Arhive categorie: Istoria Bisericii

Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”


Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos

Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]

[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.

Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a  http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm

Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”.  Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”

Pastorul Otniel Bunaciu va prelua funcția de președinte al Federației Baptiste Europene


În perioada 25-28 septembrie la Bratislava, Slovacia, va avea loc Consiliului Federației Baptiste Europene (EBF), prilej cu care, pastorul Otniel Bunaciu, președintele Uniunii Baptiste din România (UBR), va prelua pentru următorii doi ani funcția de președinte al Federației. Evenimentul este găzduit de Uniunea Baptista din Slovacia, una din cele mai mici uniuni baptiste din Europa având doar 24 de biserici și 1931 de membrii. Președintele Uniunii Baptiste din Slovacia este pastorul Jan Szollos, iar secretar general este pastorul Tomash Valchar. Uniunea Baptista din Romania va fi reprezentata la acest eveniment de pastorii: Otniel Bunaciu, Ionel Tutac, Ilie Tinco si Joszef Kovacs.

Pastorul Otniel Bunaciu, în prezent vicepreședinte al EBF (2011-2013), este al doilea român care preia această funcție după pastorul Vasile Talpoș care a fost vicepreședinte al Federației Baptiste Europene în perioada 1985-1987, președinte 1987-1989 și past president 1989-1991. Remarcăm câteva similitudini între mandatele celor doi pastori români.

Astfel:

  • ambii erau la momentul preluării funcției (ne referim la cazul de acum ca un fapt împlinit) profesori universitari care slujeau în cadrul Seminarului Teologic / Institutului Teologic Baptist din București și aveau doctoratul obținut în cadrul unor universități recunoscute (Vasile Talpoș în America, iar Otniel Bunaciu la Institutul Teologic Protestant din Cluj).
  • Ambii au studiat în străinătate în perioada comunistă (Vasile Talpoș în America pentru doctorat, Otniel Bunaciu în Anglia pentru master la Regent’s Park College)
  • ambii erau în funcții de conducere în cadrul Uniunii Baptiste din România. Pastorul Vasile Talpoș era vicepreședinte (1984-1988), iar pastorul Otniel Bunaciu este președinte al Uniunii Baptiste
  • ambii erau pastori în București

Federația Baptistă Europeană  a fost fondată în  anul 1949 pentru a uni baptiști europeni aflați într-o Europă devastată de cel de-al doilea război mondial. În timpul Războiului Rece, EBF a menținut contactul cu credincioșii din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința lor. Mărturie în acest sens stau și vizitele unor reprezentanți ai Federației în România comunistă și discuțiile pe care aceștia le-au avut cu conducerea UBR sau cu autoritățile de la Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor și probabil și la alte nivele, dar fiindcă nu am cercetat relațiile externe în perioada amintită nu pot da detalii asupra contactelor pe care aceștia le-au avut la București sau în străinătate.

Cu prilejul unui mesaj adresat Bisericii Baptiste Filadelfia din București în data de 15 septembrie 2013 în cadrul căruia se referea la modul în care lucrează Dumnezeu în lumea noastră, pastorul Otniel Bunaciu menționa că Federația Baptistă Europeană se întinde din Irlanda până la Vladivostok, dar are membrii și în Orientul Mijlociu. Din datele oficiale care se regăsesc pe site-ul instituției rezultă că Federația Baptistă Europeană este compusă din aproximativ 770,000 baptiști care fac parte din 52 de Uniuni și Convenții și 7 biserici afiliate (7 affiliated churches and networks). EBF se întinde din Portugalia pană în îndepărtata Rusie, fiind incluși în această familie baptiștii din Eurasia, Orientul Mijlociu și Îndepărtat.

Consiliul Federației Baptiste Europene (The EBF Council) se întâlnește anul în luna septembrie și este organismul decizional suprem al EBF. Consiliul este format din reprezentanții Uniunilor Baptiste componente ale Federației Baptiste, reprezentanții IBTS (International Baptist Theological Seminary), membri laici și anumite organizații de misiune partenere. Acesta numără de obicei între 120-150 de delegați și întâlnirile sale sunt, de asemenea, un timp de închinare, inspirație, de cunoaștere informală (?) (informal sharing) și reînnoirea prieteniei între membri.

Surse:

http://www.baptist-tm.ro/consiliul-federatiei-europene-baptiste-2/#more-6159

http://ebf.org/council

http://ebf.org/about-ebf

MARIUS SILVEȘAN, BISERICILE CREȘTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA ÎNTRE PERSECUȚIE, ACOMODARE ȘI REZISTENȚĂ (1948-1965), p. 245.

OTNIEL BUNACIU, CUM LUCREAZĂ DUMNEZEU ÎN LUMEA NOASTRĂ?

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserică în perioada comunistă?


O întrebare foarte bună care aduce în atenția celor interesați de trecutul Bisericii sub comunism cele două aspecte: compromis și rezistență. Profesorul Gheorghe Modoran menționează scurt și concis faptul că istoria trebuie luată și asumată așa cum este, așa cum s-a întâmplat, cu bune și mai puțin bune, cu lumini și umbre. Cu fapte de vitejie, de eroism, dar și cu căderi și colaboraționism atât din partea pastorilor, chiar și a celor care s-au aflat într-o opoziție mai mult sau mai puțin deschisă față de regimul comunist, dar și a laicilor, a credincioșilor Bisericii. Am folosit termenul Biserică tocmai pentru a evidenția că evenimentele sunt identice pentru toate bisericile creștine din România pe parcursul perioadei comuniste, bineînțeles ținând cont de particularitățile fiecăreia dintre acestea.

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserica Adventistă în perioada comunistă? Unii dintre noi ne-am dori să descoperim doar partea frumoasă, înălțătoare a istoriei. Am dori să fim mândri de istoria noastră, să simțim fiorul și emoțiile sufletului în fața marilor biruințe ale eroilor noștri. Dar ce lecții am putea învăța doar dintr-o viziune triumfalistă a bisericii? Că nu există înfrângeri și căderi, că nu au loc dezamăgiri și eșecuri de-a lungul confruntărilor de pe frontul marilor bătălii ale istoriei?

Alții ar dori o istorie cât mai aproape de realitate, pentru că doar Dumnezeu cunoaște istoria pe deplin reală și adevărată și aceasta este consemnată doar în arhivele cerului. Este o istorie cu lumini și umbre, cu eșecuri și biruințe, cu adâncimi și culmi, cu eroi și înfrânți.

https://www.facebook.com/pustiul.rosu

Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1


Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu

Cartea conține trei părți. Prima parte tratează despre măsurile restrictive și represive ale regimului comunist împotriva bisericilor, a pastorilor, a manifestărilor religioase etc., precum și răspunsul membrilor, al pastorilor și al conducerii față de aceste măsuri.
Partea a doua tratează principalele evenimente din Biserică și relația cu autoritățile comuniste în perioada lui Dumitru Florea, Ștefan Năilescu și Pavel Crișan.
Partea a treia prezintă relația unor conducători, a unor pastori și a unor membri laici cu Securitatea (cap. Pastorii și Securitatea), precum și aspecte luminoase ale rezistenței adventiste în fața tăvălugului Securității. Prefața cărții și Cuvânt înainte sunt semnate de Florin Lăiu și Aron Moldovan.
Pe pagina de facebook a cărții apare următorul cuprins
PARTEA I
O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor

PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan

Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori

„Biserica prin pustiul roșu” este o contribuție științifică în vederea unei istorii sincere a adventismului românesc. Subiectul cărții aduce în prim plan două poziții etice opuse, adesea prezente împreună în aceeași persoană: rezistența cu sacrificiu și compromisul sau trădarea. Cititorul va avea surprize în ambele sensuri. – Florin Lăiu
Gheorghe Modoran

Gheorghe Modoran

Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.

Am aflat de apariția acestei cărți prin intermediul comentariului lui Cristi de pe blogul lui Emanuel Conțac

Simpozion omagial – Traian Dorz 100 ani, Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013


Afiș simpozion Traian Dorz-  Cluj-Napoca 2013

Personalitățile al căror impact cultural și comunitar au influenţat numeroase vieţi merită întotdeauna celebrate. Alături de istorici, teologi, critici literari, regizori și numeroși colaboratori apropiați ai lui Traian Dorz, acest simpozion își propune evocarea empatică a unei figuri creatoare, a cărei jertfă existenţială face cât o operă. Evenimentul va cuprinde două sesiuni de comunicări, o masă rotundă cu titlul Traian Dorz – între biografie și mitologie, lansarea antologiei de autor Emaus, proiecția filmului documentar Traian Dorz – un poet creștin (regia: Lucia Hossu Longin).

TRAIAN DORZ s-a născut la 25 decembrie 1914, într-un cătun din județul Bihor. Debutează cu versuri la frageda vârstă de 18 ani. Vreme de patru decenii a fost liderul ”Oastei Domnului”, o mişcare religioasă de trăire evanghelică în Biserica Ortodoxă,
înființată în 1923 de preotul Iosif Trifa. Beneficiind de o educație medie, împlinită de o existență teribilă, traversând cele două totalitarisme ale secolului XX, Traian Dorz ilustrează prin scrierile sale condiţia liderului religios, devenit deopotrivă artist, într-un sistem politic ostil libertății de expresie. Prețuit în cercul strâmt al unei comunități spirituale prigonite și recunoscut drept o personalitate ecumenică, acest om simplu, însă oarecum vizionar, şi-a transformat identitatea traumatizată într-o formă de libertate spirituală. Traian Dorz a murit la 20 iunie 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea unei lumi și nașterea alteia. La funeraliile sale au participat peste 5000 de oameni.
Organizatori: Editura ”Traian Dorz” & Forumul Civic Creștin
Participarea la eveniment este gratuită, dar necesită programare!
Contact: ionatanille@gmail.com; tel. 0745784921

 

Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente


Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Cuvant inainte de Alexandru Florian
Volum aparut in coeditare cu editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”
 In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)

Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).

http://www.agentiadecarte.ro/2013/06/%E2%80%9Cpolitica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-documente%E2%80%9D/

Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.

Afiș Conferință Arhivele Comunismului 2013„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul  la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.

Program conferință                                                              
pdf Descarcă document (PDF)

Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
pdf Rezumat (PDF)

În regimul comunist și rugăciunea trebuia autorizată


În cadrul unei anexe la Scrisoarea celor 6 din 1977 stau scrise următoarele cuvinte:

„Zanciu Doroftei, zidar, amendă 1.000 lei, pentru vina:

„A fost găsit în rugăciune fără autorizaţie”.

Prin urmare, în timpul regimului comunist aveai nevoie de autorizație și să te rogi nu numai să predici, să deschizi o casă de rugăciune ș.a.m.d.

Paul (Pavel) Bărbătei este ales Secretar General al Cultului Baptist în 1977 ca urmare a presiunilor internaționale


Căutând informații despre momentul Helsinki 1975 am regăsit o scurtă prezentare a modului în care avocatul și pastorul Paul (Pavel) Bărbătei a fost ales Secretar General al Cultului Baptist la Congresul desfășurat în februarie 1977 la București.

Bărbătei Paul (Pavel) - istorieevanghelica.ro

 „În 1977, a fost ales Secretar General al Uniunii Baptiste, Pavel Bărbătei, personalitate care susținuse cererile diverșilor disidenți religioși care reclamaseră libertatea religioasă în adevăratul sens al cuvântului. Alegerea sa a fost aprobată de ministrul cultelor*, sub presiunea internațională a ecourilor stârnite de denunțarea persecutării cultelor și a absenței libertății religioase din România. Totuși, așteptata liberalizare a cultului baptist ,generată de numirea lui Bărbătei nu s-a produs.”

Patricia Gonzalez Aldea, Helsinki 1975. Începutul sfârșitului: Degradarea regimului din România și singularitatea lui în Blocul de Est: (1975-1990), trad. Alexandra Reocov, Curtea Veche Publishing, București, 2008, p. 207.

*Menționăm faptul că Ministerul Cultelor a fost transformat în anul 1957 în Departamentul Cultelor, instituție care avea la conducerea sa un președinte și nu un ministru. Conducătorii Departamentului Cultelor, instituție înființată prin reorganizarea Ministerului Cultelor, nu mai țin de Guvern și nu se mai regăsesc printre miniștri.

Alte informații despre activitatea lui Pavel Bărbătei anterioară numirii sale în funcția de Secretar General al Cultului Creștin Baptist au fost publicate în cadrul articolelor de mai jos

AVOCATUL PAUL (PAVEL) BĂRBĂTEI CONTESTĂ LA TRIBUNALUL ALBA IULIA AMENDAREA UNUI GRUP DE CREDINCIOȘI BAPTIȘTI (1972)

AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL

Avocatul Paul (Pavel) Bărbătei contestă la Tribunalul Alba Iulia amendarea unui grup de credincioși baptiști (1972)


Bărbătei Pavel - istorieevanghelica.ro

Despre implicarea lui Paul (Pavel) Bărbătei în apărarea credincioșilor evanghelici am mai scris în cadrul articolului AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL.

Prezint acum un alt exemplu de implicare a lui în această bătălie pentru drepturile credincioșilor evanghelici bazat pe documentarea realizată de cei care au pregătit documentul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, document cunoscut sub numele de Scrisoarea celor 6 (Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman, Dr. Silviu Cioată, Radu Dumitrescu) citită la Radio Europa Liberă în seara zilei de 2 aprilie 1977. Despre dilemele pe care le aveam la începutul documentării asupra momentului 1977 puteți citi în articolul SCRISOARE DESCHISĂ A REPREZENTANȚILOR CULTELOR NEOPROTESTANTE DIN ROMÂNIA (1977) – UPDATE. Între timp lucrurile sau mai limpezit, dar au apărut altele mult mai importante. Despre Scrisoarea celor 6 voi scrie mai multe într-un articol separat.

Prezint mai jos un paragraf din Scrisoarea celor 6 care face referire la practica amendării credincioșilor evanghelici de către autoritățile comuniste.

„În anul 1972 în satul Măgherat, Jud. Alba, un grup de credincioși baptiști au fost amendați cu sume între 2-4 mii lei pentru că s-au adunat în casa unuia dintre ei pentru o oră de rugăciune. Cei amendați au contestat aceasta la Tribunalul din Alba Iulia. Avocatul lor, Paul Bărbătei – ales recent Secretar General al Cultului Baptist[1] – a explicat Tribunalului cu documente convingătoare că cei amendați sunt membri ai unui cult recunoscut de legile statului, și că a-i încadra în Decretul 153, art. 1, lit. d, ar însemna – prin implicație – că Tribunalul din Alba Iulia declară cultul baptist drept „o grupare de persoane care, prin comportarea lor exprimă o concepție de viață parazitară sau anarhică.” Judecătorul a înțeles implicația şi a amânat aplicarea sentinței cu două săptămâni, iar ulterior a refuzat să mai judece cazul. Însuși președintele Tribunalului a condus atunci următoarea ședință și el a decis că grupul acesta de baptiști trebuie încadrat în Decretul 153*


[1] Paul (+0

Pavel) Bărbătei avocat și pastor. Președinte al Comunității Baptiste Cluj (1950-?), a fost ales Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă România la congresul cultului baptist desfășurat la București în luna februarie 1977 și a deținut această funcție până la următorul congres care a avut loc la București în anul 1984, fiind înlocuit de către Vasile Talpoș (1984-1988).

* Este vorba de DECRETUL Nr. 153 din 24 martie 1970  pentru stabilirea şi sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea şi liniștea publică