Buni Cocar despre Marcu Nichifor: „era „o bogăție” deși aparent sărac”
În cadrul celei de-a patra postări cu amintirile pastorului Buni Cocar publicate de Alin Cristea am găsit evocată și figura lui Marcu Nichifor.

Marcu Nichifor (glimboca.wordpress.com)

Buni Cocar (romaniaevanghelica.wordpress.com)
Importanți deveniseră și slujitorii care purtau focul dragostei Lui. Astfel Harap, Marcu Nichifor, Ștef Ioan și Cure Simion au figurat printre invitații noștri favoriți din acel an. Curata sărbătoare! (…)
Marcu Nichifor era „o bogăție” deși aparent sărac. Uneori îl întrebăm: cum stăm? Sensul era: cum arată Biserica în care tocmai ați predicat? Dânsul zicea: „mai bine, dar mai sunt niște cioate”. Odată ni s-a făcut milă de fratele Marcu și tinerii din Petroșani i-au dat 1000 de lei. Ei i-am înmânat banii într-un plic și Marcu n-a spus decât: „mulțămesc în Numele lui Dumnăzău”.
M-a impresionat simplitatea și naturalețea, mă gândeam: deci așa se primește un ajutor … dar la Marcu era și un epilog. La vreo două zile, prezbiterul s-a-ntors în Petroșani, la locul faptei: „Bre mi-ai dat prea multi bani …”. Cum eu n-am vrut să-i primesc înapoi, dânsul mi-a cerut să-i spun câteva lucruri unde ar putea merge să misioneze în locul nostru pentru acei bani … Cred c-am văzut atunci „omul frumos”!
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/03/buni-cocar-amintiri-4/
Recomandări
Marcu Nichifor – Cum răspunde Dumnezeu
Marcu Nichifor – Viata are o singură tintă, de a face voia lui Dumnezeu
Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din Romania via Persona
Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România


Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România
Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România. Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce o rază de speranță în istoria acestei instituții devenită liberă să-și desfășoare activitatea fără îngrădiri.
Totodată, avem în vedere și prezentarea unor informații succinte privind începutul acestei instituții de învățământ evanghelic, evoluția acesteia în perioada interbelică și apoi în cea comunistă. Informațiile despre elevii Seminarului și bibliografiile celor doi rectori ai Institutului Teologic Baptist întregesc imaginea acestei instituții evanghelice.
Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată – ediția a II-a, Constanța 2015

La această sesiune voi prezenta o comunicare despre Istoricul Seminarului Teologic Baptist din București, actualmente Institutul Teologic Baptist Bucuresti.
30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015)
Cei care au informații despre ceea ce s-a întâmplat atunci, amintiri, fotografii, documente, comentarii îi rog să contribuie la rememorarea acelor momente în orice mod găsesc oportun.

Anul acesta de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.
Cu acest prilej Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, a realizat un material comemorativ pe baza propriei experiențe, a documentelor de arhivă, dar și a unor mărturii orale.
Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.
Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:
Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații
Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români – referință despre cartea Constantin Adorian: un lider baptist român vizionar
După cum am menționat în cadrul postării Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar consider că o astfel de lucrare este utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

În partea de final a acestei cărți, respectiv pp. 191-192 se regăsește și o scurtă referință intitulată
Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români
O lucrare despre Constantin Adorian este binevenită oricând și cu atât mai mult acum când la 25 de ani de la Revoluție societatea românească încă își mai caută valorile.
Biografia acestui om al credinței este benefică atât comunității baptiste și evanghelice în general, cât și societății românești în ansamblul său prin valorile și conceptele la care face referire.
Autorii, Conf. Dr. Daniel Mariș și Asistent Drd. Teodor Colda, ambii pastori ai bisericii înființate de Adorian, și profesori la Institutul Teologic Baptist din București la a cărei fondare Adorian și-a adus de asemenea contribuția, se apleacă cu competență asupra biografiei acestui om al credinței. Sunt evidențiate. Este de menționat în cazul Bisericii Golgota, dar și în formarea lui Adorian ca lucrător, rolul bisericii baptiste germane din București, prin contribuția și cu susținerea căreia baptismul trece la români.
Este de remarcat dorința celor doi autori de a prezenta celor tineri biografia acestui vizionar om al credinței care a fost Constantin Adorian și evidențierea contribuțiilor acestuia la fondarea Uniunii Baptiste, Seminarului Teologic Baptist, dar și a Bisericii Golgota.
Constantin Adorian a fost un om educat cu studii la Hamburg, fapt care s-a reflectat și în activitatea sa prin implicarea activă în formarea Uniunii Baptiste în anul 1920, ca organ reprezentativ al baptiștilor români, dar și în formarea Seminarului Teologic Baptist în anul 1921. Adorian a fost un om de acțiune, o persoană cultivată implicată activ în viața bisericii baptiste pe plan administrativ, educațional cât și pastoral în calitatea sa de lider spiritual al primei bisericii baptiste de limbă română din București, Biserica Baptistă Golgota. Deși este o lucrare care se adresează publicului larg ea nu face rabat de la rigorile unei cercetări academice îmbinând într-un mod util cele două stiluri de tratare a unor astfel de subiecte. Apelul la documentele vremii, fie că sunt de natură memorialistică sau de arhivă au rolul de a contura o imagine complexă a celui care a fost pastor, profesor, primul președinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România și primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea sa în iarna anului 1921 la București.
După cum se menționează și în subtitlul lucrării, autorii au dorit să vorbească nu numai despre omul Constantin Adorian, cât și despre lucrarea lui motivați de dorința de promovare a imaginii și moștenirii acestei personalități marcante a baptiștilor români. Luând în considerare aspectele menționate este de apreciat faptul că un loc aparte în economia acestei lucrări îl ocupă contribuția lui Adorian în lupta pentru libertatea religioasă a baptiștilor din România. Deși perioada interbelică a fost una de libertate politică, de înflorire din punct de vedere economic, drepturile religioase ale credincioșilor baptiști, dar și a celorlalți credincioși evanghelici au fost îngrădite. În acest context personalitatea lui Adorian, viziunea sa, sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iar El este cel care le dă adevărata valoare. Contribuțiile sale, rolul său în plan pastoral, evanghelic, administrativ și educațional ne permit să considerăm ca fiind corectă încadrarea lui Adorian, așa cum au făcut-o și autorii, printre cei mai importanți 10 baptiști din România, poate chiar primul.
Prin intermediul acestei lucrării autorii demonstrează, încă odată dacă mai era nevoie, că valorile religioase și morale ale comunității baptiste au avut semnificație atunci și au semnificație și astăzi. Valorile acestei mici comunități religioase, marginalizată de autorități și biserica majoritară au îmbogățit societatea românească.
Exemplul lui Adorian este unul pozitiv care ne arată că merită să lupți pentru valorile și crezurile tale atunci când sunt în armonie cu Sfânta Scriptură. Merită să lupți pentru libertatea religioasă într-o societate în care conceptul de adevăr absolut este acceptat tot mai puțin.
Dr. Marius Silveșan
Istoric
Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar

Cu prilejul Congresului Cultului Creștin Baptist din România, care se desfășoară în perioada 27-28 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea, s-a lansat în premieră cartea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, lucrare care „prezintă viața și slujirea fondatorului primei biserici române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (Cuvânt înainte de Daniel Mariș, p. 9), dar și pe cea a fondatorului Uniunii Baptiste și a Seminarului Teologic Baptist.
Datele de identificare biografică sunt următoarele: Mariș Daniel Marius , Colda Teodor – Ioan, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, 192 p. (Bibliografie, 39 ilustrații)

Constantin Adorian a fost un lider vizionar fapt demonstrat de contribuțiile sale la istoria și identitatea baptistă.

Constantin Adorian
Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (1912-1954)
Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)
Primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București (1921-1925)
Am extras aceste elemente din pagina 4 a cărții pentru a demonstra importanța acestuia.
Cartea este disponibilă la standul Institutului Teologic Baptist din cadrul Bisericii Emanuel din Oradea cu prilejul Congresului UBR la prețul de 10 RON.

Ca și istoric consider această lucrare utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.
30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015)

Anul acesta de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.
Cu acest prilej Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, a realizat un material comemorativ pe baza propriei experiențe, a documentelor de arhivă, dar și a unor mărturii orale.
Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.
Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:
Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații
Marius Silvesan despre romanul „La Est de libertate” scris de Cătălin Dupu
O prezentare a romanului istoric „La Est de libertate” scris de Cătălin Dupu.
Înregistrare realizată în luna mai 2015 în București
Vezi și
LA EST DE LIBERTATE – noul roman surprinzator
Apariții editoriale (28) Cătălin Dupu, La est de libertate
Libertatea: un drept al omului – postfață a cărții „La est de libertate” de Cătălin Dupu
Libertatea: un drept al omului – postfață a cărții „La est de libertate” de Cătălin Dupu
Romanul La est de libertate aduce în atenția noastră un subiect sensibil încă la 25 de ani de libertate, cel al societății românești în comunism. Însăși conceptul acestuia este unul interesant atât prin semnificația pe care cuvântul libertate o conține în sine, cât și prin jocul de cuvinte pe care autorul îl face între poziția geografică a României și poziția sistemului față de conceptul de libertate. România este o țară situată în Sud – Estul Europei, una care face parte din blocul țărilor din Europa de Est, termen cu semnificație peiorativă, aflat în opoziție cu Europa de Vest. Mai ales în ceea ce privește evoluția politică a țărilor respective, dar și în ce privește LIBERTATEA. Astfel, poziția geografică devine element determinant în definirea poziției și atitudinii față de libertate a țării noastre. Conceptul geografic este transferat în zona politicului și a ideologiei, a conceptelor, demonstrând pe parcursul desfășurării acțiunii din cadrul romanului că România nu se afla la Est doar din punct de vedere geografic, aceasta se afla chiar LA EST DE LIBERTATE.
Libertatea nu este doar un drept, un concept abstract, ea este ceva ce oamenii au înscris în ființa lor. Conceptul de libertate are o relevanță intrinsecă, dar și una datorată faptului că în jurul acestuia se construiește povestea din cadrul romanului La est de libertate. O dramă bazată pe fapte reale, cea a omului din România secolului XX care tânjea după libertate. Drama este în mod specific a unor familii din România anilor ˈ80 într-un sistem totalitar de factură comunistă, nu doar a omului în general care trăia în cadrul unui astfel de sistem. Co
munismul ca regim politic totalitar își propunea nu doar construcția unei societăți noi, ci și a unui om nou. Conceptul de om nou nu a fost inventat de comuniștii români, ei doar l-au preluat, vehiculat și integrat în propaganda oficială. Un om nou care trăia într-o închisoare, închisoarea noastră cea de toate zilele, în cadrul căreia i se inocula ideea că societatea comunistă este cea mai bună dintre toate lumile posibile, iar comunismul este un nou stadiu de dezvoltare al societății. Aceasta era ceea ce afirmau tovarășii, unii care îi considerau pe cei din jur partenerii lor, tovarășii lor, dar acest lucru nu îi împiedica să-i persecute. Prin urmare, în realitate lucrurile stăteau altfel pentru că avem o distincție între ceea ce se afirma la nivel oficial și realitatea vieții cotidiene, distincție care se desprinde și din portretul pe care Cătălin Dupu îl realizează societății românești și a realităților acesteia. Din acest punct de vedere cartea este utilă tinerilor, celor care nu au trăit vremurile respective, fiind relevant a fi amintite unele din elementele acestei societăți.
Un prim element care merită amintit este cel de teamă, de frică și de conformism intelectual. Trebuia să ai grijă ce gândești și cui spui ceea ce gândești. Apare astfel sistemul dublei gândiri, portretizat magistral de George Orwell în cartea O mie nouă sute optzeci și patru. Atunci când mergeai pe stradă trebuia să ai grijă ce vorbești și cu cine vorbești. Băieții cu ochii albaștrii cum erau numiți cei care lucrau în Securitate, structură care acționa și ca poliție politică, puteau fi oriunde. Exista în cadrul societății acea teamă că ai putea fi arestat oricând, fapt evidențiat în roman prin intermediul unui cântec popular cu versuri ce reliefau acea stare de lucruri.
Cine bate seara, la fereastra mea?
E Securitatea, nu te speria.
Putem vorbi chiar de distrugerea societății românești odată cu instaurarea comunismului la mijlocul anilor ˈ40 ai secolului XX. Vechea elită intelectuală și politică a fost arestată, anihilată, iar în locul ei a apărut o altă elita, una nouă. Acesta este contextul în care cei care se opuneau erau trimiși în lagăre, cum au fost și cele înființate pentru construcția canalului Dunăre – Marea Neagră, închiși, sau internați în diferite sanatorii, în fapt la spitale pentru cei cu dizabilități mentale unde li se aplicau tratamente specifice la ordinul Securității. Vorbim astfel de un univers concentraționar „în care nevinovați, o mulțime de oameni intelectuali, personalități ale vremii trecute, preoți, păstori, alți credincioși și români simpli, care nu suportau minciunile ce se auzeau la radio și cele două ore de program TV, se scriau în ziare, în reviste și în prefețele tuturor cărților” aveau de pătimit. Vorbim în acest caz de persecuții politice și religioase, care prezintă o altă realitate a societății socialiste „multilateral dezvoltate”, o societate pe care Partidul Comunist a dorit să o înregimenteze prin intermediul unor organizații pentru pionieri, tineretul comunist sau pentru muncitori care trebuiau să facă parte din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM).
Frigul din case pe timpul iernii este o altă realitate a societății surprinsă de autor. Frigul împreună cu lipsa de alimente sau dificultățile circulației cu mijloacele de transport în comun în orașe precum Bucureștiul, sau cu mijloacele de transport proprii datorită raționalizării, cozile la aproape orice completează imaginea unei societăți înghețate. Aceasta nu o spunem noi, ci Sergiu, unul din personajele principale ale cărții care, deși obosit, „mai avea putere să vadă dincolo de frig, de noapte și de comunism.”
Cea mai mare dorință a personajelor cărții era libertatea, aceștia fiind dispuși la multe sacrificii pentru obținerea acesteia. Ei vedeau această libertate ca putând fi obținută în Occident, respectiv în Statele Unite ale Americii. Cum statul socialist îngrădea libera circulație a persoanelor, iar un pașaport cu viză pentru America era greu de obținut, Sergiu și Octav se antrenau la un bazin de înot pentru trecerea înot a Dunării cu destinația Iugoslavia. Acolo ar fi obținut azil politic și de acolo ar fi plecat în Statele Unite ale Americii. Încercarea celor doi de „trecere frauduloasă a frontierei de stat” eșuează, context în care cei doi ajung la Pușcăria fugarilor și pentru un timp la carceră. Dat fiind faptul că se aflau la prima abatere, că în închisoare Octav nu ezită să strige către Dumnezeu și să-și pună încrederea în El, cei doi fugari sunt eliberați, dar se confruntă cu noi probleme, acelea ale reintegrării în societate și angajării. De acum înainte drumurile celor doi se vor despărții. Al lui Octav duce la viață, inclusiv cea veșnică, iar al lui Sergiu la moarte în apele reci ale Dunării. Trist, dar adevărat.
Prin intermediul unui joc de cuvinte excepțional, autorul reușește să surprindă starea de spirit a unui sistem. A unei societăți care parcă înghețase și ea, paralizase de frig la propriu și la figurat. „În sufletul ei, Ilinca era tare amărâtă, nu de cofragul pierdut, ci de sistemul care îi aduse aici.”
Un alt aspect important pe care autorul îl aduce în atenție prin intermediul acestei cărți este cel al libertății religioase pentru creștinii evanghelici. Deși libertatea religioasă era un drept, aceasta nu era garantată, ci des încălcată. După cum menționa politologul german Hannah Arendt, totalitarismul îi prigonește și pe cei care spun “da”, iar în acest caz pe cei care îi spuneau „da” lui Dumnezeu pentru că libertatea era doar la nivel declarativ.
O problemă sensibilă pe care autorul o aduce în atenție atunci când vorbește de credință este folosirea acesteia pentru emigrarea în Occident. Unii oameni veneau într-o biserică evanghelică unde se botezau, pentru a putea menționa că fac parte dintr-o minoritate religioasă persecutată care își cere propriul drept la existență într-o lume liberă. Dat fiind faptul că numai Dumnezeu cunoaște cu adevărat inima oamenilor, era inevitabil să nu apară și astfel de probleme. Totodată, acesta este contextul în care are loc convertirea sinceră a unora dintre cei botezați care ajung astfel să se întâlnească cu Creatorul lor, deși planurile lor inițiale erau altele.
Omul evanghelic în comunism era caracterizat de dragoste și compasiune pentru cei din jurul său, motiv pentru noi care trăim astăzi în libertate să ne evaluăm sentimentele, acțiunile, în definitiv modul de viață. Se pune întrebarea care este scopul vieții noastre pe pământ. Astăzi avem libertate, dar ce facem cu ea? Dumnezeu să ne dea înțelepciune să folosim spre slava Sa și beneficiul celor din jurul nostru ceea ce s-a obținut prin jertfă de sânge în decembrie 1989.
Dr. Marius Silveșan
Istoric
Marius Silveșan, „Libertatea: un drept al omului” postfață în Cătălin Dupu, La Est de Libertate, Editura Cetate Deva, Deva, 2015, pp. 113-116.
Apariții editoriale (29) Ionel Tuțac, Baptiști celebri: 333 biografii
Cartea prezintă, pe parcursul a 170 de pagini, mini – biografiile a 333 de credincioși baptiști recunoscuți la nivel international. Savanți, politicieni, teologi, scriitori, sportivi sau misionari au avut în comun un singur lucru – credința lor în Domnul Isus. Pentru comenzi și informații puteți suna la 0256352849 sau 0722708172.
http://www.baptist-tm.ro/baptisti-celebri/
Ce ar putea avea în comun William Colgate – fondatorul companiei Colgate, Eastman George – fondatorul companiei Kodak, cântăreața Maya
Angelou, actorul Stephen Baldwin, Cave Clark – comandantul forțelor NATO, Paul Fiddes – reputat teolog britanic și Hatoyama Ichiro – fostul Prim Ministru al Japoniei? Aparent, aceste personalități ale lumii moderne nu ar putea avea foarte multe lucruri în comun și cu toate acestea ei împărtășesc, alături de mulți alții aceeași credință creștină baptistă. Pastorul Ionel Tuțac aduce împreună pe paginile cărții Baptiști celebri 333 de personalități care au împărtășit crerdința baptistă. Domeniile de activitate în care aceste persoane s-au remarcat variază de la politică la medicină, de la sport la afaceri pentru a enumera câteva. Autorul surprinde plăcut cititorul oferindu-i posibilitatea de a lectura în cadrul celor 333 minibiografii informații inedite legate de viața lor spirituală. Este evident că un astfel de demers nu poate decât să ofere un punct de pornire pentru cititorul interesat de detalii suplimentare și nicidecum să ofere un studiu complet asupra vieții celor enumerați în cartea de față. Lucrarea abordează biografiile acestor oameni dintr-un unghi unic până în momentul cuprinzând sub aspectul spiritualității baptiste o seamă de persoane despre care mulți cititori vor descoperi cu surprindere și bucurie că au împărtășit aceeași confesiune cu mulți dintre ei. Cartea poate fi comandata telefonic la nr 0256 352 849












