TVR: Marea Unire de la 1 decembrie 1918 (video)
Partajează asta:
Ziua Reformei – 31 octombrie 2025
Ziua Reformei se sărbătorește pe data de 31 Octombrie a fiecărui an în amintirea Reformei religioase declanșată efectiv prin acțiunea lui Martin Luther din anul 1517.
Anul 2025 marchează 508 ani de la acel eveniment
Sursa foto – Gratest Century of Reformation)
La 31 octombrie 1517 Martin Luther, călugăr augustinian și profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, Germania, afișează (bate în cuie) pe ușa bisericii castelului din Wittenberg o invitație la dezbatere care va deveni cuniscută sub nunele Cele 95 de Teze. Acesteau erau scrise în latină, care era limba administrativă a Bisericii Romano Catolice, și reprezentau o invitație la dezbatere privind doctrina și practica despre indulgențe.
Acest moment a fost considerat ulterior ca fiind cel care a declanșat Reforma protestantă, deși aceasta nu a început și nici nu s-a terminat atunci.
Deși inițial intenția lui nu era aceea de a ieși din Biserica Catolică, ci de a reforma anumite practici, precum vânzarea de indulgențe, s-a ajuns la o separare și apariția celei de-a treia ramuri a religiei creștine, protestantismul. Evident că implicațiile sunt mult mai profunde, dar scopul este acela de a menționa importanta acestei zile.
În acest context au apărut și bisericile protestante Luterană, Calvină (Reformată), Anglicană. Alături de acest prim val protestant, de tradiția luterană, la începutul secolului XVI apare și „tradiția baptistă”, respectiv formarea Bisericii Baptiste.
În amintirea acelor evenimente și a rolului pe care l-au avut în dezvoltarea societății, ziua de 31 octombrie este celebrată ca Ziua Reformei.
Doctrina protestantă are la bază cinci principii fundamentale denumite cele 5 sola:
1. Sola Scriptura = numai Scriptura
2. Solus Christus = numai Cristos/ Hristos
3. Sola gratia = numai harul
4. Sola fidae = numai credința
5. Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă sau toată gloria lui Dumnezeu.
Iată o prezentare a acestui eveniment:
31 octombrie este sărbătoare națională în Slovenia (de vreme ce Reforma a contribuit profund la dezvoltarea ei culturală, deși slovenii sunt în principal romano-catolici) și în următoarele state germane: Brandenburg, Macklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Thuringia. Din 2008, este și sărbătoare națională în Chile.
În 31 Octombrie 1517, Martin Luther a afișat o propunere pe ușa bisericii în Wittenberg, Germania pentru a dezbate doctrina și practica indulgențelor. Această propunere este numită frecvent ca Cele 95 de Teze, pe care el le-a înfipt pe ușile bisericii castelului. Acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede uneori. De vreme ce biserica din castel era expusă traficului principal din Wittenberg, ușa bisericii funcționa ca și afișier public și, în consecință, era locul pentru afișat anunțuri importante. De asemenea, Tezele erau scrise în Latină, limba folosită de biserică, și nu în limba națională. Chiar și așa, evenimentul a stîrnit controversă între Luther și cei de partea Papei în privința multor practici și doctrine. Cînd Luther și susținătorii lui au fost excomunicați în 1520, s-a format Lutheranismul. Aceasta avea să deschidă ulterior calea către formarea tradițiilor Reformate și Anabaptiste.
În cadrul Bisericii Lutherane, Ziua Reformei este considerată o sărbătoare mai neînsemnată, iar denumirea oficială este Festivalul Reformei. Pînă în secolul XX, cele mai multe biserici Lutherane sărbătoreau Ziua Reformei în 31 Octombrie, indiferent de ziua săptămînii în care se întîmpla să fie. Astăzi, cele mai multe biserici Lutherane au modificat data festivalului, astfel încît să fie în Duminica (numită Duminica Reformei) în sau înainte de 31 Octombrie și au mutat Ziua Tuturor Sfinților în Duminica din sau după 1 Noiembrie.
Culoarea liturgică a zilei este roșul, care reprezintă pe Duhul Sfînt și pe martirii Bisericii Creștine. Imnul lui Luther, Cetate tare-i Dumnezeu este cîntat în mod tradițional în această zi. În mod obișnuit, lutheranii stau în picioare în timpul imnului, în memoria folosirii imnului în războaiele religioase ale secolului al XVI-lea. De asemenea, este tradiție ca în unele școli Lutherane, copiii sa aibă scenete cu Ziua Reformei sau spectacole în care să joace scene din viața lui Martin Luther. Faptul că Ziua Reformei coincide cu Halloween ar putea să nu fie pură coincidență. Halloween, fiind ajunul Zilei Tuturor Sfinților, ar fi putut fi o zi excelentă pentru Luther ca să-și afișeze cele 95 de Teze împotriva indulgențelor, de vreme ce biserica din castel avea să fie deschisă în Ziua Tuturor Sfinților tocmai pentru ca oamenii să vadă o mare colecție de moaște. Vederea acestor moaște ar fi promis o micșorare a timpului petrecut în en purgatoriu similar cu cel al cumpărarii unei indulgențe. Luther a fost perspicace în alegerea zilei de 31 Octombrie pentru afișarea Tezelor sale.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Reformei
În timp ce Luther era preocupat de modul în care Dumnezeu îl mântuie pe om se confruntă cu problema vânzării indulgențelor, „concept datând încă din secolul al XII-lea, când creștinii bogați au fost scutiți de penitențe pentru păcatele lor dacă acceptau să contribuie cu bani la Cruciade. (…)
Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgențe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.
Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.”
Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, pp. 187-188.
Menționez cu acest prilej și o lucrare apărută în perioada comunistă care își menține actualitatea este Renașterea și Reforma scrisă de Andrei Oțetea.
Pentru cei interesați de subiect menționez o serie de lucrări generale sau particulare pe acest subiect, apărute la Editura Casa Cărții din Oradea.
Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul : o biografie, Editura Casa Cărții, Oradea
Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, Editura Casa Cărții, Oradea
Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Casa Cărții, Oradea
Erwin Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi, Editura Casa Cărții, Oradea
Ca urmare a semnalării făcută de Alin Cristea cu ceva timp în urmă menționez și articolul lui Teofil Stanciu intitulat Clasicii Reformei, în limba română, un material util și necesar.
Așadar, rămâne ca Reforma să fie continuată
Partajează asta:
Vocea Noastră – Fragmente din viața unui pastor cu Paul Negruț
Un interviu interesant care ne oferă informații și din viața bisrecii din România în secolul XX.
Al doilea pastor al Bisericii Baptiste Nr. 2 din Oradea care a plecat din țară și al cărui nume nu a fost menționat intenționat este nimeni altul decât pastorul Iosif Țon, cel care a avut un aport important în construirea noului lăcaș de cult al BIsericii Baptiste Emanuel din Oradea, la înființarea Institutului Biblic Emanuel din Oradea, în prezent Universitatea Emanuel, Alianței Evanghelice din România și a rețelei Radio Vocea Evangheliei.
Partajează asta:
Metope cu Theodor Paleologu și invitatul Emanuel Conțac
Partajează asta:
Cross One Radio: Emanuel Conțac – Ce Biblie citim?
Partajează asta:
Pastorul Iosif Țon, lider spiritual și o voce anticomunistă, a murit la vârsta de 91 de ani | Tribuna românească
Pastorul baptist Iosif Țon, născut pe 30 septembrie 1934, în Gârbovița, jud. Alba, a fost una dintre cele mai influente personalități ale creștinismului evanghelic din România. Prin scrierile, predicile și activitatea sa de peste șapte decenii, el a rămas un reper al credinței și un simbol al rezistenței spirituale în perioada comunistă. A murit vineri, 5 septembrie, la vârsta de 91 de ani.
Formarea intelectuală și teologică
Iosif Țon a urmat cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română din Cluj (1951–1955), iar apoi s-a dedicat studiilor teologice la Seminarul Baptist din București (1955–1957). Între 1958 și 1968 a fost profesor de limba română, dar chemarea spre slujire l-a condus la noi studii, de data aceasta la Universitatea Oxford (1969–1972), unde s-a specializat în teologie și limba engleză.
După întoarcerea în România, a predat la Seminarul Baptist din București și a păstorit bisericile baptiste din Ploiești și Oradea. Activitatea sa spirituală și publică a atras atenția regimului comunist, care l-a arestat și interogat de mai multe ori între 1973 și 1981.
Viața de familie
Pastorul Iosif Țon s-a căsătorit în 1959 cu Elisabeta, iar împreună au avut o fiică, Dorotea.
În 2015, într-un interviu oferit pentru Istorie Evanghelică, Iosif Țon a rememorat cum a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care a rămas alături de el ca un ajutor și sprijin de nădejde atât în viața de familie, cât și în lucrarea spirituală.
Disidența anticomunistă
Încă din anii 1970, Pastorul Țon a devenit o voce critică la adresa regimului Ceaușescu. Prin scrieri precum „Cine își va pierde viața” sau „Manifestul creștin”, el a cerut libertate religioasă și respectarea drepturilor fundamentale. În urma presiunilor, în 1981 a fost obligat să părăsească țara împreună cu familia, stabilindu-se în Statele Unite, la Wheaton, Illinois.
Din exil a condus Societatea Misionară Română (Romanian Missionary Society), a tradus și introdus pe ascuns cărți de teologie în România și a devenit vocea spirituală a milioanelor de români care ascultau, duminică de duminică, emisiunile sale la Radio Europa Liberă.
Revenirea în România și ctitorirea instituțiilor evanghelice
După Revoluția din 1989, Iosif Țon s-a întors în România și a pus bazele unor instituții de referință pentru mișcarea evanghelică:
Institutul Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel)
Editura Cartea Creștină
Postul de radio Vocea Evangheliei
Alianța Evanghelică din România, care reunește baptiști, penticostali și creștini după Evanghelie
A fost, de asemenea, pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, una dintre cele mai mari biserici baptiste din România, contribuind la ridicarea noului lăcaș alături de alți lideri spirituali.
Cercetare și misiune
În 1996, Pastorul Iosif Țon și-a susținut doctoratul la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia, cu teza „Suferința, martiraj și răsplătire în cer”. În același an s-a retras din slujirea pastorală la Oradea pentru a se dedica predării și cursurilor de formare spirituală. Programul său, intitulat „Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt”, a inspirat generații întregi de credincioși.
Între 1999 și 2000 a fost pastor la Biserica Baptistă Română din Brașov, iar ulterior și-a continuat activitatea misionară atât în țară, cât și în diaspora. Stabilit în Portland, Oregon, a revenit constant în România pentru turnee de conferințe și predici.
Moștenirea spirituală
Iosif Țon a scris și tradus numeroase lucrări teologice, a fondat instituții care continuă să funcționeze și a format generații de lideri spirituali. În ciuda unor controverse și a retragerii ordinării sale în 2010, impactul său rămâne unul de necontestat.
A fost, înainte de toate, un păstor al cuvântului și al conștiinței, un om care a avut curajul să înfrunte un regim represiv și apoi să construiască, cu răbdare și viziune, un viitor pentru comunitățile evanghelice din România.
Observații:
- Pastorul Iosif Țon, retragerea ordinării s-a făcut potrivit comunicatului doar pentru bisericile baptiste din UBR, ar fi împlinit vârsta de 91 de ani pe data de 30 septembrie 2025
- A fost student (elev în termenii epocii) al Seminarului Teologic Baptist doar până în iarna anului II când s-a retras de la Seminar și apoi și din cult
- În perioada 1958-1968 a lucrat ca profesor de română la mai multe școli din mediul rural și urban
- Reîntoarcerea la credință are loc ca urmare și a discuțiilor cu Richard Wurmbrand eliberat din închisoare în 1964
- În 1968 primește viză medicală pentru Viena, iar din Viena pleacă în Anglia
- 1969-1972 urmează studii teologice în limba engleză la Regent’s Park College, Universitatea din Oxford. Conform documentelor de arhivă poartă corespondență cu pastorul Ioan Bunaciu, director al Seminarului între 1979-1988. Ioan Bunaciu îi promite că dacă se va întoarce în țară îl va lua ca profesor la Seminarul Teologic Baptist
- 1972, Iosif Țon se întoarce în țară după studiile teologice
- Se implică în acțiuni de rezistență și disidență anticomunistă (1972-1977)
- Profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (1973-1974)
- Pastor la Biserica Baptistă din Ploiești 1974-1977
- Pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea (în prezent Emanuel) , 1974-1981
- 1981 este nevoit să emigreze în SUA împreună cu soția și fata
- 1981-1990 se implică activ în acțiuni de susținere a evanghelicilor din România, inclusiv prin studii biblice clandestine
- 1990-2025 se implică activ în viața religioasă din România postbelică ca pastor, profesor, dar și în alte moduri
Partajează asta:
Evocare pastor Iosif Țon | Dumitru Lungu
Dumitru Lungu, născut în anul 1928 (97 de ani în 2025 septembrie) a fost implicat în perioada comunistă în acțiuni de colportaj de literatură religioasă. În acest context l-a cunoscut personal pe pastorul Iosif Țon pe vremea tinereții acestuia.
În cadrul acestei evocări îl menționează pe Iosif Țon în anii ‘70 ca pastor la Biserica Baptistă din strada Mihai Bravu, București, clădire dărâmată de autorități în anii ‘80 când s-a lărgit strada.
Dumitru Lungu menționează că a primit clandestin din străinătate Biblii, cărți religioase și pixuri. Despre pixuri se menționează că era ceva nou în perioada respectivă. Acesta continuă mărturia menționând că a luat câteva pixuri, una, două Biblii și o carte care avea o perspectivă creștină despre teoria lui Darwin, precum și un răspuns la teoria marxist – leninistă. A așteptat încheierea serviciului religios și s-a dus la Taloș și Țon cărora le-a dat câte un pix, iar lui Țon i-a dat și cartea care combătea teoria darwinistă și oferea un răspuns marxism – leninismului. Țon a mai cerut câteva exemplare din această carte menționând că are de lucru cu ea.
Ca urmare a acestei cereri, Dumitru Lungu revine la Biserica Baptistă din Mihai Bravu și i-a mai dat lui Țon cărțile cerute.
Despre Țon se menționează faptul că era tânăr și proaspăt căsătorit, cu sensul că era tânăr și căsătorit (lămuriri ulterioare
Observații:
- Iosif Țon a predicat de mai multe ori la Biserica Baptistă din Mihai Bravu, dar nu a fost păstor al acelei biserici. El venea și predica frecvent acolo
- Iosif Țon se căsătorește cu Elisabeta prin anul 1959, așadar în anii ‘70 avea peste zece ani de căsnicie, dar Dumitru Lungu a dorit să evidențieze tinerețea lui Țon, nu faptul că era căsătorit de curând
Partajează asta:
Sorin Bădrăgan, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (UBCBR), omagiu la moartea fratelui Iosif Țon
După o slujire bogată și îndelungată, Domnul l-a chemat acasă pe fratele Iosif Țon.
Fratele Iosif a avut un dar special de învățător: prin predicile sale transmise în diferite moduri și prin nenumăratele cărți scrise, fratele Iosif a însoțit multe generații de ucenici în călătoria descoperirii lui Dumnezeu și a tainelor Cuvântului Său. De asemenea, prin implicarea directă în fondarea Institutului Biblic Est-European și a Institutului Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Emanuel din Oradea), fratele Țon a ajutat la formarea multor generații de slujitori.
Prin stilul predicării și al studiilor sale, fratele Țon ne-a arătat tuturor predicatorilor cum lucrurile profunde și complexe ale Scripturii pot și trebuie spuse într-un mod simplu și accesibil.
A slujit ca păstor al mai multor biserici baptiste din România: în Ploiesti, ‘Speranta’, Arad, Nr. 2 din Oradea și în Brașov.
Fratele Iosif Țon a fost un lider vizionar, care a investit în generația tânără și a inițiat sau a fost implicat activ în proiecte inter-denominaționale semnificative: Alianța Evanghelică din România, Radio Vocea Evangheliei, Societatea Misionară Româna, Editura Cartea Creștină.
Aceste slujiri, precum și neobosita sa implicare în biserici din întreg spectrul evanghelic, fac din fratele Țon un reprezentant de seamă al evanghelicilor români și un lucrător care a avut o înțelegere profundă a Împărăției lui Dumnezeu în slujba căreia s-a pus.
Fiind o personalitate complexă și publică, activând de-a lungul multor decenii, unele dintre acestea în vremuri complicate, fratele Iosif Țon nu a fost ocolit de controverse. Faptul că Dumnezeu l-a folosit cu putere în pofida acestora, ar trebui să constituie un argument în plus să lăsăm judecata în seama Celui care are dreptul și care a anunțat că o va face pentru fiecare dintre noi în ‘ziua aceea’.
Lângă un om mare, întodeauna găsești o femeie (cel puțin la fel de) mare. Sora Elisabeth a fost un model de ajutor potrivit. Lângă fratele Iosif în zilele senine ale vieții lor, dar și în furtună, sora Elisabeth a fost o prezență discretă, dar esențială în slujirea încununată cu multe realizări a fratelui Iosif. Nelipsită din călătoriile ‘misionare’ ale fratelui Iosif, sora Elisabeth a manifestat mereu credincioșie față de Domnul și râvnă pentru lucrarea Lui, totodată îmbinând modestia și înțelepciunea cu eleganța.
Suntem recunoscători Domnului pentru slujirea fratelui Iosif Țon și ne rugăm ca El să mângâie și să întărească pe sora Elisabeth și familia lărgită.
Sorin Bădrăgan
https://www.facebook.com/share/p/1YGdSfVG5M/?mibextid=wwXIfr
Partajează asta:
Istoricul Bogdan Emanuel Răduț despre Iosif Țon (1934-2025)
În formarea mea teologică şi spirituală din anii adolescenţei şi primii ani ai tinereţii, Dumnezeu a folosit doi oameni speciali pentru mine, pe bunicul meu, predicatorul creştin după Evanghelie Dumitru Florescu (1935-2019) şi pe pastorul baptist Iosif Ţon (1934-2025). Acum ambii sunt în veşnicie, în prezenţa Domnului pe care L-au slujit toată viaţa fiecare.
Fratele Ţon, dincolo de orice s-a scris şi se va mai scrie despre dumnealui, a fost un predicator popular, un autor de succes, un creator de instituţii care dăinuiesc şi în prezent (Alianţa Evanghelică din România, Radio Vocea Evangheliei, Universitatea Emanuel Oradea, Editura Cartea Creştină Oradea ş.a.), un intelectual evanghelic de mare clasă şi multe altele. Dar pentru mine, astăzi, la plecarea dânsului în veşnicie, rămâne „fratele Iosif”, la care puneam întrebări din Biblie, căruia îi citeam cu nesaţ cărţile în anii de liceu (strângeam leu cu leu şi luam câte o carte) sau îi ascultam şi reascultam predicile pe casete audio sau cd-uri, şi mai târziu pe youtube. Da, am fost şi rămân în inima mea un „ţonist”, aşa cum eram numit pe atunci.
Astăzi, fratele Iosif Ţon a plecat în veşnicie. În urma sa rămân fapte, istorii, dar şi enigme, care vor fi analizate încă mult timp de aici înainte. În 2014, împreună cu Marius Silveşan am scris o carte despre memoriul din 1977 de la Europa Liberă, iar în 2015, ca autor unic, am scris istoricul Alianţiei Evanghelice din România. În ambele demersuri, fratele Ţon a fost mai mult decât amabil să-mi povestească istoria pe care a trăit-o şi a înfăptuit-o, bineînţelesc cu subiectivismul memorialisticii.
Dar eu îmi amintesc vocea caldă, privirea blândă şi învăţătura pe care a dat-o. Nu am fost amândoi pe acelaşi calapod teologic tot timpul, dar m-a învăţat ce înseamnă să ne respectăm ca fraţi în Domnul Isus, chiar dacă avem înţelegeri diferite.
Închei cu o mărturie personală. În ianuarie 2001 a venit în adunarea noastră şi a ţinut o săptămână celebrul său curs de viaţă spirituală, cu care a fost peste tot prin România şi în diaspora. Aveam 12 ani. În ultima zi, la terminarea programului, într-o adunare cu peste 1500 de credincioşi prezenţi, nu ştiu de unde am avut curajul să mă strecor prin mulţime, să mă duc la dumnealui în faţă, era cu spatele, să-l trag de haină să se întoarcă şi să-i zic „Frate Ţon, mulţumim pentru ceea ce ne-aţi învăţat şi vă mai aşteptăm!”. Atunci a zâmbit, şi-a pus mâna pe umărul meu, m-a binecuvântat şi mi-a spus „să creşti în Domnul Isus”. Da, pentru mine acea întâlnire este memorabilă.
Astăzi, la aproape 91 de ani (pe care urma să îi împlinească la finalul lunii), fratele Iosif Ţon a plecat în veşnicie. La revedere, frate Iosif! Vă mulţumesc pentru tot! Ne vom revedea Acasă, în prezenţa Domnului Isus! Și Dumnezeu să o mângâie pe sora Elisabeta!
Material publicat pe Facebook
https://www.facebook.com/share/p/1Avge2ohWU/?mibextid=wwXIfr
Partajează asta:
Legile își pierd duritatea prin înmulțirea lor
Legile își pierd duritatea prin înmulțirea lor și prin caracterul lor partinic, prin corupția legislatorilor, prin îmbunătățirea mijloacelor de eludare și de ascundere și prin dificultatea aplicării lor în rândul [populației].
Will Durant, Eroi ai istoriei : o scurtă istorie a civilizației din vremurile străvechi până în zorii epocii moderne, Editura Litera, București, 2022, p. 19
Istorie Evanghelica 