The Christian Reformation Part 03: PROTEST – Commemorating 500 year Protestant Reformation
Understanding the context surrounding the origins of the Protestant Reformation 500 years ago.
Partajează asta:
Daniel Barbu, Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale
Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale a fost titlul prelegerii susținute în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.
Prelegerea este una care aduce mai multe elemente de noutate fiind ancorată atât de contextul discuției despre Reforma protestantă, reforma religioasă, cât și de spațiul european și mai specific de cel românesc. Se regăsesc referiri la uniformizarea actului de cult catolic de rit latin prin acțiunea lui Carol cel Mare, cât și referiri la uniformizarea a actului de cult în ceea ce noi numim astăzi bisericile ortodoxe. De altfel, profesorul Daniel Barbu, un om de o erudiție deosebită, are referi la Sir Walter Scott, la Scoția, dar am putea spune și o legătura între Scoția și Biserica Ortodoxă pe care o veți descoperii urmărind prelegerea aceasta.
Partajează asta:
The Christian Reformation Part 02: LUTHER’S COURAGE – Commemoration 500 year Protestant Reformation
Partajează asta:
The Christian Reformation Part 01: BACKSTORY – Commemorating 500 Year Protestant Reformation
Partajează asta:
Contributors.ro – De unde ne documentăm când vorbim despre Reforma protestantă – un inventar la zi al resurselor disponibile în limba română –
Un articol bine documentat și scris despre resursele în limba română disponibile despre Reforma protestantă. Materialul este realizat de un om al cărților, Teofil Stanciu, care a citit sau răsfoit majoritatea, dacă nu toate lucrările menționate.
Aș mai adăuga la listă încă trei cărți la lista prezentată.
Stefan Zweig, Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva Calvin , lucrare care îl prezintă pe Calvin ca un mic dictator la Geneva, cel care a fost de acord și cu arderea pe rug al lui Servetus. Citind această carte ai cumva impresia, falsă de altfel că George Orwell s-a inspirat din viața Genevei din timpul lui Calvin pentru a scrie celebrul său roman 1984 în care se prezintă un regim politic dictatorial care dorea nu numai controlul vieții politice, ci și pe cel al societății în ansamblul acesteia prin controlarea oamenilor. Revenind la lucrare, cred că autorul a scris unele lucruri și le-a privit prin filtrul raționalismului și umanismului.
Ce-a de-a doua lucrare pe care doresc să o Menționez este cea a istoricului român Andrei Oțetea, Renașterea și Reforma.
Lucrarea a fost publicată inițial de către Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 fiind republicată într-o ediție puțin diferită, din câte am înțeles, adică cenzurată, în anul 1968 la Editura Științifică din București.
Cea de-a treia lucrare pe care doresc să o menționez este cea a istoricului Sorin Bulboacă, Structuri politice și confesionale în Banatul Lugojului și Caransebeșului (1552-1658)
Dacă mai sunt și alte resurse vă rog să le menționați în comentariii.
Partajează asta:
Maxima zilei – 5 noiembrie 2017
Doar purtătorii de cruci pe pământ vor fi purtători de cununi în cer !
Charles Spurgeon
Partajează asta:
Versetul zilei – 5 noiembrie 2017
Partajează asta:
Maxima zilei – 4 noiembrie 2017
Păcatul este suveran până când suveranitatea harului îl detronează.
Charles Spurgeon
Partajează asta:
Scurt istoric al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Arad (1906-2015)
Infiintarea Comunitatii Baptiste Romane Arad a fost o consecinta a libertatii religioase garantata prin Legea XLIII /1895 din Austro –Ungaria si a avut loc in data de 23-24 mai 1906 in localitatea Curtici jud.Arad. Ceea ce a stat la baza constituirii Comunitatii Baptiste Romane Arad a fost in fapt Statutul Bisericilor Baptiste din Austro –Ungaria emis in anul 1905. La infiintarea ei din 1906, Comunitatea Baptista Romana Arad cuprindea bisericile din Arad si imprejurimi, Valea Muresului, zona Banatului, cercul de biserici Siria, Chisineu Cris si Ketegyhaza.
Dupa unirea Transilvaniei cu Romania la 1 decembrie 1918, schimbarile socio –politice si administrative si in plus prigoana dezlantuita impotriva baptistilor dupa 1920 ( ordinul confidential nr.88 / 1920 si ordinul confidential nr. 615/11 noiembrie 1920 – prin care se interzice orice fel de adunare a baptistilor) se creeaza nevoia de reorganizare a fratietatii pentru a-si putea apara cauza.
In asemenea imprejurari, la 19 iulie 1922 are loc la Arad, adunarea generala de constituire a Comuniatii Arad. In urma cererii adresate prefecturii judetului Arad, se emite hotararea nr. 4493/29 iulie 1922, semnata de catre prefectul dr.Anghel, prin care autoritatile iau cunostinta de infiintarea Comunitatii Baptiste Romane, care cuprindea judetele : Arad, Timis, Caras Severin,Torontal, Alba inferioara, Sibiu, Hunedoara si Fagaras. Primul presedinte al noii Comunitati a fost fratele Ioan Popa originar din Siria , judetul Arad.
In data de 5 septembrie 1922 a avut loc o conferinta de organizare a Comunitatii la Arad, detalii despre aceasta conferinta fiind prezentate in revista de limba maghiara Szeretet nr. 9 / 1922 pagina 13.
Comunitatea Arad a devenit un centru foarte important atat din punct de vedere administrativ, cat si din punct de vedere spiritual,nu doar pentru zona vest, ci si pentru intreaga tara.
Despre importanta si rolul pe care baptistii din judetul Arad l-au avut in tara vorbesc evenimentele istorice legate de Arad ca : organizarea Seminarului Teologic Baptist la Buteni in 1921, tot la Buteni judetul Arad avand primul si al doilea congres al baptistilor ( 13 -15 februarie 1920 si 28-30 septembrie 1922 ) . De asemena tot aici, la Buteni a avut loc Congresul Scolii Duminecale si Conferinta pe tara a dirijorilor (Farul Mantuirii 1922, nr.11-12,pagina 9-10)
Primul sediu al Comunitatii Arad a fost pe strada Blanduziei nr.4 intre anii 1922- 1929.
Intre 21-28 ianuarie 1925 in Arad, pe strada Blanduziei nr.4 s-a desfasurat prima conferinta de organizare a baptistilor din toate judetele Ardealului ( revista maghiara “Szeretet” nr.4 /1925 pag.13.).
Datorita decretului nr. 76647/4 august 1933, articolul 51, s-a aprobat un nou statut care a facilitat infiintarea de comunitati pe tot cuprinsul tarii, iar aceasta perioada 1933-1942 este cunoscuta sub numele “perioada Comunitatilor mici”. Doar in judetul Arad au fost vreo noua comunitati.
Un eveniment cu un mare rasunet a fost Congresul Baptist European care a avut loc in Arad in 2-3 octombrie 1930 si care s-a desfasurat in cladirea Teatrului de Stat Arad.
Dupa anul 1929, sediul Comunitatii s-a mutat in strada Bihor nr. 13, cladire in care s-a infiintat si a functionat si Biserica “Speranta” pana in 1977.
Dupa ce confesiunea baptista a fost desfiintat prin decretul lege 927/ 29 decembrie 1942 si nr. 431 / 19 iulie 1943, iar prin decretul lege nr. 548/ 28 octombrie 1944 se abroga decretele prin care confesiunea baptista este desfiintata, bisericile isi reiau activitatea, iar Comunitatea Arad se reorganizeaza in 27 ianuarie 1945. S-a constituit o Comunitate separata, cea din Buteni avand peste 50 de biserici de pe Valea Crisului Alb.
La Comunitatea Arad a fost ales presedinte Alexa Popovici, vicepresedinti Florea Dragan si Gheorghe Bacis, secretar Nicolae Precupas, iar casier Dimitrie Imbroane.
Ca urmare a libertatii religioase, la 27-28 octombrie 1945 in Sala Palatului Cultural Arad a avut loc Congresul Cultului Baptist la care au fost prezenti peste 1500 de delegati din intrega tara.
La congresul Cultului din 1948 tinut la Buteni s-a votat un nou Statut de Organizare si Functionare a Cultului Baptist din Romania, care a fost aprobat si tiparit in 1951. In noua organizare teritoriala, Comunitatea Buteni se desfiinteaza si este arondata la Comunitatea Arad. S-a ales o noua conducere si anume : presedinte Tamas Teodor, vicepresedinti Dudau Ilie si Banciu Ioan. Deoarece presedintele Tamas Teodor s-a retras, locul i-a fost luat de catre primul vicepresedinte Dudau Ilie care a condus Comunitatea timp de zece ani..In perioada de dupa 1954 au venit vremurile de prigoana comunista, manifestata prin limitarea serviciilor divine si desfiintarea unor biserici.
In timp ce la nivel de tara s-au desfiintat regiunile, ca sistem administrativ, a fost desfiintata si Comunitatea Arad, o parte din biserici au trecut la Comunitatea Oradea, iar altele la Comunitatea Timisoara. Astfel, din 1961 pana in 1976 cea mai veche Comunitate din tara a incetat sa mai existe.
La data de 4 decembrie 1975 s-a hotarat reorganizarea Comunitatii Arad. In noua reorganizare a Comunitatii Arad a fost ales ca presedinte Grec Traian, vicepresedinti Chiu Mihai si Handra Sima, secretar a fost numit Truta Ioan, iar casier Inovean Dumitru.Sediul Comunitatii a fost in strada Bihorului nr.13, in cladirea Bisericii “Speranta “. Cand Biserica “Speranta” a zidit noul lacas de inchinare pe strada Busteni nr. 20-22, Comunitatea a contribuit pentru a avea un apartament ca sediu in acea cladire. Din 1977 pana in 1992 sediul Comunitatii a fost pe stada Busteni nr. 20-22.
Un eveniment deosebit in cadrul Comunitatii a fost vizita in 11-12 septembrie 1985, a evanghelistului Billy Graham care a vizitat judetul Arad si a predicat in Biserica “Speranta”. Strazile din zona au fost arhipline insumand circa 30 000 de personae.
In perioada 1984-1988,in situatii de criza pentru Comunitate, au slujit pe perioade mai scurte ca presedinti urmatorii frati : Chiu Mihai, Handra Sima si Muresan Vasile.
Din anul 1988 pana in 1991 fratele Grec Traian a fost atat presedintele Comunitatii, cat si al Uniunii Baptiste din Romania. Din 1991 pana in 1999 Comunitatea a fost condusa de catre fratele Iuga Viorel, in calitate de presedinte. In cele doua mandate ale fratelui Iuga au slujit ca vicepresedinti urmatorii frati : Bulzan Ovidiu, Balaciu Ioan, Gongola Mihai si Zaharia Ioan.
Din anul 1999 pana in 2007 presedintele Comunitatii a fost Zaharia Ioan, iar vicepresedinti au fost : Viorel Iuga care a fost in acea perioada si vicepresedinte al Uniunii Baptiste, Ghita Cornel si Mladin Onisim care in acea perioada a fost si secretarul general al Uniunii Baptiste.
La alegerile din 24 martie 2007 a fost ales presedinte al Comunitatii Arad Iuga Romica, iar ca vicepresedinti au fost : Mladin Onisim, Zaharia Ioan, si Ghita Cornel. La alegerile din 02 aprilie 2011 a fost reales ca presedinte Iuga Romica, iar ca vicepresedinti : Mladin Onisim, Zaharia Ioan si Butas Doru .
Incepand cu 04 aprilie 2015 presedinte al Comunitatii a fost ales fr. Ignat Claudiu Sorin, secretar fr.Bozian Petru, iar vicepresedinti au fost alesi urmatorii frati : Iuga Romica , Mladin Onisim si Butas Doru.
Intre anii 1975-1986 secretariatul Comunitatii a fost condus de catre Truta Ioan care s-a retras pe motiv de boala. Din anul 1986 pana in prezent secretariatul Comunitatii este condus de catre Bozian Petru. In cei 29 de ani de slujire ca secretar, fratele Bozian Petru a adus contributii importante pe linii administrative, juridice si spirituale in aceasta atipic de lunga slujire.
Dupa 1990 s-a reinfintat Comunitatea Buteni sub denumirea Comunitatea Bisericilor Baptiste Valea Crisului Alb.
In anul 1990 a luat fiinta Seminarul Liceal Baptist, care apartine Comunitatii Baptiste Arad, liceu care functioneaza in prezent sub denumirea de Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici”Arad, care are invatamant gimnazial si primar, directorul acestei scoli din 1991 si pana in 2015 a fost prof. Redis Ioan. Incepand cu anul scolar 2015 -2016 pentru functia de director al acestei institutii de invatamant a fost aleasa prof. Pop Emilia Crina .
De la infiintarea scolii in 1990 de care s-a ocupat in mod deosebit, fr.Bozian Petru a slujit ca profesor si pastor coordonator pana la sfarsitul anului scolar 2011-2012 cand s-a retras din aceasta pozitie, pozitie ocupata in prezent de catre pastorul Hubert Emeric.
Pe langa Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici “ intre anii 1993-2005 a functionat Scoala Postliceala Sanitara Baptista Arad cu durata de trei ani, la initiativa directorului Ioan Redis, scoala la care materiile de teologie din anul 1993 pana in 1995 au fost predate de catre fr.Iuga Viorel, iar din anul 1995 pana in anul 2005 au fost predate de catre fr.prof.Bozian Petru .
Incepand cu luna ianuarie 1990, prin grija fratelui Pastor Handra Sima s-a reeditat revista Farul Crestin, redactor fiind Gongola Mihai pana la plecarea lui in vesnicii, intre anii 1998-2009 redactor a fost Iuga Romica, iar din anul 2009 in aceasta pozitie de slujire este fr.Dragan Ovidiu.
In prezent Comunitatea Arad are peste 118 biserici si filiale si 56 pastori si misionari. Credem ca fiecare biserica este deosebit de importanta si de asemenea suntem constienti ca Imparatia lui Dumnezeu este mult mai mare decat o biserica locala, iar organizarea teritoriala in Comuntati, respectiv Uniune, nu face altceva decat sa adune impreuna zeci si sute de biserici locale care au un scop comun: slujirea si largirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant .
Multumim lui Dumnezeu pentru toate realizarile de-a lungul vremii si nadajduim ca noi slujitorii de azi si cei de maine, impreuna cu credinciosii din bisericile locale de pe raza Comunitatii Arad, sa fim demni atat de Dumnezeu cat si de inaintasii nost
Dr.Bozian Petru, Secretarul Comunității Baptiste Arad
Sursa: http://www.baptisti-arad.ro/istoric
Ar mai fi de menționat faptul că la Arad în anul 1920 s-a format Uniunea Comunităților Baptiste din România Mare, cu sediul la Arad, a cărei publicație era Farul Mântuirei. Totodată în cadrul Comunității Baptiste Arad, la Buteni, ia ființă în toamna anului 1921 Seminarul Teologic Baptist, care datorită persecuției se va muta la scurt timp la Arad, iar apoi la București.
Actualul președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pastorul Viorel Iuga, este de la Arad, iar Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București și pastorul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București este de la Curtici, județul Arad.
Partajează asta:
Andrei Croitoru – Apariția mișcării baptiste și mărturisirile de credință!
Andrei Croitoru despre faptul că baptiștii nu sunt o confesiune religioasă apărută în secolul XIX. Vezi și articolul
Ce sunt baptiștii – protestanți sau neoprotestanți? – Marius Silveșan, articol în cadrul căruia prezint câteva opinii referitoare la identitatea baptistă. Menționez în acest context că sunt câteva opinii referitoare la apariția și dezvoltarea mișcării baptiste. Astfel există opinii conforma cărora aceștia sunt o comunitate ale cărei origini le putem identifica în urmă până la primară. Un alt punct de vedere este acela că baptiștii provin din mișcarea anabaptistă, iar o altă opinie se referă la faptul că aceștia au fost influențați de anabaptiști, dar nu îți au originea în mișcarea respectivă.
Vezi și o discuție referitoare la Neoprotestant vs. evanghelic, precum și opinia profesorului Everet Gil despre elementele identitare baptiste sub titlul Cine sunt şi ce cred baptiştii de prof. dr. Everett Gill.
După cum remarca Mihaela Bucin în cadrul unui comentariu, Dr. Daniel Zikeli, Episcop vicar al Bisericii Evanghelice Luterane afirmă tot greșit, după identificarea greșită a baptiștilor ca fiind o mișcare religioasă de secol XIX, că și Iluminismul ar fi apărut în secolul al XIX-lea! Însă debutul acestui curent este marcat de apariția primei părți a lucrării Enciclopedia franceză, în 1751. Iar Iluminismul românesc începe la 1791, cu „Suplex Libellus Valachhorum Transilvanie” și este materializat în mișcarea de esență greco-catolică Școala Ardeleană.
Un aspect interesant în intervenția Dr. Daniel Zikeli este explicația termenului de neoprotestant car face referire la o mișcare de reformă în cadrul teologiei luterane din secolul XIX inițiată de Karl Wolf (?)
Urmărind acest material veți vedea documente istorice, în cazul de față mărturisiri de credință, care dovedesc faptul că baptiștii erau prezenți în spațiul european încă din secolul al XVI -lea când și-au conturat o identitate proprie care se regăsește în mărturisirile lor de credință. Dacă luăm în considerare varianta că baptiștii vin pe linia anabaptistă, atunci ei sunt mai vechi decât confesiunile protestante.
Istorie Evanghelica 