Comunismul de peste Prut: o biserică, muzeu al ateismului
„Dosar nr.114. Clădirea – Capela «Sf. Teodor Tiron» trece de la balanţa Comitetului executiv la balanţa Ministerului Culturii, pentru a fi transformată în muzeu al ateismului – 26 august 1980”.
După voinţa mai-marilor vremii, pe pereţii fostului lăcaş din centrul Chişinăului aveau să fie expuse materiale de propagandă care să le scoată cu totul din cap basarabenilor ideea de Dumnezeu. Li se spunea, de exemplu, că la sfinţirea agheasmei se foloseşte aur, că religia e opiumul popoarelor, că preoţii duc vieţi desfrânate. „Predici” obişnuite pentru acea vreme, însă cu o valoare care se dorea sporită de cadrul în care erau aşezate.
„Erau standuri cu materiale băgate în pereţi cu metale zdravene, de parcă aşteptau să treacă tancurile prin biserică”, îşi aminteşte părintele Ioan Ciuntu, actualul paroh al Catedralei „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău.
La 26 august 1980, când dosarul numărul 114 primea semnături şi ştampile, comunismul încă visa la veşnicie. Bisericile ocolite de buldozerele sovietice serveau, cel mult, ca dovezi ale unei epoci de piatră a omenirii, ale unor obiceiuri care trebuiau repede stârpite.
Un „ajutor” pentru atei
Tot într-un august, în 1991, Republica Moldova devenea stat independent, iar Uniunea Sovietică se pregătea să dispară. În perioada următoare, printr-un ordin al Ministerului Culturii, clădirea era trecută din custodia Muzeului Naţional de Istorie în cea a parohiei „Sfânta Teodora de la Sihla”.
„A fost nevoie să mai treacă timp până când i-am văzut urniţi pe comuniştii atei, cu tot cu arhivă, din biserică şi până când am putut oficia Sfintele Slujbe. Pentru a grăbi plecarea lor, noi, slujitorii şi creştinii, ne-am oferit chiar să-i «ajutăm» să-şi strângă cât mai curând «averea», căci de la 1980 încoace rău se împrăştiase satana prin biserică!”, scria părintele Ioan Ciuntu în cartea sa, „O corabie a mântuirii”. Azi, părintele Ciuntu îi cunună aici pe o parte dintre cei care, copii fiind, au ajutat la reconstrucţia bisericii. Se pregătește acum să le creştineze urmaşii.
Citiţi mai mult pe http://www.evz.ro/
Articol semnalat de către Vasilică Croitor
Partajează asta:
BBC alege între „î.Chr.” și „î.e.n”
Postul britanic BBC oferă acum angajaților săi posibilitatea de a alege una din cele două formulări pentru notarea datelor: „înainte de Christos” sau „înaintea erei noastre”.
Noua decizie vine după ce recent postul a afirmat că renunță la formularea care include numele personajului central al creștinismului. „Pentru că BBC are ca principiu imparțialitatea este potrivit să folosim termeni care nu ofensează și nu îndepărtează necreștinii”, scria pe site-ul postului britanic.
BBC a primit rapid o serie de critici dure. Acuzele au fost diverse, de la alinierea lapolitical corectness la lepădarea de Christos și revenirea la ateismul sovietic. Unii reprezentanți religioși, precum arhiepiscopul Michael Nayir-Ali văd inutilitatea demersului afirmând că oricare dintre variante face referire tot la naşterea lui Hristos. Dr Ghayasuddin Siddiqui, un reprezentant al Institutului Musulman a afirmat „Nu știu pe nimeni care să fi fost ofensat de î.Chr. sau d.Chr, așa că de ce le-am schimba?”
Justificarea oferită inițial de BBC a fost dată de dorința ca realizatorii a căror religie nu este cea creștină să nu se simtă ofensați. Un fost ministru britanic e de părere că dimpotrivă, gestul BBC avea darul să-i ofenseze pe creștini. În urma criticilor BBC a anunțat că realizatorii pot opta pentru una dintre cele două variante.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
Mihail Neamțu în dialog cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea I
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea III
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea IV
Plesu & Liiceanu, Altfel 07/10/07 (invitat Mihail Neamtu) partea V
Partajează asta:
Mai puţină libertate pentru libertate. Cum a schimbat 11 septembrie lumea
Ideea că lumea s-a schimbat după 11 septembrie 2001 pare a fi general acceptată. În America a apărut, după acea fatidică zi, conceptul „mai puţină libertate pentru libertate”. Principiul este cuprins în Patriot Act, o lege promulgată de preşedintele de atunci al SUA, George W. Bush, prin care, în numele siguranţei şi al libertăţii, se ofereau serviciilor de informaţii dreptul de a intercepta fără mandat convorbirile cetăţenilor americani şi de a avea acces la documentele firmelor americane. Legea, promulgată pe 26 octombrie 2001, este încă în vigoare, iar perioada de aplicare a ei a fost prelungită cu 4 ani de preşedintele Barack Obama. Prin Patriot Act, americanii au renunţat la o parte din libertate, în numele libertăţii, susţin unii dintre analiştii americani.
http://www.tvr.ro/articol.php?id=110161
Partajează asta:
Omenirea îl vede pe Dumnezeu în 4.300 de moduri
Religia cu cea mai mare creştere a numărului de adepţi este Islamul
V-aţi întrebat vreodată câte religii există în acest moment pe Terra?
Ei bine, numai în prezent există peste 4.300 de religii, prereligii, biserici, culte sau organizaţii care îi împart pe cei aproape şapte miliarde de locuitori ai planetei. Probabil că nu vom şti niciodată câte credinţe au fost răspândite pe Pământ, cu atât mai mult cu cât multe dintre ele au dispărut înainte de a fi consemnate în datele oficiale sau înainte măcar ca oamenii care le urmau învăţăturile să apuce să le propovăduiască printre semenii lor.
Şi pentru că religia este un aspect extrem de important al societăţii globale vă propunem o scurtă trecere în revistă a celor mai importante date legate de credinţele de pe Terra.
Creştinii, o treime din populaţie
Creştinismul este religia care adună cei mai mulţi adepţi la ora actuală. Un raport ONU pe anul 2011 ne arată că pe Terra există nu mai puţin de 2.262.448.731 de creştini declaraţi, mai precis 33,32% din totalul populaţiei globale.
Locul doi în topul celor mai influente credinţe este ocupat de Islam, cu 1.426.592.072 credincioşi (21,01 %). Hinduismul ocupă locul al treilea cu 900.362.250 de adepţi, şi asta în timp ce pe locul patru se situează agnosticismul, cu aproape 800.000.000 de persoane (11,77%). Agnosticismul nu apare în multe dintre datele oficiale. El nu poate fi considerat o religie, motiv pentru care cei care susţin că nu pot proba existenţa divinităţii, deşi nici nu o neagă (ateism), nici nu o afirmă (deism), nu sunt trecuţi în statistici.
Budismul, religiile populare chineze şi credinţele tribale ocupă locurile următoare în topul celor mai practicate culte. Ateismul a adunat tot mai mulţi adepţi în ultimele decade, ajungând la circa 158 de milioane de locuitori din totalul populaţiei globului, cei mai mulţi dintre ei regăsindu-se în Japonia şi Europa.
Creştinismul este religia cu cei mai mulţi credincioşi
6,2 miliarde de locuitori s-au declarat adepţi ai unei anumite religii.
158 de milioane de oameni sunt atei, cei mai mulţi fiind în Japonia şi în Europa.
Ascensiunea Islamului
Situaţia se poate schimba dramatic în viitorul apropiat. Pe fondul creşterii numărului de locuitori la nivel global, creştinismul pare să piardă tot mai mult teren în faţa Islamului, religia cu cea mai puternică ascensiune din ultimii ani.
Dacă în ţările non-musulmane, rata creşterii populaţiei este de doar 1,12%, în ţările musulmane aceeaşi rată creşte până la 1,8%. În plus, Islamul este religia cu cea mai mare rată de creştere a numărului de adepţi, 1,84% pe an, urmată de religia Baha cu 1,7%. Creştinismul se află doar pe locul al şaselea în lume, cu o rată de creştere a numărului de credincioşi de doar 1,32% pe an.
Conform unui raport dat publicităţii de Carnegie Endowment for International Peace, dintre cei aproximativ 8 miliarde de locuitori ai planetei care vor exista peste aproximativ 20 de ani, peste 25% vor fi musulmani. Paradoxal, după atacurile de la World Trade Center, numărul persoanelor care şi-au schimbat religia adoptând Islamul a crescut simţitor. Numai în Marea Britanie, aproximativ 20.000 de persoane se convertesc la Islam în fiecare an. Acelaşi raport indică faptul că în anul 2050, pe Terra vor exista nu mai puţin de 2,63 miliarde de musulmani, faţă de 3,6 miliarde de creştini.
Mai mulţi atei
Ateismul pare să adune mai mulţi adepţi în rândul populaţiei. Dacă în Statele Unite ale Americii, spre exemplu, doar 4% din populaţie a declarat că nu crede în Divinitate (categorie care îi include pe atei şi pe agnostici), în Suedia procentul este de nu mai puţin de 85%. 80% din cetăţenii danezi afirmă că nu au nicio religie, în timp ce 60% din finlandezi susţin acelaşi lucru. 65% din japonezi s-au declarat atei sau agnostici.
98,9% din români spun că sunt creştini
În topul ţărilor în care domină creştinismul conduce detaşat Vaticanul, cu 100% de romano-catolici în rândul populaţiei (500 de locuitori), situaţie întâlnită şi în Panama şi Samoa.
Pe locul următor se situează România, cu 98,9% creştini (86,8% ortodocşi, 6,5% protestanţi, 4,7% romano-catolici şi 0,9% greco-catolici). Cu 18.817.975 de credincioşi, la care putem adăuga şi circa 720.000 din Republica Moldova, Biserica Ortodoxă Română este cea de-a doua din lume ca mărime, după Biserica Ortodoxă Rusă.
100% dintre locuitorii Arabiei Saudite s-au declarat islamici. În Afganistan, 99,99% dintre cetăţenii acestei ţări sunt musulmani. Budismul predomină în Cambodgia (96%) şi în Thailanda (94,6%), iar hinduismul este majoritar în Nepal (86,5%) şi în India (82%).
Partajează asta:
Interviu ocazionat de un an de la lansarea cărții „Răscumpărarea memoriei”
Cu ocazia împlinirii unui an de la lansarea cărții Răscumpărarea memoriei. Cultul Penticostal în perioada comunistă, autorul acesteia, Vasilică Croitor, a acordat un interviu pe această temă. Jurnalistul „a fost interesat de ceea ce a urmat în anul care s-a scurs de la lansarea cărții, precum și de perspectivele de viitor ale acestui demers”.
Dorin Dobrincu, Vasilică Croitor, Mihail Neamțu
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Partajează asta:
Ce a oferit lumii Biserica Catolică
Chiar dacă apărătorii Bisericii s-au confruntat cu doi maeştri ai retoricii, nu prea există îndoială că votul a reflectat o schimbare a atitudinii faţă de creştinism, în general, şi faţă de credinţa catolică, în particular. Ca să fim foarte sinceri, dacă până de curând eram consideraţi drăguţi, dar naivi, astăzi suntem din ce în ce mai des consideraţi răi. În consecinţă, cateheza şi apărarea eticii creştine sunt din ce în ce mai dificile.
Pentru a trata această provocare, cred că este extrem de important să ne aducem aminte de măsura în care credinţa catolică este o forţă pentru bine în lume. Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” – până şi persoane din afara Bisericii i-au apreciat rodnicia. De exemplu, în 2007, Robert Wilson, un afacerist ateu, a oferit 22,5 milioane de dolari pentru învăţământul catolic din New York, afirmând că „fără Biserica Catolică nu ar fi existat civilizaţia occidentală”. Inspirat de viziunea lui Wilson, am lucrat cu pr. profesor Marcus Holden pentru a aduna exemple concrete ale contribuţiei extraordinare a culturii şi gândirii catolice. În paragrafele de mai jos veţi găsi exemple ale acestei contribuţii, extrem de valoroase pentru cel care este întrebat: „Ce a făcut vreodată Biserica pentru noi?”
1. Lumina şi cosmosul
Lucrarea Opus Maius (1267) a călugărului franciscan Roger Bacon († 1292), scrisă la cererea Papei Clement al IV-lea, a pus în mare parte bazele opticii în lumea latină. Primii ochelari au fost inventaţi în Italia, în jurul anului 1300, mai apoi lentilele fiind folosite pentru telescoape şi microscoape. Multe persoane consideră că Galileo Galilei († 1642) a fost persecutat, dar uită circumstanţele în care s-au petrecut acele evenimente sau faptul că a murit în patul său şi că fiica lui a devenit călugăriţă.
Calendarul gregorian (1582), folosit acum în toată lumea, este rodul muncii unor astronomi catolicii; de asemenea, spectroscopia, descoperită de pr. Angello Secchi († 1878), a contribuit la dezvoltarea astrofizicii. Mai presus de toate, cea mai importantă teorie a cosmologiei moderne, Big Bang-ul, a fost inventată de un preot catolic, pr. Georges Lemaître († 1966), un fapt istoric ce nu este menţionat aproape niciodată de BBC sau de cărţile de popularizare a ştiinţei.
2. Pământul şi natura
Civilizaţia catolică a contribuit în mod remarcabil la investigaţia ştiinţifică şi la realizarea hărţii pământului, oferind mari exploratori precum Marco Polo († 1324), prinţul Henry Navigatorul († 1460), Bartolomeu Dias († 1500), Cristofor Columb († 1506) şi Ferdinand Magellan († 1521). Departe de a crede că pământul era plat (o legendă neagră inventată în secolul al XIX-lea), lumea catolică a creat prima hartă ştiinţifică modernă: Padron Real, al cărei autor este Diego Ribeiro (1527). Pr. Nicolas Steno († 1686) a fost fondatorul stratigrafiei, interpretarea straturilor de rocă, unul dintre principiile geologiei.
Jean-Baptiste Lamarck († 1829), un catolic francez, a dezvoltat prima teorie a evoluţiei, incluzând noţiunea transmutării speciilor şi un arbore genealogic. Călugărul augustinian Gregor Mendel († 1884) a pus bazele ştiinţei geneticii, pornind de la un studiu meticulos asupra transmiterii caracteristicilor la mii de plante de mazăre.
3. Filosofia şi teologia
Catolicismul consideră filosofia ca fiind intrinsec bună şi este în mare măsură responsabil pentru punerea bazelor teologiei – aplicarea raţiunii la ceea ce a fost revelat în mod supranatural. Printre filosofii catolici importanţi se numără Sf. Augustin († 430), Sf. Toma d’Aquino († 1274), Sf. Anselm († 1109), Fericitul Duns Scotus († 1308), Suarez († 1617) şi Blaise Pascal († 1662). Între figurile recente se numără Sf. Edith Stein († 1942), Elizabeth Anscombe († 2001) şi Alasdair MacIntyre. Bazându-se pe faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al raţiunii şi al iubirii, catolicii au apărat caracterul ireductibil al persoanei umane la materie, principiul conform căruia fiinţele create pot fi cauza acţiunilor proprii, liberul arbitru, rolul virtuţilor pentru atingerea fericirii, binele şi răul obiective, legea naturală şi principiul non-contradicţiei. Aceste principii au avut o influenţă incomensurabilă asupra vieţii intelectuale şi a culturii.
4. Educaţia şi sistemul universitar
Probabil, cea mai importantă contribuţie a civilizaţiei catolice în domeniul educaţiei a fost dezvoltarea sistemului universitar. Printre universităţile catolice timpurii se numără Bologna (1088), Paris (1150), Oxford (1167), Salerno (1173), Vicenza (1204), Cambridge (1209), Salamanca (1218-1219), Padova (1222), Napoli (1224) şi Vercelli (1228). Pe la jumătatea secolului al XV-lea (cu mai bine de 70 de ani înaintea Reformei), în Europa existau peste 50 de universităţi.
Multe dintre aceste universităţi, printre care şi Oxford, încă mai păstrează semne ale fondării lor catolice, cum ar fi curţile pătrate, realizate după modelul aşezămintelor monahale, arhitectura gotică şi numeroase capele. Începând din secolul al VI-lea, Europa apuseană a dezvoltat ceea ce mai târziu s-au numit şcolile de gramatică, iar în secolul al XV-lea a produs presa de tipărit cu litere mobile, aducând educaţiei beneficii inestimabile.
5. Arta şi arhitectura
Credinţa în Întrupare, Cuvântul care s-a făcut Trup şi Jertfa Liturgică au fost principiile de bază ale extraordinarelor contribuţii catolice aduse artei şi arhitecturii. Printre acestea se numără: bazilicile maiestuoase din vechea Romă; lucrarea lui Giotto († 1337), care a iniţiat realismul în pictarea staţiunilor franciscane ale Căii Crucii, ce au inspirat arta tridimensională şi drama; inventarea perspectivei liniare de către Brunelleschi († 1446) şi marile opere din perioada Renaşterii. Iată câteva dintre acestea: operele Fericitului Fra Angelico († 1455), astăzi sfântul patron al artei, precum şi operele inegalabile ale lui Leonardo da Vinci († 1519), Rafael († 1520), Caravaggio († 1610), Michelangelo († 1564) şi Bernini († 1680). Multe dintre operele acestor artişti, cum ar fi bolta Capelei Sixtine, sunt considerate între cele mai importante opere de artă ale tuturor timpurilor. Cultura catolică a pus şi bazele unor genuri arhitecturale: bizantin, romanic, gotic, renascentist şi baroc. Statuia lui Isus Răscumpărătorul din Rio de Janeiro (Brazilia) şi Bazilica Sagrada Familia din Barcelona (Spania) demonstrează faptul că credinţa este în continuare o sursă de inspiraţie pentru lucrări unice de artă şi arhitectură.
6. Legea şi jurisprudenţa
Reformele Papei Grigore al VII-lea (†1085) au stimulat întocmirea legilor Bisericii şi ale statelor europene. Aplicarea ulterioară a filosofiei în lege, împreună cu lucrările importante ale unor călugări precum Graţian, din secolul al XII-lea, a dat naştere primului corp de legi complet şi sistematic, în care toate părţile interacţionează pentru a forma un întreg. Această revoluţie a condus şi la înfiinţarea şcolilor de drept, prima fiind în Bologna (1088), în urma cărora au apărut profesiile în domeniul dreptului şi concepte precum „personalitate corporatistă”, fundamentul legal al multor tipuri de organisme din zilele noastre, cum ar fi universităţile, corporaţiile şi fondurile fiduciare (care au valoare convenţională). Principii legale precum „bună-credinţă”, reciprocitatea drepturilor, egalitatea în faţa legii, drept internaţional, proces cu juraţi, habeas corpus (drept care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare) şi obligativitatea de a demonstra încălcarea legii dincolo de orice îndoială raţională, toate sunt rodul civilizaţiei şi jurisprudenţei catolice.
7. Limbile
Locul central pe care l-a ocupat limba latină în catolicism a facilitat alfabetizarea oamenilor de rând, deoarece alfabetul este mult mai uşor de învăţat decât simbolurile scrierii chinezeşti, de exemplu. Alfabetul latin a fost răspândit de misiunile şi explorările catolice şi este astăzi cel mai utilizat sistem de scriere alfabetică din lume. Tot catolicii sunt cei care au dezvoltat şi alfabetele armean, georgian, precum şi scrierile standard, cum ar fi minuscula carolingiană (din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea) şi minuscula gotică (din secolul al XII-lea). Catolicismul a oferit şi cadrul cultural pentru Divina Commedia, Cantar de Mio Cid şi La Chanson de Roland, lucrări autohtone care au avut o influenţă deosebită asupra dezvoltării limbilor italiană, spaniolă şi franceză. Imnul lui Caedmon din secolul al VII-lea este, fără îndoială, cel mai vechi text scris în limba engleză veche. Valentin Hauy († 1822), fratele abatelui Hauy (preotul care a inventat cristalografia), a înfiinţat prima şcoală pentru nevăzători. Cel mai cunoscut elev al acestei şcoli, Louis Braille († 1852), a fost cel care a inventat sistemul internaţional de scriere pentru nevăzători, care astăzi îi poartă numele.
8. Muzica
Civilizaţia catolică stă la baza tradiţiei muzicale occidentale, care îşi trage seva din muzica liturgică evreiască. Cântul gregorian monofonic a apărut în secolul al VI-lea. Metodele de scriere a muzicii au determinat inventarea sistemului de notaţie muzicală (portativul), care a adus un beneficiu enorm pentru scrierea muzicii, şi a dispozitivului mnemonic ut-re-mi („do-re-mi”) al lui Guido d’Arezzo († 1003). Începând din secolul al X-lea, şcolile catedralelor au dezvoltat muzica polifonică, care s-a extins mai târziu până la 40 de voci (Thomas Tallis, Spem in Alium) şi chiar 60 de voci independente (Alessandro Striggio, Missa sopra Ecco sì beato giorno).
Printre genurile muzicale care au luat naştere în mare măsură sau în întregime din civilizaţia catolică se numără imnul, oratoriul şi opera. Compozitorul Joseph Haydn († 1809), un catolic evlavios, este cel care a trasat dezvoltarea simfoniei şi a cvartetului de coarde. Patronajul Bisericii şi formele liturgice au modelat multe dintre lucrările lui Monteverdi († 1643), Vivaldi († 1741), Mozart (†1791) şi Beethoven († 1827). Tema principală a marii Simfonii nr. 8 a lui Gustav Mahler († 1911) este străvechiul imn al Rusaliilor, Veni creator spiritus.
9. Statutul femeilor
Contrar prejudecăţilor populare, câteva femei extraordinare şi cu multă influenţă au reprezentat una dintre comorile civilizaţiei catolice. Credinţa a onorat mai multe femei sfinte, inclusiv unele declarate recent Doctori ai Bisericii, şi a educat mari călugăriţe precum Sf. Hilda († 680) (al cărei nume îl poartă un vestit colegiu din Oxford) şi Fericita Hildegard von Bingen († 1179), stareţă şi erudită. Împărăteasa Matilda († 1167), Eleanor d’Aquitaine († 1204) şi prima regină a Angliei, Mary Tudor († 1558), sunt câteva dintre femeile catolice deschizătoare de drumuri în domeniul politicii.
Tot în civilizaţia catolică au apărut multe dintre primele femei care au devenit oameni de ştiinţă şi profesoare: Trotula din Salerno, în secolul al XI-lea, Dorotea Bucca († 1436), profesoară la catedra de medicină a Universităţii din Bologna, Elena Lucrezia Piscopia († 1684), prima femeie care a primit titlul de doctor în filosofie (1678), şi Maria Agnesi († 1799), prima femeie care a ajuns profesoară de matematică, fiind numită de către Papa Benedict al XIV-lea, în anul 1750.
autor: pr. Andrew Pinsent
traducere: Renata Oana
sursa: Catholic Herald,
LUMEA CATHOLICA, 05/2011
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/ce-a-oferit-lumii-biserica-catolica–73338.html
Partajează asta:
Zidul Berlinului: 50 de ani de istorie – video
Astăzi se împlinesc 50 de ani de când a fost ridicat Zidul Berlinului, care a împărţit oraşul în două până la căderea sa, noiembrie 1989. Peste 160 de oameni au murit încercând să treacă zidul şi peste 75.000 au fost încarceraţi pentru că au încercat să fugă.
La scurt timp după miezul nopţii, pe 13 august 1961, guvernul est-german a ordonat ca perimetrul de 155 km al Berlinului de Vest să fie închis cu sârmă ghimpată şi păzit de 40.000 de soldaţi est-germani. Primele elemente de beton au fost adăugate pe 15 august 1961. În următoarele luni a fost construită prima variantă a zidului. Un al doilea zid a fost adăugat în iunie 1962. Un zid de beton a fost adăugat în 1965, iar în 1975 a fost construit Grenzmauer75 (Zidul de Frontieră75), versiunea finală şi cea mai sofisticată.
Motivaţia era de a ţine la distanţă „Vestul fascist”. Dar toată lumea ştia că rolul său era să-i împiedice pe est-germani să emigreze. Între sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, şi 1961, circa 3 milioane de oameni au plecat în Vest din Germania de Est. După 1961, nici măcar cei care erau foarte aproape de regim nu puteau călători uşor.
Fâşia morţii
„Fâşia morţii” era un teritoriu neutru între segmentul interior şi cel exterior al Zidului, patrulată de soldaţi cărora li se ordonase să folosească toate mijloacele disponibile pentru a împiedica oamenii să fugă. Estimările privind numărul celor morţi în timp ce încercau să fugă variază. Procurorii din Berlin spun că 169 de oameni au murit astfel între 13 august 1961 şi 9 noiembrie 1989, din care 136 împuşcaţi şi 33 ucişi de mine. Unul dintre grupurile care reprezintă victimele a avansat cifra de 239, care include multe decese ce au ieşit la iveală abia după căderea zidului. Ultimul cetăţean est-german împuşcat în timp ce încerca să treacă zidul este Chris Gueffroy, în februarie 1989. Un alt est-german, Winfried Freudenberg, a murit în încercarea de a trece zidul cu un balon, pe 8 martie 1989.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Zidul_Berlinului-_50_de_ani_de_istorie_0_534547061.html
Partajează asta:
Revista Creștinul Azi Nr.4-2011
În cel de-al patrulea număr al Revistei Creștinul Azi, puteți citi un material despre John Stott, un interviu cu Darrell Bock, profesor la Dallas Theological Seminary care abordează teme curente din teologia Noului Testament, partea a doua a materialului despre răspunsurile pastorilor baptiști vis a vis de restricțiile impuse de autoritățile comuniste bisericilor baptiste din România, un articol exegetic ce analizează tema învierii din morți prin prisma capitolului 15 din I Corinteni dar și un material despre mult prea puțin discutata problemă a sinuciderii. Nu lipsesc din revistă nici știrile scurte despre viața comunității baptiste locale și internaționale.
http://revistacrestinulazi.ro/2011/08/crestinul-azi-nr-4/
Istorie Evanghelica 