Programul Conferinței Științifice „Reforma și limbajul credinței” – București, 27 aprilie 2017
Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței” este un eveniment academic prin intermediul căruia centrele de cercetare din cadrul Institutului Teologic Baptist din București și al Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București doresc să marcheze 500 de ani de Reformă protestantă.
De aceea, tema conferinței va fi tratată din mai multe perspective cu scopul de a evidenția faptul că avem nu doar o Reformă, ci și un limbaj al credinței.
Cei care doresc să afle mai multe informații despre comunicările care vor fi prezentate în cadrul conferinței, pot consulta programul acestui eveniment științific disponibil AICI

Apariții editoriale (46) – Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990

Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017, 240 pagini. Postfață de Marius Silveșan
Istoria se poate reconstitui prin intermediul mai multor mijloace și metode, iar literatura, scrierile aparținând unui anumit grup etnic sau religios, folosite de o anumită comunitate, în cazul de față comunitatea baptistă de limbă română, este una dintre metodele aleasă de către cei doi autori ai volumului de față. Pastorii Vasile Bel și Constantin Ghioancă, cei care și-au propus să prezinte publicului larg ce literatură au realizat și utilizat credincioșii baptiști de limbă română din perioada 1895-1990. Lucrarea este una realizată după criterii științifice care acoperă un interval de timp amplu ce se întinde de la sfârșitul secolului XIX până la sfârșitul secolului XX. Avem o perioadă de aproape un secol de istorie baptistă reconstituită prin intermediul literaturii de limbă română. Intervalul 1895-1990 este relevantă prin faptul că în anul 1895 a fost identificată prima resursă din patrimoniul literar baptist din România, respectiv cartea de cântări, Cântările Sionului, iar anul 1990 marchează atât un nou început în ceea ce privește viața politică, cât și cea religioasă. Prin urmare, anul 1990 este semnificativ în acest context pentru că constituie momentul în care România și-a deschis granițele pentru un aflux de literatură religioasă sosită din străinătate.
Din punct de vedere tehnic cartea conține note de subsol, bibliografie și indice de nume. De asemenea, în această lucrare se regăsesc o multitudine de imagini cu coperțile resurselor (cărți, broșuri, reviste, calendare de studiu biblic) la care se face referire în carte.
Cartea este structurată pe cinci capitole astfel:
Capitolul 1 „Cărțile” prezintă lucrările de tip carte editate și tipărite de baptiști sau doar folosite de aceștia în cadrul serviciilor religioase sau în particular. Acest capitol fiind cel mai amplu în economia lucrării acordându-i-se de către autori peste 100 de pagini din cele 240 ale volumului.
Capitolul 2 „Revistele” prezintă 30 de titluri ale unor resurse periodice care circulau printre baptiștii români.
Capitolul 3 „Calendarele pentru școlile duminicale” prezintă 9 titluri de calendare folosite pentru lecțiile de școală biblică duminicală.
Capitolul 4 „Muzica bisericească” prezintă 16 titluri ale unor resurse muzicale (caiete pentru cor și fanfară, cărți de cântări) folosite de credincioșii baptiști.
Capitolul 5 „Alte titluri de cărți și reviste” prezintă 98 de titluri ale unor resurse care nu se încadrează în tematica capitolelor anterioare.
Lucrarea rezultată este una originală și totodată utilă atât pentru înțelegerea istoriei comunității baptiste de limbă română, cât și pentru evoluția literaturii baptiste de limba română, a limbii române și temelor teologice, sociale sau politice tratate în cadrul acestor scrieri pe parcursul secolelor XIX și XX.
Iată și cuprinsul cărții împreună cu argumentul lucrării.
Laura Bretan și Ioan Panican la BCB Nădejdea București (16.04.2017)
Duminică, 16 aprilie 2017, în prima zi de Înviere (Paști), începând cu ora 18 interpreta Laura Bretan și profesorul Ioan Panican vor fi prezenți la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București.
A doua zi de Paști (Înviere), Luni, 17 aprilie 2017, aceștia vor fi prezenți la Ateneul român în cadrul unui eveniment de comemorare a lui Richard Wurmbrand.
*
Laura Bretan la Ateneul român
video by Prodocens Media
*
Prof. Ioan Panican
video by Media Betania Dublin
Update
Ceasul suferinței lui Hristos
Isus Hristos a băut paharul suferinței până la ultima picătură… spulberând astfel blestemul legii.
O singură clipă, dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi cedat – spunând ,,Tată… e prea mult, prea mult păcat, nu mai pot, pedepsește-i – în următoarea clipă Tatăl ar fi intervenit și toți ar fi fost omorâți. Dar El, Mielul Divin, nu a dat înapoi, ba dimpotrivă: așa rănit cum era, străpuns și hulit, El mijlocea pt noi, și suspinând a zis: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34) În timp ce Isus se ruga, trecătorii, preoții, cărturarii și bătrânii cetății nu încetau cu jignirile și ofensele asupra Lui. Cu siguranță vedeau că se roagă, dar erau atât de orbiți de ură, încât nici măcar respectul cuvenit unei rugăciuni nu îl mai aveau. Ei ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44. Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. (Matei 27:42-44)
Acestea toate însă s-au întâmplat în exterior. Însă credeți-mă, în interiorul ființei Sale, i-a fost cu mult mai greu. Ceea ce Mântuitorul a suferit în trupul Sau este nimic în comparație cu suferința de care a avut parte în sufletul Sau.
Atunci când Dumnezeu Tatăl Și-a Întors Fața de la Fiul Său și L-a părăsit!
Oo Doamne! Ce durere, ce momente sângeroase pentru Fiul Tău.
Deasupra Lui, deasupra Golgotei, tot cerul s-a îmbrăcat în doliu.
Pe la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. (Matei 27:44,45)
Ascultați-I strigătul în agonie: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” – citând din Psalmu 22.
Hristos plânge simțind durerea plătirii păcatului – dar în același timp și Sfântă Treime suferă.
Sfințenia lui Dumnezeu suferă pentru că Preaiubitul Său Fiu, moare încărcându-se cu păcatul omenirii.
O soare, nu e de mirare că ți-ai întors ochiul, încetând a mai privi la o faptă atât de crudă!
Pământul s-a cutremurat atunci când Creatorul Universului Și-a dat Duhul.
O stâncilor! nu e de mirare că va-ți despicat atunci când Creatorul vostru a murit.
Nimeni nu a răbdat și suferit vreodată ca Isus Hristos.
Chiar moartea a fost înduioșată și mulți din cei ce erau în morminte au înviat și s-au întors în cetate. (Matei 27:52)
Prin suferința lui Isus Hristos a fost cea mai mare apropiere a Sfintei Treimi fața de păcat. În suferința Mielului Divin, omul se întâlnește cu Dumnezeu, având șansa de a trăi.
Daniel Lavric
Teodor Baconschi : Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri
Bizantinii, strănepoții lui Euripide, au jucat o singură piesă de teatru: ”Christos Paschon” (Christus Patiens), care înfățișa în versuri Patimile Domnului. Noi, mai balcanici, deși trăitori într-un imaginar ”Bizanț după Bizanț”, ne-am pierdut simțul dramei cosmice pe care răstignirea, moartea și Învierea lui Iisus Hristos o desfășoară anual, prin memoria liturgică a Bisericii.Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri. Nu ne întrece nimeni în arta de a copia Apusul consumator mai prost chiar decât copiem Orientul pravoslavnic. – Teodor Baconschi
Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei
Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei. Însă, atunci când El a venit, evreii nu L-au primit, nu L-au cunoscut și nu L-au acceptat ca Mesia.
Daniel Lavric
Maxima zilei – 6 aprilie 2017
Cine nu acceptă realitatea vinovăției și corupției moștenită de la Adam, nu înțelege și nu acceptă lucrarea lui Cristos.














