Biserica Crestină Penticostală „Maranata” Rădăuti de la persecutie la democratie
Ieri, 8 aprilie 2012, când credincioșii romano-catolici au serbat Paștele iar cei ortodocși intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim (Floriile), Biserica Penticostală „Maranata” Rădăuți a îmbrăcat straie de sărbătoare cu prilejul inaugurării noului sediu. Dorința creștinilor penticostali din Rădăuți, jud. Suceava, de a avea un locaș de închinare adaptat numărului de membri în care să poată aduce slavă lui Dumnezeu nu este una nouă. Înființată în anul 1950, biserica a crescut ajungând în anul 1969 la 1000 de membri dintr-un total de 1500 de persoane care participau regulat la serviciile religioase. În aceste condiții considerăm că dorința credincioșilor de a avea un locaș de închinare adaptat nevoilor ca fiind una legitimă, părere care nu a fost împărtășită și de autoritățile locale din perioada respectivă, precum domnul primar Aurel Olarean care a participat la inaugurarea din anul 2012. Răspunsul primarului localității Rădăuți, Gheorghe Cuciureanu, la cererea Bisericii Penticostale „Maranata” din anul 1969 de a i se permite repararea locașului de închinare și nu de a-l extinde sau reconstrui a fost următoarea: „Pentru creștini eu nu voi acorda niciodată permisiunea de a cumpăra o biserică”.
Persecuțiile și suferințele credincioșilor sunt prezentate în cadrul articolului Razie asupra Bisericii penticostale Maranata din Rădauți, scris de către un om al locului, Radu Iroftei, doctor în istorie cu o temă legată de relațiile româno-britanice în perioada comunistă.
În finalul acestui articol am dori să menționăm faptul că primarul Gheorghe Cuciureanu nu mai este, însă Biserica Maranata a rămas în Rădăuți pentru a fi o lumină în mijlocul oamenilor.
Informațiile despre inaugurare și fotografia au fost preluate de pe site-ul suceavaevanghelica.wordpress.com
Partajează asta:
La mulți ani, Domnule Florin Constantiniu!
Academicianul Florin Constantiniu s-a născut la 8 aprilie 1933, este membru titular al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Constantiniu
Am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul Florin Constantiniu și am rămas impresionat de cunoștințele, modestia precum și de vivacitatea de care dă dovadă chiar și la această vârstă.
Partajează asta:
Vechi resurse pentru studiul biblic
Bogdan Emanuel Răduț publică sub titlul Vechi resurse pentru studiul biblic informații despre resursele pe care creștinii români le aveau la dispoziție în limba română pe parcursul perioadei comuniste.
Deși regimul comunist interzicea într-o oarecare măsură Biblia şi literatura creştină, au existat cărţi care au fost de un real folos credincioşilor şi slujitorilor în acea perioadă. Tiraje mici, uneori clandestine, dar mult dorite de frăţietate. Într-o altă postare (aici) am arătat care sunt cărțile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie din Republica Socialistă România. Şi cele prezentate mai jos au fost folosite în cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie, şi se mai folosesc şi astăzi.
***, Concordanţă Biblică, Editura Lumina Lumii, 1971, 354 pag (este ataşată integral la Biblia cu Explicaţii editată de Christian Aid Ministries)
Citește continuarea aici http://emyradut.blogspot.com
Partajează asta:
Sorin Sabou – Firea românilor si Evanghelia (IV)
Partajează asta:
Emil Bodnăraș despre retragerea trupelor sovietice din România
Un articol de Dr. Radu Iroftei
Articolul de față reprezintă rodul cercetării prietenului meu, Radu Iroftei în arhivele britanice și reprezintă un punct de vedere inedit referitor la contextul retragerii trupelor sovietice din România. Referitor la acest aspect, cel al retragerii trupelor sovietice din România, am citit nu cu mult timp în urmă prefața academicianului Florin Constantiniu la cartea lui Liviu Țăranu despre Avram Bunaciu precum și ceea ce scria Liviu Țăranu în cartea amintită atunci când se referea la subiectul în discuție. Ambii istorici deplângeau lipsa unor informații din interior despre contextul retragerii trupelor sovietice, informații care ne sunt oferite acum grație articolului de față.
Deceniile șase-șapte ale secolului XX au însemnat pentru România, sub impactul destalinizării, primele inițiative în nume propriu pentru legitimare internațională și vizibilitate pe scena mondială. În diminuarea dependenței economice față de Moscova și pentru realizarea unei politici externe românești independente, retragerea trupelor sovietice din România reprezintă un factor important pentru actorii politici de la București. Pentru stabilirea împrejurărilor retragerii sovietice, arhivele britanice de la Kew Garden aduc importante informații.
Este cunoscută relatarea lui Silviu Brucan despre dialogul dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și N.S. Hrușciov în urma căruia liderul sovietic ar fi fost convins să retragă trupele sovietice din România. Potrivit lui Silviu Brucan, Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi invocat incidentele dintre soldații sovietici și cetățenii români, precum și lipsurile în aprovizionare, fenomene atribuite de: „dușmanii noștri”, prezenței militare sovietice în România, „nouă asta ne face greutăți în muncă, iar vouă vă face rău – a spus Gheorghiu-Dej – ce îți trebuie toata chestia asta, la ce bun să ții aici atâția soldați sovietici?”.
Argumentele invocate de secretarul general al P.M.R l-ar fi convins pe Hrușciov, care potrivit aceleiași relatări, era în căutarea unor formule de destindere în relațiile cu Occidentul în urma reprimării sângeroase a revoluției ungare. „Nu trece mult – încheie Brucan relatarea lui – și Hrușciov îl cheamă la telefon pe Gheorghiu Dej, că a dat ordin de retragere a trupelor sovietice din România”.
În memoriile lui Hrușciov se găsește o relatare a discuției pe care liderul sovietic a avut-o cu Emil Bodnăraș subliniindu-se iritarea cu care a fost primită această propunere. Astăzi, dispunem de o relatare a lui Bodnăraș despre acest moment, ca și despre împrejurările în care Kremlinul a decis retragerea trupelor sovietice din România.
Articolul complet poate fi citit în numărul curent (martie 2012) al Revistei Istorie și civilizație.
Partajează asta:
Un arheolog înființează cel mai mare muzeu de artefacte biblice
„The Green Collection” este cea mai mare colecție particulară care cuprinde peste 50.000 de texte biblice vechi, artefacte și papirusuri, care în prezent este prezentată la nivel mondial prin intermediul unei expoziții itinerante, numită „Pasajele” urmând ca în cele din urmă să formeze nucleul unui muzeu permanent.
Dr. Scott Carroll este administratorul acestei colecții și este considerat un „Indiana Jones al arheologiei biblice”.
„Unii oameni, atunci când se gândesc la Biblie, o consideră o carte a dezbinării. Dar, de fapt, ea reprezintă baza care unifică pe evrei, catolici, ortodocși și protestanți. Mi s-a părut că o expoziție care sărbătorește mai degrabă lucrurile pe care le au în comun, decât cele care îi despart, ar fi extrem de pozitiv”, afirmă dr.Scott potrivit Toledoblade.
Cele mai importante obiecte ale colecției sunt:
– Papirusuri de la Marea Moartă
– Pergamente evreiești, inclusiv Torah, care au supravieţuit Inchiziţiei spaniole, fiind confiscate de către naziști și recuperate ulterior din lagărele de concentrare
– tratatele și Bibliile lui Martin Luther, precum și o scrisoare mai puțin cunsocută, scrisă cu o noapte înainte de excomunicarea sa.
– unele dintre primele texte tipărite, inclusiv o mare parte din Bibliile lui Gutenberg.
Cel mai renumit proiect arheologic al lui Carroll a fost excavarea celei mai vechi mănăstiri din lume, în Sahara, pentru care a creat un program online, care a făcut posibilă conectarea în timp real la excavare a mii de studenți participanți din 35 de țări. Proiectul a fost selectat printre primele 5 site-uri de internet din domeniul educației și a rămas o expoziție permanentă în muzeul Smithsonian.
Surse: Christiapost , Explorepassages
Partajează asta:
Din istoria neoprotestantismului la români: Creştinii după Evanghelie
Semnalez celor interesați de istoria recentă un articol al lui Bogdan Emanuel Răduț prin intermediul căruia acesta realizează o prezentare succintă din punct de vedere istoric a Adunărilor Creștine după Evanghelie.
Cunoscute pe plan mondial ca Mişcarea Frăţească, Adunările Creştine după Evanghelie din România au apărut la sfârşitul anului 1899 ca urmare a misiunii lui Eduard H. Broadbent din Anglia şi Francis Berney cu Charles Aubert din Elveţia. Astfel, prima adunare de vestire a Evanghelie, într-o formă de felul acesta, a avut loc în limba franceză, în str. Teilor Nr.82 Bucureşti, de unde s-a răspândit pe teritoriul României. În 1900 avea să se deschidă o nouă adunare în Calea Călărași Nr.46, de data aceasta în limba română. Plecarea, în 1902, a lui Aubert înapoi în Elveția a dus la unirea celor două adunări. În primii ani de răspândire a mișcării apar Adunări la Ploiești, Goicea Mare (Dolj), Iași, Suceava, Râșnov, Sibiu, ș.a. În 1929 existau deja 47 de adunări în România, iar în 1924 a avut loc prima Conferință Națională a Creștinilor după Evanghelie din România.
http://emyradut.blogspot.com/2012/03/din-istoria-neoprotestantismului-la.html
Istorie Evanghelica 