Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”
Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos
Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]
[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.
Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm
Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”. Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”
Pastorul Otniel Bunaciu va prelua funcția de președinte al Federației Baptiste Europene

În perioada 25-28 septembrie la Bratislava, Slovacia, va avea loc Consiliului Federației Baptiste Europene (EBF), prilej cu care, pastorul Otniel Bunaciu, președintele Uniunii Baptiste din România (UBR), va prelua pentru următorii doi ani funcția de președinte al Federației. Evenimentul este găzduit de Uniunea Baptista din Slovacia, una din cele mai mici uniuni baptiste din Europa având doar 24 de biserici și 1931 de membrii. Președintele Uniunii Baptiste din Slovacia este pastorul Jan Szollos, iar secretar general este pastorul Tomash Valchar. Uniunea Baptista din Romania va fi reprezentata la acest eveniment de pastorii: Otniel Bunaciu, Ionel Tutac, Ilie Tinco si Joszef Kovacs.
Pastorul Otniel Bunaciu, în prezent vicepreședinte al EBF (2011-2013), este al doilea român care preia această funcție după pastorul Vasile Talpoș care a fost vicepreședinte al Federației Baptiste Europene în perioada 1985-1987, președinte 1987-1989 și past president 1989-1991. Remarcăm câteva similitudini între mandatele celor doi pastori români.
Astfel:
- ambii erau la momentul preluării funcției (ne referim la cazul de acum ca un fapt împlinit) profesori universitari care slujeau în cadrul Seminarului Teologic / Institutului Teologic Baptist din București și aveau doctoratul obținut în cadrul unor universități recunoscute (Vasile Talpoș în America, iar Otniel Bunaciu la Institutul Teologic Protestant din Cluj).
- Ambii au studiat în străinătate în perioada comunistă (Vasile Talpoș în America pentru doctorat, Otniel Bunaciu în Anglia pentru master la Regent’s Park College)
- ambii erau în funcții de conducere în cadrul Uniunii Baptiste din România. Pastorul Vasile Talpoș era vicepreședinte (1984-1988), iar pastorul Otniel Bunaciu este președinte al Uniunii Baptiste
- ambii erau pastori în București
Federația Baptistă Europeană a fost fondată în anul 1949 pentru a uni baptiști europeni aflați într-o Europă devastată de cel de-al doilea război mondial. În timpul Războiului Rece, EBF a menținut contactul cu credincioșii din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința lor. Mărturie în acest sens stau și vizitele unor reprezentanți ai Federației în România comunistă și discuțiile pe care aceștia le-au avut cu conducerea UBR sau cu autoritățile de la Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor și probabil și la alte nivele, dar fiindcă nu am cercetat relațiile externe în perioada amintită nu pot da detalii asupra contactelor pe care aceștia le-au avut la București sau în străinătate.
Cu prilejul unui mesaj adresat Bisericii Baptiste Filadelfia din București în data de 15 septembrie 2013 în cadrul căruia se referea la modul în care lucrează Dumnezeu în lumea noastră, pastorul Otniel Bunaciu menționa că Federația Baptistă Europeană se întinde din Irlanda până la Vladivostok, dar are membrii și în Orientul Mijlociu. Din datele oficiale care se regăsesc pe site-ul instituției rezultă că Federația Baptistă Europeană este compusă din aproximativ 770,000 baptiști care fac parte din 52 de Uniuni și Convenții și 7 biserici afiliate (7 affiliated churches and networks). EBF se întinde din Portugalia pană în îndepărtata Rusie, fiind incluși în această familie baptiștii din Eurasia, Orientul Mijlociu și Îndepărtat.
Consiliul Federației Baptiste Europene (The EBF Council) se întâlnește anul în luna septembrie și este organismul decizional suprem al EBF. Consiliul este format din reprezentanții Uniunilor Baptiste componente ale Federației Baptiste, reprezentanții IBTS (International Baptist Theological Seminary), membri laici și anumite organizații de misiune partenere. Acesta numără de obicei între 120-150 de delegați și întâlnirile sale sunt, de asemenea, un timp de închinare, inspirație, de cunoaștere informală (?) (informal sharing) și reînnoirea prieteniei între membri.
Surse:
http://www.baptist-tm.ro/consiliul-federatiei-europene-baptiste-2/#more-6159
Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserică în perioada comunistă?
O întrebare foarte bună care aduce în atenția celor interesați de trecutul Bisericii sub comunism cele două aspecte: compromis și rezistență. Profesorul Gheorghe Modoran menționează scurt și concis faptul că istoria trebuie luată și asumată așa cum este, așa cum s-a întâmplat, cu bune și mai puțin bune, cu lumini și umbre. Cu fapte de vitejie, de eroism, dar și cu căderi și colaboraționism atât din partea pastorilor, chiar și a celor care s-au aflat într-o opoziție mai mult sau mai puțin deschisă față de regimul comunist, dar și a laicilor, a credincioșilor Bisericii. Am folosit termenul Biserică tocmai pentru a evidenția că evenimentele sunt identice pentru toate bisericile creștine din România pe parcursul perioadei comuniste, bineînțeles ținând cont de particularitățile fiecăreia dintre acestea.
Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserica Adventistă în perioada comunistă? Unii dintre noi ne-am dori să descoperim doar partea frumoasă, înălțătoare a istoriei. Am dori să fim mândri de istoria noastră, să simțim fiorul și emoțiile sufletului în fața marilor biruințe ale eroilor noștri. Dar ce lecții am putea învăța doar dintr-o viziune triumfalistă a bisericii? Că nu există înfrângeri și căderi, că nu au loc dezamăgiri și eșecuri de-a lungul confruntărilor de pe frontul marilor bătălii ale istoriei?
Alții ar dori o istorie cât mai aproape de realitate, pentru că doar Dumnezeu cunoaște istoria pe deplin reală și adevărată și aceasta este consemnată doar în arhivele cerului. Este o istorie cu lumini și umbre, cu eșecuri și biruințe, cu adâncimi și culmi, cu eroi și înfrânți.
Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1

O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor
PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan
Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori

Gheorghe Modoran
Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.
Simpozion omagial – Traian Dorz 100 ani, Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013

Personalitățile al căror impact cultural și comunitar au influenţat numeroase vieţi merită întotdeauna celebrate. Alături de istorici, teologi, critici literari, regizori și numeroși colaboratori apropiați ai lui Traian Dorz, acest simpozion își propune evocarea empatică a unei figuri creatoare, a cărei jertfă existenţială face cât o operă. Evenimentul va cuprinde două sesiuni de comunicări, o masă rotundă cu titlul Traian Dorz – între biografie și mitologie, lansarea antologiei de autor Emaus, proiecția filmului documentar Traian Dorz – un poet creștin (regia: Lucia Hossu Longin).
Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente
Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)
Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).
Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.
„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.
Program conferință
Descarcă document (PDF)
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
Rezumat (PDF)
În regimul comunist și rugăciunea trebuia autorizată
În cadrul unei anexe la Scrisoarea celor 6 din 1977 stau scrise următoarele cuvinte:
„Zanciu Doroftei, zidar, amendă 1.000 lei, pentru vina:
„A fost găsit în rugăciune fără autorizaţie”.
Prin urmare, în timpul regimului comunist aveai nevoie de autorizație și să te rogi nu numai să predici, să deschizi o casă de rugăciune ș.a.m.d.












