Avem sau nu tăria de a analiza corect și demn istoria noastră?
Dacă istoria nu este răscumpărată, prin asumare și pocăință, prin reformă și reconciliere, atunci ea devine o piedică în progresul și dezvoltarea bisericii.
Nu vom putea privi înainte cu curaj câtă vreme ne este frică să ne asumăm trecutul.
ARHIVELE COMUNISMULUI „Primăvara de la Praga“: percepţii sovieto-române (I)

Adunarea poporului, din 21 august 1968. când Ceaușescu a criticat invadarea Cehoslovaciei de către URSS
KGB a folosit ghizii şi traducătorii pentru a afla de la turiştii români ce cred cetăţenii de rând din dreapta Prutului despre invadarea Cehoslovaciei de către URSS, în 1968, criticată dur de Ceauşescu.
Relaţiile sovieto-române devin tensionate la începutul anilor ’60. După retragerea trupelor sovietice din România în 1958, Bucureştiul începe să articuleze treptat o politică independentă în raport cu străinătatea.
Este repusă pe tapet chestiunea basarabeană, iar în presă şi literatură sunt date replici pretenţiilor sovietice cu privire la originea etnică a populaţiei din RSSM şi interpretărilor potrivit cărora Rusia ţaristă a „eliberat” în 1812 provincia pruto-nistreană, iar România ar fi „ocupat-o” la 1918.
CEHOSLOVACIA, 1968: CONTEXT ŞI REPLICA MOSCOVEI
Tensionarea relaţiilor sovieto-române atinge punctul culminant în 1968 în contextul „primăverii de la Praga”. Cehoslovacia avea o industrie dezvoltată înainte ca sovieticii să-i impună regimul comunist, în 1945.
Destalinizarea, lansată oficial de Hruşciov la congresul al 20-lea al PCUS din 1956, nu a cuprins Cehoslovacia decât tangenţial şi relativ târziu, abia de la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60.
O aripă reformatoare a Partidului Comunist din Cehoslovacia a început, mai ales din 1967, să promoveze insistent un program care avea drept scop democratizarea societăţii cehoslovace şi renunţarea, în timp, la modelul politic comunist. Acest lucru nu avea cum să nu deranjeze Moscova.
Forţele conservatoare cehoslovace au apelat direct la Brejnev, dar acesta, când a văzut cât de dur e criticat Antonín Novotný, prim-secretar al Partidului Comunist cehoslovac, a preferat să accepte alegerea unui lider reformator, Alexander Dubček, la 5 ianuarie 1968.
În aprilie 1968, Dubček a făcut public programul său, care prevedea crearea „socialismului cu faţă umană”, care să fie însoţit de creştere economică (accentul fiind pus pe bunurile de consum în detrimentul versiunii staliniste, bazată pe industria grea), libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de circulaţie a persoanelor şi instituirea unui sistem pluripartidist.
URSS a organizat la Bratislava, pe 3 august 1968, o conferinţă a partidelor comuniste şi muncitoreşti, s-a vorbit despre dreptul Moscovei de a interveni în statele din blocul socialist în cazul în care există riscul revenirii „sistemului capitalist” (aşa-numita doctrină Brejnev).
Articolul complet pe http://www.adevarul.ro
Masada
Fortăreața a fost edificată în sec. I î.C. și extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.C.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.
Se știe că cei circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, au fost tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei. Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate.
Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până azi un simbol al dorinței de libertate a iudaicilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Masada
Masada part 1 full movie – Romanian subtitle
Masada part 2 full movie – Romanian subtitle
Masada 3 full movie – Romanian subtitle
Masada part 4 full movie – Romanian subtitle
Istoricul Florin Constantiniu s-a stins din viaţă la vârsta de 79 de ani

Academicianul Florin Constantiniu, în vârsta de 79 de ani, s-a stins din viață.
Moartea sa a fost anunțată public de academicianul Răzvan Teodorescu.
„După opinia mea, Florin Constantiniu era cel mai strălucit istoric al acestui ceas în România”, a precizat Theodorescu, citat de Agerpres.
El a menţionat că Florin Constantiniu „era un om de mare caracter şi un intelectual absolut remarcabil”.
Potrivit lui Răzvan Theodorescu, Florin Constantiniu va fi înmormântat, cel mai probabil, luni, la cimitirul Ghencea.
Cine a fost Florin Constantiniu
Istoricul s-a născut la Bucureşti, la 8 aprilie 1933 şi a absolvit studiile secundare la Colegiul „Sf. Sava” şi pe cele superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema: „Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”.
Din anul 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”din Bucureşti. În 1977, 1983 şi 1987 a făcut cercetări în Franţa şi SUA.
A fost autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României: „Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); „Relaţiile agrare din Ţara Românească în sec. XVIII” (1972), lucrare distinsă cu Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române; „De la Mihai Viteazul la fanarioţi. Observaţii asupra politicii externe româneşti” (1975); „Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944” (1982), „Constantin Mavrocordat” (1985); „Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); „De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); „PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania” (1945-1946) (2001); „1941. Hitler, Stalin şi România” (2002), etc.
În 2008, academicianul Florin Constantiniu a fost acuzat de Şerban Rădulescu Zoner în cartea sa „Securitatea în Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, că istoricul a colaborat cu Securitatea, sub numele Chris.
A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972, dar şi cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler (2000).
A fost membru corespondent din 29 ianuarie 1999 şi membru titular din 2006 al Academiei Române.
Biserica Crestină Penticostală „Maranata” Rădăuti de la persecutie la democratie
Ieri, 8 aprilie 2012, când credincioșii romano-catolici au serbat Paștele iar cei ortodocși intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim (Floriile), Biserica Penticostală „Maranata” Rădăuți a îmbrăcat straie de sărbătoare cu prilejul inaugurării noului sediu. Dorința creștinilor penticostali din Rădăuți, jud. Suceava, de a avea un locaș de închinare adaptat numărului de membri în care să poată aduce slavă lui Dumnezeu nu este una nouă. Înființată în anul 1950, biserica a crescut ajungând în anul 1969 la 1000 de membri dintr-un total de 1500 de persoane care participau regulat la serviciile religioase. În aceste condiții considerăm că dorința credincioșilor de a avea un locaș de închinare adaptat nevoilor ca fiind una legitimă, părere care nu a fost împărtășită și de autoritățile locale din perioada respectivă, precum domnul primar Aurel Olarean care a participat la inaugurarea din anul 2012. Răspunsul primarului localității Rădăuți, Gheorghe Cuciureanu, la cererea Bisericii Penticostale „Maranata” din anul 1969 de a i se permite repararea locașului de închinare și nu de a-l extinde sau reconstrui a fost următoarea: „Pentru creștini eu nu voi acorda niciodată permisiunea de a cumpăra o biserică”.
Persecuțiile și suferințele credincioșilor sunt prezentate în cadrul articolului Razie asupra Bisericii penticostale Maranata din Rădauți, scris de către un om al locului, Radu Iroftei, doctor în istorie cu o temă legată de relațiile româno-britanice în perioada comunistă.
În finalul acestui articol am dori să menționăm faptul că primarul Gheorghe Cuciureanu nu mai este, însă Biserica Maranata a rămas în Rădăuți pentru a fi o lumină în mijlocul oamenilor.

Informațiile despre inaugurare și fotografia au fost preluate de pe site-ul suceavaevanghelica.wordpress.com
La mulți ani, Domnule Florin Constantiniu!

Academicianul Florin Constantiniu s-a născut la 8 aprilie 1933, este membru titular al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Constantiniu
Am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul Florin Constantiniu și am rămas impresionat de cunoștințele, modestia precum și de vivacitatea de care dă dovadă chiar și la această vârstă.
Vechi resurse pentru studiul biblic
Bogdan Emanuel Răduț publică sub titlul Vechi resurse pentru studiul biblic informații despre resursele pe care creștinii români le aveau la dispoziție în limba română pe parcursul perioadei comuniste.
Deși regimul comunist interzicea într-o oarecare măsură Biblia şi literatura creştină, au existat cărţi care au fost de un real folos credincioşilor şi slujitorilor în acea perioadă. Tiraje mici, uneori clandestine, dar mult dorite de frăţietate. Într-o altă postare (aici) am arătat care sunt cărțile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie din Republica Socialistă România. Şi cele prezentate mai jos au fost folosite în cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie, şi se mai folosesc şi astăzi.
***, Concordanţă Biblică, Editura Lumina Lumii, 1971, 354 pag (este ataşată integral la Biblia cu Explicaţii editată de Christian Aid Ministries)
Citește continuarea aici http://emyradut.blogspot.com
Emil Bodnăraș despre retragerea trupelor sovietice din România
Un articol de Dr. Radu Iroftei
Articolul de față reprezintă rodul cercetării prietenului meu, Radu Iroftei în arhivele britanice și reprezintă un punct de vedere inedit referitor la contextul retragerii trupelor sovietice din România. Referitor la acest aspect, cel al retragerii trupelor sovietice din România, am citit nu cu mult timp în urmă prefața academicianului Florin Constantiniu la cartea lui Liviu Țăranu despre Avram Bunaciu precum și ceea ce scria Liviu Țăranu în cartea amintită atunci când se referea la subiectul în discuție. Ambii istorici deplângeau lipsa unor informații din interior despre contextul retragerii trupelor sovietice, informații care ne sunt oferite acum grație articolului de față.
Deceniile șase-șapte ale secolului XX au însemnat pentru România, sub impactul destalinizării, primele inițiative în nume propriu pentru legitimare internațională și vizibilitate pe scena mondială. În diminuarea dependenței economice față de Moscova și pentru realizarea unei politici externe românești independente, retragerea trupelor sovietice din România reprezintă un factor important pentru actorii politici de la București. Pentru stabilirea împrejurărilor retragerii sovietice, arhivele britanice de la Kew Garden aduc importante informații.
Este cunoscută relatarea lui Silviu Brucan despre dialogul dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și N.S. Hrușciov în urma căruia liderul sovietic ar fi fost convins să retragă trupele sovietice din România. Potrivit lui Silviu Brucan, Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi invocat incidentele dintre soldații sovietici și cetățenii români, precum și lipsurile în aprovizionare, fenomene atribuite de: „dușmanii noștri”, prezenței militare sovietice în România, „nouă asta ne face greutăți în muncă, iar vouă vă face rău – a spus Gheorghiu-Dej – ce îți trebuie toata chestia asta, la ce bun să ții aici atâția soldați sovietici?”.
Argumentele invocate de secretarul general al P.M.R l-ar fi convins pe Hrușciov, care potrivit aceleiași relatări, era în căutarea unor formule de destindere în relațiile cu Occidentul în urma reprimării sângeroase a revoluției ungare. „Nu trece mult – încheie Brucan relatarea lui – și Hrușciov îl cheamă la telefon pe Gheorghiu Dej, că a dat ordin de retragere a trupelor sovietice din România”.
În memoriile lui Hrușciov se găsește o relatare a discuției pe care liderul sovietic a avut-o cu Emil Bodnăraș subliniindu-se iritarea cu care a fost primită această propunere. Astăzi, dispunem de o relatare a lui Bodnăraș despre acest moment, ca și despre împrejurările în care Kremlinul a decis retragerea trupelor sovietice din România.
Articolul complet poate fi citit în numărul curent (martie 2012) al Revistei Istorie și civilizație.
Un arheolog înființează cel mai mare muzeu de artefacte biblice
„The Green Collection” este cea mai mare colecție particulară care cuprinde peste 50.000 de texte biblice vechi, artefacte și papirusuri, care în prezent este prezentată la nivel mondial prin intermediul unei expoziții itinerante, numită „Pasajele” urmând ca în cele din urmă să formeze nucleul unui muzeu permanent.

Dr. Scott Carroll este administratorul acestei colecții și este considerat un „Indiana Jones al arheologiei biblice”.
„Unii oameni, atunci când se gândesc la Biblie, o consideră o carte a dezbinării. Dar, de fapt, ea reprezintă baza care unifică pe evrei, catolici, ortodocși și protestanți. Mi s-a părut că o expoziție care sărbătorește mai degrabă lucrurile pe care le au în comun, decât cele care îi despart, ar fi extrem de pozitiv”, afirmă dr.Scott potrivit Toledoblade.
Cele mai importante obiecte ale colecției sunt:
– Papirusuri de la Marea Moartă
– Pergamente evreiești, inclusiv Torah, care au supravieţuit Inchiziţiei spaniole, fiind confiscate de către naziști și recuperate ulterior din lagărele de concentrare
– tratatele și Bibliile lui Martin Luther, precum și o scrisoare mai puțin cunsocută, scrisă cu o noapte înainte de excomunicarea sa.
– unele dintre primele texte tipărite, inclusiv o mare parte din Bibliile lui Gutenberg.
Cel mai renumit proiect arheologic al lui Carroll a fost excavarea celei mai vechi mănăstiri din lume, în Sahara, pentru care a creat un program online, care a făcut posibilă conectarea în timp real la excavare a mii de studenți participanți din 35 de țări. Proiectul a fost selectat printre primele 5 site-uri de internet din domeniul educației și a rămas o expoziție permanentă în muzeul Smithsonian.
Surse: Christiapost , Explorepassages


Deceniile șase-șapte ale secolului XX au însemnat pentru România, sub impactul destalinizării, primele inițiative în nume propriu pentru legitimare internațională și vizibilitate pe scena mondială. În diminuarea dependenței economice față de Moscova și pentru realizarea unei politici externe românești independente, retragerea trupelor sovietice din România reprezintă un factor important pentru actorii politici de la București. Pentru stabilirea împrejurărilor retragerii sovietice, arhivele britanice de la Kew Garden aduc importante informații.









