În partea de final a acestei cărți, respectiv pp. 191-192 se regăsește și o scurtă referință intitulată
Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români
O lucrare despre Constantin Adorian este binevenită oricând și cu atât mai mult acum când la 25 de ani de la Revoluție societatea românească încă își mai caută valorile.
Biografia acestui om al credinței este benefică atât comunității baptiste și evanghelice în general, cât și societății românești în ansamblul său prin valorile și conceptele la care face referire.
Autorii, Conf. Dr. Daniel Mariș și Asistent Drd. Teodor Colda, ambii pastori ai bisericii înființate de Adorian, și profesori la Institutul Teologic Baptist din București la a cărei fondare Adorian și-a adus de asemenea contribuția, se apleacă cu competență asupra biografiei acestui om al credinței. Sunt evidențiate. Este de menționat în cazul Bisericii Golgota, dar și în formarea lui Adorian ca lucrător, rolul bisericii baptiste germane din București, prin contribuția și cu susținerea căreia baptismul trece la români.
Este de remarcat dorința celor doi autori de a prezenta celor tineri biografia acestui vizionar om al credinței care a fost Constantin Adorian și evidențierea contribuțiilor acestuia la fondarea Uniunii Baptiste, Seminarului Teologic Baptist, dar și a Bisericii Golgota.
Constantin Adorian a fost un om educat cu studii la Hamburg, fapt care s-a reflectat și în activitatea sa prin implicarea activă în formarea Uniunii Baptiste în anul 1920, ca organ reprezentativ al baptiștilor români, dar și în formarea Seminarului Teologic Baptist în anul 1921. Adorian a fost un om de acțiune, o persoană cultivată implicată activ în viața bisericii baptiste pe plan administrativ, educațional cât și pastoral în calitatea sa de lider spiritual al primei bisericii baptiste de limbă română din București, Biserica Baptistă Golgota. Deși este o lucrare care se adresează publicului larg ea nu face rabat de la rigorile unei cercetări academice îmbinând într-un mod util cele două stiluri de tratare a unor astfel de subiecte. Apelul la documentele vremii, fie că sunt de natură memorialistică sau de arhivă au rolul de a contura o imagine complexă a celui care a fost pastor, profesor, primul președinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România și primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea sa în iarna anului 1921 la București.
După cum se menționează și în subtitlul lucrării, autorii au dorit să vorbească nu numai despre omul Constantin Adorian, cât și despre lucrarea lui motivați de dorința de promovare a imaginii și moștenirii acestei personalități marcante a baptiștilor români. Luând în considerare aspectele menționate este de apreciat faptul că un loc aparte în economia acestei lucrări îl ocupă contribuția lui Adorian în lupta pentru libertatea religioasă a baptiștilor din România. Deși perioada interbelică a fost una de libertate politică, de înflorire din punct de vedere economic, drepturile religioase ale credincioșilor baptiști, dar și a celorlalți credincioși evanghelici au fost îngrădite. În acest context personalitatea lui Adorian, viziunea sa, sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iar El este cel care le dă adevărata valoare. Contribuțiile sale, rolul său în plan pastoral, evanghelic, administrativ și educațional ne permit să considerăm ca fiind corectă încadrarea lui Adorian, așa cum au făcut-o și autorii, printre cei mai importanți 10 baptiști din România, poate chiar primul.
Prin intermediul acestei lucrării autorii demonstrează, încă odată dacă mai era nevoie, că valorile religioase și morale ale comunității baptiste au avut semnificație atunci și au semnificație și astăzi. Valorile acestei mici comunități religioase, marginalizată de autorități și biserica majoritară au îmbogățit societatea românească.
Exemplul lui Adorian este unul pozitiv care ne arată că merită să lupți pentru valorile și crezurile tale atunci când sunt în armonie cu Sfânta Scriptură. Merită să lupți pentru libertatea religioasă într-o societate în care conceptul de adevăr absolut este acceptat tot mai puțin.
Cu prilejul Congresului Cultului Creștin Baptist din România, care se desfășoară în perioada 27-28 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea, s-a lansat în premieră cartea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, lucrare care „prezintă viața și slujirea fondatorului primei biserici române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (Cuvânt înainte de Daniel Mariș, p. 9), dar și pe cea a fondatorului Uniunii Baptiste și a Seminarului Teologic Baptist.
Datele de identificare biografică sunt următoarele: Mariș Daniel Marius , Colda Teodor – Ioan, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, 192 p. (Bibliografie, 39 ilustrații)
Constantin Adorian a fost un lider vizionar fapt demonstrat de contribuțiile sale la istoria și identitatea baptistă.
Constantin Adorian
Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (1912-1954)
Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)
Primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București (1921-1925)
Am extras aceste elemente din pagina 4 a cărții pentru a demonstra importanța acestuia.
Cartea este disponibilă la standul Institutului Teologic Baptist din cadrul Bisericii Emanuel din Oradea cu prilejul Congresului UBR la prețul de 10 RON.
Ca și istoric consider această lucrare utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.
Miercuri, 11 martie 2015, de la ora 19:00, la Club A va avea loc cea de-a 155-a ediție a „Cafenelei Critice”, prilejuită de apariția recentă a celui de-al doilea volum al culegerii Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă, sub îngrijirea lui Gabriel Andreescu şi a lui Mihnea Berindei (Editura Polirom, Vol. I: 1979-1985, 2010; Vol. II: 1986-1989, 2014), dar și de lansarea traducerii în limba limba italiană a volumului I: L’ultimo decennio comunista. Lettere inviate alla Radio „Europa Libera” (Traduzione in italiano di Mara Chiriţescu, Paolo Bruzzi, Stefano Ferrari, Giovanni Avanzini, Pavesiana, 2014).
Cele două apariții editoriale marchează un bun prilej pentru o discuţie la „Cafeneaua critică” despre etapa finală a istoriei noastre comuniste şi despre postul american de radio Europa Liberă, despre rolul său major în epocă.
Invitații acestei ediții sunt Gabriel Andreescu (profesor de ştiinţe politice, fost dizident în ultimul deceniu comunist şi coeditor al respectivei ediţii), Mara Chiriţescu (profesoară şi traducătoare de literatură italiană, coordonatoare a Editurii Pavesiana), Iosif Klein-Medeşan, Cristian Teodorescu şi William Totok (redactori şi colaboratori ai Europei Libere), Bogdan Murgescu (istoric).
„BISERICILE EVANGHELICE DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XX: ASPECTE ISTORICE ȘI IDENTITARE”
care se va desfășura la București – Institutul Teologic Baptist în data de 31 martie 2015
Spațiul românesc este unul multiconfesional, fiind reprezentat prin intermediul mai multor denominațiuni religioase atât tradiționale, protestante cât și evanghelice, cele din urmă cunoscute și sub numele de neoprotestante.
Dat fiind faptul că pe parcursul perioadei menționate bisericile evanghelice au avut de înfruntat persecuții, acestea au răspuns prin acomodare și rezistență. Totodată, în secolul XX am avut și o implicare a bisericilor evanghelice în societate prin intermediul mai multor proiecte, fapt pentru care aducem în atenție pe lângă dimensiunile istorice și identitare și pe cea socială a acestor biserici. Având în vedere domeniile pe care conferința le propune spre analiză, sunt binevenite studii și reflecții care cuprind și dimensiunea etnică. Este de menționat în acest context și faptul că prima biserică baptistă din Vechiul Regat a fost formată din etnici germani.
Tematicile Conferinței:
• viața bisericii
• relația bisericilor evanghelice cu statul, cât și între ele
• personalitățile religioase ale acestei perioade
• literatura
• identități etnice
• identități religioase
• aspecte sociologice
Mai jos găsiți atașată invitația la acest eveniment științific.
„BISERICILE EVANGHELICE DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XX: ASPECTE ISTORICE ȘI IDENTITARE”
care se va desfășura la București – Institutul Teologic Baptist în data de 31 martie 2015
Spațiul românesc este unul multiconfesional, fiind reprezentat prin intermediul mai multor denominațiuni religioase atât tradiționale, protestante cât și evanghelice, cele din urmă cunoscute și sub numele de neoprotestante.
Dat fiind faptul că pe parcursul perioadei menționate bisericile evanghelice au avut de înfruntat persecuții, acestea au răspuns prin acomodare și rezistență. Totodată, în secolul XX am avut și o implicare a bisericilor evanghelice în societate prin intermediul mai multor proiecte, fapt pentru care aducem în atenție pe lângă dimensiunile istorice și identitare și pe cea socială a acestor biserici. Având în vedere domeniile pe care conferința le propune spre analiză, sunt binevenite studii și reflecții care cuprind și dimensiunea etnică. Este de menționat în acest context și faptul că prima biserică baptistă din Vechiul Regat a fost formată din etnici germani.
Tematicile Conferinței:
• viața bisericii
• relația bisericilor evanghelice cu statul, cât și între ele
• personalitățile religioase ale acestei perioade
• literatura
• identități etnice
• identități religioase
• aspecte sociologice
Mai jos găsiți atașată invitația la acest eveniment științific.
„5 noiembrie 1987, acum 27 de ani, era zi de alegeri după tiparul comunist. Nu se alegea nimic, se vota. A doua zi Scînteia anunţa rezultatul ştiut dinainte – 99,99%. Mai mult, poporul sărbătorea prin muncă. Fabricile erau pline de lume, care între timp se ducea şi la urnele păzite de Miliţie, activişti, Securitate. La „Steagul Roşu” Braşov la fel. Se operase o nouă curbă de sacrificiu, pentru că economia s-a zis era în criză. Planul hotărît nerealist de CC al PCR nu se realiza şi lumea nu îşi primise salariile În acest climat de tensiune, muncitorii de la fabrica de camioane Steagul roşu au ieşit din hale în stradă, au defilat prin oraş, s-au oprit în faţa sediului PCR al judeţului Braşov ( azi Prefectura). Au cerut să vorbească cu conducerea judeţului, ceea ce nu s-a întimplat deşi se găseau înăuntru la un festin, sărbătorind deja marea victorie în alegeri. Pe mese să găseau alimente şi băuturi care nu se mai aflau demult în magazine, vor constata prostestarii mai tîrziu. Cîteva mii de braşoveni s-au adunat în faţa sediului partidului, mulți locuitori s-au alăturat muncitorilor de la Steagul roşu.” http://www.stelian-tanase.ro/de-ce-uitat-revolta-de-la-brasov/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+steliantanase+%28Stelian+T%C4%83nase%29
Revolta de la Brașov din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunistNicolae Ceaușescu.
Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”[4]. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața[4]. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean de Partid, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni[5].
Inițial, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”[5]. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic[4], iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marșului, printre manifestanți s-au infiltrat membri ai Securității deghizați în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa și de a reține figuri. Alții au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând[5].
Ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Județean de Partid și sediul primăriei, „aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”. Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populația fiind chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid.” http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov
„Revolta
Practic, pe 14 noiembrie 1987, dupa ce muncitorii si-au primit salariile, in sectia 440 „Matrite” au inceput primele proteste. „Fluturasii” pe care acestia isi puteau citi avansul cuprindeau sumele injumatatite, la retineri fiind trecut un singur cuvant neinteles de nimeni: „social”.
„Eram strungar la sectia 440 si in seara de 14 noiembrie lucram in schimbul trei. Inainte sa incepem lucrul, unul dintre colegii nostri care tinea locul maistrului, acesta fiind plecat in concediu, a venit la noi cu fluturasii de salariu. Eram vreo 16-18 oameni adunati in atelier si cand am vazut ca mi se oprisera aproape 1.000 de lei, cam jumatate din cat castigam pe atunci, am spus ca nu mai lucrez. Pur si simplu. Si n-am fost singurul. Din cei 16 sau 18 cati eram acolo, toti am fost de acord sa intrerupem lucrul. Fara sa fi discutat dinainte” (Gheorghe Nitescu).
Pe timpul noptii, dupa ce muncitorii sectiei 440 au decis sa nu dea drumul masinilor, oamenii au incercat sa obtina cateva raspunsuri. Primul din conducerea intreprinderii la care muncitorii s-au dus a fost Valeriu Ghelase, inginer si ofiter de serviciu in acea noapte. Acesta i-a tratat cu autoritate si dispret, aruncandu-le un „o sa vedeti voi dimineata”. Acelasi Ghelase a anuntat conducerea administrativa abia dupa ora 5 dimineata, prea tarziu, pentru ca starea de agitatie a oamenilor nu mai putea fi controlata.
De altfel, dupa ora 7 au sosit muncitorii din schimbul I, ceea ce a amplificat protestul. Geamurile de la „Palat”, sediul administrativ al uzinei, au fost sparte, iar grupurile compacte de oameni se deplasau in sectii astfel incat, in jurul orei 8 dimineata, cateva mii de muncitori erau deja adunati la portile uzinei. Cu siguranta, acest moment a fost crucial in desfasurarea evenimentului.
Muncitorii revoltati se intrebau ce se poate face, unde ar putea merge pentru a fi ascultati. Evident, sediul Comitetului judetean de partid era locul cel mai potrivit, astfel incat coloana protestatarilor, mult mai mica de aceasta data, a decis sa paraseasca uzina. In jurul orei 10, linistea orasului era spulberata. In fata spitalului judetean s-a cantat „Desteapta-te romane!”, ceea ce a eliberat oamenii de teroare. A urmat „Jos Ceausescu!”, in sfarsit un slogan care spunea totul, iar in momentul in care coloana a ajuns in centrul orasului, muncitorii nu mai erau singuri. Mii de oameni, printre care elevi si studenti, aveau in sfarsit curajul sa protesteze. De altfel, unul dintre meritele protagonistilor este si faptul ca recunosc importanta pe care a avut-o sprijinul brasovenilor. Acest sprijin a facut posibila transformarea protestului dintr-unul social intr-unul politic, pentru ca trecerea de la „Vrem banii nostri” sau „Vrem mancare si caldura” la „Jos Ceausescu!” a reprezentat, in fond, o idee politica cu care nu pornisera initial la drum.
Vă invităm să onorați cu participarea Dumneavoastră Conferința internațională „BISERICILE DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XX: ASPECTE ISTORICE ȘI IDENTITARE” care se va desfășura la București– Institutul Teologic Baptist în data de 17 decembrie 2014.
Acest eveniment științific își dorește să creeze și să ofere un spațiu și un cadru de dialog privind situația diferitelor confesiuni creștine din România în secolul XX.
Tematicile Conferinței:
viața bisericii
relația acesteia cu statul
relațiile dintre diferitele confesiuni creștine din acest spațiu geografic
personalitățile religioase ale acestei perioade
literatura
identități etnice
identități religioase
aspecte sociologice
Cunoscute fiind preocupările și competența Dumneavoastră, vă invităm să luați parte la conferința ale cărei lucrări vor fi editate într-un volum distinct.
Invitați ca lectori în cadrul acestui eveniment sunt o serie de cadre didactice și cercetători care vor trata teme actuale din viața bisericii din România pe parcursul perioadei menționate.
În acest sens avem rugămintea de a ne comunica până cel târziu la data de 07 decembrie 2014 acceptul și tema comunicării, precum și un rezumat de maxim 200 de cuvinte.
Organizatori: Centrul de Cercetare pentru Studii Istorice și Teologice Baptiste din cadrul Institutului Teologic Baptist din București; Centrul de Cercetare a Credinței și Culturii din cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București; Site-ul: Istorie Evanghelică – http://istorieevanghelica.ro
Organizatorii își rezervă dreptul ca pe baza rezumatelor să selecteze participanții.
Pentru Conferință fiecare participant va avea la dispoziție 15 minute. Lucrarea în vederea publicării va avea maxim 15 pagini (Microsoft Word, Times New Roman, font 12, 1,5 rânduri).
Limbile de prezentare și dezbatere vor fi româna și engleza.
În speranța că vom fi onorați de participarea Dumneavoastră la aceste manifestări, vă mulțumim și vă asigurăm de stima și considerația noastră.
Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977
Radio Free Europe
Cu greu am reușit, atunci când l-am văzut pentru întâia dată, să asociez vocea lui Iosif Țon cu chipul pe care-l aveam în față. Ani de zile, punctul de atracție al fiecărei duminici în familie era predica lui Iosif Țon, de la Europa Liberă, undeva imediat după știrile de la ora 14.00.
Veneau vecini care nu „prindeau” Europa Liberă să asculte. Se luau notițe. Se discuta. Oamenii se minunau de „profeția” că în câțiva ani comunismul avea să cadă. Revoluția ne-a lăsat oarecum nedumeriți și parcă ușor temători că s-ar putea ca vocea lui Țon să nu mai fie auzită pe undele radio.
Dincolo de această prezență radiofonică, Iosif Țon era o adevărată legendă a copilăriei mele. „Trezirea spirituală” de pe Simion Bărnuțiu, „căderea”, „Oxfordul”, reabilitarea, plecare forțată în străinătate cu amănunte de can-can (niciodată verificate). Vă puteți închipui cât de atent am ascultat, în acest context, prima predică live a acestei legende vii.
țial, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”
Istorie Evanghelica 