Biserica subterană a îmbrăcat zeghea
„Orice haină are și față și căptușală. Cei de la cult sunt fața iar noi căptușală.”
Care va să zică, cei de la cult erau costumul, iar Biserica Subterană era căptușeala… De faptul că liderii care colaborau cu Securitatea erau haina, și încă una confortabilă, nu se mai îndoiește nimeni. În schimb, Biserica Subterană nu a fost căptușeala, ci zeghea. Creștinii care s-au opus comunismului au fost dezbrăcați de haine, au îndurat frigul la Canal (cazul lui Caraman), au purtat zeghe peste trupul uscat de foame și plin de bătături făcute de lopețile cu care au muncit în lagărele comuniste. Doar cei compromiși s-au bucurat și de haină și de căptușeală.
Vasilică Croitor, http://rascumparareamemoriei.wordpress.com
Recomandări:
Lacrimile de durere- cântec al Bisericii subterane în perioada comunistă
Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane
Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman
Constantin Caraman despre colaborarea cu conducerea politică comunistă
Partajează asta:
Ovidiu Liteanu, Evanghelia
Partajează asta:
Rezistenta bisericilor evanghelice în perioada comunistă (partea I)
Emisiunea Esențe – invitat Dr. Marius Silvesan, istoric.
Tema – Rezistenta bisericilor evanghelice in perioada comunista (partea I)
Realizator – Cătălin Dupu. Producția – Alege Viata
Partajează asta:
Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)
Emy Răduț prezintă pe blogul său un document care atestă trecerea lui Simion Man de la confesiunea ortodoxă la cea baptistă. Nu știu dacă este aceiași persoană cu pionierul credinței penticostale despre care scrie Vasilică Croitor, când și cum a trecut la denominațiunea penticostală, însă consider acest document relevant pentru istoria comunităților evanghelice din România.
Indubitabil acest certificat este un document istoric care vorbește despre modalitatea în care o persoană putea trece de la un cult la altul, în speță de la cel ortodox la cel baptist în anii 40 ai secolului XX.
Certificatul este din 14 martie 1942, iar în partea de jos scrie Nagyvárad (Oradea). Aceste informații coroborate cu trimiterea la legislația religioasă maghiară (legile din 1868 și 1895) și la textul bilingv (maghiar-român) fac trimitere la situația Oradei în anul 1942 care a fost cedată Ungariei prin al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940.
Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena. (Wikipedia)
Menționăm și faptul că denominațiunea baptistă era recunoscută ca și cult religios în Transilvania cât timp aceasta era parte a Imperiului Austro-Ungar și probabil și în perioada septembrie 1940-1944. Acest fapt a determinat pe liderii baptiști care s-au aflat la conducerea Uniunii Baptiste în perioada interbelică să militeze pentru recunoașterea statului de cult religios în virtutea recunoașterii acestui statut în Transilvania și după unirea din 1918 (probabil până în 1928 când este promulgată legea cultelor) fără ca demersul lor să aibă finalitatea dorită.
Un alt amănunt interesant este faptul că în 1942 și ulterior în 1943 baptiștii sunt scoși în afara legii situație care durează până în august 1944.
Prezentăm mai jos documentul împreună cu comentariul lui Emy Răduț așa cum l-a publicat acesta.
Recent fratele Simion Man a trecut în veşnicie (13 mai 2012) la vârsta de 99 ani. Considerat cel mai bătrân pastor penticostal, prezentăm mai jos un document din 1944 cu ieşirea sa din cultul ortodox şi trecerea la cultul baptist:
Documentul mi-a fost oferit de pastorul Vasile Bel din Rohia (Maramureş)!
Sursa: http://emyradut.blogspot.com/2012/05/simion-man-baptist.html
Update
Conform informațiilor primite de la Emanuel Răduț (informații primite de la pastorul Vasile Bel), Simion Man la care face referire certificatul este una și aceiași persoană cu pastorul penticostal la care am făcut referire în articol.
Partajează asta:
Avem sau nu tăria de a analiza corect și demn istoria noastră?
Dacă istoria nu este răscumpărată, prin asumare și pocăință, prin reformă și reconciliere, atunci ea devine o piedică în progresul și dezvoltarea bisericii.
Nu vom putea privi înainte cu curaj câtă vreme ne este frică să ne asumăm trecutul.
Partajează asta:
Biserica Crestină Penticostală „Maranata” Rădăuti de la persecutie la democratie
Ieri, 8 aprilie 2012, când credincioșii romano-catolici au serbat Paștele iar cei ortodocși intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim (Floriile), Biserica Penticostală „Maranata” Rădăuți a îmbrăcat straie de sărbătoare cu prilejul inaugurării noului sediu. Dorința creștinilor penticostali din Rădăuți, jud. Suceava, de a avea un locaș de închinare adaptat numărului de membri în care să poată aduce slavă lui Dumnezeu nu este una nouă. Înființată în anul 1950, biserica a crescut ajungând în anul 1969 la 1000 de membri dintr-un total de 1500 de persoane care participau regulat la serviciile religioase. În aceste condiții considerăm că dorința credincioșilor de a avea un locaș de închinare adaptat nevoilor ca fiind una legitimă, părere care nu a fost împărtășită și de autoritățile locale din perioada respectivă, precum domnul primar Aurel Olarean care a participat la inaugurarea din anul 2012. Răspunsul primarului localității Rădăuți, Gheorghe Cuciureanu, la cererea Bisericii Penticostale „Maranata” din anul 1969 de a i se permite repararea locașului de închinare și nu de a-l extinde sau reconstrui a fost următoarea: „Pentru creștini eu nu voi acorda niciodată permisiunea de a cumpăra o biserică”.
Persecuțiile și suferințele credincioșilor sunt prezentate în cadrul articolului Razie asupra Bisericii penticostale Maranata din Rădauți, scris de către un om al locului, Radu Iroftei, doctor în istorie cu o temă legată de relațiile româno-britanice în perioada comunistă.
În finalul acestui articol am dori să menționăm faptul că primarul Gheorghe Cuciureanu nu mai este, însă Biserica Maranata a rămas în Rădăuți pentru a fi o lumină în mijlocul oamenilor.
Informațiile despre inaugurare și fotografia au fost preluate de pe site-ul suceavaevanghelica.wordpress.com
Partajează asta:
Cătălin si Ramona Lup la Biserica Betel din Bucuresti
Cătălin şi Ramona Lup sunt invitați, marți 10 aprilie 2012 de la ora 18.30 la Biserica Penticostala Betel situată în cartierul bucureștean Crângași să participe la întâlnirea de tineret a acestei biserici. Cu acest prilej vor aduce laudă Domnului și prin intermediul muzicii iar mesajul spiritual va fi transmis de către Florin Ianovici care va vorbi despre „Frumusețea tăcerii”
Cei din afara Bucureștiului vor putea să asculte live pe http://radiohope.ro/
Mai multe informații pe adresa de facebook Tineret Betel
*
La cruce – Cătălin și Ramona Lup
Partajează asta:
Pastori si preoti bulgari au fost deconspirati ca agenti ai Securitatii Statului
Comisia parlamentului bulgar responsabilă pentru declasificarea dosarelor foştilor agenţi comunişti, a făcut publice dosarele mai multor pastori cu funcții importante în biserica protestantă bulgară, care au lucrat pentru serviciul Securităţii Statului bulgar din perioada comunistă, scrie Christian Telegraph.
Pavel Ignatov, episcop al Bisericii lui Dumnezeu, cult creştin penticostal, a fost recrutat în 1975 şi a lucrat sub numele de cod „Klisurski”.
Vasil Elenkov, episcop al Bisericii Unite a lui Dumnezeu, a fost recrutat în 1988 şi nu există evidenţe că s-a retras vreodată.
Victor Virchev, director al Uniunii Penticostale între 2006 şi 2010, a fost recrutat în 1983 pentru a spiona creştinii.
Nici în cazul lui nu există dovezi la dosar ale încetării activităţii de spion.
Nikolay Kokonchev, pastor la una dintre cele mai influente biserici penticostale din Varna, a fost recrutat imediat după ce a intrat în funcţie.
În luna ianuarie aceeaşi comisie a publicat dosare declasificate pentru 11 din cei 15 mitropoliți membri ai sfântului sinod al bisericii ortodoxe bulgare,care au fost agenți ai securității comuniste. Cea mai mare parte din mitropoliți au colaborat în cadrul Departamentului 6, care a avut ca sarcină combaterea diversiunii politice.
Istorie Evanghelica 