Arhive categorie: Adventişti

Promotia 1978 – Bucuresti,Teologie Pastorala Adventista


http://promotia1978.blogspot.com

Organizaţie neoprotestantă premiată la Gala Societăţii Civile


Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) a fost distinsă cu premiul III la secţiunea „Apărarea drepturilor individuale/colective” din cadrul Galei Societăţii Civile. Campania împotriva violenţei domestice „Îți place să dai? Alege-ți un partener pe măsură!” a demonstrat că o organizaţie afiliată religios poate avea un puternic impact pozitiv în societate.

Gala Societatii CivileSub motto-ul „Când nu recunoşti binele, faci rău!”, joi seară s-a desfăşurat ceremonia de acodare a premiilor Gala Societăţii Civile, ediţia 2011. Campania ADRA, care a beneficiat şi de sprijinul de imagine oferit de pugilistul Leonard Doroftei, a fost nominalizată, între alte 20 de proiecte sociale de anvergură, pentru eficienţa de care a dat dovadă în diseminarea mesajului de opoziţie faţă de violenţa împotriva femeilor.

În aceeaşi secţiune vizând apărarea drepturilor individuale au fost premiate Asociaţia SOS Infertilitatea, pentru campania „Infertilitatea este o boală” (premiul I) şi organizaţia 1 Iunie 2001 pentru eforturile de Advocacy legislativ pentru acordarea indemnizaţiilor însoţitorilor persoanelor cu handicap (premiul II).

„Este o mare bucurie pentru noi,” a declarat Sorin Goleanu, directoul ADRA, într-un comunicat de presă. „Am avut mari emoții, având în vedere profilul participanților și criteriile de evaluare, însă experiența a fost una deosebit de interesantă,” a mai spus directorul executiv ADRA România.

Desfăşurarea proiectului ADRA a coincis cu perioada în Zilelor Internaționale de Luptă Contra Violenței Domestice ONU (25 noiembrie – 10 decembrie). Alături de cei 25.000 de voluntari implicați în acestă campanie, Leonard Doroftei a transmis publicului că „este ușor să te crezi campion și să bați adversari mai slabi, cum ar fi un copil neajutorat sau o femeie, însă dacă ești cu adevărat bărbat, eviți o dispută cu acest tip de adversar. Altfel te faci de rușine!”

Campania a fost concepută pentru a le arăta bărbaților violenți consecințele faptelor lor și gravitatea acestora, se arată într-un comunicat de presă emis de ADRA. Confuzia și tema de a lua o decizie singură, coșmarurile și izolarea de familie și prieteni sunt doar câteva dintre efectele colaterale violenței în familie, resimțite de victimă. Copiii agresorului au, la rândul lor, de suferit în urma violenței la care asistă. Spaima că părintele agresat ar putea fi ucis este una dintre cele mai pregnante temeri pe care un copil dintr-un cămin destabilizat de violență este nevoit să le înfrunte. Un sondaj citat pe unul dintre pliantele campaniei arată că la fiecare două minute o româncă este abuzată fizic de partenerul de viață.

Specialiștii ADRA sfătuiesc victimele abuzurilor să nu ezite să semnaleze violența partenerului Poliţiei sau altor organe abilitate să intervină.

Campania a fost promovată pe Internet, pe site-ul oficial al organizaţiei, dar şi prin intermediul reţelelor sociale, proiectul având şi o pagină Facebook dedicată.

Organizatorii Galei s-au arătat optimişti cu privire la implicarea civică a tot mai mulţi membrii ai societăţii civile. „Schimbările ce au avut loc de-a lungul anilor în sectorul non-profit, se reflectă în numărul de proiecte care este în continuă creştere de la an la an,” spun organizatorii. „Dacă în anul 2008 în competiţie s-au înscris 115 proiecte, anul acesta au concurat 193 de proiecte.”

 Principalul obiectiv al Galei Societăţii Civile este acela de a promova spiritul civic, se arată într-un comunicat Millenium People – agenţia de comunicare aflată în spatele evenimentului. Primul pas în acest sens este recunoaşterea oamenilor buni şi a structurilor care duc România mai departe, spun reprezentanţii Millenium.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/

Biserica strămoșească și asociațiile religioase baptiste, adventiste și CDE în Basarabia – 1941


Un exemplu de (ne)respectare a libertății religioase.

Autoritățile române, după eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea sovietică în vara anului 1941, prin Ministerul Instrucţiei, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, Subsecretariatul de Stat al Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Cultelor, se adresau preefecţilor din judeţe pentru ca aceştia să susţină biserica strămoşească în condiţiile în care erau primite ,,reclamaţiuni din întreaga ţară că membri asociaţiilor religioase baptiste, adventiste de ziua a 7-a şi creştini după Evanghelie desvoltă o intensă propagandă printre creştinii ortodoxi. Ministerul socoteşte că nu mai poate îngădui o operă de prozelitism, în aceste vremuri când fiii Neamului îşi varsă sângele pentru apărarea credinţei strămoşeşti”, mai ales că după retragerea bolşevicilor din Basarabia zeci de biserici fuseseră pângărite.

Sursa: Prof. Ştefan Plugaru, Huşi, ,,Fondul Mitropoliei Basarabiei de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova – posibilitatea reconstituirii trecutului unei eparhii romanești”, în Revista AGERO Stuttgart

Biserica Adventista si deconspirarea


In Decembrie 2006 Biroul de Presa al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea a publicat un  comunicat. Sa fi fost publicat doar sub presiunea publicării dosarelor preoților si pastorilor, asa cum cerea legea Ticu Dumitrescu? Si s-a renuntat la “deconspirare” pentru ca pastorii nu mai cad sub incidenta directa a legii? Sau tinerii din noul comitet al Uniunii considera ca decizia luata si comunicata de precedentul comitet nu se mai aplica? Cu ce e mai buna noua generatie, decat cea trecuta? Va las sa meditati la aceste intrebari in timp ce citiți comunicatul cu pricina:

“Consiliul de Conducere al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea considera ca deconspirarea dosarelor securitatii este un act de dreptate din care cetatenii romani pot invata ca, mai devreme sau mai tarziu, oricine se va confrunta cu raportul faptelor sale si ca orice lucru facut in ascuns va iesi la lumina, motiv pentru care trebuie sa fim atenti la modul nostru de vietuire.

Desi suntem constienti ca aceasta situatie nu va contribui la consolidarea armoniei sociale, ci dimpotriva, va crea noi bariere si nemultumire, rugam pe Bunul Dumnezeu sa Se indure de poporul nostru si sa ajute mai ales tanara generatie sa invete din lectiile istoriei zbuciumate, sa evite greselile trecutului si sa contribuie la construirea unei societati bazate pe incredere si respect reciproc.

Cei saptesprezece ani care au trecut de la caderea regimului comunist au constituit o perioada suficienta pentru ca aceia care au cedat presiunilor si s-au unit cu fortele raului pentru a denigra si a face rau semenilor nevinovati, sustinand pe cale aceasta dictatura comunista, sa isi manifeste regretul fata de faptele savarsite, marturisindu-le si cerand iertare lui Dumnezeu si celor pe care i-au afectat.

Oamenii care nu se tem de Dumnezeu socotesc ca isi pot rezolva problemele, acoperindu-le si negandu-le. Crestinii insa cred ca orice redesteptare si reforma morala si religioasa incepe cu recunoasterea si marturisirea pacatelor si de aceea sunt datori sa dea un bun exemplu, marturisindu-si slabiciunile si greselile in caz ca au avut vreo forma de colaborare cu politia politica a regimului comunist. O astfel de atitudine se cere mai ales din partea personalului eclesiastic, care este responsabil de restaurarea morala a comunitatilor pe care le deserveste.

Credem ca nici un om nu este capabil sa-i judece pe cei car au cazut in greseala colaborationismului, pentru ca nu cunoaste conditiile in care s-a ajuns la astfel de situatii si presiunile la care acestia au fost supusi inainte de a accepta colaborarea. De aceea, ii incurajam pe toti crestinii sa-i priveasca cu ingaduinta si sa faca tot ce pot pentru recuperarea lor si pentru implinirea Rugaciunii Domnesti, astfel incat dezideratul ‘precum in cer si pe pamant’ sa devina realitate.

Cu toate acestea, socotim ca aceia care vor fi dovediti ca au fost colaboratori nu mai pot sluji in responsabilitati eclesiastice.

Ca oameni ai credintei, ne straduim sa contribuim la realizarea unui climat in care omul sa recapete demnitatea pe care Dumnezeu i-a acordat-o prin creatiune si rascumparare si suntem incredintati ca situatia prezenta de revizuire a trecutului poate fi transformata, prin harul lui Dumnezeu, intr-o ocazie de reconciliere si insanatosire a relatiilor interumane.”

Adventistii si modelul penticostal from Re-membering by remembering7

Ingrid Iorgulescu, Laudati bunatatea Domnului


Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?


Pornind de la  de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:

Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.

Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.

Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.

Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.

Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru

Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.

Arca lui Noe va fi reprodusă în SUA


Mai mulți investitori vor construi, în 3 ani, o replică a arcei lui Noe,
la dimensiunile descrise în Biblie.

newworldstories.com

Noua arcă a lui Noe va fi parte a Muzeului Creației din Kentucky (SUA) şi va atrage anual cca. 1,6 milioane de vizitatori, conform estimărilor lui Mike Zovath, co-fondator al proiectului Răspunsuri la Geneza. Zovath crede că o replică a faimoasei arce va îndepărta îndoielile multora cu privire la Potop şi cu privire la posibilitatea construirii arcei.

Arca va fi parte a unui complex care va include, între altele, un cinematograf 5-D în interiorul unei replici a Turnului Babel, un acvariu, o grădină zoologică, o replică a Nazaretului în care a crescut Iisus, notează christianpost.com. De asemenea, replica arcei va fi însoţită de o expoziţie cu caracter educativ despre geologia Potopului. Echipa care lucrează la proiect include mai mulţi doctori în ştiinţe care se vor asigura că proiectul păstrează acurateţea ştiinţifică. „Nu suntem în nici un caz anti-ştiinţă. Noi suntem pro-ştiinţă”, a declarat Mark Looy, co-fondator al Muzeului Creaţiei.

„Vom încerca să le arătăm vizitatorilor noștri că înregistrările Bibliei despre creație, Potop, Turnul Babel şi venirea lui Christos pe pământ sunt istorice”, a mai spus Looy.

Proiectul de construire a arcei lui Noe va costa 24,5 milioane de dolari. Guvernatorul Steve Bashear speră că proiectul va aduce 900 de noi locuri de muncă.

O replică a arcei lui Noe a fost construită şi în Olanda, de constructorul Johan Huibers, un susţinător al creaţionismului biblic.

Sursa: semneletimpului.ro

Doi pastori baptişti studiază la ortodocşi în 1951-1952!


Ce citesc astăzi în revista Biserica Ortodoxă Română, anul 70, nr. 9–10, 1952, p. 570–571?

„În anul şcolar 1951–1952 au urmat cursurile Institutelor noastre Teologice şi doi pastori baptişti: Alexa Popovici şi N. Covaci. La sfârşitul anului şcolar, cei doi studenţi baptişti au adresat Înalt Prea Sfinţitului Patriarh Justinian următoarea scrisoare de mulţumire:

Înalt Prea Sfinţite,

La finele unui an de studii, petrecut în Institutele Teologice Ortodoxe de grad Universitar, subsemnaţii pastori baptişti Alexa Popovici și Nicolae Covaci, vă aducem călduroasele noastre mulţumiri pentru bunăvoinţa şi sprijinul ce ni l-ați acordat, aprobând ca să studiem teologia ortodoxă.

Acest an de studii a fost creator de noi făgaşe şi prefaţează o nouă conduită în raporturile dintre Culte. Credem că acest fapt e o dovadă grăitoare că toţi credincioşii Domnului nostru Iisus Hristos, fără deosebire de confesiunea căreia îi aparţin, pot trăi laolaltă în pace şi să se iubească aşa cum a dorit şi cerut Mântuitorul.

Sperăm că Dumnezeu ne va ajuta să putem continua studiile în Institutele Teologice Ortodoxe, atât spre folosul nostru şi al cultului Creştin-Baptist căruia aparţinem, cât şi spre consolidarea raporturilor de armonie ce există astăzi între Cultele religioase din ţara noastră.

Vaisamar

Emanuel, alias Vaisamar, ne prezintă pe blogul său un crâmpei din ceea ce a însemnat istoria evanghelică  românească pe parcursul perioadei comuniste prin publicarea unei scrisori de mulțumire adresată de către doi pastori baptiști ,Alexa Popovici respectiv Nicolae Covaci, patriarhului Justinian Marina. Așa cum am menționat şi în comentariul de pe blogul lui Emanuel, fenomenul efectuării studiilor în cadrul Institutului Teologic Ortodox este unul interesant, însă nu mă pot pronunța asupra lui pentru ca nu l-am studiat.  Am să mă refer la cazurile unor lideri baptiști care au studiat la Institutul Teologic Protestant din Cluj deoarece acesta, alături de Institutul Teologic Ortodox, erau recunoscute ca și instituții de învățământ superior spre deosebire de Seminarul Teologic Baptist din București care era  acreditat ca și instituție de învățământ mediu. În acest articol îi voi menționa pe pastorii și profesorii universitari Ioan Bunaciu, director al Seminarului Teologic Baptist din București între anii 1970-1988, și Vasile Talpoș, succesorul său în funcția de director al Seminarului și actualul rector al Institutului Teologic Baptist din București. Ambii au urmat Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj în perioada comunistă, însă la intervale diferite unul față de celălalt.  Revenind la Alexa Popovici, aș dori să menționez faptul că el și Ioan Bunaciu au urmat instituții de învățământ superior aparținând cultului ortodox -Institutul Teologic Ortodox din București- respectiv evanghelic, -Institutul Teologic Protestant din Cluj- în aceeași perioadă, respectiv 1951-1956.  Despre perioada studiilor pastorului Ioan Bunaciu am scris în cadrul articolului  Ioan Bunaciu. Umblând pe ape printre stânci (II). În ceea ce-l privește pe  Alexa Popovici voi reveni cu amănunte într-un post viitor, prezentând și situația sa școlară pe parcursul celor 4 ani de la Institutul Teologic Ortodox din București, precum și motivele pentru care nu a obținut licența în teologie ortodoxă. Un alt aspect despre care vreau să vorbesc aici plecând de la comentariile  articolului despre Alexa Popovici și Nicolae Covaci de pe blogul Vaismar este cel al relațiilor dintre baptiști și ortodocși în perioada comunistă, relații pe care personal le consider destul de complexe, suportând mai multe interpretări. Una dintre acestea se referă la faptul că statul s-a folosit de cultele neoprotestante pentru a face presiune asupra Bisericii Ortodoxe. Un argument în favoarea acestei teze este și numărul relativ redus al membrilor  cultelor neoprotestante la momentul recunoașterii oficiale a acestora de către statul român, respectiv 1948. O altă interpretare este aceea reliefată în comentariile de pe blogul lui Vaisamar, precum și de către Ioan Bunaciu. Ambele părți vorbesc de o cooperare între culte și, chiar mai mult decât atât,  de o ”înfrățire” dacă ar fi să dăm crezare propagandei oficiale. Personal, consider că realitatea a fost una complexă și că adevărul este undeva la mijloc. Astfel, deși intențiile statului au fost acelea de a realiza un echilibru și în viața religioasă, baptiștii, alături de ceilalți neoprotestanți,,  și-au consolidat treptat poziția însă nu au reprezentat niciodată acel grup de presiune care să pună realmente probleme Bisericii Ortodoxe și nici nu cred că acesta era obiectivul pe care evanghelicii îl urmăreau în activitatea lor. Pe de altă parte,  BOR nu a încetat să-i ”monitorizeze” pe baptiști și pe ceilalți neoprotestanți, pe care îi denumea în documentele interne cu termenul de sectanți, și să le creeze probleme. Au fost destule cazuri, iar unele dintre ele sunt prezentate și în documentele Departamentului Cultelor, când preoții ortodocşi i-au denunțat pe pastorii baptiști la Departamentul Cultelor pentru acțiuni pe care ei le numeau ,,propagandă religioasă”.  În fapt era  o problemă de eficiență și de exemplu personal care îi atrăgea pe oameni către neoprotestanți. Cert este că datorită ”vegherii Partidului Stat” nu s-au mai înregistrat în relația dintre ortodocşi și neoprotestanți ”excesele” din perioada interbelică. La nivelul conducerilor cultelor a existat o anumită înțelegere și un spirit de ecumenism care a fost benefic atât pentru enoriașii ortodocși, cât și pentru cei neoprotestanți.

A apărut Statul şi Biserica în România Comunistă


Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965). Între demnitate şi compromis, Cuvânt înainte de Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova), Editura Sitech, Craiova, 2010, 140 pag.

Cuprinsul lucrării:

Cuvânt Înainte
Introducere

1. Instaurarea regimului comunist în România
1.1. Consideraţii generale
1.2. Context intern
1.3. Determinări externe
1.4. Impactul reformelor promovate începând cu guvernul
Petru Groza asupra spiritualităţii româneşti
2. Studiu comparativ privind legislaţia cultică în regimul democratic şi în regimul comunist
2.1. Cadrul legislativ de existenţă a cultelor în timpul
regimului monarhiei constituţionale
2.2. Cadrul de existenţă şi de funcţionare a cultelor
în timpul Republicii Populare Române
3. Raporturile dintre stat, partidul comunist şi biserică în regimul comunist
3.1. Concepţia comunistă faţă de religie
3.2. Culte recunoscute în Republica Populară Română
3.3. Regimul cultelor nerecunoscute de stat
3.4. Relațiile între conducerea Bisericilor universale
și bisericile de pe teritoriul României
3.5. Represiunea regimului comunist împotriva bisericii
și slujitorilor ei
Concluzii
Bibliografie

Anexe

Bogdan Emanuel Răduţ

%d blogeri au apreciat: