Arhive categorie: Adventişti

Lansarea volumului Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente, Viorel Achim (editor)


Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Stimate doamne, stimaţi domni, dragi colegi,

Îmi face o plăcere deosebită să vă invit la lansarea volumului Politica regimului Antonescu fata de cultele neoprotestante. Documente, care va avea loc miercuri, 20 noiembrie a.c., ora 13.30, la standul Editurii Polirom, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus.
Vor lua cuvântul:
Viorel Achim (editorul volumului),
Alexandru Florian (directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”) şi
Ben-Oni Ardelean (profesor la Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti).
Moderator: Adrian Şerban (redactor şef, Editura Polirom).

Cu deosebită consideraţie
Viorel Achim

Gifted Hands: The Ben Carson Story (2009)


Cei interesați de viața și valorile doctorului Ben Carson depre care am mai relatat în cadrul a mai multor articole  sunt invitați să urmărească acest film.

Dintre articolele recente referitoare la Dr. Ben Carson recomand DISCURSUL DR. BEN CARSON LA CASA ALBĂ CU SUBTITRARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ și DISCURSUL DR. BEN CARSON ÎN CADRUL EVENIMENTULUI NAŢIONAL MIC DEJUN CU RUGĂCIUNE  pentru a vedea valorile pe care acesta le promovează precum și faptul că pe lângă bisturiu știe să mânuiască și vorbele. Toate acestea se datorează înzestrării primite de la Dumnezeu, dar și a faptului ca la un moment dat mama lui îl trimitea la bibliotecă să citească o carte, iar apoi să-i facă un rezumat din ea. Ulterior a aflat că mama lui nu știa să citească (ptr detalii vezi discursul de la Casa Albă), dar era prea târziu fiindcă prinsese deja gustul lecturii.

Discursul Dr. Ben Carson la Casa Albă cu subtitrare în limba română


În luna februarie 2013, cu prilejul evenimentului Mic Dejun cu Rugăciune a fost invitat și Dr. Ben Carson pentru a ține un discurs. Despre reacțiile stârnite de discursul său și modul cum a fost receptat de către presa de peste ocean am scris în cadrul articolului DISCURSUL DR. BEN CARSON ÎN CADRUL EVENIMENTULUI NAŢIONAL MIC DEJUN CU RUGĂCIUNE preluat din revista on-line Semnele Timpului.

De curând am dat și peste varianta cu subtitrare în limba română pe care o puteți urmării mai jos.

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserică în perioada comunistă?


O întrebare foarte bună care aduce în atenția celor interesați de trecutul Bisericii sub comunism cele două aspecte: compromis și rezistență. Profesorul Gheorghe Modoran menționează scurt și concis faptul că istoria trebuie luată și asumată așa cum este, așa cum s-a întâmplat, cu bune și mai puțin bune, cu lumini și umbre. Cu fapte de vitejie, de eroism, dar și cu căderi și colaboraționism atât din partea pastorilor, chiar și a celor care s-au aflat într-o opoziție mai mult sau mai puțin deschisă față de regimul comunist, dar și a laicilor, a credincioșilor Bisericii. Am folosit termenul Biserică tocmai pentru a evidenția că evenimentele sunt identice pentru toate bisericile creștine din România pe parcursul perioadei comuniste, bineînțeles ținând cont de particularitățile fiecăreia dintre acestea.

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserica Adventistă în perioada comunistă? Unii dintre noi ne-am dori să descoperim doar partea frumoasă, înălțătoare a istoriei. Am dori să fim mândri de istoria noastră, să simțim fiorul și emoțiile sufletului în fața marilor biruințe ale eroilor noștri. Dar ce lecții am putea învăța doar dintr-o viziune triumfalistă a bisericii? Că nu există înfrângeri și căderi, că nu au loc dezamăgiri și eșecuri de-a lungul confruntărilor de pe frontul marilor bătălii ale istoriei?

Alții ar dori o istorie cât mai aproape de realitate, pentru că doar Dumnezeu cunoaște istoria pe deplin reală și adevărată și aceasta este consemnată doar în arhivele cerului. Este o istorie cu lumini și umbre, cu eșecuri și biruințe, cu adâncimi și culmi, cu eroi și înfrânți.

https://www.facebook.com/pustiul.rosu

Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1


Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu

Cartea conține trei părți. Prima parte tratează despre măsurile restrictive și represive ale regimului comunist împotriva bisericilor, a pastorilor, a manifestărilor religioase etc., precum și răspunsul membrilor, al pastorilor și al conducerii față de aceste măsuri.
Partea a doua tratează principalele evenimente din Biserică și relația cu autoritățile comuniste în perioada lui Dumitru Florea, Ștefan Năilescu și Pavel Crișan.
Partea a treia prezintă relația unor conducători, a unor pastori și a unor membri laici cu Securitatea (cap. Pastorii și Securitatea), precum și aspecte luminoase ale rezistenței adventiste în fața tăvălugului Securității. Prefața cărții și Cuvânt înainte sunt semnate de Florin Lăiu și Aron Moldovan.
Pe pagina de facebook a cărții apare următorul cuprins
PARTEA I
O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor

PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan

Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori

„Biserica prin pustiul roșu” este o contribuție științifică în vederea unei istorii sincere a adventismului românesc. Subiectul cărții aduce în prim plan două poziții etice opuse, adesea prezente împreună în aceeași persoană: rezistența cu sacrificiu și compromisul sau trădarea. Cititorul va avea surprize în ambele sensuri. – Florin Lăiu
Gheorghe Modoran

Gheorghe Modoran

Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.

Am aflat de apariția acestei cărți prin intermediul comentariului lui Cristi de pe blogul lui Emanuel Conțac

Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente


Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Cuvant inainte de Alexandru Florian
Volum aparut in coeditare cu editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”
 In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)

Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).

http://www.agentiadecarte.ro/2013/06/%E2%80%9Cpolitica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-documente%E2%80%9D/

Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.

Necesitatea unei istorii obiective a Bisericii Baptiste


Mi s-au părut interesante unele dintre ideile care apar în articolul de mai jos.
Referitor la întrebările pe care le-am primit legate de inițiativă lui George Modoran de a publica o istorie „sincera” a bisericii Adventiste în perioada comunista, precizez doar ca nu cunosc detalii. Câțiva ani în urma i-am propus lui George o colaborare care sa includă mai multi cercetători adventiști la CNSAS iar rezultatul sa fie inclus într-o carte cu autor multiplu. Nu am primit nici un feedback legat de aceasta propunere, asa ca am considerat proiectul ca neprezentând interes. Ideea era ca puncte de vedere eventual diferite sa apară în paralel în așa fel încât cititorul sa poată avea un spectru larg de informație (și eventual interpretare) și sa poată concluziona singur. Nu pun la îndoiala sinceritatea lui George, însă pentru un istoric profesionist nu exista istorie sincera sau nesincera ci doar cu un grad mai mic sau mai mare de subiectivitate. Nu exista istorie 100% obiectivă. Pentru ca asta ar însemnă sa cunoști intențiile din spatele gesturilor și acțiunilor oamenilor. Cine pretinde ca ar putea reda acest context cu „sinceritate” se așează într-o poziție ingrata, pierzându-și credibilitatea. Ghiocel Fitzai a publicat o variantă de istorie adventistă cu câțiva ani în urma. Apariția anunțatei istorii „sincere” înseamna ca varianta lui Ghiocel Fitzai a fost o istorie nesincera? Ceea ce ma intriga, însă, este solicitarea de păreri cu privire la o astfel de „sinceritate” în contextul solicitării ca lucrarea sa fie tipărita sub auspiciile bisericii la editura Viata și Sănătate. În afara unei dorințe de publicitate, și eventual a unei presiuni asupra comitetului Uniunii pentru a ceda cererii „maselor”, solicitarea mi se pare neavenită. Istoria se scrie. Iar istoricul va fi judecat de istorie. Restul este deșertăciune.
Ideile care mi-au atras atenția sunt următoarele:
1.  mai multi cercetători adventiști la CNSAS iar rezultatul sa fie inclus într-o carte cu autor multiplu. Ideea era ca puncte de vedere eventual diferite sa apară în paralel în asa fel încât cititorul sa poată avea un spectru larg de informație (și eventual interpretare) și sa poată concluziona singur.
2.  pentru un istoric profesionist nu există istorie sinceră sau nesinceră ci doar cu un grad mai mic sau mai mare de subiectivitate. (nu pot fi în totalitate de acord cu aceasta afirmație pentru ca o istorie cu un grad mare de subiectivitate este din capul locului una „nesinceră” ).
Autorul articolului de mai sus a avut amabilitatea să mă lămurească asupra acestui aspect, și deși îl regăsiți în comentarii, m-am gândit că ar fi oportun să-l introduc și aici:
Marius, sa-ți explic de ce un grad mai mare de subiectivitate nu înseamnă automat lipsa de sinceritate. Lipsa documentelor sau acces doar parțial la ele poate duce la subiectivitate, în ciuda intențiilor lăudabile și sincere. Dacă istoria se scrie pe baza declarațiilor martorilor, implicit gradul de subiectivitate este mai mare. Bineînțeles ca nu exclud posibilitatea unor intenții mai putin oneste, dar nu suntem în măsura sa ne pronunțam legat de intențiile oamenilor, pana la proba contrarie. Obiectivul nostru nu sunt procesele de intenție . . .
Prin urmare, subiectivitatea nu este legată întotdeauna în mod direct de lipsa de sinceritate, fiind consecința unui complex de factori.
3. Nu exista istorie 100% obiectivă. Pentru că asta ar însemna să cunoști intențiile din spatele gesturilor și acțiunilor oamenilor.
4.  Istoria se scrie. Iar istoricul va fi judecat de istorie.
Părerea mea este că și în Biserica Baptistă ar trebui să existe un grup de cercetători care să elucideze aspectele plăcute sau mai putin plăcute ale istoriei recente (comuniste și postcomuniste) sau a celei putin mai îndepărtate (perioada interbelică și anii 40). Ar fi interesantă o carte cu puncte de vedere diferite asupra unor subiecte în care autorii să-și argumenteze științific punctele de vedere, să le explice și să se bazeze pe documente dacă acestea există (documente pe care să le prezinte cu scopul de a informa, elucida anumite aspecte și nu cu cel de răzbunare personala sau pentru a arăta că o tabăra este mai tare decât alta).
Un caz pe care l-am întâlnit recent în cercetările mele și are o legătură cu acest subiect se referă la un pastor baptist din zona de sud/sud-est a României despre care un document din anul 1971 menționa: „Numitul S este informatorul nostru cu numele conspirativ „FLORESCU PETRE”, pastor al bisericii baptiste din …………, județul …………

Cornel Dărvășan, Nebuni după cancan


Un mesaj interesant al celui care a fost pastor al Bisericii Adventiste Excelsis.

Concert Ecou de Betleem – 8 decembrie 2012


Concert Ecou de Betleem

http://www.facebook.com/institutadventist

Două licee baptiste cu promovabilitatate 100% în sesiunea iunie-iulie 2012 a examenului de bacalaureat


Rezultate la Bacalaureat ale Liceelor Teologice Baptiste în sesiunea iunie-iulie 2012

(rezultate înainte de contestaţii)

Nr. crt Unitate de învăţământ

Promovabilitate

Promovabilitate la nivel judeţean

Observaţii

1.

Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici” Arad

96.49%

39.07%

a obţinut locul al II-lea pe judeţ în ceea ce priveşte promovabilitatea

2.

Liceul Teologic Baptist “Logos” Bucureşti

54.16%

39.97%

3.

Liceul Teologic Baptist “Emanuel” Cluj-Napoca

98, 15%

54.3%

a obţinut locul al III-lea pe judeţ în ceea ce priveşte promovabilitatea, 35% din medii sunt peste 9

4.

Liceul Teologic Baptist “Emanuel” Oradea

100%

53.37%

a obţinut locul al I pe judeţ în ceea ce priveşte promovabilitatea, 35.09 % din medii sunt peste 9, ultima medie 7.21

5.

Liceul Teologic Baptist Reşiţa

82.76%

30.25%

a obţinut locul al I pe judeţ în ceea ce priveşte promovabilitatea, între primii zece elevi clasaţi pe judeţ doi aparţin Liceului Baptist, poziţia a II-a şi a IX-a

6.

Liceul Teologic Baptist “Betania” Sibiu(Structură a Liceului Teoretic “C. Noica” Sibiu)

100%

51.66%

7.

Liceul Teologic Baptist Timişoara

71.87%

42.17%

Cea mai mare medie în Centrul de examen la care a fost arondat liceul este a unui elev de la LiceulBaptist

Promovabilitatea la nivel naţional a examenului de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2012: 43.04%

Promovabilitatea Liceelor Teologice Baptiste la examenului de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2012: 86.2%

Sursa: http://revistacrestinulazi.ro/

Remarc faptul că pe lângă Oradea și Sibiu mai avem încă două licee baptiste cu o promovabilitate foarte bună; liceele baptiste din Cluj-Napoca si Arad.

Pentru o situație comparativă prezint centralizat situația pe liceele teologice (neo)protestante la sesiunea de bacalaureat din 2011.

Sursa: semneletimpului.ro

Felicitări cadrelor didactice, elevilor, părinților și bisericilor care au sprijinit performanța în educație.

Cei interesați pot vedea în cadrul unor articole similare situația de anul trecut la sesiunea de bacalaureat.

Liceul Teologic Baptist “Emanuel” Oradea, pozitia 13 in Top 100 licee la BAC 2011

HARTA BAC 2011

Liceele teologice protestante – printre cele mai bune la examenul de bacalaureat