Gheorghe Modoran, Metodele de lucru ale Securităţii
Securitatea a constituit brațul înarmat al Partidului Comunist. Comunismul, ca sistem ideologic ateu, afirma deschis că religia este o ideologie obscurantistă care trebuie eliminată cu orice chip. Lenin învăța că orice idee despre Dumnezeu, despre credință „este o mârșăvie periculoasă. Milioane de păcate, fapte reprobabile, acte de violență și agresiune fizică sunt mult mai puțin primejdioase decât noțiunea subtilă, religioasă, de divinitate”. Astfel, se afirma în modul cel mai cinic că „un popă moral este mai primejdios decât un violator”. De aceea, idealul comunismului era crearea unei societăți fără Dumnezeu și fără religie.
Îndepărtându-L pe Dumnezeu din conștiința oamenilor, comunismul dorea să devină el însuși o religie cu propriile
foto: romaniacurata.ro
dogme şi ritualuri, care să ia locul creștinismului. Comunismul s-a dovedit însă o religie intolerantă și fanatică, o religie a urii și a luptei de clasă care, în România, începând cu 23 august 1944, s-a luptat să instaureze dictatura proletariatului și cultul materialismului ateu, făcând uz de teroare, de persecuții sângeroase, de temnițe și lagăre de exterminare.
Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP) a fost înființată prin Decretul-lege nr. 221/28 august 1948 şi era sinteza eforturilor făcute de PCR în perioada 1945-1948 pentru edificarea unui aparat de supraveghere şi represiune cât mai redutabil. Securitatea a devenit instrumentul de bază pentru consolidarea regimului comunist din România
Securitatea fusese de la început proiectată de liderii comunişti ca o organizaţie care „să stârpească, prin intermediul forţei fizice şi al presiunii psihologice, prin intermediul dosarului şi al delaţiunilor, orice manifestare contrară regimului comunist”. Gabriel Liiceanu a denumit acest program „Marele Proiect represiv”. Acest proiect se folosea de o vastă armată de informatori.
Rețeaua informativă, ca principal mijloc de culegere de informații, era alcătuită din informatori, colaboratori, rezidenți și gazde ale caselor de întâlniri. Informatorii constituiau cea mai importantă sursă de informare din această rețea. În consecință, Securitatea punea accent pe recrutarea unor persoane capabile să intre în intimitatea elementelor supravegheate, pentru a le cunoaște planurile și intențiile ilicite, în vederea contracarării acestora cu maximum de operativitate și eficiență.
Securitatea a încercat să impună delațiunea ca o obligație legală, chiar și atunci când era vorba de membri din propria familie. Părinți care nu și-au trădat copiii, soți care nu și-au trădat soțiile, membrii care nu și-au trădat frații de credință au avut de suferit și au fost chiar arestați pentru omisiune de denunț.
Articolul integral poate fi citit în Revista Curierul Adventist
Partajează asta:
Marius Silveșan, Prelegere susținută cu prilejul lansării cărții „Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia”
În data de 17 noiembrie 2013 am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării. Despre acest eveniment la care au mai luat parte pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, am relatat în cadrul articolului Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
Cu acest prilej am avut o scurtă prelegere despre istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia, istorie pe care am integrat-o în contextul politic al țării noastre. Cu acest prilej am menționat faptul că baptiștii români, și nu numai ei, au pus încă de la începuturi un accent considerabil pe educație, dar și pe liberalitatea religioasă, caracteristică dominantă a doctrinei și istoriei comunităților creștine baptiste de-a lungul timpului.
Fiind prezent la acest eveniment, Alin Cristea, jurnalist independent, a făcut scurte înregistrări printre care se regăsește și cea cu intervenția mea, fapt pentru care îi sunt recunoscător.
Partajează asta:
Conferința internațională Credința în epoca secularizării
După cum am anunțat AICI, în perioada 22-23 noiembrie 2013 se desfășoară la București Conferința internațională Credința în epoca secularizării.
În cadrul acestei conferințe voi prezenta comunicarea: „Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României” Rezumatul comunicării este disponibil în partea de jos a acestui articol împreună cu programul complet al conferinței.
Reiau acum informațiile despre conferință așa cum au fost ele transmise în momentul lansării apelului la contribuții.
În perioada 22-23 noiembrie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy organizează conferința „Credința într-o epocă a secularizării“.
22-23 noiembrie 2013
Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București
Tematică
Secularizarea este un fenomen spiritual, cultural și socio-politic complex, care se răspândește neîncetat în unele părți ale lumii prin intermediul mass-media și al globalizării. El implică un stil de viață și o mentalitate specifice acestuia, practic fără nicio referire la Transcendență. Pentru unii, secularizarea este sinonimă cu „moartea lui Dumnezeu“ prevestită de Nietzsche și alți gânditori contemporani. Pentru alții, secularismul este exilul credinței, o libertate radicalizată, în care adevărul devine relativ, iar bunăstarea materială este elogiată, în timp ce calitatea interacțiunii umane este neglijată, iar valorile umane fundamentale se degradează. Într-un context secularizat, Dumnezeu nu mai este menționat în discursul public al fostelor comunități creștine. Valorile moștenite din tradiția Bisericii nu mai sunt importante. Mulți creștini caută și improvizează noi modalități de a trăi, iar credința autentică nu mai este la îndemână. Unii se tem, alții chiar renunță la speranță. Totuși, unii privesc secularizarea ca provocare providențială ce trebuie gestionată cu optimism și curaj, căutând noi căi de actualizare a valorilor credinței și ale Scripturii.
Conferința de față își propune să examineze izvoarele secularizării: ideologiile politice ale ultimelor două secole, globalizarea, autosecularizarea Bisericii în urma Conciliului Vatican II, teologia eliberării, filosofia resentimentului etc.
De asemenea, se dorește explorarea unor direcții noi de conceptualizare a credinței, precum și de trăire a acesteia într-un context secularizat, astfel încât credința să poată înceta să se dilueze și mai mult, fiind, dimpotrivă, experimentată în mod autentic și integral.
Se primesc propuneri din partea cercetătorilor ce activează în domeniile de mai jos (care vor fi publicate într-un volum):
— metafizică și fenomenologia religiilor;
— teologie fundamentală și teologie antropologică;
— filosofia culturii și dialog intercultural;
— sociologie și istoria religiilor;
— teologie politică și dialog stat-Biserică;
— rolul și poziția credinței în regimurile politice recente.
Program conferință
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României
Rezumat (PDF)
Partajează asta:
Lansarea oficială a filmului documentar: Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească
Recomand acest documentar tuturor celor interesați de istorie, de memorie, celor care vor să cunoască ce au pătimit înaintai lor. Este un documentar care te transpune în anii comunismului românesc.
Documentarul memorial, Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească, cu un profil antropologic pronunţat, se axează pe amintirile celor ce au experimentat drama deportării în Bărăgan. Filmul se bazează pe 14 interviuri de tip istorii de viaţă ce pornesc de la interesul arătat de către realizatori pentru fenomenul deportării din noaptea de Rusalii a anului 1951. În aceea seară de iunie, peste 40 000 de oameni au fost deportaţi din zona Banatului şi Olteniei în stepa românească ce se întindea în sud-estul României, pe teritoriul actualelor judeţe Ialomiţa, Călăraşi, Brăila si Galati. Documentarul doreşte să creeze o punte între memoria acestui eveniment şi istoria represiunii comuniste ce a făcut din dislocarea familiilor şi persoanelor indezirabile o noua metodă de persecuţie care a dus timp de 4 ani la moartea a mai bine de 1500 de oameni, copii, tineri, bătrâni.
Partajează asta:
Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani – (06) Mărturie Lungu Dumitru despre Biserica din case și transportul ilegal de Biblii în comunism
În mărturia sa, Lungu Dumitru, membru în Biserica Nădejdea, fost secretar al bisericii și persoana care se ocupă de cateheza noilor veniți, vorbește despre câteva aspecte importante din perioada comunistă. primul dintre ele este biserica din case, iar al doilea transportul ilegal de Biblii și literatură religioasă.
Se amintește deasemenea, despre cutremurul din 1977 și grupurile de rugăciune care se întâlneau în casele credincioșilor în perioada comunistă (minutul 4).
În mărturia sa veți regăsi informații despre depozitul de Biblii din casa sa (de la minutul 5) care a fost descoperit ca urmare a arestării lui Constantin Caraman în anul 1984 pe peronul Gării de Nord.
20 iunie 1976 a venit primul transport cu Biblii, material religios scris, dar și audio împreună cu casetofoane.
„Lucrarea a mers până în 1984, concomitent cu Biserica din case, până în 9 noiembrie când din greșeala fratelui Constantin Caraman de la frații penticostali, care tot venea la mine și lua cărți [aceasta a încetat].
Eu i-am spus: „Frate, nu mai veni că dumneata ești urmărit” N-a înțeles!
Joi seara l-a prins pe el cu geanta plină cu Biblii, l-a luat la Securitate, l-a strâns cu ușa și le-a spus: „Depozitul se află în strada Dichesei nr … la fratele Lungu.”
Vineri seara eu am venit de la servici, ei au venit la ora 6 (18). Eu am ajuns la ora 9 (21). Era o lumină colo …. ”
În continuare fratele Lungu relatează percheziția efectuată de Securitate. Menționez și alte detalii care nu sunt prinse în această mărturie. Astfel, materialul religios era atât de bine ascuns încât nu a fost găsit de către cei care percheziționau casa, însă ofițerul care conducea percheziția avea informații că materialul este în locația respectivă, astfel că fratele Lungu a trebuit să se deconspire singur ca să nu trebuiască să mai aducă câinii sau mai rău să dărâme zidurile. După confiscarea materialului religios s-a întocmit procesului verbal din care sunt redate în facsimil două fragmente în carte. Eu l-am văzut integral și pot confirma veridicitatea lui.
Informațiile din mărturia sa sunt transpuse în scris și în cartea NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU 1933-2013. 80 DE ANI DE LUMINĂ CREȘTINĂ LA MARGINE DE BUCUREȘTI, carte care costă 15 lei și poate fi achiziționată de toți cei interesați.
Implicarea dânsului în distribuția de material religios în perioada comunistă este redată la paginile 114-117. Nu voi reda acum decât partea de final unde vorbește despre modul în care a fost descoperit depozitul de Biblii și material religios.
pp. 116-117 „Mai târziu am aflat cum au dat de mine.
Constantin Caraman (sursa foto: Vasilică Croitor)
Fratele Constantin Caraman de la frații penticostali a fost pe la mine , deși l-am avertizat să nu vină fiind o persoană urmărită de tovarăși, și a luat ceva material (cărți, biblii, casetofoane), iar în drum spre Gara de Nord a fost urmărit și arestat [În mărturia de la biserică acesta menționează că interceptarea și arestarea au avut loc pe peronul Gării de Nord] pe data de 8 noiembrie 1984. Sub presiune la interogatoriu a dat adresa mea și astfel a doua seară, vineri (vinerea neagră) 9 noiembrie 1984 Securitatea a ajuns la mine.
Ce a urmat la interogatoriu știe Dumnezeu.
Mai menționez că i-am rugat ca din BIBLII să nu facă hârtie igienică.”
[Ei m-au întrebat de unde știu lucrul acesta, iar eu le-am spus că se cunoaște faptul că din Bibliile trimise de Societatea Biblică Britanică (?) ei au făcut hârtie igienică].
Personal (M.S.) știu că a fost un întreg scandal legat de acest aspect și am văzut chiar și un document din anii 80 unde se vorbea despre această acțiune a autorităților de la București.
Articole pe aceeaşi temă
ANIVERSARE 80 DE ANI BISERICA BAPTISTĂ „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI (1)
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (00) MESAJ BORA OCTAVIAN
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (01) CORUL BCB NĂDEJDEA, CRISTOS IN JURUL SĂU NE ADUNĂ (29.09.2013)
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (02) MESAJUL DE SALUT AL PASTORULUI DR. VASILE TALPOŞ
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (03) CORUL BCB NĂDEJDEA, LAUDĂ ASTĂZI PE DOMNUL
Partajează asta:
Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani – (05) Mircea Bulatov prezintă un scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București
Cu prilejul serbării de 80 de ani a Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București ce a avut loc în data de 29 septembrie 2013, Mircea Bulatov a prezentat un scurt istoric al Bisericii
Articole pe aceeaşi temă
ANIVERSARE 80 DE ANI BISERICA BAPTISTĂ „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI (1)
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (00) MESAJ BORA OCTAVIAN
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (01) CORUL BCB NĂDEJDEA, CRISTOS IN JURUL SĂU NE ADUNĂ (29.09.2013)
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (02) MESAJUL DE SALUT AL PASTORULUI DR. VASILE TALPOŞ
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (03) CORUL BCB NĂDEJDEA, LAUDĂ ASTĂZI PE DOMNUL
Partajează asta:
Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani – 00 Mesaj Bora Octavian
În cadrul acestui mesaj, Bora Octavian, ginerele pastorului Țopa Ioan, fondatorul Bisericii Baptiste din Giulești, evocă în mesajul său câteva aspecte despre persecuțiile la care au fost supuși credincioșii acestei biserici, încercările prin care aceștia au trecut în perioada guvernării antonesciene, dar și în cea comunistă.
Aspectele de istorie pe care fratele Bora le amintește aici au fost dezvoltate de către Mircea Bulatov și Dumitru Lungu în intervențiile lor care vor fi publicate pe acest site. De asemenea, istoria Bisericii Baptiste din Giulești a fost transpusă în scris în cartea dedicată acestui eveniment.
Articole pe aceeaşi temă
ANIVERSARE 80 DE ANI BISERICA BAPTISTĂ „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI (1)
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (01) CORUL BCB NĂDEJDEA, CRISTOS IN JURUL SĂU NE ADUNĂ (29.09.2013)
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (02) MESAJUL DE SALUT AL PASTORULUI DR. VASILE TALPOŞ
Partajează asta:
Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”
Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos
Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]
[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.
Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm
Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”. Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”
Partajează asta:
Arhivele şi istoria Bisericii Baptiste din România
Elena Dragomir, cercetător al istoriei comunismului și colegă de suferință pe acest ogor, cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc pe 23 august la Conferința Arhivele Comunismului prezintă în cadrul acestui articol un rezumat al comunicării mele privitoare la sursele de documentare arhivistica privind istoria Bisericii Baptiste din Romania sub comunism.
Se remarcă capacitatea de sinteză a materialului și modul interesant de restructurare fapt de care vă veți putea da seama după publicarea integrală a comunicării.
Îi mulțumesc pe această cale pentru efortul depus și interesul arătat față de acest subiect.
Partajează asta:
Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1
O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor
PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan
Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori
Gheorghe Modoran
Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.
Istorie Evanghelica 