Vorbe care contează – 11 ianuarie 2011 Marx și Isus
,,O treime din omenire se trezește acum din coșmarul în care un evreu, Marx, a jucat rolul principal. Singurul care o poate salva din acest coșmar este un alt evreu – Isus”.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.25
Documentar despre Traian Dorz și Oastea Domnului în perioada comunistă
Preluat prin intermediul blogului Agnes dei
Ioan Bunaciu – 86 de ani
Pastorul Ioan Bunaciu la 86 de ani from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan (7 ianuarie 2011)
Ioan Bunaciu from România Evanghelică by Alin Cristea (8 ianuarie 2011)
Ioan Bunaciu – 86 de ani from Teologeanu by Ruben Ologeanu (9 ianuarie 2011)
Vasilică Croitor la RVE- update
Radio Vocea Evangheliei București a difuzat vineri, 7 ianuarie 2011, o emisiune sub forma unui interviu între Cristi Pavel și Vasilică Croitor despre care am scris aici. În cadrul discuțiilor ce s-au purtat în studio au fost abordate o gama larga de subiecte referitoare la istoria evanghelicilor din România în general și istoria Bisericii Penticostale sub comunism în particular. Pastorul, scriitorul și traducătorul Vasilică Croitor a răspuns întrebărilor moderatorului referitoare la demersul istoriografic și subiectele abordate în cartea Răscumpărarea memoriei. Personal, am reținut întrebările legate de sursele cărții, discuție care a fost abordată și de către Laurențiu Funieru aici, precum și întrebările legate de importanta unui astfel de demers, referire evidentă la aspectul deconspirării. Cei care au citit cartea sau au ascultat emisiunea interviu dacă o pot numi așa cunosc răspunsurile. Pentru ceilalți amintesc câteva dintre răspunsurile oferite de Vasilică Croitor. Astfel, documentarea s-a desfășurat pe parcursul a trei ani de zile cu perioade în care doar a cercetat în arhive, sau a luat interviuri sau a citit, perioade care uneori au alternat și cu redactarea cărții. Materialul rezultat la sfârșitul procesului de analiză științific a fost considerat prea mare motiv pentru care autorul a decis reducerea lui astfel încât să prezinte cititorilor săi doar esențialul. Am răspuns în fraza anterioară și problemei documentării pe care o reiau acum. La redactarea cărții au fost folosite în primul rând surse arhivistice, multe dintre ele inedite atât din punct de vedere al abordării, cât și din punct de vedere al noutății materialului. Au fost folosite documente de la CNSAS, Arhiva Departamentului Cultelor transferată spre sfârșitul anului 2010 în cea mai mare parte ai ei la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București, Arhivele Naționale Istorice din București, interviuri, lucrări de specialitate și lucrări generale. Un alt aspect interesant în opinia mea al discuției a fost cel în care a fost abordată problema necesității deconspirării și dacă aceasta trebuie să se facă prin prezentarea datelor complete sau doar a unor indicative. Răspunsul lui Vasilică la acest subiect sensibil s-a realizat pe deoparte prin apelul la Scriptură cu referire la menționarea în Biblie a lui Anania și Safira, iar pe de altă parte la faptul că acțiunea sa a fost un demers istoric care nu a vizat o persoană sau un anumit grup de persoane. Mai mult decât atât, Vasilică Croitor a făcut referire la necesitatea cunoașterii trecutului și asumării lui de către cei care au greșit. Finalul a fost unul al concluziilor în care Vasilică Croitor a făcut o referire indirectă la judecata istoriei, înțelegând prin aceasta faptul că generațiile tinere sau mai puțin tinere au nevoie să cunoască și chiar dacă cartea Răscumpărarea memoriei nu va face istorie, sarcină care în opinia autorului revine Bisericii, totuși credincioșii vor întreba pe frații lor cum s-au relaționat la ea. Se va pune întrebarea peste câțiva ani cum s-au relaționat liderii Bisericii Penticostale cu adevărul relevat nu de carte în sine, ci de documentele emise atât de Biserică ca instituție, cât și de Departamentul Cultelor, Securitate sau alte instituții. Mi-a plăcut finalul emisiunii și cuvintele lui Cristi Pavel prin intermediul cărora acesta preciza pentru ascultătorii postului Radio Vocea Evangheliei că nu a dorit altceva decât să prezinte această carte, să o aducă la cunoștința publicului în așa fel încât acesta să fie în cunoștință de cauză asupra acestui subiect. Închei și eu această prezentare menționând că înainte de a judeca un demers, este necesar să cunoaștem demersurile și motivațiile care stau la baza lui, iar în cazul de față consider că adevărul despre istoria evanghelicilor din România pe parcursul perioadei comuniste trebuie cunoscut, iar faptele analizate din punct de vedere istoric, trecând astfel din sfera privată în cea publică unde consider că le este locul. Prin sferă publica mă refer la analiza subiectelor sensibile cu discernământ și profesionalism de cât mai mulți cercetători sine ira et studio.
Pun aici înregistrarea audio cu mențiunea că este realizată cu telefonul, reprezentând doar ultimele 15 minute ale emisiunii RVE.
Pastorul Ioan Bunaciu la 86 de ani
Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, este o personalitate a baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. Datorită acestor impuneri și limitări s-a ajuns, în pofida necesarului de lucrători pe câmpul Evangheliei, ca Seminarul Teologic Baptist să funcționeze și cu 4 elevi. În prezent prof. dr. Ioan Bunaciu este pensionar, îndeplinind de-a lungul timpului mai multe funcții pe lângă cea de pastor al Bisericii Creștine Baptiste Providența, dintre care menționez: secretar al comunității baptiste Cluj, director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (1955-1990). A continuat slujirea în mediul academic și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist de grad universitar din București (după transformarea Seminarului Teologic Baptist în Institut, devenind astfel instituție de învățământ superior), precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București.
Despre însemnătatea acestei zile pastorul Bunaciu spune că ea este un dar de la Dumnezeu, folosind termenul radaș pentru a o defini. Originea termenului este bănățeană din câte am înțeles, însemnând dar, cadou. Prin acest termen Prof. univ. dr. Ioan Bunaciu face referire la Psalmul 90 cu versetul 10 unde scrie următoarele: ,,Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani”. În concluzie, prin folosirea expresiei ,,6 ani radaș” pastorul Ioan Bunaciu face referire la faptul că vârsta de 86 de ani este un dar de la Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât a trecut cu 6 ani dincolo anii celor mai tari.
Cu ocazia zilei sale de naștere pe care și-o serbează astăzi 7 ianuarie 2011, îi urez la mulți ani, sănătate și multe binecuvântări.
Pastorul, profesorul, scriitorul și istoricul Ioan Bunaciu are în curs de tipărire la Editura Făclia din Oradea cartea Crâmpeie de istorie. Propovăduirea evangheliei în bisericile baptiste din România. În anul 2010 pastorului Ioan Bunaciu i-a apărut cartea Umblând pe ape printre stânci despre care am scris și eu pe acest blog.
Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci (I)
Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci (II)
Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci (III)
Seara cărții cu Vasilică Croitor – precizările organizatorilor
Ca urmare a publicării anunțului despre Seara cărții cu Vasilică Croitor la Biserica Penticostală Efraim din Târgoviște și comentariilor cititorilor, organizatorii evenimentului menționat au oferit un răspuns oficial precum și clarificări suplimentare în legătură cu acest proiect pe care le prezint mai jos.
Buna ziua!
Sunt Laurentiu Funieru si fac parte din organizatorii acestei seri.
Seara cărții este la a patra manifestare in cadrul bisericii noastre. Scopul ei este incurajarea membrilor noștri la lectura. Avem in cadrul bisericii o biblioteca in continua dezvoltare, deci evenimentul intitulat “Seara Cârtii” este în strânsă legătura cu biblioteca. Anul acesta ne-am gândit sa invitam si scriitori creștini care sa aibă un mesaj care sa se potrivească scopului acestui eveniment.
In cadrul acestei seri nu va fi vorba numai de “Răscumpărarea Memoriei”, deși va fi pomenita. În cadrul acestei seri vom avea un mesaj orientat spre incurajarea la lectura, videoclip legat de acest subiect, premierea primilor trei cititori ai anului trecut, la categoria adulti si copii, prezentarea site-ului nou al bisericii cu biblioteca online, etc. V-am dat aceste amanunte ca sa intelegeti orientarea si scopul acestui eveniment.
De ce aceasta imagine pe afis?
Deoarece, asa cum bine s-a precizat, Vasilica Croitor este traducator si director de editura, iar mai nou este si scriitor, ceea ce-l califica pentru SCOPUL evenimentului.
Legat de credibilitatea cartii scrise, aceasta nu are de-a face cu parerile noastre personale, ci cu credibilitatea surselor si a procesului de cercetare. Legat de aceasta, sunt altii mai abilitati ca noi pentru a verifica valoarea de adevar a surselor citate. Daca aveti cunostiinta de specialisti in domeniu care neaga valoarea cartii din acest punct de vedere, anuntati-ne. Dar daca nu exista inca astfel de contestatii, nu avem nici un motiv sa ne indoim de valoarea scrierii, indiferent de reactiile emotionale ale unora sau ale altora.
Cam atat am avut de spus. Sper ca am raspuns la nelamuririle dumneavostra.
O zi buna in continuare.
Intr-o lume din care Dumnezeu a fost expulzat, cum se mai poate distinge intre Bine si Rau?
În avanpremiera recenziei la cartea lui Timothy Snyder, Bloodlands. Europe Between Hitler and Stalin, Vladimir Tismăneanu scrie un eseu și poartă un dialog menit să schimbe perspective. Întrebarea de final este una de reflecție asupra căreia consider că trebuie mediat: ,,Într-o lume din care Dumnezeu a fost expulzat, cum se mai poate distinge intre Bine si Rau?”
Exista carti menite sa schimbe perspective mult-timp sedimentate, sa ne scoata din confortul conventiilor istoriografice. Cartea lui Timothy Snyder, Bloodlands. Europe Between Hitler and Stalin, Basic Books, 2010) propune o noua viziune asupra regimurilor genocidare din Europa intre 1930 si 1945. (…) Intr-un schim de mesaje cu H-R. Patapievici ii semnalam un pasaj extraordinaraordinar (il sintetizez):
“Sediul NKVD-ului din Kozelsk (locul de unde aveau sa fie transportati la Katyn spre a fi impuscati aproape cinci mii de militari si civili polonezi) era in manastirea Optyn in care se petrece discutia dintre Ivan Karamazov si Zosima despre ceea ce este ingaduit cand nu mai exista transcendenta (posibiltatea ori imposibiltatea unei moralitati fara divinitate). Dumnezeu fusese ucis, polonezii insa erau convinsi ca El traieste si se inchinau, faceau rugaciuni, praznuiau Invierea. Amintesc ca armata poloneza era multinationala, ca ofiterii din cele trei lagare care aveau sa fie ucisi, deci si de la Kozelsk, erau civic, nu limitativ etnic polonezi. Asadar: ‘They (NKVD-istii) represented a Soviet answer to that question: only the death of God allowed for the liberation of humanity. Unconsciously, many of the Polish officers provided a different answer: that in a place where everything is permitted, God is a refuge. They saw their camps as churches, and prayed in them. Many of them attended Easter services before they were dispatched to their deaths.’ (p. 138) Intr-adevar, intr-o lume din care Dumnezeu a fost expulzat, cum se mai poate distinge intre Bine si Rau?”
Despre Katyn, Dostoievski si Diavolul in carne si oase (un dialog cu H.-R. Patapievici) from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu (05.01.2011)
Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin
Am mai scris pe acest blog despre religiile politice și în particular despre faptul că una dintre aceste religii este comunismul. Anunț acum, preluând informația de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, apariția în limba română a cărții lui Eric Voegelin, Religiile politice, Editura Humanitas, București 2010.

„Originală, profundă, menită să dăinuie, opera lui Eric Voegelin stă mărturie pentru efortul de a afla resursele ultime ale diverselor forme de misticism politic. Alături de Raymond Aron, Voegelin a demistificat religiile politice moderne, calificându-le drept încercări de a imanentiza eshatonul, deci de a şterge distincţia dintre ceea ce ţine de regatul imanent şi ceea ce defineşte imperiul transcendent. Oricine vrea să înţeleagă gramatica ezoterică a comunismului şi pe cea a fascismului şi substratul lor gnostic trebuie să citească lucrările lui Voegelin.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Există epoci care interpelează stabilitatea conceptelor filozofice şi filozofi care depăşesc percepţia comună despre istorie şi timp. Eric Voegelin face parte din ultima categorie de gânditori, profund marcaţi de hecatombele secolului XX. Căutând să înţeleagă fascinaţia populară pentru extremism, el se îndreaptă spre rădăcinile nevăzute ale ororilor naziste şi comuniste. Făcând pentru prima oară cunoştinţă cu publicul român, Religiile politice de Eric Voegelin arată echilibrele fragile ale modernităţii europene. Pentru a neutraliza patologiile utopiei totalitare, e nevoie ca simţul etic al indignării şi precizia analizei conceptuale să întâlnească o sensibilitate teologică. Opunând lumina spirituală oricărei bezne colectiviste, Eric Voegelin ne vorbeşte ca martor curajos, erudit comentator şi îndrăzneaţă călăuză.“ (Mihail NEAMŢU)
Sursa: Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu
Eric Voegelin
Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?
Pornind de la de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:
Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.
Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.
Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.
Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.
Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru
Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Pe blogul Răscumpărarea memoriei a apărut următorul anunț:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Prin colaboratori sper că ați înțeles altceva decât ochi albaștri și numele conspirativ
Caut oameni care să dorească să lucreze în echipă pentru ca împreună să dăm viață proiectului „In memoriam Biserica subterană”. Am primit deja sugestii și mesaje care mi-au confirmat că este necesară și urgentă demararea acestei acțiuni.
Așadar, dacă îți place să lucrezi în echipă, dacă ai disponibilitate pentru a oferi voluntar o parte din timpul tău, dacă consideri că este necesară cunoașterea şi conservarea memoriei Bisericii subterane din România comunistă, atunci trimite un email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
Doamne ajută!
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Personal mi-am anunțat intenția într-o discuție cu Vasilică Croitor de a colabora la realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Ca urmare a acestui fapt am postat la articolul menționat mai sus de pe site-ul Răscumpărarea memoriei următorul mesaj:
Vasilică, reiterez și pe această cale disponibilitatea de a colabora în cadrul acestui proiect. Personal m-am gândit și propun aici ca direcție de cercetare în cadrul proiectului pe care îl inițiezi, realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Așa cum m-ai rugat scriu aici câteva date despre mine:
Cercetător doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București, absolvent al instituției menționate sunt implicat în cercetarea istoriei comunităților evanghelice din România pe parcursul perioadei comuniste și nu numai. Direcția de cercetare menționată precum și istoria socială trebuiesc încadrate în aria mea de preocupare referitoare la istoria contemporană a românilor.
Mai multe detalii dacă sunt necesare se găsesc aici:
https://istorieevanghelica.wordpress.com/about/














