Jean Staneschi: pastor, profesor, muzician, director al Seminarului Teologic Baptist
Jean Staneschi s-a născut la data de 18 septembrie 1900 în cartierul „Apele Minerale” din București[1] și a plecat în veșnicie în toamna anului 1980[2]. S-a întors la Domnul la vârsta de 15 ani „și a primit botezul credinței odată cu mama lui la Rusalii în anul 1916[3], iar din anul 1918 s-a ocupat de educația biblică și morală a tineretului din București[4]. În anul 1920 acesta era pastor la Brăila[5], unde lucrează la întocmirea primei cărţi de cântări comune, punând împreună cântări din Harfa Coriştilor, Cântările Sionului şi Cântările Credinţei. Din anul 1927 acesta este pastor la Constanța[6]. În anul 1925 se căsătorește cu Olga, primul medic baptist din România, și ulterior își începe activitatea de profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, activitate pe care a îndeplinit-o până la vârsta de 77 de ani[7]. Între anii 1934 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România[8]. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1949[9], a fost ordinat ca pastor[10] în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București[11]. Conform unei alte surse, acesta a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Bucureşti-Basarab[12] în anul 1947[13]. „Aici, împreună cu alţi fraţi, începe lucrarea de tipărire a cântărilor de cor şi a altor materiale creştine, cu ajutorul maşinii Gestetner sau Şapirograf. Aceasta se întâmplă între anii 1947-1951. Era profesor la Seminarul Teologic Baptist din București şi acolo Jean pregătea partiturile originale pentru cântările de cor, scrise cu peniţă şi cerneală roşie pe o hârtie specială care absorbea cerneala şi o transmitea pe coală de hârtie care venea în contact cu tamburul cilindric al mașinii de tipărit. Se puteau face 25-30 de copii după un original, după care acesta trebuia rescris pentru a fi tipărite alte exemplare. Cu toate că această activitate cerea timp, efort şi nu în ultimul rând risc, fraţii au continuat să lucreze la acest proiect și așa au rămas peste ani cântările pentru cor de care ne bucurăm astăzi.”[14] În anul 1953 a fost reținut timp de treizeci de luni fără a i se face proces şi fără a i se aduce oficial vreo acuzaţie. A fost eliberat la fel de subit şi tot fără vreo explicație precum a fost arestat[15]. În iunie 1955 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[16], iar în decembrie 1955[17] a fost ales de către Congresul Cultului Creștin Baptist, cel mai înalt for de decizie al cultului, în funcțiile de director și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, precum și de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.
În anul 1957 a fost destituit de către Departamentul Cultelor din funcțiile de pastor al Bisericii Baptiste Golgota[18], de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București, de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.[19] și de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[20]. Va fi rechemat la Seminar în anul 1974[21] şi îşi încheie activitatea de profesor în anul 1977[22].

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)
Pastorul Ioan Bunaciu consideră că decizia Departamentului Cultelor a fost determinată de acțiunile întreprinse de către Bokor Barnaba și Bălgrădeanu Constantin, care au comandat 40 de orgi muzicale pentru Bisericile Baptiste de la o firmă din Cehoslovacia cu ocazia unei expoziții internaționale ce a avut loc la București în anul 1957. După terminarea expoziției, firma din Cehoslovacia prin intermediul căreia s-a făcut comanda a lăsat în custodie la Biserica Golgota unde era pastor Jean Staneschi orga cu care au venit în România, motivând că „baptiștii sunt cumpărători serioși.”[23] La câteva luni după expoziție statul român a primit din partea firmei din Cehoslovacia o notă prin care acesta trebuia să plătească orga, fiind înștiințat totodată și de comanda de 40 de orgi muzicale pentru Uniunea Baptistă. Ministerul Cultelor a început investigații în acest caz deoarece nici o biserică nu putea face o comandă în străinătate fără aprobarea acestei instituții. Vinovat în această situație a fost găsit pastorul Jean Staneschi, care a fost destituit din toate funcțiile cultice, timp de 10 ani[24].
Pentru a înțelege complexitatea acestui caz vom completa informațiile pastorului Bunaciu cu cele oferite de către documentele de arhivă. Astfel, în cadrul unui memoriu către Departamentul Cultelor, pastorul Jean Staneschi menționează faptul că a fost destituit din funcțiile menționate la data de 30 iulie 1957 ca urmare a unui ordin verbal al Departamentului Cultelor, „care era reprezentat prin prezența Tov. Director Nenciu[25], Tov. Moisescu și Tov. Vasile Popa.”[26] Aspectul este confirmat de către copia procesului verbal al Comitetului Uniunii Baptiste în cadrul căreia se menționează că decizia comitetului de a declara vacante posturile deținute până la momentul respectiv de către Jean Staneschi și Ioan Bolea s-a datorat expunerii directorului[27] Gheorghe Nenciu[28].
Memoriul pastorului Jean Staneschi menționează următoarele motive invocate de către autorități în argumentarea deciziei de retragere a recunoașterii din funcțiile cultice și administrative:
1) Nu ar fi anunțat conducerea cultului despre sosirea în țară a lui Stanley Catană, român baptist din S.U.A. [29],
2) A introdus și păstrat persoane[30] în comitetul bisericii baptiste a cărui pastor era fără acordul Departamentului Cultelor[31],
3) Învinuirea de a fi procurat orga pentru Biserica Baptistă din București, Șoseaua Nicolae Titulescu Nr. 56 A în mod ilegal[32],
4) Vinovat de excluderea lui Constantin Bălgrădeanu din calitatea de membru al Bisericii Baptiste Golgota[33].
În urma analizării memoriului și a altor documente înțelegem faptul că Departamentul Cultelor l-a considerat o persoană care a adoptat o poziție diferită față de cea dorită de instituția menționată. În opinia noastră motivele principale care au dus la retragerea recunoașterii țin de acceptarea în comitetul Bisericii Baptiste Golgota a unor persoane neagreate de către Departamentul Cultelor, relația personală pe care o avea cu secretarul cultului baptist, Constantin Bălgrădeanu, precum și problema cu orga care a fost instalată în biserica sa[34].
Ca și activitate științifică, Jean Staneschi a scris comentarii la epistolele: Filipeni, Coloseni, Galateni și Evrei. De
asemenea, acesta a scris și o carte despre viața predicatorului englez Charles Spurgeon, intitulată Principele predicatorilor: Din viața și lucrarea lui C. H. Spurgeon[35].
„Fiind profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi vorbind limba germană fluent, traducea cursuri din germană pentru studenţii seminarului. De asemenea, a tradus predici şi cursuri de teologie pe care le multiplica cu ajutorul maşinii de tipărit Gestetner sau Şapirograf. În decursul anilor în care a fost profesor şi pastor, Jean Staneschi a pregătit sute de cântări pe note pentru corurile creştine şi a lucrat la câteva oratorii, dintre care amintim „Spre Betleem”, „Psalmul 91” şi „Via Dolorosa”. O altă lucrare importantă în care a fost implicat fratele Jean a fost aceea de a culege cântări pentru copii şi de a le publica în cartea „Harfa Copiilor”, o carte mult iubită de copiii credincioşilor.”[36]
„Datorită activităţii şi slujirii sale ne-a rămas o bogată colecţie de cântări creştine pentru cor, cântări pentru copii, oratorii şi cărţi de cântări pe care le-a publicat pentru a duce mai departe generaţiilor care aveau să vină după el dragostea pentru lucrarea Domnului şi pentru muzica sacră de calitate.” [37]
Prin intermediul acestui material am dorit să prezentăm o scurtă biografie a celui care a fost pastor, secretar general al Uniunii Baptiste, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București.
NB: Acest material a fost redactat inițial pentru cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), carte în curs de apariție la o editură academică din România și editat pentru Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012, pp. 14-15 în contextul în care Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și-a serbat centenarul (1912-2012).
Marius Silveșan
[1] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.
[2] Ibidem, p. 146.
[3] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144. La vârsta de 15 ani, în ziua de Rusalii, încheie legământ cu Domnul în apa botezului, alături de mama sa. Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012)
[4] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.
[5] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.
[6] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.
[7] Până în anul 1977 cf. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.
[8] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).
[9] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. Membru al bisericii Golgota din anul 1918 cf. ibidem.
[10] Pastor responsabil cf. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1.
[11] În prezent Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, situată în Șoseaua Nicolae Titulescu, Nr. 56 A.
[12] Biserica Creștină Baptistă Golgota.
[13] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012). Pastorul Ioan Bunaciu menționează faptul că acesta a fost ales în anul 1947 „pastor al Bisericii Baptiste din București, Bd. Titulescu 56 A”, Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Prin urmare, este posibil să fi fost ales pastor în anul 1947 și ordinat în anul 1949.
[14] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).
[15] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, p. 108. „În anul 1953 Jean Staneschi este arestat, dar din lipsă de probe care să dovedească necesitatea rămânerii în arest, este eliberat. Astfel îşi continuă activitatea şi lucrarea de păstor în Biserica Baptistă din Bucureşti – Basarab până în anul 1957, când este destituit din funcţia de păstor de către Departamentul Cultelor din acea vreme.”, Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).
[16] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.
[17] 11 decembrie 1955.
[18] Cunoscută și ca Basarab de la numele anterior al străzii pe care aceasta este situată.
[19] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.
[20] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. p. 108. Vezi și Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, pp. 43-44, pentru motivele destituirii din 1957.
[21] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 108.
[22] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).
[23] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.
[24] Adevărații vinovați au fost în opinia lui Ioan Bunaciu Bokor Barnaba și Constantin Bălgrădeanu, cf. Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.
[25] Gheorghe Nenciu s-a născut la 27 februarie 1922, în satul Bălteni, comuna Periş, judeţul Ilfov. Până în 1940 a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti, iar în 1945 a absolvit Facultatea de Filozofie. A fost membru PCR din 1945. A lucrat ca pedagog la Şcoala profesională a fostei fabrici de avioane SET din Bucureşti. În perioada 1945-1952 a funcţionat în Serviciul Special de Informaţii. În 1952 a fost trecut în rezervă şi exclus din partid pe motiv că tatăl său fusese membru PNŢ şi pentru că deţinuse 15 ha de teren arabil. În 1953 s-a revenit asupra excluderii sale, fiind încadrat în Ministerul Cultelor, pe un post de inspector principal. Adrian Nicolae Petcu, „Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989) Partea I-a” în Revista Agero Stuttgart, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm (5 iulie 2011).
[26] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.
[27] În perioada 1957-1975, la conducerea Departamentului Cultelor s-a aflat Dumitru Dogaru. Viața religioasă din România: studiu documentar, [Studiu coordonat de Gh. F. Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor. Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999, p. 97.
[28] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 32.
[29] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2. Vizita lui Stanley Catană din anul 1956 este amintită și de noi în cadrul capitolului III din prezenta lucrare atunci când am prezentat vizitele unor oaspeți și turiști străini la bisericile baptiste din România.
[30] Garoiu Viorel, Dârlea Teodor și Belicov Petru. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.
[31] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.
[32] Ibidem, f. 7. Acuzația este una falsă, după cum se demonstrează în memoriu. Acest aspect a fost considerat de către pastorul Ioan Bunaciu ca fiind cauza retragerii recunoașterii de către Departamentul Cultelor. Vezi în acest sens Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, pp. 43-47.
[33] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 11.
[34] A se vedea în acest sens și „Nota informativă privitor la activitatea fostului pastor Jean Staneschi”, în ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 67.
[35] Conform pastorului Ioan Bunaciu această carte a fost tipărită în anul 1934 sub titlul În slujba lui Dumnezeu. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.
[36] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).
[37] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).
*
Resurse suplimentare
R E P E R T O R I UL C Ă N T Ă R I L O R E V A N G H E L I C E
http://ro.scribd.com/doc/85200551/Repertoriu-Bibliografie (03.01.2013)
| Titlul Publicaţiei | Anul | Autorii | Nr. Cântări |
| Cântările Triumfului (Ed 1) | 1925 | Jean Staneschi | 64-100 |
| Cântările Triumfului (Ed 2) | 1926 | Jean Staneschi |
85 – |
| Cântările Triumfului (Ed 3) | 1936 | Jean Staneschi | 150 |
| Cântările Triumfului (Ed 4) | 1946 | Jean Staneschi | 150 |
*
Amintiri despre Jean Staneschi
În cadrul unui comentariu la articolul lui Marius Cruceru, „Din seria “viermele din ureche”: Pavana”, ioan says:
„Îmi amintesc cu nostalgie cum în 1947 în vacanța de vară îl însoțeam pe Jean Staneschi în com. Hapria jud. Alba să instruiască corul adăugând subtile cunoștințe generale de muzică universală de percepere la nivelul lor rural. Mie personal mi-a ajutat mai târziu să înțeleg muzica de operă din Cluj.”
http://mariuscruceru.ro/2009/04/12/din-seria-viermele-din-ureche-pavana/ (03.01.2013)
*
Istoric Biserica Creștină Baptistă Betel din Mediaș
CREŞTEREA (1954 – 1970)
„Începând cu anul 1954 lucrarea ia o amploare deosebită. Sub sfatul înțelept al fratelui Bogisch se rezidește din temelii clădirea ce le-a fost oferită şi sub îndrumarea spirituală a fratelui Ştef Ioan în foarte scurt timp numărul credincioșilor s-a dublat. Urmează o perioadă tranzitorie în care vor gira ca păstori biserica pentru perioade foarte scurte frații Duşan Ioan, Broscăţan Ioan şi Pintican Vasile. Apoi fratele Jean Staneschi devine păstor girant al bisericii şi începe organizarea lucrării, împreună cu fratele Căluţ Dumitru. În anul 1959, fratele Jean Staneschi îl ordinează ca diacon al bisericii pe fratele Ştef Ioan.”
http://www.betel-medias.ro/s/despre-noi/istoric/ (03.01.2013)
*
Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe.
Examples of religious dissent that brought communism down in Eastern Europe: Romania, East Germany, Hungary, Poland, Czechoslovakia, Yugoslavia and Bulgaria
„A university professor, Jean Staneschi was arrested for printing lectures for the seminary students but while in prison he continued to send secret messages to encourage believers.”
Read more at Suite101: Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe | Suite101 http://suite101.com/article/religious-dissidents-under-communism-in-eastern-europe-a359502#ixzz2GwzGVyk8 (03.01.2013)
O versiune interesantă referitoare la motivele arestării din 1953
Pagina Resurse a fost actualizată (03.01.2012)
În aprilie 2012 am creat o pagină intitulată RESURSE. Începând cu același an am început să adaug și eticheta(tag) Resurse la articolele care se încadrau în această tematică.
În partea de început a paginii Resurse am scris următoarele:
Această pagină este destinată resurselor de istorie evanghelică precum și celor privitoare la istoria bisericii în general, evident cu referiri la spațiul românesc d.p.d.v. geografic sau ca și consecințe. În acest ultim caz ne referim printre altele și la impactul Reformei religioase asupra românilor.
Informațiile publicate până acum pe această pagină se încadrează alfabetic în unul din următoarele subiecte:
BAPTIȘTI
BEARDED GOSPEL MEN
COMUNISM
CREȘTINII DUPĂ EVANGHELIE
FOTO
INCHIZIȚIE
MASS MEDIA
NEOPROTESTANTISM
ORTODOXIE
PENTICOSTALI
REFORMA RELIGIOASĂ
STUDIU BIBLIC
eBiblia – program de studiu biblic pentru Android, IOS și Blackberry
Am citit recent pe Facebook faptul că programul QuickBible s-a transformat în eBiblia și a devenit un program cu mai multe resurse pentru studiul biblic fiind astfel un instrument util tuturor celor interesați.
Pentru a vizita site-ul eBiblia.ro și a descărca aplicația pentru Android, IOS și Blackberry apăsați pe imaginea de mai jos.
Aplicația mi-a fost semnalată și de pastorul Vasile Bel precum și de articolul lui Liviu care a menționat-o pe blogul Pro(-)scris de unde am preluat și benner-ul care poate fi descărcat de către toți cei interesați de pe site-ul eBiblia.ro.
Pe pagina eBiblia.ro la secțiunea Despre noi găsiți informații interesante despre acest proiect precum cunoscut până anul trecut sub numele QuickBible
Pagina de facebook poate fi accesată de cei interesați AICI
Jurnal teologic Nr. 2 /2012
www.jurnalteologic.ro via http://romaniaevanghelica.wordpress.com
MARIȘ, Daniel. „The Triune God and the Dynamic of Forgiveness in the Body of Christ.”Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 5-32.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
How much do we learn about God and about forgiveness when we are dealing with betrayal, infidelity and sin in the Body of Christ? This article argues that the forgiveness that God offers when confession derives from real self-knowledge is properly regarded as healing. And that healing is the restoration of balance in that sense that it will enable the minister to receive forgiveness and to begin a new phase of his spiritual journey, teaching the people about real forgiveness and sharing with them the painful journey of forgiveness.
Keywords: God, forgiveness, Church, ministry
SABOU, Sorin. „The Law, the Flesh, and the Spirit – Romans 8:1-13.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 33-46.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
The dominion of the Spirit in the new realm of salvation is an vital element for having part in the eschatological life. The dominion of sin and death with its results in a mindset determined by the flesh is broken by the power of the Spirit of life which gives the covenant blessings to those who have a mindset determined by the Spirit.
Keywords: Law, flesh, Spirit, salvation, Paul
ARDELEAN, Ben-Oni. „Etica postmodernă vs. morala creștină: impact asupra spiritualității creștine. / The Ethics of Postmodernity vs. Christian Morality: Its Impact on Christian Spirituality.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 47-61.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
Our day ethic is somewhere debated, most of the time in attempt to define if there is a common base or there is no one due to the postmodernist influence. A view on ethics that is considered as conservative is the Christian Ethics, mostly due to the absolutes and Universalist views in ethics, views that are considered by most postmodernist as being outdated and inappropriate to impose to society. What are the differences between the Postmodern and Christian view on ethics? Are there any common grounds to build on? Is there an impact on Christian daily life and spirituality? To those questions and others that are not included, I will try to answer through this article in order to clarify this interaction between postmodernist view on ethics and Christian view on morals.
Keywords: ethics, moral principles, spirituality, postmodernism
BABAN, Octavian. „Pavel și Duhul Sfânt: metafore și paralelisme fundamentale. / Paul and Holy Spirit: Metaphors and Essential Parallelisms.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 63-79.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
One of the most profound subjects in the letters of Paul is the ministry of the Spirit in the believer. To have a good understanding of Paul’s teaching you need to take into consideration the literary devices and concepts used by Paul to describe the ministry of the Spirit. This article is a succinct analysis of the metaphors and comparisons (similarities and antithesis, paradoxes) used in Paul’s letters.
Keywords: Holy Spirit, Paul, metaphors, antitheses, paradoxes
VANDERENDE, Mattheus. „The Significance of the Mighty Acts of God in the Psalter for Liturgy and Spirituality.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 81-125.
Evangelical Theological Faculty, Leuven
Abstract
From the very outset of Scripture, and therefore for those believing these Scriptures, the works of God are revealed and recognized. The Psalter teaches us to incorporate them in private and public worship, and to reframe and contextualize them for our day and age, the era of the mighty deed of building the church. What I meant to do in this paper is to call us to the Psalter for private devotions and liturgical gathering. To do so is to step liturgically into God’s story which is not science fiction, but historical participation.
Keywords: Psalter, Liturgy, spirituality, God
BARTOȘ, Emil. „Câteva lecții din spiritualismul Reformei radicale. / Some Lessons from the Spirituality of Radical Reformation.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 126-161.
Baptist School of Theology, University of Bucharest
Abstract
The immediate purpose of this article is to delineate the historical and doctrinal background of Radical Reformation’s spirituality, and to select some lessons for contemporary Evangelical communities. The indirect purpose of this article is to identify those spiritual aspects that are supposedly viewed as starting points for the Evangelical movement in Romania, and to show that these suppositions are wrong if they are not described specifically.
Keywords: Reformation, Anabaptist, spirituality, Evangelical
GHERMAN, Daniel. „Contribuții baptiste la drepturile omului – expresie și a statutului acestora de „ceilalți“ în istorie. / Baptist Contributions to Human Rights – Expression of Their Status as ‘the Others’ in History.” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 163-175.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
The article presents two baptist principles which can be the foundation for two articles in the Universal Declaration of Human Rights. The baptist quality as „the other” is the source of such improvments in human rights.
Keywords: human rights, baptists, citizens
COLDA, Teodor-Ioan. „Condiționări vetero-testamentare în interpretarea unor teme literar-teologice din Evanghelia după Ioan (I). / Old Testament Influences in Interpretation of Some Theological-Literary Themes in the Gosple of John (I).” Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 177-199.
Baptist Theological Institute of Bucharest
Abstract
In this study the author will analyze two important Old Testament themes on which the author of the Fourth Gospel is building the meaning of his gospel narratives: 1) the theme of the suffering son and 2) the theme of the leaving prophet and the disciple remaining prophet. The study is analytical, based on specific Hebrew narrative parallelism, in which the sequences of a narrative provide a pattern for future biblical narratives. Based on the text, at the end the author will propose a literary paradigm for each theme. Finding internal narrative paradigms used in the Fourth Gospel is a valuable and fruitful exercise in terms of hermeneutic. The interpretation of the Fourth Gospel’s narratives is enriched by a correct understanding of the use of Old Testament literary and theological themes and also of the Old Testament narrative patterns.
Keywords: Fourth Gospel, narrative, narrative patterns, Old Testament, themes
COLDA, Teodor-Ioan,Book Reviews Daniel MARIȘ, Creația biblică – reflecții teologice în contextual dialogului creștin, București: Editura Didactică și Pedagogică R. A., 2009, 320 p, ISBN: 978-973-30-2455-2. Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 201-204.
Archive
Jurnal teologic 11.1 (2012) (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 10 (2011) (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 9 (2010). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 8 (2009). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 7 (2008). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 6 (2007). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 5 (2006). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 4 (2005). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 3 (2004). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 2 (2003). (pdf) (bibliographic information)
Jurnal teologic 1 (2002). (pdf) (bibliographic information)
Secularizarea averilor mânăstirești de către Cuza Vodă
Cristina Diac pentru Ziarul Adevărul

În Parlament, Legea secularizării a trecut cu majoritate de voturi
După cum i-a urat Mihail Kogălniceanu în ziua când a fost ales domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a fost bun „mai ales cu acei pentru care mai toți Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi”.
Iubit de țărani, cărora le dăduse pământ şi şcoli primare, domnul Unirii nu s-a bucurat de simpatia preoţilor. Prin Legea secularizării averilor mănăstireşti, din decembrie 1863, averea Bisericii a fost confiscată de stat. Iar prin Codul Civil, din 1865, actele de stare civilă au fost trecute, din grija Bisericii, în cea a statului. Naşterea, căsătoria, divorţul şi moartea – evenimente fundamentale ale trecerii omului prin timp – au fost scoase atunci de sub jurisdicţia ecleziastică.
Lipsirea Bisericii de resurse şi prestigiu în comunitate a fost criticată de Nicolae Iorga: „Vodă-Cuza… voia să desăvârşească opera începută de Al. Ghica şi Mihail Sturdza, a dezbrăcării de orice autonomie, putere şi autoritate a bisericii, surghiunită în regiuni pur spirituale care sunt, bisericeşte, vecine cu moartea”.
Confiscarea averii Bisericii a fost singura reformă a lui Cuza care nu s-a lovit de nicio împotrivire din partea oamenilor politici ai vremii. La început s-a spus că sunt avute în vedere doar averile mănăstirilor „închinate”. Adică cele aflate sub ascultarea canonică a unor înalte instanţe bisericeşti aflate în afara graniţelor ţării. Nu cele duhovniceşti prezentau interes la momentul respectiv. Suprafeţele considerabile de teren deţinute de mănăstiri erau necesare statului modern pentru împroprietărirea ţăranilor.
O „daraveră seculară”
Chestiunea mănăstirilor închinate se pierdea în negura veacurilor. Sau era „o daraveră seculară”, după cum i-a spus istoricul A.D. Xenopol în lucrarea „Domnia lui Cuza Vodă”, apărută la Iaşi în 1903. Pentru rezolvarea ei în sensul dorit de Cuza, s-a scotocit adânc în istorie, căutându-se temeiuri juridice pentru exproprierea terenurilor deţinute de mănăstirile închinate. Problema era însă complicată. Înaintea lui Cuza, şi alţi domni încercaseră să-i găsească rezolvarea. Alexandru Ilieş, Matei Basarab, Ioniţă Sandu Sturdza şi Gheorghe Bibescu o avuseseră în vedere.
Cercetând vechile acte, s-a refăcut „istoricul problemei”. Începând din secolul al XIV-lea, domnitorii Ţărilor Române au pus unele dintre ctitoriile lor sub ascultarea canonică a Patriarhiilor de la Constantinopol, Ierusalim, Antiohia şi Alexandria, precum şi a mănăstirilor de la Muntele Athos, din Peninsula Balcanică şi din Orientul creştin. Superiorii egumenilor şi călugărilor din aceste mănăstiri erau înaltele feţe bisericeşti din marile centre ale ortodoxiei. Procedând astfel,
voievozii au dorit să crească prestigiul ctitoriilor şi să le pună la adăpost de vicisitudinile vremurilor.
Lăcomia călugărilor greci
Pe lângă partea spirituală, „închinarea” prezenta şi o importantă latură lumească. Când hotăra să ridice o biserică sau mănăstire, ctitorul o înzestra cu terenuri şi alte bunuri, precum mori, hanuri, cârciumi. Prin actul de „închinare”, toate acestea ajungeau în posesia patriarhiilor străine sau mănăstirilor de la Athos.
Totuşi, în actele de donaţie, ctitorii au condiţionat folosirea veniturilor obţinute din exploatarea bunurilor. Astfel, o parte să fie folosite pentru întreţinerea mănăstirii. Altă parte – pentru întreţinerea de spitale, şcoli, aziluri. Prin actele de danie, mănăstirile închinate mai aveau obligaţia să dea pomeni săracilor şi să ofere zestre fetelor sărace. Doar prisosul rămas după îndeplinirea acestor obligaţii putea fi însuşit de Locurile Sfinte. Faţă de stat, mănăstirile nu aveau obligaţii clar prevăzute. Prin tradiţie, Biserica ajuta cu bani domnia, ori de câte ori era necesar, fie prin împrumuturi, fie prin donaţii nerambursabile.
Cu timpul, călugării greci de la Athos şi cei din Orientul creştin au uitat de obligaţiile spre folos obştesc, ajungând să-şi însuşească întreg câştigul. Mănăstirile din Ţara Românească şi Moldova erau doar o bună sursă de venit. În plus, călugării străini s-au dovedit răi administratori, sub ocârmuirea lor lăcaşurile ajungând într-o stare de plâns.
Rusia, apărătoarea ortodoxiei
Situaţia s-a înrăutăţit în cursul veacului al XIX-lea. Puterea Rusiei devenea din ce în ce mai mare, Imperiul Ţarilor visând să se instaleze la Constantinopol. Până acolo, a înglobat treptat teritorii ale Imperiului Otoman din Asia şi din Europa, între care şi Basarabia românească. Şi a câştigat, totodată, dreptul să intervină în afacerile interne ale Principatelor dunărene.
Pretextul expansiunii ruseşti în Balcani fusese protejarea fraţilor ortodocşi aflaţi sub jugul apăsător al păgânului. Sub masca panortodoxismului se ascundea, de fapt, politica de cucerire a ţarilor. Rusia şi-a făcut un act de onoare din protejarea mănăstirilor închinate. Sprijiniţi de ruşi, călugării greci au refuzat să mai dea vreun ban statelor române, sub motiv că trebuie să repare mănăstirile deteriorate. Situaţia s-a tot prelungit până la începutul domniei lui Cuza, care a decis să-i pună capăt.
Cu majoritate de voturi
În decembrie 1863, cu o majoritate de 93 de voturi pentru şi trei contra, Camera a votat proiectul de lege prin care averile mănăstirilor erau confiscate de stat. În primul articol se spunea că „toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân ale statului”. Articolul doi prevedea că veniturile mănăstirilor devin, de atunci înainte, venituri ale bugetului de stat. Biserica era astfel văduvită de autonomie financiară. Până la Primul Război Mondial, prin legi succesive, preoţii aveau să fie transformaţi în slujbaşi ai statului. Legea mai prevedea angajamentul statului român de a plăti călugărilor străini o despăgubire. Prin Legea secularizării averilor mănăstireşti, statul reintra în posesia a circa un sfert din teritoriul naţional.
Confiscare generalizată
Guvernul a avut în vedere pentru deposedări numai mănăstirile închinate. Însă legea votată în decembrie 1863 lua în calcul averile tuturor, închinate şi neînchinate. Confiscarea averilor celor din urmă a fost socotită de ierarhii din ţară un abuz. Teama de a nu fi acuzaţi de discriminare i-a determinat să acţioneze aşa, şi-a motivat guvernul gestul.
Un sfert din suprafaţa ţării, deţinută de Biserică
Conform calculelor făcute de istoricul Constantin C. Giurescu, Biserica deţinea în Principate o avere funciară enormă. Astfel, în Muntenia, mănăstirile închinate aveau 1.127.386 de pogoane, ceea ce reprezenta 11,14% din suprafaţa arabilă, şi circa 9% din teritoriul rural. Mănăstirile autohtone aveau chiar mai mult – 16,55% din suprafaţa arabilă. Laolaltă, închinate şi neînchinate, bisericile din Ţara Românească posedau 27,69%, adică mai mult de un sfert din suprafaţa rurală a ţării.
Situaţia stătea puţin mai bine în Moldova, unde mănăstirile deţineau 22,33% din suprafaţa rurală, mai puţin de un sfert. În schimb, raportul între proprietăţile mănăstirilor închinate şi cele neînchinate stătea invers decât în Muntenia. La nord de Milcov, mai bogate erau cele închinate, care aveau 12,16% din suprafaţă, iar cele neînchinate – numai 10,17%.
În Muntenia, mănăstirile închinate mai aveau 584 de cârciumi, 246 de mori, 62 de băcănii şi 41 de hanuri. Fireşte, toate acestea generau venituri, care se scurgeau în buzunarele călugărilor greci.
Trafic de influenţă la nivel înalt
Bătălia pentru confiscarea moşiilor deţinute de mănăstirile închinate s-a jucat pe terenul diplomaţiei. În plan intern, legea a fost aprobată de toate forţele politice. În străinătate însă a stârnit reacţii negative.
S-au opus vehement Rusia şi Turcia. „Rusia era marea protectoare a călugărilor greci, care constituiau un instrument de influenţă a ei în întregul Orient ortodox”, explică istoricul Constantin C. Giurescu în „Viaţa şi opera lui Cuza Vodă” interesul curţii de la Petersburg faţă de problema mănăstirilor. Patriarhiile ortodoxe şi Athosul se aflau în cuprinsul Imperiului Otoman.
Motivele pentru care sultanul s-a plasat de partea călugărilor au fost sintetizate tot de Constantin Giurescu: „Poarta… apăra pe aceşti ierarhi – erau nu numai supuşi ai ei, dar şi un izvor apreciabil de venit, atât pentru vistieria statului, cât şi pentru demnitarii turci”. Austria, Prusia şi Sardinia au dezaprobat acţiunea Bucureştiului, dar nu atât de vehement ca Rusia şi Turcia.
Sedus de o „dulcinee fanariotă”
Franţa singură a apărat punctul de vedere românesc, prin chiar vocea împăratului Napoleon al III-lea. O poziţie ieşită din comun a avut Anglia. Tradiţional, diplomaţia engleză susţinea mereu Imperiul Otoman, care îi apăra cel mai bine interesele în zona strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. De această dată însă, ambasadorul Londrei la Constantinopol, Sir Henry Bulwer, a făcut exces de zel întru apărarea călugărilor greci. Avea şi motive personale, au remarcat diplomaţii acreditaţi în capitala Imperiului Otoman. Ambasadorul era complet subjugat de farmecele doamnei Elena Aristarchi, o doamnă influentă în cercurile constantinopolitane. În chestia mănăstirilor, scria în ţară diplomatul N. Boldeanu, sir Henry „e dus de nas de scumpa sa dulcinee fanariotă”.
40.000 de lire sterline mită
După adoptarea legii, în decembrie 1863, guvernul român s-a oferit să ofere călugărilor greci despăgubiri. Trei ani s-a negociat intens suma. Bucureştiul a tot crescut oferta, dar călugării greci au refuzat. Sperând la mai mult, până la urmă nu s-au ales cu nimic.
În cursul negocierilor a intervenit şi ambasadorul englez. Acesta a transmis la Bucureşti că se oferă să rezolve definitiv chestiunea, contra unui comision de 40.000 de lire sterline pentru doamna Aristarchi. Tentat în primă fază să accepte, până la urmă guvernul român a refuzat.
Cuza şi „hoţii” de călugări
Despre proasta părere avută de Cuza Vodă despre călugării greci a circulat şi o legendă. Reluată de ziarul „Facla”, în 1930, a fost reprodusă de Octav Gorescu în lucrarea „Văcăreşti mănăstire. Văcăreşti penitenciar”.
„Când Domnitorul Cuza s-a urcat pe tron”, spunea legenda, „a rămas îngrozit de jafurile călugărilor ce-i momeau prin felurite meşteşuguri pe credincioşi ca să lase averile lor danii mănăstirilor. Călugării trăiau aici ca în paradis. Pivniţele erau pline de vinurile cele mai delicioase, arhondăriile cu mâncările cele mai alese. Ei formau un fel de stat în stat şi nimeni nu le putea cere vreo socoteală despre ceea ce făceau.
Erau fără nicio milă faţă de cei nevoiaşi. Când un călător înnopta pe drum şi se oprea la poarta unei mănăstiri ca să ceară mâncare şi adăpost, era izgonit cu cruzime. Acei care adunau averi, speculând naivitatea credincioşilor, erau de-o zgârcenie extraordinară faţă de nenorocitul călător care implora cu lacrimi în ochi găzduirea peste noapte sau un blid de mâncare”.
Atunci, Cuza a pus la cale una dintre „excursiile” sale incognito. Deghizat în călător ostenit de drum, a bătut pe înserate la poarta unei mănăstiri, cerând găzduire. A fost refuzat. Mânios, domnitorul s-a întors în fruntea unui corp de oaste, care aştepta tupilat într-o pădure din apropiere. Cuza mai adusese cu sine şi o ceată de pungaşi. Tot alaiul a intrat în mănăstire.
„Domnitorul intră prin chilii şi înşfăcă pe fiecare călugăr de gât, scoţându-l afară şi introducând în locul lui un hoţ sau pungaş, însoţind această schimbare de persoane cu următoarele cuvinte: «Hoţi scot de aici şi tot hoţi introduc!»”. Astfel, unele mănăstiri au fost transformate în temniţe. Cel mai cunoscut exemplu este Văcăreştiul.
Puteți citi mai multe despre acest subiect în următoarele articole:
Legea secularizarii averilor manastiresti (1863)
Secularizarea averilor mănăstireşti în Enciclopedia României
Nicolae Iorga, CUZA VODĂ ŞI „REFORMELE” SALE BISERICEŞTI (paginile 1-5)
Pr.Prof.Dr. Mircea Păcurariu, BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂÎN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZAREFORMELE SALE BISERICEŞTI (articolul se regăsește la pagina 6)
Mihály Kornya despre români
După ce am terminat cartea Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia, Humanitas, București 2012, carte despre care îmi doresc să scriu câteva cuvinte și pe istorieevanghelica.ro, mi-am propus să termin de citit Viața misionarului Mihály Kornya. Astăzi am citit câteva pasaje remarcabile printre care și unul care exprimă poziția lui Kornya despre români.
Kornya îi iubea pe români, îi considera un popor modest și sârguincios. Deseori spunea că printre ei copii torc și în timpul jocului, femeile țes, și ele sunt cele care înzestrează familia cu haine, precum citim în cartea Proverbe: „Ea face rost de lână și de in, și lucrează cu mâini harnice … Ea pune mâna pe furcă, și degetele ei țin fusul.” (Proverbe 31: 13, 19). (Relatarea lui Károly Kocsis, Sălard, 10 ianuarie 1044)
Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya, Traducere din limba maghiară de Peter Havas, Editura Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, București, 2009, p.86.
Articole relaționate
Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya
Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya
La sfârșitul lunii decembrie a anului 2009, UBCBR a lansat, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizată cu ocazia celebrării a 400 de ani de mărturie baptistă, Viața Misionarului Mihaly Kornya.
Lucrarea descrie modul în care au ajuns să se dezvolte baptiștii în România. Materialul prezintă în mod cronologic viața celui mai eficient misionar din România acelor vremuri.
Viaţa misionarului Mihaly Kornya” este o carte ce prezintă lucrarea unui om simplu din secolul al XIX-lea pe care Dumnezeu îl alege să fie un instrument prin care El să-şi facă Numele cunoscut.
Înzestrat cu iscusinţă şi curaj, Kornya se pune la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a răspândi evanghelia lui Hristos în orice ocazie pe care o găseşte şi înfruntând orice adversitate. Întreaga lui viaţă s-a centrat pe pasajul din Matei 10:5-15, încercând să îndeplinească cu sârguinţă aceste îndemnuri misionare date de Isus ucenicilor Săi.
Din prezentarea de pe coperta IV:
Mihaly Kornya sau Mihai Cornea cum ii spun romanii a fost o persoana simpla dar cu o contributie remarcabila pentru miscarea baptista din Romania. Într-un fel el întruchipează un model de slujire baptistă. Deşi nu avea o educaţie deosebită el avea un angajament total faţă de chemarea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Această chemare l-a determinat să predice evanghelia între maghiarii şi românii din Transilvania ducând la extinderea semnificativă a mişcării baptiste. Mulţimea celor care s-au convertit şi s-au botezat în urma predicilor sale constituie o mărturie a pasiunii pe care Dumnezeu a pus-o în inima acestui om şi a preocupării sale de a vesti Evanghelia mântuirii tuturor celor care aveau nevoie de pocăinţă. Mihai Cornea rămâne un exemplu al modului în care Dumnezeu se foloseste cu putere de cei care se dedică in totalitate slujirii la care sunt chemati.
Otniel Ioan Bunaciu
Consider ca Mihai Cornea a fost pentru Romania ceea ce a fost Gerhard Oncken pentru Germania.Entuziasmul sau misionar, claritatea sa doctrinara si abilitatile sale organizatorice, insotite de puterea Duhului Sfant, au contribuit enorm la raspandirea credintei baptiste in Romania.Sunt convins ca studierea biografiei si a lucrarii sale va fi o importanta sursa de inspiratie pentru generatia actuala de slujitori baptisti.
Ionel Tuțac
Viața misionarului Mihaly Kornya are 200 de pagini și poate fi comandată la Uniunea Baptistă din România 021 430 00 39, pe site-ul revistei Creștinul Azi sau prin email crestinul.azi(a)gmail.com. Prețul cărții este de 15 lei la care se adaugă, dacă este cazul, cheltuielile poștale.
http://revistacrestinulazi.ro/2010/01/via%C8%9Ba-misionarului-mihaly-kornya/
Recomand această carte tuturor celor interesați de începuturile baptismului în Transilvania, de activitatea lui Mihály Kornya, precum și de condițiile în care activa un misionar în acea perioadă, respectiv cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. Mai mult decât atât, această carte este o frescă a activității de pionierat desfășurată de Kornya, fiind prezentate detaliat aspecte ale lucrării acestuia și zecile de botezuri pe care le-a efectuat în condițiile în care standardul acestui misionar în privința statutului de baptist era destul de ridicat comparativ cu standardele din ziua de astăzi. După cum se exprima Lehel Kiss în studiul introductiv al cărții, fără această lucrare „imaginea noastră despre începuturile misiunii baptiste ar fi mult mai săracă” (p. 12).
Articole relaționate
Short history of the Hungarian Baptist Church
The Hungarian Baptist mission after the previous anabaptist presence- was started by Oncken Johann Gerhard who was, one of the most decisive persons in the Europion Baptist Mission. carpenters working in Hamburg the faith and were baptized, into the church. After discussions, Janos Rottmayer and his friends were sent back to Hungary with the expressed purpose of spreading the gospel that they found and accepted. Rottmayer and his friends arrived in Hungary on May 20, 1846 – Their homecoming date was a milestone in the history of the newlyfounded Hungarian Baptist mission. However only after 1873 was there a significant growth, when Henrik Meyer came to Hungary. Meyer worked in the whole country, but first of all among the german speaking people. the of minister the by approved be must rules also are inthemselves which creed specific a to pretaining regulations that, stated law, XLIII 1895, due unsuccessful, proved attempts his However freedoms. religious guarantee for measures take began Meyer Henrik 1882 in denominotions other as well authorities persecution repetitive the, Because churches. german from separated baptists speaking hungarian leaders first become would Csopják(1865-1934) Attila with along and Hamburg, Seminary Baptist back came (1863-1919) Balogh Lajos 1865-19459 Udvarnoki András turning remarkable ministry baptist 1894, In congregations. During this time among the hungarian speaking people, Mihály Kornya and Mihály Tóth arose as the pioneers of the hungarian baptist mission. Being simple ’countryfolk’ their work was most successful in eastern Hungary and Transylvania among the peasant population. By the end of the century the number of the baptists was 5000, and after the First World War increased to 25.000 with a thousand congregations. In 1894, the hungarian baptist ministry came to a remarkable turning point. András Udvarnoki( 1865-19459 and Lajos Balogh (1863-1919) came back from the Baptist Seminary of Hamburg, and along with Attila Csopják(1865-1934) would become the first leaders of a hungarian speaking baptists separated from the german churches. Because of the, repetitive persecution by authorities as well as other denominotions in 1882 Henrik Meyer began to take measures for the guarantee religious freedoms. However his attempts proved unsuccessful, due to the 1895, XLIII law, which stated that, „all regulations pretaining to a specific creed which inthemselves are also rules must be approved by the minister of education.” Due to this law, in 1905 two purposed documents were drawn up and accepted by the minsiter. Already in 1895, two periodicals were started, Békehirnök (Herald of Peace) and Igazság Tanúja (Witness of Truth.) In 1905 the first hymnal was printed, A Hit Hangjai (Voices of Faith) and in 1913 followed . In 1910 a fellowship home was built in Hajdúböszörmény, and in 1910, Udvarnoki András and contributors founded the Baptist Theological Seminary in Budapest. Since then, the Seminary has released hundreds of pastors in to the missionary field with the purpose of „ giving true faithful, devout, humble, but intellectualy prepared pastors to the sheep of Christ.” In 1914, the Baptist Orphanage was built which functioned for forty years, providing a temporary a home for many children from all denominations. With the First World War the flowering missionary status came to a hault, due specificly to the Treaty of Trianon which reduced the land region of Hungary by two thirds, as well as the number of baptists, leaving only 7 500. In the 1920’s the missionary work was blooming again. Growth of churches was primarely in the north and northeastern part of Hungary. The number of baptists in the country doubled. The congregational leadership began to change whit the coming of a new generation. One of the most significant persons was Dr. Somogyi Imre who accepted Christ in 1921, while serving a prision sentence in Szeged, for his radical political behaviour. After studies in seminaries in the country and abroad he was voted the Hungarian Baptist Churches president in 1933. His deep faith and wide acceptance helped to secure an authoritiative presence for the Baptists Congregation in Hungary.
After the Second World War baptists in Hungary was close to 15 000. The communist ideology and the stateideology had a negative effect on our churches, as well as urbanization resulting in the loss of many rural churches.
By 1989, our congregation lost one-third of its members.
Hungary enjoys political freedom since 1989, when the communist rule broke up. It shifted toward multiparty democracy and market-oriented economy. The first freely elected government stabilized the political and economical situation. Hungary joined the NATO in 1999 and will be a member of the European Union this year. It continues to demonstrate strong economical growth, although the economy experiences some difficulties.
About the third of all Hungarians live in surrounding countries: in Romania, Slovakia, Yugoslavia, Ukraine. Since a revolt in 1956 resulted in a military intervention by the Russian government, many fled to the United States and Canada and other countries. The main minorities in Hungary include Romas (Gypsy), Ruthenians, Germans, Jews, Romanians, Slovaks. Strict controls were enforced on all Christians during the Communist era. There has been freedom of religion since 1990. Though we celebrated the 1000th anniversary of Hungary’s conversoin to Christianity, the churches continues to struggle with difficulties and try to find new ways to the nation.
According to the latest census, about 17,000 said to be related in some way to the Baptist Union. It is interesting that about two thirds of the population of the country confessed to be a member of some church, but only about 10% of it goes to church. The Baptist community is quite diverse in Hungary. We have different types of liturgy in the churches, there is difference in how we sing, etc., but we want to maintain a strong unity in keeping the Biblical principles. We accept the values that can be found in our churches. The world tempts us continuously, meaning that a balance needs to be aimed at in our attitude towards things that effects us.
Some churches try to find and keep the traditional Baptist identity, some of them would like to open a wide gate towards wordly influences, hoping that more people will come to Christ. Obviously, both of the above mentioned attitudes have values and dangers at the same time. It is our joy to see that many of our churches were able to handle these spiritual challanges in a Biblical manner. However, letting the wordly thinking influence that of our church members’ seems to be the biggest problem. Negative tendencies, moral attitudes that are not derived from the teaching of our Savior find a way to our churches at times, resulting in conflicts and sins in families, marriages and communities. We want to continue to fight these tendencies, fulfilling the command of the Word of God to live a holy life
Camelia Pop, Preoția în spațiul concentrațional

Citiți AICI un interviu cu Camelia Pop prilejuit de lansarea cărții, eveniment care a avut loc la Cluj în anul 2009.
Camelia Pop este istoric şi profesor de istorie la Liceul Mihai Eminescu. Anul acesta (2009) a publicat o carte despre martirajul preoţilor în închisorile comuniste, încercînd să înţeleagă şi să transmită adevăratul înţeles al gesturilor lor încărcate de credinţă. La două decenii de la căderea regimului dictatorial, Camelia Pop încearcă să îşi ajute elevii să afle adevărul despre o perioadă neagră din istoria noastră, adevăr pe care aceştia se pare că îl primesc mai bine decît generaţiile precedente.
Centenarul Bisericii Baptiste Lupeni, jud. Hunedoara

Foto: evenimentcrestin.blogspot.ro
«Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine ! »
Ps. 23 :4
Primele inceputuri de vestire a Evangheliei in orasul Lupeni, judetul Hunedoara (harta municipiului) sunt legate de anul 1912, cand la minele de carbuni din Valea-Jiului au venit muncitori din judetele Salaj si Bihor, printre care erau si credinciosi baptisti. Acestia, venind in Lupeni au trait o viata exemplara in mijlocul celorlalti: se adunau prin case, unde studiau Scripturile, se rugau , cantau si laudau pe Dumnezeu intr-un mod deosebit. Cei care au fost invitati sa participe cu ei la inchinarile lor, vazand seriozitaea trairii lor cu Dumnezeu si fiind atinsi de Cuvantul Vietii au hotarat sa-si shimbe viata dupa voia Domnului.
Numarul celor care veneau sa asculte Cuvantul Sfant era tot mai mare si se simtea nevoia unui lucrator cu experienta care sa posede cunostinte temeinice ale credintei baptiste.
In acest timp, in judetul Hunedoara lucra ca evanghelist Stefan Ignea. Auzind de grupul de credinciosi de la Lupeni, a hotarat sa le faca o vizita. A petecut cu ei cateva zile in rugaciune si explicarea Evangheliei si in acelasi an, 1912, toti cei care au crezut si au fost deplini convinsi de adevarul Scripturii au fost botezati in apa Jiului din satul Barbateni. Cu ei s-a format Biserica Crestina Baptista din orasul minier Lupeni. Printre cei care s-au botezat atunci au fost surorile: Bolosin Floare, Ianc Floare, Lung Eva, Lung Sara, Andrei Tasia, Buda Maria, Szoci Floare si fratii Bolosin Teodor, Bolosin Iosif, Bolosin Ioan si Andrei Ioan, un numar de 7 femei si 4 barbati, care s-au adaugat la numarul celor veniti din alte localitati.
Pentru ca acest centru minier promitea mult, fratele Stefan Ignea, a facut dese vizite la Lupeni. A fost un slujitor al Evangheliei care s-a uitat pe sine, a uitat familia si s-a daruit lucrarii sfinte. A fost un calator fara odihna si un deschizator de inimi pentru credinta in Isus Hristos si un viteaz aparator al credintei primare.
Biserica din Lupeni a crescut foarte repede. Intre 1912-1919 a ajuns la peste 100 de membrii, in fiecare an fiind 2-3 botezuri. Toti cei convertiti erau majoritatea tineri sub 30 de ani.
La botezul din data de 10 Ocombrie 1915 s-a botezat un tanar de 20 ani, care va ajunge un stalp de nadejde al bisericii: fratele Max Hendric.
Un an mai tarziu in 30 Aprilie 1916 se boteaza tanarul de 21 de ani, fratele Ciora Teofil, care va deveni ucenicul fratelui Stefan Ignea si bun misionar pe Valea Jiului si Valea Hategului. Intru-cat, fratele Stefan Ignea, misiona si oficia singur botezuri intr-un cerc foarte raspandit, judetele Caras si Hunedoara si fiind foarte solocitat, s-a pus problema unor ajutoare in lucrare. Astfel la Conferinta de la Lugoj, din 1917, au fost ordinati primii diaconi ai Bisericii din Lupeni: fratii Bolosin Teodor si Socsi Alexandru. Dupa terminarea primului razboi mondial, au mai fost ordinati ca diaconi si fratii Max Handric si Ciora Teofil care au lucrat in biserica din Lupeni si in bisericile noi infiintate din Uricani, Vulcan, Aninoasa si Petrosani.
Primul pastor angajat al bisericii a fost fratele Ioan Covaci din Sintesti. In ciuda prigonirilor si suferintelor de care au avut parte primii credinciosi din partea autoritatilor si a bisericilor ortodoxe si catolice, Cuvantul se vestea cu putere si era primit cu bucurie de tot mai multi oameni, mai ales tineri, astfel incat numarul lor a crescut si se punea problema construirii unui locas de inchinaciune. Inaugurarea primului locas de inchinaciune al Bisericii Crestine Baptiste Lupeni a avut loc pe date de 27 Mai 1923. Cu aceasta ocazie a avut loc si un botez nou testamantal cu 15 candidati, oficiat de catre fratele pastor Ioan Covaci; la sarbatoare participand si corul Bisericii Baptiste din Timisoara. Anul 1923 a fost unul dintre cei mai rodnici ani din punct de vedere spiritual – biserica a crescut cu 56 de membrii.
Din 1925 biserica din Lupeni a infiintat un azil de batrani, in care cativa batrani si infirmi erau ingrijiti de fratii din Lupeni. Prin lucrul de mana facut de Societatea surorilor „Marta” s-au strans 3000 de lei care au ajutat la intretinerea batranilor. Acestor actiuni intreprinse de biserica s-au alaturat si alte biserici din Valea Jiului si Valea Hategului care au ajutat cu darul lor la intretinerea azilului. Dupa catva timp din lipsa de pacienti, azilul s-a desfiintat
Intre 12-14 Octombrie 1927 s-a tinut la Lupeni al VII-lea Congres al Cultului Crestin Baptist. La Congres au venit delegati din tara si strainatate, lucrarile Congresului fiind supravegheate de autoritatile locale cu jandarmi inarmati.
Din anul 1927 pana in 1935 biserica a ramas fara pastor, in biserica slujind diaconii care au fost ordinati.
In 1935 biserica a angajat ca pastor pe fratele Balgradeanu Avram, dumnealui fiind primul pastor cu Seminarul Teologic absolvit. A pastorit biserica pana in 1936 cand a plecat ca misionar in Iugoslavia.
Dupa plecarea fratelui Balgradeanu, biserica a angajat ca pastor pe fratele Rusu Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Bucuresti, pastorind biserica pana in 1944.
Intre anii 1942-1944, din ordinul generalului Antonescu bisericiile baptiste din Romania au fost inchise, credinciosii sinceri adunandu-se prin case. Lacasul de inchinaciune a fost transformat de autoritati in dispensar de boli contagioase.
Dupa redeschiderea bisericilor in 1944, biserica din Lupeni nu a mai avut pastor angajat pana in1952, totusi in biserica au lucrat fratii diaconi Max Hendric si Ciora Teofil iar sora Eva Tandau se ocupa de Scoala Duminicala si lucrarea cu surorile si tineretul.
In anul 1952 a venit ca pastor fratele Popa Pavel care a pastorit biserica pana in 1956.
In 1956, tanarul absolvent de seminar, fratele Luca Gheorghe o devenit pastorul bisericii, pastorind biserica timp de 16 ani ,pana in 1972.
Intre anii 1972-1973, biserica a fost pastorita de fratele Manzat Stefan.
Incepand din 1973 biserica este pastorita de fratele pastor Ciocan Ioan. In timpul pastoririi, fratele Ciocan a facut nenumerate demersuri pe la toate autoritatiile pentru a putea obtine aprobarea construirii unui nou locas de inchinaciune, dar totul s-a redus doar la promisiuni.
In 1989, Dumnezeu aduce libertatea in tara si incepand cu anul 1990 se reiau interventiile la noul regim. S-a cumparat un loc pe strada Alexandru Lapusneanu, s-a facut proiectul si s-a obtinut autorizatia de constructie astfel ca in cursul anului 1990 s-au putut demara lucrarile la noua constructie. Prin munca si contributia tuturor membrilor: femei, barbati si copii s-a muncit din plin si in anul 1993 pe data de 29 August cu ajutorul lui Dumnezeu a avut loc serviciul special de dedicare a noului locas de inchinaciune. Noua cladire a bisericii reprezinta implinirea unui vis de multi ani a fratilor, fiind cea mai impunatoare cladire a orasului. Cladirea are o capacitate de 600 de locuri pe doua nivele, sala de mese cu anexe necesare precum si un corp de cladire destinat pentru a gazdui si intretine 48 de copii orfani.
In anul 1997, luna martie, fratele Ciocan Ioan s-a pensionat si incepand din septembrie 1997, pastor al Bisericii Baptiste Lupeni este fratele Ursu Mircea, proaspat absolvent al Institutului Teologic Baptist Bucuresti.
In august 1998 fratele pastor Ursu Mircea impreuna cu fratele Vieru Ioan, membru in comitetul bisericii sunt invitati in Anglia de catre pastorul Tony Sargent si fratele Len Gruber pentru a relua legaturile intre cele doua biserici (biserica din Lupeni si cea din Worthing fiind infratite inca de pe timpul fratelui pastor Ciocan Ioan) si pentru a discuta posibilitatea deschiderii orfelinatului. Reintorsi in tara si in urma discutiilor avute cu comiteteul bisericii si la propunerea unui proiect de sustinere a orfelinatului de catre biserica, in octombrie 1998, biserica hotaraste ca se va putea deschide orfelinatul cu sustinere proprie. Fratele Nemes Vasile, cel care propune proiectul de sustinere al orfelinatului, devine si presedintele Asociatiei Umanitare “Casa de Copii” Lupeni (site). Prin intermediul Asociatiei Umanitare, Biserica desfasoara mai multe proiecte sociale:
–Casa de tip familial cu un numar de 10 copii orfani (1999-prezent)
–Centrul de consiliere si sprijin al copilului si familiei in dificultate; beneficiari fiind un numar de 10 familii cu 47 de copii(2001-prezent)
–Foster Care – Ingrijire temporara in familie; in perioada 2001-2005 fiind ingrijiti in familiile credinciosilor din biserica un numar de 12 copii cu varsta pana in 3 ani
–Cantina sociala, unde 5 zile pe saptamana servesc masa de amiaza un numar de peste 60 de beneficiari (2001- prezent)
Tot sub patronajul Bisericii Baptiste “Sfanta Terime” Lupeni isi desfasoara activitatea si Asociatia Down Valea Jiului (2010-prezent), unde un numar de 35 de copii cu sindromul Down beneficiaza de cele doua cabinete: kinetoterapie si psihopedagogie-logopedie.
Pana aici, timp de 100 de ani, mana cea buna a lui Dumnezeu a fost peste noi si putem sa spunem si noi ca Samuel odinioara „EBEN EZER!”.
Pe parcursul celor 100 de ani de existenta, biserica a fost pastorita de 8 frati pastori:
-Covaci Ioan 1922-1927
-Balgradean Avraam 1935-1936
-Rusu Ioan 1936-1944
-Popa Pavel 1952-1956
-Luca Gheorghe 1956-1972
-Manzat Stefan 1972-1973
-Ciocan Ioan 1973-1997
-Ursu Mircea 1997-prezent
Biserica Crestina Baptista “Sfanta Treime” Lupeni ii invita pe toti fiii bisericii sa participe la Sarbatoarea Centenarului Bisericii, sarbatoare ce va avea loc in zilele 27 si 29 IULIE 2012. Va asteptam cu mult drag!
Persoana de contact: pastor Ursu Mircea, tel.0724-378073, e-mail mirceaursu2000@yahoo.com
Sursa: http://www.baptist-tm.ro














