Doi pastori baptişti studiază la ortodocşi în 1951-1952!
Ce citesc astăzi în revista Biserica Ortodoxă Română, anul 70, nr. 9–10, 1952, p. 570–571?
„În anul şcolar 1951–1952 au urmat cursurile Institutelor noastre Teologice şi doi pastori baptişti: Alexa Popovici şi N. Covaci. La sfârşitul anului şcolar, cei doi studenţi baptişti au adresat Înalt Prea Sfinţitului Patriarh Justinian următoarea scrisoare de mulţumire:
Înalt Prea Sfinţite,
La finele unui an de studii, petrecut în Institutele Teologice Ortodoxe de grad Universitar, subsemnaţii pastori baptişti Alexa Popovici și Nicolae Covaci, vă aducem călduroasele noastre mulţumiri pentru bunăvoinţa şi sprijinul ce ni l-ați acordat, aprobând ca să studiem teologia ortodoxă.
Acest an de studii a fost creator de noi făgaşe şi prefaţează o nouă conduită în raporturile dintre Culte. Credem că acest fapt e o dovadă grăitoare că toţi credincioşii Domnului nostru Iisus Hristos, fără deosebire de confesiunea căreia îi aparţin, pot trăi laolaltă în pace şi să se iubească aşa cum a dorit şi cerut Mântuitorul.
Sperăm că Dumnezeu ne va ajuta să putem continua studiile în Institutele Teologice Ortodoxe, atât spre folosul nostru şi al cultului Creştin-Baptist căruia aparţinem, cât şi spre consolidarea raporturilor de armonie ce există astăzi între Cultele religioase din ţara noastră.
Emanuel, alias Vaisamar, ne prezintă pe blogul său un crâmpei din ceea ce a însemnat istoria evanghelică românească pe parcursul perioadei comuniste prin publicarea unei scrisori de mulțumire adresată de către doi pastori baptiști ,Alexa Popovici respectiv Nicolae Covaci, patriarhului Justinian Marina. Așa cum am menționat şi în comentariul de pe blogul lui Emanuel, fenomenul efectuării studiilor în cadrul Institutului Teologic Ortodox este unul interesant, însă nu mă pot pronunța asupra lui pentru ca nu l-am studiat. Am să mă refer la cazurile unor lideri baptiști care au studiat la Institutul Teologic Protestant din Cluj deoarece acesta, alături de Institutul Teologic Ortodox, erau recunoscute ca și instituții de învățământ superior spre deosebire de Seminarul Teologic Baptist din București care era acreditat ca și instituție de învățământ mediu. În acest articol îi voi menționa pe pastorii și profesorii universitari Ioan Bunaciu, director al Seminarului Teologic Baptist din București între anii 1970-1988, și Vasile Talpoș, succesorul său în funcția de director al Seminarului și actualul rector al Institutului Teologic Baptist din București. Ambii au urmat Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj în perioada comunistă, însă la intervale diferite unul față de celălalt. Revenind la Alexa Popovici, aș dori să menționez faptul că el și Ioan Bunaciu au urmat instituții de învățământ superior aparținând cultului ortodox -Institutul Teologic Ortodox din București- respectiv evanghelic, -Institutul Teologic Protestant din Cluj- în aceeași perioadă, respectiv 1951-1956. Despre perioada studiilor pastorului Ioan Bunaciu am scris în cadrul articolului Ioan Bunaciu. Umblând pe ape printre stânci (II). În ceea ce-l privește pe Alexa Popovici voi reveni cu amănunte într-un post viitor, prezentând și situația sa școlară pe parcursul celor 4 ani de la Institutul Teologic Ortodox din București, precum și motivele pentru care nu a obținut licența în teologie ortodoxă. Un alt aspect despre care vreau să vorbesc aici plecând de la comentariile articolului despre Alexa Popovici și Nicolae Covaci de pe blogul Vaismar este cel al relațiilor dintre baptiști și ortodocși în perioada comunistă, relații pe care personal le consider destul de complexe, suportând mai multe interpretări. Una dintre acestea se referă la faptul că statul s-a folosit de cultele neoprotestante pentru a face presiune asupra Bisericii Ortodoxe. Un argument în favoarea acestei teze este și numărul relativ redus al membrilor cultelor neoprotestante la momentul recunoașterii oficiale a acestora de către statul român, respectiv 1948. O altă interpretare este aceea reliefată în comentariile de pe blogul lui Vaisamar, precum și de către Ioan Bunaciu. Ambele părți vorbesc de o cooperare între culte și, chiar mai mult decât atât, de o ”înfrățire” dacă ar fi să dăm crezare propagandei oficiale. Personal, consider că realitatea a fost una complexă și că adevărul este undeva la mijloc. Astfel, deși intențiile statului au fost acelea de a realiza un echilibru și în viața religioasă, baptiștii, alături de ceilalți neoprotestanți,, și-au consolidat treptat poziția însă nu au reprezentat niciodată acel grup de presiune care să pună realmente probleme Bisericii Ortodoxe și nici nu cred că acesta era obiectivul pe care evanghelicii îl urmăreau în activitatea lor. Pe de altă parte, BOR nu a încetat să-i ”monitorizeze” pe baptiști și pe ceilalți neoprotestanți, pe care îi denumea în documentele interne cu termenul de sectanți, și să le creeze probleme. Au fost destule cazuri, iar unele dintre ele sunt prezentate și în documentele Departamentului Cultelor, când preoții ortodocşi i-au denunțat pe pastorii baptiști la Departamentul Cultelor pentru acțiuni pe care ei le numeau ,,propagandă religioasă”. În fapt era o problemă de eficiență și de exemplu personal care îi atrăgea pe oameni către neoprotestanți. Cert este că datorită ”vegherii Partidului Stat” nu s-au mai înregistrat în relația dintre ortodocşi și neoprotestanți ”excesele” din perioada interbelică. La nivelul conducerilor cultelor a existat o anumită înțelegere și un spirit de ecumenism care a fost benefic atât pentru enoriașii ortodocși, cât și pentru cei neoprotestanți.
Partajează asta:
A apărut Statul şi Biserica în România Comunistă
Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965). Între demnitate şi compromis, Cuvânt înainte de Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova), Editura Sitech, Craiova, 2010, 140 pag.
Cuprinsul lucrării:
Cuvânt Înainte
Introducere
1. Instaurarea regimului comunist în România
1.1. Consideraţii generale
1.2. Context intern
1.3. Determinări externe
1.4. Impactul reformelor promovate începând cu guvernul
Petru Groza asupra spiritualităţii româneşti
2. Studiu comparativ privind legislaţia cultică în regimul democratic şi în regimul comunist
2.1. Cadrul legislativ de existenţă a cultelor în timpul
regimului monarhiei constituţionale
2.2. Cadrul de existenţă şi de funcţionare a cultelor
în timpul Republicii Populare Române
3. Raporturile dintre stat, partidul comunist şi biserică în regimul comunist
3.1. Concepţia comunistă faţă de religie
3.2. Culte recunoscute în Republica Populară Română
3.3. Regimul cultelor nerecunoscute de stat
3.4. Relațiile între conducerea Bisericilor universale
și bisericile de pe teritoriul României
3.5. Represiunea regimului comunist împotriva bisericii
și slujitorilor ei
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Partajează asta:
Papa Benedict protestează față de marginalizarea religiei în spațiul public
Papa Benedict a declarat in fata politicienilor britanici ca religia a fost marginalizata
Cu ocazia vizitei sale in Marea Britanie Papa Benedict a afirmat, in detrimentul complotului menit sa il atace, faptul ca religia este marginalizata in spatiul public, informeaza The Guardian.
In cadrul discursului sau, sustinut in fata unei audiente care a inclus invitati precum Nick Clegg, Papa a explicat faptul ca simplele conventii sociale nu sunt capabile sa hotarasca politicile nationale.
„Nu pot decat sa imi exprim ingrijorarea legata de marginalizarea religiei, in special a Craciunului, fenomen ce se produce chiar si in tari care pun accentul pe conceptul de toleranta”, a declarat Papa Benedict. Aceasta replica a fost adresata Marii Britanii, a carei traditie in ceea ce priveste toleranta a fost laudata de Papa in prima zi a vizitei sale.
Papa, instiintat de functionarii sai cu privire la arestarea celor cinci barbati implicati in presupusul complot menit sa il atace, s-a referit la criza financiara ca la un exemplu de situatie grava ce a fost cauzata de solutiile pragmatice aplicate in lipsa unor considerente de natura etica.
Papa Benedict considera ca problemele mentionate in procesul lui Thomas More „desi imbraca alti termeni continua sa fie valabile pe masura ce noile conditii sociale isi fac aparitia”. Intrebarea cruciala ridicata de acesta ramane: „Prin recursul la ce tip de autoritate pot fi rezolvate dilemele morale?”
Raspunsul oferit de Papa Benedict a fost urmatorul: „Daca principiile morale care stau la baza procesului democratic nu sunt determinate decat de conventiile sociale, atunci fragilitatea acestui proces devine evidenta – aici sta adevarata provocare a democratiei”.
Hotnews
Partajează asta:
Ferenc Visky – A Short Biography
Ferenc Visky (July 1, 1918 – October 5, 2005) was a minister in the Hungarian Reformed Church in Transylvania and a leader of evangelical revival in Romania who spent several years in prison under the Communist rule of that country.
Ferenc Visky (the native form of the name is Visky Ferenc; this page uses the western name order) was born in Egri (Satu Mare county), which at that time was part of Hungary, becoming part of Romania in 1920.
In 1936, he finished secondary school in Satu Mare, and fled across the border into Hungary with his best friend, the poet Sándor Gellért, to study theology at Debrecen University. While still a university student, he came into contact with the Reformed renewal movement associated with the CE (Christian Endeavor) Bethany Association under the direction of Dr. Aladár Szabó.
After graduating, he served for a while as assistant minister under Dr. Endre Kincses in Mateszalka. At the end of the Second World War, he married Júlia Sollich from Budapest and together they decided to move back to Transylvania. In 1944, they secretly crossed the border into Transylvania and began their service in Egri.
In 1958, he was arrested together with 18 associates, mainly other ministers, and in the so-called “Bethany-ists trial on September 6, he was sentenced to 22 years in prison and forced labor for “the crime of organization against socialist public order”; he spent most of his sentence in the prison at Gherla. His wife and their seven children,(the oldest was twelve, the youngest was two years old) were deported to the Bǎrǎgan. In 1964 the entire family was unexpectedly released.
Partajează asta:
Vasile Bel – Lupta credinţei. Istoria credinței baptiste în județul Maramureș.
Cartea păstorului baptist Vasile Bel, din Rohia (Maramureş) – Editura Astra-Dej, 2010, 86 pag. – vine să completeze lacunele şi golurile privind istoria credinţei baptiste în judeţul Maramureş. De aceea, salut cu mare entuziasm şi bucurie apariţia acestui volum muncit şi apărut cu sacrificiu şi dăruire din partea autorului.
Am o mare bucurie să primesc cartea din partea autorului şi să pot spune câteva cuvinte despre ea, făcânz uz şi de calitatea istoric şi oarecare privire obiectivă.
Citind cartea fratelui îmi vin în minte îndemnurile date de autorul epistolei către Evrei pentru noi: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”(Evrei 13:7). Cu acest îndemn vă recomand lectura acestei cărţi, cu îndemnul de a vedea credinţa unor înaintaşi, pionieri, oameni dedicaţi care au luptat şi-au suferit pentru adevăr.
Volumul, nu foarte mare, este o prezentare a apariţiei credinţei baptiste în zona oraşului Târgu Lăpuş din jud. Maramureş, după cum spuneam şi reiese şi din subtitlu. Autorul prezintă evenimentele şi din perspectiva unuia care a participat la ele, care le-a trăit, care le-a simţit, care a vibrat odată cu ele. Păstorul Bel spune în introducere: „Este concepută în acest fel pentru a fi mai uşor de lecturat. Nu este o lucrare ştiinţifică ci conţine relatări adevărate despre oameni simpli şi fapte trăite pe aceste meleaguri străbune. Unele fapte sunt cunoscute de mine, altele mi le-au povestit cei ce le-au trăit şi urmaşii acestora, în unele cazuri.” Prefaţa cărţii este semnată de Prep.Drd. Costel Ghioancă de la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, care spune, după lecturarea cărţii, că: „Autorul, pastorul Vasile Bel, se distanțează de stilul clasic, rece și adesea plictisitor de relatare a unor date istorice (motiv pentru care mulți oameni au o reticiență față de istorie) și recurge la un stil vioi, dinamic și atractiv presărat uneori cu intervenții și lămuriri care au scopul de a clarifica cele spuse. „
Mulțumesc lui Emanuel Răduț pentru această semnalare
Partajează asta:
Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965) update
Statul și Biserica în România Comunistă reprezintă proiectul lui Bogdan Emanuel Răduț de analiză a impactului pe care comunismul l-a avut asupra Bisericii. Prezentarea acestui proiect materializat prin cartea de față îl găsiți în postarea anterioară apăsând aici precum și pe site-ul autorului al cărui link îl găsiți la sfârșitul acestui articol. După ce am publicat o succintă prezentare a cărții aflată încă sub tipar la momentul respectiv am plăcerea să anunț apariția cărții lui Bogdan Emanuel Răduț, Statul și Biserica în România comunistă (1948-1965) -între demnitate și compromis-, Editura Sitech, Craiova, 2010
Mai multe informații la Bogdan Emanuel Răduț.
Lectură plăcută!
Partajează asta:
Necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal
Comunismul a afectat nu numai viața politică ci și cea socială și religioasă a românilor. Timp de peste patru decenii, comunismul ca și religie politică și-a propus înlocuirea lui Dumnezeu cu sine însuși. În anii 50 Stalin era tătucul nostru, cel căruia trebuia să-i dăm slavă și cinstire. După ce acesta a murit , comuniști au condamnat comportamentul și acțiunile sale. Mitul invincibilității acestuia s-a spulberat. Treptat a apărut o destindere în plan politic care s-a reflectat într-o anumită măsură și în plan religios. Curând însă în România avea să se construiască un alt mit, cel al lui Ceaușescu. La rândul să și acesta solicita să fie slăvit și cinstit, adorat de milioane de oameni așa cum creștinii îl adoră pe Dumnezeu. În 1989, dintr-o dată acest dumnezeu care părea la rândul lui invincibil a căzut. A venit o perioadă de libertate politică și religioasă dar și de reconsiderare a trecutului. Timp de 20 de ani am avut timp să reconstruim ceea ce ni s-a dărâmat în perioada comunistă și să revalorizăm relația cu Dumnezeu. Să ne verificăm fiecare din noi și să vedem dacă suntem pe calea veșniciei, dacă nu să ne întoarcem de unde am căzut și să mergem în direcția corectă. Această verificare, autoanaliză este necesară în toate compartimentele societății și cu atât mai necesară în Biserică, instituția căreia românii îi acordă o încredere sporită. Tocmai de aceea Adunarea Generală a Comunității Regionale Constanța a emis o rezoluție prin care cere înființarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze în mod obiectiv ,,impactul comunismului asupra formării și dezvoltării Cultului Penticostal”.
REZOLUȚIE
Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, întrunită în data de 4 septembrie 2010 la Galaţi, a adoptat următoarea rezoluţie:
Având în vedere faptul că în urmă cu 4 ani CRPC a adresat Congresului Cultului Penticostal o rezoluţie care nu a primit niciun fel de răspuns până în prezent, ne adresăm astăzi din nou Congresului Cultului Penticostal care va avea loc la Bistriţa în 9 noiembrie 2010.
Suntem în punctul în care realităţile istorice făcute publice ne silesc să fim oneşti cu privire la trecutul mişcării penticostale din România în perioada comunistă. Chemăm aşadar Cultul Penticostal din România să analizeze şi să voteze următoarele propuneri:
- Înfiinţarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal.
- Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.
- Înfiinţarea unei comisii care să analizeze fiecare caz de colaborare cu Securitatea comunistă. Toţi pastorii din Cultul Penticostal să fie obligaţi să depună la această comisie o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu au avut angajament cu Securitatea, nu au dat informaţii la Securitate şi să îşi dea acordul pentru a fi verificaţi la CNSAS, iar rezultatele verificării să fie comunicate acestei comisii. Cei care refuză să facă astfel să îşi piardă dreptul de a sluji în bisericile penticostale.
- Reconsiderarea, în lumina Bibliei, a relaţiilor cu Statul şi implicarea în politică.
- Pentru a face posibilă reformarea instituției Cultului Penticostal și pentru crearea unui mediu sănătos în implementarea acestor măsuri, este necesară limitarea imediată a numărului de mandate în conducerea executivă a Cultului Penticostal la maxim două mandate succesive. Totodată, propunem ca fiecare dintre candidații desemnați la funcțiile executive la nivel central să prezinte în data alegerilor viziunea pe care o are pentru Cultul Penticostal.
Adoptată în Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, la 4 septembrie 2010, în Galați.
Partajează asta:
A Ferenc Visky Rememberence
Feri bácsi preaching – how could one forget?
Rev. Ferenc Visly is one of the happiest things that ever happened to my life. When I was invited for the time, by his daughters Lidia and Maria Magdalnena, to visit them in the village of Paleu, near Oradea, I did not know what to expect. After we met, we could never part ways. I have befriended his children and our paths have met many times afterwards.
I already knew the stories of his seven years in communist prisons, where he met Wurmbrand, and the deportation of his wife and seven small children in Baragan. But meeting the real people was a totally different matter.
For me, as an Evangelical, the classic Reformed and Pietistic participation in the regular Bible reading, discussions prayer and singing before every meal was a new discipline.
Partajează asta:
Poziția Bisericilor Române Penticostale din SUA şi Canada față de colaborarea personalului de cult cu fosta Securitate
Acest comunicat este o reacție la dezvăluirile realizate de către Vasilică Croitor prin intermediul cărții Răscumpărarea memoriei. Consider faptul că acest comunicat este unul obiectiv iar propunerile sale pot fi luate ca exemplu de către toate cultele religioase din România.
Stimaţi participanţi la cea de a 42-a Convenţie a Bisericilor Române Penticostale din Statele Unite şi Canada, fraţi şi surori în Domnul Isus,
Transmitem următorul Comunicat din partea Consiliului Pastoral al Conventiei, format din semnatarii: Teodor Luca, Ioan Filip, Florian Mudura si Ionel Popa de la Assemblies of God; Lazăr Gog, Florin Cîmpean, Moise Gaode, Ioan Buia si Vasile Floare de la Church of God; Cornel Avram, Cristian Ionescu, Ioan Prunean, Pavel Pop, Simion Timbuc si Petru Lascău de la Uniunea Penticostală Română:
În urma dezvăluirii unor informatii cu privire la istoria miscării penticostale din România în perioada comunismului, toti păstorii care fac parte din această Conventie sunt chemati să semneze următoarea Declaraţie:
CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN SUA SI CANADA 3-5 SEPTEMBRIE, 2010
Atlanta, Georgia
DECLARATIESubsemnatul ___________________________________, declar în fata lui Dumnezeu si constient de consecintele pe care această declaratie le va avea asupra reputatiei mele de slujitor al Evangheliei si a eternitătii mele, că
– Nu am semnat niciodată un document de angajare la colaborare cu securitatea comunistă; (initiale _____)
– Nu am participat niciodată la întruniri prin care în mod deliberat să îmi aduc aportul la actiuni dirijate de securitatea comunistă prin care interesele bisericii erau subminate; (initiale _____)
– Nu am vândut niciodată un frate de credintă sau o persoană prin declaratii scrise, înregistrate sau verbale către securitatea comunistă. (initiale _____)De asemenea, mă angajez că voi descuraja si împiedica afirmarea si slujirea în sfera mea de autoritate a acelor persoane care sunt si vor fi dovedite ca fiind colaboratori ai securitătii comuniste. (initiale _____) Pentru ca declaratia mea să poată fi validată în mod independent, autorizez Consiliul Pastoral al Conventiei să obtină de la CNSAS confirmarea că nu figurez ca fost colaborator în arhivele acestei institutii. (initiale _____)
SEMNĂTURA DATA
Partajează asta:
Arhimandritul Ghiuș ,,Cunosc o singură întristare – aceea de a nu fi sfânt”
Părintele Benedict Ghiuș
Sursa: Creștin Ortodox.ro
Arhimandritul Ghiuș este un alt personaj al cărui portret este creionat de către Richard Wurmbrand în paginile cărții De la suferință la biruință. După arestare, ,,face ani grei de temniță și este eliberat în 1964, când au fost eliberați toți deținuții politici. După eliberare slujește la Catedrala Patriarhală până în 1974, când se pensionează și se retrage la Cernica.” Sursa: Creștin Ortodox.ro
Deși nu a fost evanghelic ca și confesiune, Wurmbrand îl descrie ca pe o persoană care trăia mesajul creștin.
Îmi aduc aminte de arhimandritul Ghiuș cu care am stat la închisoarea Jilava de lângă București. Întreaga închisoare era sub pământ. Deasupra celulelor subterane pășteau vitele.
Eu eram atunci în al optulea an al pedepsei mele, mă obișnuisem cu toate. Dar într-o zi a fost adus un grup de noi arestați, toți preoți ortodocși. Din când în când gardienii strigau: Toți preoții afară pe coridor! și îi băteau.
M-am așeza lângă preotul Ghiuș, pe care îl cunoscusem pe când eram amândoi liberi. Intenția mea era de a-l mângâia. Ești trist?, l-am întrebat. M-a privit frumos și mi-a răspuns: Cunosc o singură întristare – aceea de anu fi sfânt.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, pp.15-16
Istorie Evanghelica 