ai Bisericii Sale dreptmaritoare, care cu mestesugirile lor cauta sa tulbure curatenia invataturilor mantuitoare ale iubitului Sau Fiu, Domnului nostru Iisus Hristos, Domnului sa ne rugam.
d) Pentru ca cu Dreapta Sa Atotputernica sa rupa mrejele vrajmasilor, ce le arunca asupra poporului credincios, pentru a-l dezbina de Sfanta Sa Biserica dreptmaritoare si a-l ademeni in staulul necredintei, a relei credinte sau a credintei desarte, in care pandeste moartea sufleteasca, Domnului sa ne rugam.
e) Pentru ca din iubirea Lui de oameni sa reaprinda in inimile celor rataciti si amagiti dragostea fata de Sfanta Biserica dreptmaritoare, in care parintii, stramosii lor si ei insisi s-au nascut, Domnului sa ne rugam.
f) Pentru ca cu Duhul Sau cel Prea Sfant sa lumineze mintea si sa incalzeasca inima celor rataciti si amagiti de falsii invatatori si amagitori si sa-i readuca in sanul Sfintei Sale Biserici dreptmaritoare, Domnului sa ne rugam.
g) Pentru ca sa se sfarame puterea, iscodirile si mestesugirile celor ce falsifica si rastalmacesc cuvantul adevarului, – Domnului sa ne rugam.
Urmeaza apoi : „Pentru ca sa ne mantuim noi de tot necazul, mania, primejdia si nevoia , Domnului sa ne rugam” si cele urmatoare din Liturghier.
2. La Vecernie in ectenia de dupa Prochimen, la Utrenie in ectenia de dupa doxologie, respectiv dupa tropar si la Sfanta Liturghie in ectenia de dupa Sfanta Evanghelie se vor intercala urmatoarele ectenii:
a) Tie Unuia am gresit, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, si mai multe pedeapse dupa pacatele noastre, suntem vrednici a primi, ci spre a Ta milostivire cautand cu cainta si cu umilinta, la Tine Mantuitorul nostru, scapam si cu lacrimi strigam : Izbaveste-ne de primejdiile, de necazurile si de intristarile noastre, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne milueste.
b) Doamne, Iisus Hristoase, Rascumparatorul si Mantuitorul nostru, Cel ce cu scump Sangele Tau varsat pe cruce ai spalat pacatele nostre si ai intarit invataturile Tale dumnezeiesti, cauta spre noi pacatosii si vezi cum s-au napustit asupra noastra cei care necinstesc Sfanta Crucea sfintita cu Scump Sangele Tau, care dispretuiesc Sfintele Taine asezate de Tine pentru mantuirea sufletelor noastre, in Sfanta Ta Biserica dreptmaritoare, vezi si ca un prea Indurat si mult Milostiv, acopera cu Harul Tau pe poporul Tau, – ne rugam Tie auzi-ne si ne miluieste.
c) Cu Patimile Tale pe Cruce si cu Invierea Ta din morti ai zdrobit puterea iadului Mantuitorule, deschizandu-ne portile Cerului, netezind calea spre fericirea cereasca, celor ce cu credinta urmeaza invataturile Tale Doamne. Dar s-au inmultit Doamne cei ce rastalmacind scripturile vaneaza sufletele credinciosilor, ca sa iasa din Biserica Ta dreptmaritoare, inchizandu-li-se astfel portile ceresti. Pazeste si mantuieste sufletele lor Mantuitorule, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste.
d) Intinde mana Ta cea Atotputernica Doamne si cu Duhul Tau cel Prea Sfant ajuta slabiciunii noastre omenesti si nimicind sagetile veninoase ale celor ce falsifica adevarul invataturilor Tale, predate de Sfanta noastra Biserica dreptmaritoare, pastreaza nevatamati pe credinciosii Tai, — rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste.
e) Ca un iubitor de oameni, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, iarta pacatele celor rataciti si iesiti din sanul Bisericei noastre, si cu Harul Tau ajuta-i deschizandu-le calea spre a se intoarce in sanul Sfintei noastre Biserici dreptmaritoare, spre a se putea impartasi de fericirea cereasca, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne milueste.
Urmeaza apoi ectenia : „Inca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine…”.
In legatura cu Sfanta Liturghie, la Sfanta Proscomidie sa se scoata particica pe langa urmatoarea rugaciune:
„Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, primeste de la noi, nevrednicii robii Tai jertfa aceasta, si iertandu-ne toate greselile si pacatele noastre, adu-Ti aminte de toti vrajmasii nostri, cei ce ne urasc si ne asupresc pe noi, cei ce falsifica invataturile Tale si dispretuiesc Sfintele Taine asezate de Tine in Sfanta Ta Biserica pentru mantuirea sufletelor noastre, de cei ce ademenesc si atrag la eresul lor pe cei slabi in credinta, si nu le rasplati lor dupa faptele lor, ci dupa mare mila Ta ii intoarce pe dansii: pe cei necredinciosi la dreapta credinta, pe cei rataciti la calea adevarului, la Sfanta Ta Biserica, ca nici unul din transii sa nu piara, ci sa se mantuiasca. Iar pe cei credinciosi fereste-i de toata ispita, ii intareste cu Harul Tau si ii lumineaza, ca sa nu alunece de pe calea dreptei credinte, si Sfanta Ta Biserica, cu taria Ta cea intru tot puternica, de tot raul si imbulzeala cu milostivire o scapa.”
Iar la sfarsitul Sfintei Liturghi, dupa rugaciunea Amvonului, innaintea ecteniei „Domnului se ne rugam” se va rosti rugaciunea urmatoare:
„ Stapane Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care Te-ai pogorit din Ceruri si ai luat firea omeneasca, pentru ca — luminand cu invataturile Tale ceresti mintea oamenilor si aducandu-Te jertfa de rascumparare pentru pacatul stramosesc — sa reinnoiesti legatura lor cu Parintele ceresc, Ziditorul lor, de Care s-au instrainat in urma pacatului stramosilor ademeniti prin satana, care aratandu-li-se in chipul sarpelui si rastalmacindu-le porunca cea data lor de Parintele ceresc, Ziditorul lor, ca, adica, din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manance, caci mancand vor muri, ei calcand aceasta porunca au mancat din pomul oprit. Stapane mult milostive Doamne, Care invataturile Tale cele mantuitoare le-ai pecetluit cu moartea Ta pe cruce, si cu scump Sangele Tau ai spalat pacatul stramosesc si cu moartea Ta ai calcat moartea si inviind a treia zi din morti ne-ai deschis portile imparatiei ceresti, facandu-ne vrednici de fericirea cereasca intrucat, Ca sa pazim poruncile Tale si sa vietuim dupa invataturile Tale si sa le pastram in curatenia in care le-am primit de la Tine prin mijlocirea Sfintilor Tai Apostoli si invatacei si a sfintilor Parinti si care se pastreaza in Sfanta Ta Biserica dreptmaritoare, cea intemeiata de Tine pe piatra credintei, si in sanul careia am intrat prin Sfanta Taina a Botezului.
Doamne Iisuse Hristoase, Rascumparatorul si Mantuitorul nostru, cauta si vezi cum duhul cel rau, se foloseste de slabiciunea si mandria omeneasca si se sileste sa falsifice invataturile si cuvintele Tale, sa intunece dreapta credinta. Si acum in zilele noastre si-au ridicat capul diferite invataturi vrajmase Sfintei Tale Biserici, care otravesc si tulbura izvorul cel limpede si racoritor de suflete, care curge din sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare; cauta si vezi, cum cei slabi lasandu-se ademeniti, se instraineaza de Biserica Ta, devin necredinciosi, neascultatori de povetele pastorilor lor sufletesti, dand ascultare, ca oarecand stramosii nostri in Rai, soaptelor celor ademenitori, ale celor instrainati de Tine si Biserica Ta. Stim Doamne, indelung Rabdatorule si mult Milostive, ca pentru multimea pacatelor noastre, suntem imbulziti de vrajmasii nostri vazuti si nevazuti si suntem lasati de Tine, ca sa fim ispititi. Stim si aceea, ca iubirea Ta de oameni, in urma careia ai venit in lume si ai rabdat moartea pe cruce, ca sa mantui lumea, intrece multimea pacatelor noastre. De aceea noi, cunoscandu-ne slabiciunile noastre si stiind ca intre noi nu este taria dreptului Iov, cu inima infranta si smerita Te rugam : pune ca un Atotputernic, capat ispitelor, ce ne vin din partea necredinciosilor si raucredinciosilor, impiedica Atotputernice inmultirea eretecilor, si cu Duhul Tau cel Sfant, pe care de la Tatal l-ai trimis dumnezeiestilor Tai invatacei, intareste si lumineaza poporul Tau, revarsand in inimile lui Harul Tau dumnezeiesc, pentru ca infrangand sagetile vazutilor si nevazutilor vrajmasi, nevatamat sa petreaca si vietuiasca in Sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare.
Inca te rugam Mult Milostive Doamne, intinde Mana Ta cea Atotputernica spre cei care din slabiciune omeneasca sedusi si inveninati de cuvintele otravitoare ale razvratitilor si falsilor invatatori, care ataca Sfintele Taine asezate de Tine Dumnezeule, s-au instrainat de Biserica Ta iesind din sanul ei, si iertandu-le pacatele lor ii ridica pe ei din groapa pierzarii, readucandu-i la sanul Sfintei Tale Biserici dreptmaritoare, ca sa nu piara, ci sa se mantuiasca, invrednicindu-se asa de imparatia cereasca. Imblanzeste Mantuitorule si pe cei ce s-au pornit asupra dreptcredinciosului Tau popor, spre a vana sufletele celor slabi, si cu Harul Tau dumnezeiesc lumineaza mintea lor, pentru ca sa vina la cunostinta adevarului, recunoscandu-si ratacirea lor si asa sa se mantuiasca. Primeste Doamne Iisuse Hristoase rugaciunea noastra a pacatosilor caci intru Tine nadajduim si Tie marire iti inaltam impreuna si celui fara de inceput al Tau Parinte si preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin!
Cand dispunem acestea, aflu totodata necesar, ca sa atrag deosebita atentie a onoratei preotimi asupra sectarilor, care sunt, cum s-a amintit la inceput, neobositi in lucrul lor de subminare si amagire, si sa le opuna ca contra lucrare cea mai zeloasa activitate pastorala, supraveghind neincetat si cu incordare activitatea lor. Serviciile dumnezeiesti in si afara de sfanta biserica, precum si serviciile de sfintire, ce se indeplinesc la cererea credinciosilor, sa se plineasca cu toata punctualitatea si evlavia, ca astfel credinciosii sa fie atrasi de evlavioasa savarsire a serviciilor preotesti, evitandu-se pe de alta parte tot ce ar putea jigni simtamintele religioase si de pietate ale credinciosilor.
De incheiere dispunem, ca ordonatiunea prezenta sa se introduca in protocolul circularelor.
Caransebes, in 5 Mai 1930.
Episcopul diecezan:
Dr. Iosif Traian Badescu
Mărturia crestina intr-o lume multi-religioasa
Consiliul Mondial al Bisericii (CMB), Alianţa Evanghelică Internaţională (AEI) şi Consiliul Pontifical pentru Dialog Interreligios de la Vatican au făcut un pas istoric prin publicarea unui document care trasează o serie de norme etice pentru activitatea de prezentare a Evangheliei. Documentul reafirmă datoria creştinilor „de a prezenta vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu”.
Documentul „Christian Witness in a Multi-Religious World: Reccomendations for Conduct” a fost lansat ieri, la Centrul ecumenic de la Geneva, Elveţia. Intenţia documentului este să ofere o serie de indicaţii precise cu privire la predicarea Evangheliei.
Este prima dată când nişte organisme ce reprezintă creştinii evanghelici, protestanţi şi catolici se reunesc şi semnează împreună un document. Cele 3 organisme reprezintă cca. 90% dintre creştinii din întreaga lume, conform christianpost.com.
„Acesta este un document istoric, un moment istoric şi un timp pentru ca membrii bisericilor să se trezească încă o dată la chemarea noastră pentru misiune şi unitate, având permanent în minte căile prin care Iisus doreşte să lucrăm”, a declarat dr. Geoff Tunnicliffe, secretarul general al AEI. Acesta a subliniat că documentul dovedeşte faptul că este posibilă unitatea între creştinii diverselor biserici, atunci când este vorba despre propovăduirea Evangheliei.
Documentul are 3 secţiuni majore. O primă secţiune prezintă bazele biblice ale misiunii de predicare a Evangheliei, arătând că mărturia creştină trebuie să urmeze „exemplul şi învăţătura lui Iisus Christos”, precum şi exemplul bisericii primare. Documentul accentuează faptul că „în cele din urmă, convertirea este activitatea Duhului Sfânt”. „Convertirea [la creştinism] nu poate să fie impusă nimănui. Sper că este mesajul clar pe care îl transmitem prin acest document”, a declarat Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB.
A doua secţiune prezintă un set de 12 principii de care creştinii ar trebui să ţină cont în prezentarea Evangheliei. Între acestea sunt incluse dragostea ca motivaţie a oricărei acţiuni, o viaţă morală, compasiune pentru semeni, spiritul umilinţei, respingerea oricărei forme de violenţă şi respectul pentru orice fiinţă umană.
Ultima secţiune a documentului conţine 6 recomandări pentru biserici, organizaţii şi instituţii creştine, precum şi pentru fiecare creştin în parte. Cele 6 recomandări sunt: (1) să studieze cu atenţie documentul în cauză; (2) să construiască relaţii bazate pe încredere şi respect cu membrii tuturor religiilor lumii; (3) să îşi consolideze identitatea creştină şi credinţa, în timp ce îşi consolidează cunoştinţele cu privire la celelalte religii; (4) să promoveze dreptatea şi respectul; (5) să ceară guvernelor şi autorităţilor abilitate să le asigure tuturor oamenilor libertate religioasă; (6) să se roage pentru binele semenilor lor.
Aceste recomandări „ne vor ajuta să reducem tensiunile inutile şi să prezentăm lumii adevărul lui Dumnezeu într-o manieră credibilă”, a declarat Jean-Louis Cardinal Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios.
Documentul este rezultatul unor discuţii de 5 ani, prima întâlnire a echipei care lucrat la redactarea documentului având loc în luna mai a anului 2006, în Italia. Textul a fost finalizat în Thailanda, în ianuarie 2011.
(Foto: marialerouxi.aceboard.fr)
„Va trebui sa nationalizam Seminarul Baptist din Bucuresti”
Cine a crezut că naționalizarea este o invenție comunistă va fi uimit să constate că astfel de acțiuni erau preconizate și în perioada de aur a democrației românești. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în perioada de democrație socialistă, naționalizarea la care face referire documentul viza trecerea Seminarului Teologic Baptist din administrarea Foreign Mission Board of the Southern Baptist Convention în administrarea baptiștilor români (Comunitatea Baptistă București, respectiv Uniunea Comunităților Baptiste din România).
Astfel, în cadrul unui Referat din anul 1927 privind regimul asociațiilor baptiste se analizează pe parcursul a 7 pagini situația confesiunii baptiste care solicita să fie recunoscută cu statutul de cult religios și se plângea autorităților prin intermediul Alianței Mondiale Baptiste de persecuțiile la care credincioșii baptiști erau supuși. Contextul politic era cel al dezbaterilor din societatea românească despre legea cultelor care avea să fie promulgată în anul 1928 și avea ca și cadru legislativ pentru discuțiile despre libertatea religioasă prevederile Constituției Române din anul 1923.
Partea cea mai interesantă a referatului este cuprinsă la secțiunea „Concluzie” unde se punea printre altele și problema interzicerii exercițiului public al cultului baptist. Cum vorbim de un stat de drept „a opri cu desăvârșire exercițiul cultului baptist este cu neputință. Constituția garantează deplina libertate cultelor al căror exercițiu nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului” iar doctrina baptiștilor, continuă documentul „nu cuprinde nimic primejdios din acest punct de vedere.” Cu toate acestea, există și un aspect care deranja, practica religioasă a cultului. Pentru rezolvarea acesteia, practica religioasă „trebuie reglementată precis și supravegheată de aproape.”
De asemenea, „o deosebită atenție va trebui să se dea pregătirii predicatorilor și Statul va trebui să intervină impunând organizațiilor baptiste aplicarea în slujba de predicator numai a persoanelor care au anumită pregătire, al cărui minim trebuie fixat de noi.”
„În scopul acesta va trebui să naționalizăm Seminarul Baptist din București, impunând trecerea lui în mâinile organizației române baptiste sau închiderea lui. Trebuie fixate de noi condițiile de admitere în seminar, studiile de seminar, condițiile de admitere a profesorilor și trebuie să facem ca predicatorii să se aleagă numai dintre absolvenții lui.”
Care era temerea autorităților?
Iată și răspunsul: „Străinii pot să se ocupe de concetățenii lor așezați temporar la noi, dar nu putem lăsa educația sufletească a cetățenilor noștri în grija străinilor.”
Freedom House: Libertatea in declin, la nivel global
România este una dintre ţările lumii unde oamenii se bucură de libertate şi drepturi civile, conform raportului prezentat, ieri, de organizaţia Freedom House. Totuşi, anul 2010 a fost al cincilea an consecutiv în care libertatea a înregistrat un declin, la nivel global.
Numărul ţărilor considerate „libere” în 2010, de autorii raportului, se ridică la 87. Altfel spus, 43% din populaţia lumii este considerată „liberă”. „Libertatea parţială” caracterizează 60 de state ale lumii, adică 22% din populaţia globală.
Calificativul „lipsite de libertate” a fost acordat pentru 47 dintre ţările lumii. Acestora le corespunde o populaţie de 2.434.250.000 de locuitori ai planetei. Este important de reţinut că aproximativ jumătate din acest număr sunt persoane care trăiesc într-o singură ţară: China.
Şapte dintre cele 47 de state în care cetăţenii sunt lipsiţi de drepturi politice şi libertăţi civile au primit cel mai mic punctaj: Coreea de Nord, Turkmenistan, Uzbekistan, Libia, Sudan, Burma şi Guineea Ecuatorială.
România este considerată o ţară liberă, în timp ce vecinii din Moldova sunt consideraţi parţial liberi. Pentru România, nivelul de respectare a drepturilor politice şi a libertăţilor civile a fost evaluat la 2, pe o scară cu 7 grade, unde nivelul 1 reprezintă cel mai înalt grad de libertate, iar 7 este gradul cel mai redus de respectare a drepturilor şi libertăţilor.
Raportul menţionează câteva trenduri actuale:
Violenţa şi crima organizată se afirmă ca inamici ai democraţiei. În Guatemala, la sfârşitul anului trecut a fost instituită stare de asediu într-o anumită regiune a ţării, din cauza creşterii infracţionalităţii. Un val de criminalitate greu de controlat confruntă şi autorităţile din Mexic.
Asigurarea libertăţii reprezintă o problemă majoră în ţările cu populaţie majoritar musulmană. Cele mai multe dintre aceste ţări nu au făcut progrese în direcţia asigurării libertăţilor civile. Se detaşează Indonezia, unde procesul democratic a fost accelerat.
Criza economică a adus provocări noi ţărilor din Europa Centrală. Fostele state comuniste, în ciuda influenţei UE, dau semne de regres în domeniul asigurării şi respectării libertăţii. Autorii raportului dau ca exemple Letonia şi Ungaria.
China continuă încălcarea drepturilor omului, sub diferite pretexte. Dacă în 2008, Jocurile Olimpice de la Beijing şi, în 2009, aniversarea a 60 de ani a Partidului Comunist au fost motivele invocate pentru acţiuni represive, în 2010, a fost invocată aşa-zisa ostilitate creată în jurul acordării Premiului Nobel pentru Pace disidentului chinez Liu Xiaobo.
Persistă problemele imigranţilor. Franţa s-a detaşat, în 2010, prin scandalul expulzării rromilor proveniţi din sud-estul Europei, precum şi prin atitudini discriminatorii faţă de imigranţii din Africa şi Orientul Mijlociu. Totuşi, cu probleme similare au fost confruntaţi şi cei care au imigrat în Statele Unite, ţări vest-europene, state al Americii de Sud etc.
Raportul Freedom in the World 2011 menţionează o serie de aspecte pozitive. În primul rând, este menţionat faptul că instituţiile democratice nu au înregistrat, în lume, un regres major, în condiţiile în care lumea este confruntată cu o criză economică puternică. De asemenea, în ciuda crizei economice, rezistenţa democratică s-a menţinut în statele autoritare.
Documentar despre Biblia King James
Lionsgate lansează filmul documentar „KJB: The Book That Changed the World” pentru a marca aniversarea a 400 de ani de la publicarea Bibliei King James.
Istoria ediţiei King James a Bibliei este prezentată, pe parcursul documentarului, de actorul John Rhys-Davies, cunoscut publicului larg din filme precum Lord of the Rings şi Indiana Jones, notează christianpost.com.
Documentarul prezintă contextul istoric în care a apărut această traducere a Bibliei în limba engleză, începând cu circumstanţele ascensiunii pe tron Angliei a regelui James I, în anul 1603. Era o perioadă în care Anglia se afla în „centrul unei revoluţii teologice”.
Regelui James I nu îi erau pe plac traducerile existente, displăcându-i în special versiunea The Geneva Bible. Aşa că a îmbrăţişat cu entuziasm propunerea puritanului John Rainolds de a se realiza o nouă traducere a Bibliei. Traducerea a fost realizată într-o perioadă de 7 ani, fiind lansată în data de 5 mai 1611.
Aniversarea a 4 secole de la prima publicare a ediţiei King James a prilejuit deja o serie de manifestări şi evenimente organizate de biserici şi instituţii creştine. Chiar Prinţul Charles a participat la proiectul YouTube Bible, pentru care a lecturat din capitolul 14 al Evangheliei după Ioan, în traducerea King James.
(Foto: fundamentallyreformed.com)
Petiţie împotriva Proiectului de lege, PL.x. 27/2010 pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, proiect care vizează restituirea arhivelor confesionale
Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi Personalului Contractual din Arhivele Naţionale, precum şi federaţia Arhiviştilor din România, luând notă de avizul favorabil dat, în şedinţa din 8 martie 2011, de către Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor proiectului de lege PL.x. 27/2010 pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, protestează şi aduce la cunoştinţa opiniei publice implicaţiile aprobării acestuia. Proiectul modifică art. 19 al Legii 16/1996, adăugând posibilitatea retragerii din proprietatea Statului român (Arhivele Naţionale) a fondurilor documentare „preluate abuziv”, cu invocarea decretelor 153/1950 şi 472/1971. Documentele ar urma să fie reclamate şi preluate de structurile de conducere ale diferitelor culte din România. Primul decret priveşte preluarea registrelor parohiale de născuţi/botezaţi, cununaţi şi morţi, iar al doilea, republicat ca legea 20/1974, a fost chiar legea arhivelor româneşti între 1971-1996.Prin acest proiect de lege sunt vizate două categorii de documente create de culte:1. Actele ce dovedesc statutul civil şi religios al persoanei (născuţi/botezaţi, cununaţi, morţi) — prerogativă a statului modern — sunt anterioare anului 1895 (Ardeal) şi 1865/1866 în Regatul României, când s-a introdus sistemul laic de stare civilă. Anterior, statul încredinţase această atribuţie diferitelor culte existente, de obicei mai multe în aceeaşi localitate. Conform proiectului, aceste acte, cu valoare genealogică, istorică, dar şi juridic-practică, păstrate acum unitar la Arhivele Naţionale, pe servicii judeţene şi localităţi componente, după actuala împărţire teritorială, ar urma să fie separate iarăşi pe culte şi distribuite, centralizat, structurilor de conducere ale cultelor (ortodox, greco-catolic, romano-catolic, reformat, evanghelic etc.), în prejudiciul publicului interesat.2. Documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, şcolilor confesionale, instituţii de caritate etc. sunt de mare valoare istorică. Acestea acoperă întregul teritoriu al ţării, cuprind întreaga societate şi adesea au informaţii mai vechi decât cele oferite de arhivele altor instituţii publice sau ale familiilor. Chiar luate în parte fiecare, arhivele marilor culte „istorice” depăşesc interesul îngust de grup şi au semnificaţie publică mult mai amplă, regională şi chiar naţională.Din perspectiva celor enumerate mai sus considerăm că: Proiectul de lege în speţă, ce urmează a fi supus votului în Camera Deputaţilor, cameră decizională, ridică o serie de inconveniente majore şi este de natură a aduce prejudicii grave Statului român, prin instituţia Arhivelor Naţionale, şi tuturor beneficiarilor din ţară şi de peste hotare, prin trecerea unui patrimoniu destinat prin excelenţă uzului public, şi reglementat de o lege specifică, în proprietate privată, sub un regim juridic neclar din punct de vedere arhivistic. Proiectul aduce o gravă ştirbire a prerogativelor Statului român şi a responsabilităţii sale privind administrarea patrimoniului cultural-arhivistic al ţării. El nu propune altceva decât să deposedeze Arhivele Naţionale – instituţie profesionistă în domeniu – de o parte foarte importantă a patrimoniului său şi să întemeieze arhive de drept privat pe lângă episcopiile unor instituţii cu un rol social total diferit, instituţii pe care, în parte, le finanţează din buget chiar Statul român! Iniţiatorii legii şi susţinătorii ei, dacă ar fi determinaţi de interesul general şi ar înţelege rostul Arhivelor în societate, ar fi fost de aşteptat să susţină acte legislative de consolidare a instituţiei publice a Arhivelor Naţionale şi nu de debilitare a acesteia şi, implicit, a Statului român în acest domeniu. Cu unele excepţii, organizaţiile de culte nu pot să ofere documentelor protecţia, şi publicului cercetător accesul liber, nediscriminatoriu şi asistenţa profesională de care sunt capabile Arhivele Naţionale şi nici mijloacele pe care acesta le poate mobiliza. În această privinţă, opinia cea mai obiectivă o pot avea cercetătorii din universităţi şi institutele academice, cei mai asidui utilizatori ai Arhivelor. Punere în discuţie a Decretului 472/1971, considerat „abuziv”, desfiinţează 25 de ani de arhivistică românească şi constituie un precedent funest pentru instituţia Arhivelor Naţionale. Republicat ca Legea nr. 20/1974, acest act a stat la baza constituirii a cel puţin 50% din patrimoniul actual al Arhivelor Naţionale! Proiectul legislativ, întemeiat pe principiul democratic ale restituirii proprietăţii, ignoră suveran un fapt esenţial: categoria de bunuri care se cere restituită. Aici nu este vorba de clădiri, terenuri, aur sau valută, ci de bunuri culturale cu valoare identitară pentru comunităţi şi mase mari de oameni, însumate, pentru întreaga naţiune. Arhivele sunt, cum se ştie, element esenţial de identitate pentru o naţiune şi, din acest punct de vedere, Statul nu are voie să cedeze nepermis interesului privat, oricare ar fi acela, fără să se anuleze pe sine.Doamnelor şi domnilor deputaţiŢinând cont de argumentele exprimate mai sus, conducerea Sindicatului şi a Federaţiei arhiviştilor din România vă solicită să nu votaţi acest proiect de lege, ce poate duce la pierderea sau scoaterea din cercetare publică unei părţi semnificative din patrimoniul arhivistic naţional.Vicepreşedinte al Sindicatului,Dr. Ioana GrigoriePreşedinte al FARDr. Bogdan Florin Popovici
Sursa: Cosmin Budeancă
Memorialul durerii poate fi vizionat on-line pe Istorie evanghelica
Documentarul Memorialul Durerii realizat de către Lucia Hossu Longin va putea fi vizionat curând integral pe site-ul Istorie evanghelică. Până atunci puteți urmări episoadele încărcate în cadrul paginii dedicate acestui documentar care-i poartă numele sau individual în cadrul paginii principale.
Pagina Memorialul Durerii pe site-ul Istorie evanghelică
https://istorieevanghelica.ro/memorialul-durerii/
Episoadele pot fi vizionate si separat după cum urmează:
Memorialul Durerii – Episodul 1 – Primii Partizani
Memorialul Durerii – Episodul 2 – Recurs in cazul Motrescu
Memorialul Durerii – Episodul 3 – Baietii din munti
Memorialul Durerii – Episodul 4 – Mogos si Mazilu
Memorialul Durerii – Episodul 5 – Studenţii
Memorialul Durerii – Episodul 6 – Drumul spre Grecia duce la Jilava
Memorialul Durerii – Episodul 7 – Demonul din călimară
Memorialul Durerii – Episodul 8 – Marea Finanţă în proces
Memorialul Durerii – Episodul 9 – Să nu ne răzbunaţi
Memorialul Durerii – Episodul 10 – Procesul elitelor politice
Memorialul Durerii – Episodul 11 – Experimentul Piteşti
Memorialul Durerii – Episodul 12 – Deportarea
Memorialul Durerii – Episodul 13 – Drama bisericii greco-catolice
Memorialul Durerii – Episodul 15 – Noua Academie Română
Memorialul Durerii – Episodul 14 – Sistemul concentraţionar
Memorialul Durerii – Episodul 16 – Cu Dumnezeu în catacombe
Memorialul Durerii – Episodul 17 – Un spatiu însetat de libertate
Memorialul Durerii – Episodul 18 – Colectivizarea din Vrancea
Memorialul Durerii – Episodul 19 – Noaptea de înviere în minele de plumb
Memorialul Durerii – Episodul 20 – Lagărele din Balta Brăilei
Memorialul Durerii – Episodul 21 – Voi staţi şi vă uitaţi şi pe Dunăre curg cadavre
Memorialul Durerii – Episodul 22 – Mişcările studenţeşti din anul 1956

„Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, primeste de la noi, nevrednicii robii Tai jertfa aceasta, si iertandu-ne toate greselile si pacatele noastre, adu-Ti aminte de toti vrajmasii nostri, cei ce ne urasc si ne asupresc pe noi, cei ce falsifica invataturile Tale si dispretuiesc Sfintele Taine asezate de Tine in Sfanta Ta Biserica pentru mantuirea sufletelor noastre, de cei ce ademenesc si atrag la eresul lor pe cei slabi in credinta, si nu le rasplati lor dupa faptele lor, ci dupa mare mila Ta ii intoarce pe dansii: pe cei necredinciosi la dreapta credinta, pe cei rataciti la calea adevarului, la Sfanta Ta Biserica, ca nici unul din transii sa nu piara, ci sa se mantuiasca. Iar pe cei credinciosi fereste-i de toata ispita, ii intareste cu Harul Tau si ii lumineaza, ca sa nu alunece de pe calea dreptei credinte, si Sfanta Ta Biserica, cu taria Ta cea intru tot puternica, de tot raul si imbulzeala cu milostivire o scapa.”













