Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Pe blogul Răscumpărarea memoriei a apărut următorul anunț:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Prin colaboratori sper că ați înțeles altceva decât ochi albaștri și numele conspirativ
Caut oameni care să dorească să lucreze în echipă pentru ca împreună să dăm viață proiectului „In memoriam Biserica subterană”. Am primit deja sugestii și mesaje care mi-au confirmat că este necesară și urgentă demararea acestei acțiuni.
Așadar, dacă îți place să lucrezi în echipă, dacă ai disponibilitate pentru a oferi voluntar o parte din timpul tău, dacă consideri că este necesară cunoașterea şi conservarea memoriei Bisericii subterane din România comunistă, atunci trimite un email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
Doamne ajută!
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Personal mi-am anunțat intenția într-o discuție cu Vasilică Croitor de a colabora la realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Ca urmare a acestui fapt am postat la articolul menționat mai sus de pe site-ul Răscumpărarea memoriei următorul mesaj:
Vasilică, reiterez și pe această cale disponibilitatea de a colabora în cadrul acestui proiect. Personal m-am gândit și propun aici ca direcție de cercetare în cadrul proiectului pe care îl inițiezi, realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Așa cum m-ai rugat scriu aici câteva date despre mine:
Cercetător doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București, absolvent al instituției menționate sunt implicat în cercetarea istoriei comunităților evanghelice din România pe parcursul perioadei comuniste și nu numai. Direcția de cercetare menționată precum și istoria socială trebuiesc încadrate în aria mea de preocupare referitoare la istoria contemporană a românilor.
Mai multe detalii dacă sunt necesare se găsesc aici:
https://istorieevanghelica.wordpress.com/about/
Iosif Țon despre supravietuirea Bisericii în comunism
Marius Cruceru publică în cadrul postului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton mesajul lui Iosif Țon la Revival Forum 1989 care a avut ca temă persecuția în România, mesaj în care este tratată dorința de supraviețuire a creștinilor și a Bisericii. Aspecte privind modul în care Iosif Țon a înțeles supraviețuirea și ”persecuțiile” la care a fost supus de către autoritățile române în perioada comunistă au fost publicate și în cartea Confesiuni, apărută în mai multe ediții la Editura Cartea Creștină Oradea.
Dezbateri europene privind o lege de condamnare a celor ce neagă crimele comunismului
O lege la nivel european de condamnare a celor ce neagă crimele comise de regimurile comuniste nu ar fi încă posibilă – este concluzia Comisiei Europene. Şase dintre ţările foste comuniste, printre care şi România, ceruseră Comisiei să ia în calcul o astfel de lege, după modelul celei referitoare la Holocaust.
În privința crimelor comunismului nu există însă consens politic.
detalii și opinii puteți citi pe HotNews și în The Guardian, precum și pe următoarele bloguri: Memorie, libertate, moderație, Persona , Vaisamar, Răscumpărarea Memoriei.
Un punct de vedere interesant din punct de vedere al comparației creștinism islam este prezentat de către Vasilică Croitor astfel:
Organizația Conferinței Islamice (OIC) – reprezentând 57 de state musulmane, a reușit astăzi să obțină la ONU un vot majoritar pozitiv pentru introducerea unei Rezoluții împotriva defăimării religioase. Legislația care promovează valori islamice mascate sub cuvântul magic „toleranță” va face din dreptul la opinie un delict. Deși nu există o legătură directă între cele două rezoluții votate azi, ele constituie un tandem care ne deslușește mersul vremii. Mai crede cineva că islamul nu are ușa larg deschisă pentru a răsturna valorile care au clădit Europa? Read more…
Pentru o înțelegere mai clară a implicațiilor de care vorbea Vasilică Croitor integrez aici o hartă a religiilor publicată anterior pe acest site.
Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane
Vasilică Croitor propune pe blogul Răscumpărarea memoriei inițierea unui proiect care să aibă ca finalitate recuperarea istoriei Bisericii subterane sub numele „În memoriam Biserica subterană”. Pentru argumentarea acestui demers, Vasilică Croitor scrie următoarele:
De când am început să aprofundez subiectul persecuției Bisericii asist cu durere cum istoria ni se scurge printre degete. În general, generația tânără are cunoștințe vagi și haotice despre perioada comunistă. Tragic este că această confuzie se accentuează în timp ce suntem contemporani cu mulți eroi ai credinței. Și totuși, mărturiile lor sunt necunoscute, iar curajul lor nu va inspira pe nimeni câtă vreme vor rămâne anonimi.
Pentru că timpul nu iartă, este imperios necesar să grăbim recuperarea acestei istorii. De aceea am inițiat un proiect intitulat „In memoriam Biserica subterană”.
De-a lungul timpului am discutat cu multe persoane care au materiale de mare valoare pentru memoria Bisericii persecutate din România: documente (de anchetă, percheziție, confiscări), fotografii, casete audio, video, benzi de magnetofon, cărți și caiete cu cântări scrise de mână, diverse obiecte cu care se împodobeau casele credincioșilor, acte originale, instrumente la care au scris sau au cântat compozitori creștini, scrisori și corespondență între cei persecutați etc. Read more…
Ca istoric nu pot decât să subscriu acestui demers atât de necesar pentru înțelegerea istoriei comunităților evanghelice din România.
Vorbe care contează: ,,Dictaturile totalitare au urmărit cu diabolică obstinație distrugerea persoanei morale”
Dictaturile totalitare au urmărit cu diabolica obstinație distrugerea persoanei morale și plăsmuirea, cu orice preț, a “Omului Nou”. S-au născocit astfel adevărate laboratoare ale torturii (fizice si psihologice) menite sa transforme deținuții (…) în instrumente obediente, decerebrare, ale unui sistem presupus a fi etern.
Lacrimile de durere- cântec al Bisericii subterane în perioada comunistă
Lacrimile de durere era un cîntec creştin pe care îl cântam cu lacrimi de emoţie în perioada persecuţiei comuniste. Cântecul era, în egală măsură, expresia durerii şi a speranţei în eliberarea de opresiunea sufocantă sub care ne ţinea regimul comunist. Ca şi în cazul mai tuturor imnurilor pe care le cântam în perioada aceea, nu ştiu cine este autorul muzicii şi al textului. Redau mai jos textul original al cântecului (veţi înţelege imediat de ce trebuie să fac asta). Din pacate, n-am reuşit încă să găsesc o înregistrare muzicală a acestei versiuni. Poate mă ajută cineva în acest sens.
Lacrimile de durere când se vor sfârşi?
O, poporul meu, liber când vei fi?
Lanţul greu sfăr’mându-l,
Ca un şoim să zbor aş vrea,
Să zbor spre ţara mea.
/:Inima zboară spre ceruri:/Gândul se-avântă departe…
Acolo-i ţara mea!
Oare-atâtea chinuri grele când se vor sfârşi?Oare pentru noi dreptatea va-nflori?
Lanţul greu sfăr’mându-l,
Ca un şoim să zbor aş vrea,
Să zbor spre ţara mea.
Sursa Dănuț Mănăstireanu
Vladimir Tismăneanu: Democrația este un teritoriu al confruntării
Democraţia este, prin definiţie, un teritoriu al confruntării, al controverselor, al polifoniei.
Vladimir Tismăneanu,Despre nostalgia comunismului, peronism si spaima de libertate , pe blogul Memorie, libertate, moderație (15 decembrie 2010)













