Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin
Am mai scris pe acest blog despre religiile politice și în particular despre faptul că una dintre aceste religii este comunismul. Anunț acum, preluând informația de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, apariția în limba română a cărții lui Eric Voegelin, Religiile politice, Editura Humanitas, București 2010.
„Originală, profundă, menită să dăinuie, opera lui Eric Voegelin stă mărturie pentru efortul de a afla resursele ultime ale diverselor forme de misticism politic. Alături de Raymond Aron, Voegelin a demistificat religiile politice moderne, calificându-le drept încercări de a imanentiza eshatonul, deci de a şterge distincţia dintre ceea ce ţine de regatul imanent şi ceea ce defineşte imperiul transcendent. Oricine vrea să înţeleagă gramatica ezoterică a comunismului şi pe cea a fascismului şi substratul lor gnostic trebuie să citească lucrările lui Voegelin.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Există epoci care interpelează stabilitatea conceptelor filozofice şi filozofi care depăşesc percepţia comună despre istorie şi timp. Eric Voegelin face parte din ultima categorie de gânditori, profund marcaţi de hecatombele secolului XX. Căutând să înţeleagă fascinaţia populară pentru extremism, el se îndreaptă spre rădăcinile nevăzute ale ororilor naziste şi comuniste. Făcând pentru prima oară cunoştinţă cu publicul român, Religiile politice de Eric Voegelin arată echilibrele fragile ale modernităţii europene. Pentru a neutraliza patologiile utopiei totalitare, e nevoie ca simţul etic al indignării şi precizia analizei conceptuale să întâlnească o sensibilitate teologică. Opunând lumina spirituală oricărei bezne colectiviste, Eric Voegelin ne vorbeşte ca martor curajos, erudit comentator şi îndrăzneaţă călăuză.“ (Mihail NEAMŢU)
Sursa: Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu
Eric Voegelin
ERIC VOEGELIN (1901-1985) este unul dintre filozofii importanţi ai secolului XX. S-a format şi afirmat în atmosfera intelectuală emulativă a Vienei interbelice şi, din cauza inaderenţei sale la nazism, a fost silit să emigreze, în 1938, în Statele Unite. Cauza a fost tocmai volumul Religiile politice, în care Voegelin dezvăluia asemănarea ideologiilor totalitare care seduceau Europa de dinainte de război cu religiile propriu-zise. În Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit după o scurtă şedere în Elveţia, a predat filozofie şi ştiinţe politice la mai multe universităţi, ocupând un post de profesor la Universitatea de Stat din Louisiana. În 1958, a fost invitat în Germania, pentru a preda ştiinţele politice la Universitatea Ludwig-Maximilian din München. A revenit în Statele Unite ale Americii pentru a se alătura corpului academic şi ştiinţific de la Institutul Hoover al Universităţii Stanford. Voegelin şi-a dedicat viaţa studierii fenomenelor prin care se extinde violenţa politică şi a consecinţelor pe care le au ideologiile totalitare, lăsând în urmă o operă pe cât de vastă, pe atât de cuprinzătoare din punct de vedere tematic şi intelectual – ştiinţe politice, filozofie politică, filozofia istoriei, din care trebuie menţionate volumele The New Science of Politics (1952), Wissenschaft, Politik und Gnosis (1959), Anamnesis. Zur Theorie der Geschichte und Politik (1966) şi monumentala serie Order and History (1957-1987).
Sursa Humanitas.ro
Partajează asta:
Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?
Pornind de la de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:
Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.
Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.
Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.
Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.
Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru
Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.
Partajează asta:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Pe blogul Răscumpărarea memoriei a apărut următorul anunț:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Prin colaboratori sper că ați înțeles altceva decât ochi albaștri și numele conspirativ
Caut oameni care să dorească să lucreze în echipă pentru ca împreună să dăm viață proiectului „In memoriam Biserica subterană”. Am primit deja sugestii și mesaje care mi-au confirmat că este necesară și urgentă demararea acestei acțiuni.
Așadar, dacă îți place să lucrezi în echipă, dacă ai disponibilitate pentru a oferi voluntar o parte din timpul tău, dacă consideri că este necesară cunoașterea şi conservarea memoriei Bisericii subterane din România comunistă, atunci trimite un email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
Doamne ajută!
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Personal mi-am anunțat intenția într-o discuție cu Vasilică Croitor de a colabora la realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Ca urmare a acestui fapt am postat la articolul menționat mai sus de pe site-ul Răscumpărarea memoriei următorul mesaj:
Vasilică, reiterez și pe această cale disponibilitatea de a colabora în cadrul acestui proiect. Personal m-am gândit și propun aici ca direcție de cercetare în cadrul proiectului pe care îl inițiezi, realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Așa cum m-ai rugat scriu aici câteva date despre mine:
Cercetător doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București, absolvent al instituției menționate sunt implicat în cercetarea istoriei comunităților evanghelice din România pe parcursul perioadei comuniste și nu numai. Direcția de cercetare menționată precum și istoria socială trebuiesc încadrate în aria mea de preocupare referitoare la istoria contemporană a românilor.
Mai multe detalii dacă sunt necesare se găsesc aici:
https://istorieevanghelica.wordpress.com/about/
Partajează asta:
Iosif Țon despre supravietuirea Bisericii în comunism
Marius Cruceru publică în cadrul postului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton mesajul lui Iosif Țon la Revival Forum 1989 care a avut ca temă persecuția în România, mesaj în care este tratată dorința de supraviețuire a creștinilor și a Bisericii. Aspecte privind modul în care Iosif Țon a înțeles supraviețuirea și ”persecuțiile” la care a fost supus de către autoritățile române în perioada comunistă au fost publicate și în cartea Confesiuni, apărută în mai multe ediții la Editura Cartea Creștină Oradea.
Partajează asta:
Dezbateri europene privind o lege de condamnare a celor ce neagă crimele comunismului
O lege la nivel european de condamnare a celor ce neagă crimele comise de regimurile comuniste nu ar fi încă posibilă – este concluzia Comisiei Europene. Şase dintre ţările foste comuniste, printre care şi România, ceruseră Comisiei să ia în calcul o astfel de lege, după modelul celei referitoare la Holocaust.
În privința crimelor comunismului nu există însă consens politic.
detalii și opinii puteți citi pe HotNews și în The Guardian, precum și pe următoarele bloguri: Memorie, libertate, moderație, Persona , Vaisamar, Răscumpărarea Memoriei.
Un punct de vedere interesant din punct de vedere al comparației creștinism islam este prezentat de către Vasilică Croitor astfel:
Organizația Conferinței Islamice (OIC) – reprezentând 57 de state musulmane, a reușit astăzi să obțină la ONU un vot majoritar pozitiv pentru introducerea unei Rezoluții împotriva defăimării religioase. Legislația care promovează valori islamice mascate sub cuvântul magic „toleranță” va face din dreptul la opinie un delict. Deși nu există o legătură directă între cele două rezoluții votate azi, ele constituie un tandem care ne deslușește mersul vremii. Mai crede cineva că islamul nu are ușa larg deschisă pentru a răsturna valorile care au clădit Europa? Read more…
Pentru o înțelegere mai clară a implicațiilor de care vorbea Vasilică Croitor integrez aici o hartă a religiilor publicată anterior pe acest site.
Partajează asta:
Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane
Vasilică Croitor propune pe blogul Răscumpărarea memoriei inițierea unui proiect care să aibă ca finalitate recuperarea istoriei Bisericii subterane sub numele „În memoriam Biserica subterană”. Pentru argumentarea acestui demers, Vasilică Croitor scrie următoarele:
De când am început să aprofundez subiectul persecuției Bisericii asist cu durere cum istoria ni se scurge printre degete. În general, generația tânără are cunoștințe vagi și haotice despre perioada comunistă. Tragic este că această confuzie se accentuează în timp ce suntem contemporani cu mulți eroi ai credinței. Și totuși, mărturiile lor sunt necunoscute, iar curajul lor nu va inspira pe nimeni câtă vreme vor rămâne anonimi.
Pentru că timpul nu iartă, este imperios necesar să grăbim recuperarea acestei istorii. De aceea am inițiat un proiect intitulat „In memoriam Biserica subterană”.
De-a lungul timpului am discutat cu multe persoane care au materiale de mare valoare pentru memoria Bisericii persecutate din România: documente (de anchetă, percheziție, confiscări), fotografii, casete audio, video, benzi de magnetofon, cărți și caiete cu cântări scrise de mână, diverse obiecte cu care se împodobeau casele credincioșilor, acte originale, instrumente la care au scris sau au cântat compozitori creștini, scrisori și corespondență între cei persecutați etc. Read more…
Ca istoric nu pot decât să subscriu acestui demers atât de necesar pentru înțelegerea istoriei comunităților evanghelice din România.
Partajează asta:
Vorbe care contează: ,,Dictaturile totalitare au urmărit cu diabolică obstinație distrugerea persoanei morale”
Dictaturile totalitare au urmărit cu diabolica obstinație distrugerea persoanei morale și plăsmuirea, cu orice preț, a “Omului Nou”. S-au născocit astfel adevărate laboratoare ale torturii (fizice si psihologice) menite sa transforme deținuții (…) în instrumente obediente, decerebrare, ale unui sistem presupus a fi etern.
Partajează asta:
Iosif Ton la Biserica Baptistă Mihai Bravu – foto 1977. Info update
Am publicat în cadrul acestui post Iosif Țon la Biserica Baptistă Mihai Bravu – foto 1977 o fotografie cu Iosif Țon la Biserica Baptistă Sfânta Treime aflată la momentul respectiv pe strada Mihai Bravu. Între timp prietenul meu Emy Răduț a recunoscut și alți lideri evanghelici aflați în preajma lui Iosif Țon.
Bogdan Emanuel Radut:
În spate este fratele Aurel Popescu, Simion Cure
Bogdan Emanuel Radut:
dar nu stiu cine e in dreapta amvonului, cum ar veni mana stângă a fratelui Iosif
Bogdan Emanuel Radut:
m-am gandit la fratele Taloș
Bogdan Emanuel Radut:
si asa este…Aurel Popescu, Simion Cure si Vasile Talos de la stanga la dreapta
Dorin Sirbu mi-a scris următoarele: Cel cu parul alb este bunicul meu, Diaconul Bisericii, Ștefan Drambarean.
Mai recunoște-ți alte personaje din această fotografie?
Partajează asta:
Lacrimile de durere- cântec al Bisericii subterane în perioada comunistă
Lacrimile de durere era un cîntec creştin pe care îl cântam cu lacrimi de emoţie în perioada persecuţiei comuniste. Cântecul era, în egală măsură, expresia durerii şi a speranţei în eliberarea de opresiunea sufocantă sub care ne ţinea regimul comunist. Ca şi în cazul mai tuturor imnurilor pe care le cântam în perioada aceea, nu ştiu cine este autorul muzicii şi al textului. Redau mai jos textul original al cântecului (veţi înţelege imediat de ce trebuie să fac asta). Din pacate, n-am reuşit încă să găsesc o înregistrare muzicală a acestei versiuni. Poate mă ajută cineva în acest sens.
Lacrimile de durere când se vor sfârşi?
O, poporul meu, liber când vei fi?
Lanţul greu sfăr’mându-l,
Ca un şoim să zbor aş vrea,
Să zbor spre ţara mea.
/:Inima zboară spre ceruri:/Gândul se-avântă departe…
Acolo-i ţara mea!
Oare-atâtea chinuri grele când se vor sfârşi?Oare pentru noi dreptatea va-nflori?
Lanţul greu sfăr’mându-l,
Ca un şoim să zbor aş vrea,
Să zbor spre ţara mea.
Sursa Dănuț Mănăstireanu
Partajează asta:
Despre cazul Iosif Țon ,,Fraților sunt profund zguduit de această întâmplare”
Așa cum am promis în postul despre Iosif Țon la Biserica Baptistă Mihai Bravu – foto 1977 revin cu alte materiale despre cazul Iosif Țon (1977-1981). În cazul de față este vorba de poziția exprimată de către Pavel Bărbătei secretar general al Cultului Baptist în anii 70 în cadrul unei ședințe cu orientare cu pastorii baptiști ce a avut loc în luna octombrie 1977. Problema la momentul respectiv consta în faptul că pastorului Iosif Țon i-a fost retras dreptul de a predica datorită acțiunilor de protest față de restrângerea libertății religioase printre care se înscrie și publicarea în Anglia a lucrării Manifestului Creștin, (Locul creștinului în socialism). Interesant este și faptul că la momentul respectiv Iosif Țon era susținut de comitetul Bisericii Baptiste din Oradea. Iosif Țon era pastor în Oradea începând cu anul 1975 când i-a luat locul lui Liviu Olah.
”Inspectorul teritorial al județului Hunedoara relatează că la conferința de orientare a pastorilor baptiști din comunitatea Brașov, ținută la Deva în ziua d 19 aprilie a. c., în cadrul unei discuții restrânse cu 22 pastori informând despre situația lui Țon Iosif, căruia i s-a retras autorizația de pastor, Pavel Barbătei a spus: „fraților sunt profund zguduit de această întâmplare. Eu care l-am acceptat pe Țon și l-am susținut în anumite acțiuni pe care le-am apreciat atunci ca juste, nu pot crede că el se face vinovat de faptele care i se aduc drept acuzație.”
Sursa: DEPARTAMENTUL CULTELOR Direcția de Supraveghere și Control, Notă privind unele afirmații ale secretarului general al cultului baptist Pavel Bărbătei, despre fostul pastor Țon Iosif• (1977)
Voi reveni și cu alte detalii despre Iosif Țon în anii 70-80
Istorie Evanghelica 