Condițiile și limitările istoricului

Ca istoric nu te poți ocupa de tote!
Eu (L.B.) încă aș putea să afirm că m-am ocupat de destule, dar nu poți să acoperi tot și să te intereseze toate în același timp și în aceiași măsură.
Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia, Editura Humanitas, București, 2012, p. 67
Am citit cartea cu ceva timp în urmă și mi-am făcut unele însemnări printre care și la pasajul de mai sus pe care l-am pus ca și maxima zilei în data de 23 noiembrie. Cei care nu au citit încă cartea sper ca prin intermediul acestui articol să fie motivați în această direcție.
În opinia mea ceea ce spune istoricul Lucian Boia este relevant pentru condiția unui om de cultură, cercetător, istoric fiindcă arată că suntem limitați. Chiar și cineva cu o capacitate și putere de munca precum a profesorului Lucian Boia, trebuie să recunoască că nu le poate acoperii pe toate. În dreptul meu observ că am câteva interese majore și că nu pot să le acopăr așa cum aș fi dorit, evident și datorită faptului că sunt din domenii diferite. Printre interesele mele actuale menționez: istoria, cu precădere regimul comunist din România, istoria comunităților religioase evanghelice și a relației lor cu statul (îndeosebi a bisericii baptiste); teologia; literatura.
Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României
În cadrul Conferinței internaționale CREDINȚA ÎN EPOCA SECULARIZĂRII voi prezenta comunicarea „Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României”

Prin intermediul acestei comunicări voi face scurte referiri la sensul termenului secularizare și modul în care înțeleg să-l utilizez în cadrul comunicării mele, iar apoi mă voi referi la cazul României în perioada comunistă. Specific, după cum reiese și din rezumat, voi avea în vedere aspecte care țin de cadrul legislativ și modul în care acesta a fost un factor al secularizării.
Credința în Dumnezeu a fost și este un element important prin care un creștin primește sprijin și încurajare în vremuri de restriște, iar regimul comunist a urmărit distrugerea acestui pilon al societății. Pornind de la această realitate, în cadrul acestei comunicări ne vom referi specific la măsuri legislative luate de către regimul comunist din România (1948-1989), prin intermediul cărora rolul credinței în spațiul public a fost minimalizat. Pentru prezentareaacestora vom face referire la o legislație generală și la o legislație particulară. În cadrul acestei comunicări prin termenul de legislație generală înțelegem acea legislație care nu a avut o aplicabilitate specifică mediului religios, iar prin legislație particulară facem referire la una cu o aplicativitate specifică acestui mediu. Concret, în prima categorie ne vom referi la cele trei constituții ale regimului comunist din România (1948, 1952, 1965), legea educației,Codul Penal, pentru ca atunci când tratăm legislația din a doua categorie să avem în vedere Legea pentru regimul general al cultelor religioase, statutele cultelor religioase redactate de către acestea sub supravegherea și „îndrumarea”statului, legea de organizare și funcționare a Ministerului Cultelor, Decretul de organizare și funcționare al Departamentului Cultelor, dar și alte decizii nepublicate în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial. Ne referim aici la reglementarea serviciilor religioase din anul 1952, decizie care viza reducerea serviciului religios la cultele evanghelice sau neoprotestante (adventist, baptist, creștin după Evanghelie, penticostal), dar și la decizia privind arondarea bisericilor care impunea reguli stricte privind posibilitatea ca o biserică să mai poată funcționa. Spre deosebire de decizia privind reglementarea serviciilor religioase, decizia de arondare a afectat și alte biserici în afara celor evanghelice cunoscuteși sub denumirea de neoprotestante.Măsurile luate de stat în direcția secularizării nu au rămas fără efecte asupra credinței religioase, aceasta deși Biserica a acționat în vederea minimalizării acestora.
Conferința internațională Credința în epoca secularizării

După cum am anunțat AICI, în perioada 22-23 noiembrie 2013 se desfășoară la București Conferința internațională Credința în epoca secularizării.
În cadrul acestei conferințe voi prezenta comunicarea: „Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României” Rezumatul comunicării este disponibil în partea de jos a acestui articol împreună cu programul complet al conferinței.
Reiau acum informațiile despre conferință așa cum au fost ele transmise în momentul lansării apelului la contribuții.
În perioada 22-23 noiembrie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy organizează conferința „Credința într-o epocă a secularizării“.
22-23 noiembrie 2013
Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București
Tematică
Secularizarea este un fenomen spiritual, cultural și socio-politic complex, care se răspândește neîncetat în unele părți ale lumii prin intermediul mass-media și al globalizării. El implică un stil de viață și o mentalitate specifice acestuia, practic fără nicio referire la Transcendență. Pentru unii, secularizarea este sinonimă cu „moartea lui Dumnezeu“ prevestită de Nietzsche și alți gânditori contemporani. Pentru alții, secularismul este exilul credinței, o libertate radicalizată, în care adevărul devine relativ, iar bunăstarea materială este elogiată, în timp ce calitatea interacțiunii umane este neglijată, iar valorile umane fundamentale se degradează. Într-un context secularizat, Dumnezeu nu mai este menționat în discursul public al fostelor comunități creștine. Valorile moștenite din tradiția Bisericii nu mai sunt importante. Mulți creștini caută și improvizează noi modalități de a trăi, iar credința autentică nu mai este la îndemână. Unii se tem, alții chiar renunță la speranță. Totuși, unii privesc secularizarea ca provocare providențială ce trebuie gestionată cu optimism și curaj, căutând noi căi de actualizare a valorilor credinței și ale Scripturii.
Conferința de față își propune să examineze izvoarele secularizării: ideologiile politice ale ultimelor două secole, globalizarea, autosecularizarea Bisericii în urma Conciliului Vatican II, teologia eliberării, filosofia resentimentului etc.
De asemenea, se dorește explorarea unor direcții noi de conceptualizare a credinței, precum și de trăire a acesteia într-un context secularizat, astfel încât credința să poată înceta să se dilueze și mai mult, fiind, dimpotrivă, experimentată în mod autentic și integral.
Se primesc propuneri din partea cercetătorilor ce activează în domeniile de mai jos (care vor fi publicate într-un volum):
— metafizică și fenomenologia religiilor;
— teologie fundamentală și teologie antropologică;
— filosofia culturii și dialog intercultural;
— sociologie și istoria religiilor;
— teologie politică și dialog stat-Biserică;
— rolul și poziția credinței în regimurile politice recente.
Program conferință
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României
Rezumat (PDF)
Biserica Creștină după Evanghelie Izbânda din București – 100 de ani

Sursa foto: izbanda.ro
Luna noiembrie este dedicată de către Biserica Creștină după Evanghelie Izbânda din București serbării a 100 de ani de la înființare 1913-2013.

Sursa foto: http://www.panoramio.com/photo/22648755
Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
Duminică, 17 noiembrie 2013, într-o seară cu aspect tomnatic am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării, Editura Cetatea Deva, 2013, 238 p.
La acest eveniment au participat: pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, istoricul Marius Silveșan, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, alături de credincioșii adunării și coriștii care au înălțat imnuri de slavă la adresa lui Dumnezeu.

Credit foto: Biserica Baptistă Mangalia
Pastorul Constantin Mitu, autorul cărții, a prezentat modul în care s-a ajuns de la idee la proiect, care sunt problemele abordate în această lucrare, precum și necesitatea elaborării acesteia.
Invitații au făcut remarci referitoare la activitatea misionară și culturală în Dobrogea, la istoria acestei zone și la rolul etnicilor baptiști germani în lucrarea misionară din această zonă și implicit la formarea în anul 1891 a Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
În cadrul alocuțiunii mele m-am referit la importanța unor astfel de lucrări pentru cunoașterea istoriei bisericilor baptiste de pe teritoriul României din perioada secolelor XIX-XX și a persecuțiilor credincioșilor baptiști. De asemenea, am remarcat rolul avut de comunitatea baptistă germană în activitatea misionară, educativă și socială din Dobrogea, cu o referire aparte la Mangalia.

Foto Alin Cristea
Cu prilejul acestui eveniment, Martin Dermann din Germania, fiul pastorului care a construit clădirea bisericii din Mangalia, a trimis un mesaj de susținere și apreciere pentru acest demers editorial. Din Canada, Sonya Smith a trimis de asemenea un mesaj de apreciere deoarece părintii dânsei au fost membrii în biserica germană din Mangalia.
Este de apreciat și în acest caz, ca și în cazul altor biserici baptiste care și-au scris recent istoria, faptul că inițiativa a aparținut unor persoane din bisericile respective care s-au ocupat de partea de documentare, scriere și editare a monografiilor respective. Importanța acestor monografii constă și în faptul ca ele se pot constitui în surse documentare pentru cei interesați în elaborarea unor lucrări științifice privitoare la istoria baptiștilor. Ca și istoric atrag atenția că pentru elaborarea unei lucrări științifice este imperios necesar apelul la documente și confruntarea unor surse diverse.
Pe lângă informațiile personale în realizarea acestui material s-au folosit și datele oferite de următoarele articole:
Eveniment Cultural Religios la Biserica Baptista Mangalia (Biserica Baptistă Mangalia)
Lansare de carte la Mangalia (Revista Artă și Credință)
Lansare de carte la Mangalia (Eveniment Creștin)
Celor interesați de istoria baptiștilor din România le recomand
Alexa Popovici, Istoria anabaptiștilor
Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România
Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965
Lansarea volumului Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente, Viorel Achim (editor)

Stimate doamne, stimaţi domni, dragi colegi,
Cu deosebită consideraţie
Viorel Achim
11 noiembrie 1918-11 noiembrie 2013: 95 de la încheierea primului război mondial
Astăzi, 11 noiembrie 2013, se împlinesc 95 de ani de la semnarea armistițiului cu Germania care a pus capăt primului război mondial (1914-1918). Pentru cei interesați de acest subiect redau mai jos un fragment dintr-un articol preluat de pe site-ul Revistei Historia.

Primul Război Mondial, declanșat la 28 iulie 1914, urma sa se încheie la 11 noiembrie 1918, după aproape 53 de luni de lupte tragice. Era ultimul dintre cele patru armistiții încheiate în același an: la Salonic – cu Bulgaria la 29 septembrie, la Mudros – cu Turcia la 30 septembrie, și la Padova – cu Austria la 3 noiembrie. Din punct de vedere strategic, el a pus capăt dominației europene și absolutismului monarhic și a doborât patru mari imperii: german, austro-ungar, otoman si rus. Denumit si „matricea otrăvitoare a secolului al XX-lea”, el a fost, din rațiuni care rămân încă misterioase, un fel de sinucidere colectiva a Europei, cu sechele ce au subzistat încă mult timp.
Continuarea articolului pe historia.ro
Retorică și predicare. Forme de transmitere a mesajului divin în societatea contemporană
Cartea Retorică și predicare. Interferențe și diferențe, apărută la Editura Universitară, București, 2013, este o una deschizătoare de noi drumuri, fiind o abordare inedită a acestui subiect în mediul evanghelic românesc. În cadrul acestei lucrări împărțită în două secțiuni, autorul, Constantin Ghioancă, doctor în teologie și cu o specializare în domeniul asistenței sociale, actualmente pastor al Bisericii Adonai din București, abordează două subiecte interesante și actuale, respectiv retorica și predicarea. Predicarea nu este un subiect nou pentru autor, dat fiind faptul că a interacționat cu acest domeniu încă din primii ani de facultate și a publicat, apoi, cartea Predicarea creștină în perioada postmodernă (Editura Universitară, București, 2007). Dorința sa de aprofundare a omileticii și-a găsit împlinirea pe parcursul studiilor la nivel de doctorat, context în care ajunge să interacționeze cu un domeniu complementar și anume, cel al retoricii. Concret, ne referim la lucrările susținute în cadrul programului doctoral, absolvit în anul 2012 sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Vasile Talpoș, cu calificativul Magna cum laude.
Prima parte a lucrării intitulată Studiu introductiv în retorica clasică este una tehnică și, într-o anumită măsură,
poate și abstractă pentru cineva care nu a avut tangență cu retorica sau cu reprezentanții clasici ai acestei discipline. În cadrul primei secțiuni autorul realizează o incursiune în istoria retoricii, prezentând apoi reprezentanții de seamă din perioada clasică, din perioada Evului Mediu, ajungând până în secolul al XX-lea, context în care sunt tratate direcțiile de dezvoltare a acestei discipline, dar și formele diversificate ale ei. Autorul nu se oprește în această parte doar la elementele teoretice, ci caută să realizeze o îngemănare cu partea practică. Acest aspect este evidențiat atunci când sunt abordate elemente legate de pregătirea oratorului în general și a unui pastor în particular, dar mai ales în capitolul cinci unde sunt prezentate modalități de Îmbunătățire a elocinței, prin dezvoltarea respirației profesionale și prin intermediul unei dicții care să țină cont de rostirea corectă a consoanelor și a vocalelor.
Partea a doua a lucrării este una aplicată, autorul urmărind să prezinte punctele de confluență dintre predicarea creștină și retorică, modul în care retorica poate ajuta predicarea, precum și o serie de asemănări și deosebiri între retorică și predicare, puse în evidență chiar de scopurile vizate de cele două discipline. Domeniul retoricii este unul tehnic, pământesc, iar cel al predicii unul duhovnicesc, în care accentul nu se pune atât de mult pe elocință, deși și aceasta își are rolul ei bine definit în transmiterea mesajului divin, cât pe transmiterea mesajului într-un mod cât mai fidel Bibliei. Scopul predicatorului și al mesajului său nu trebuie să fie acela de a gâdila urechile oamenilor, cât de a transmite mesajul, Cuvântul lui Dumnezeu care poate fi comparat cu o sabie cu două tăișuri (Evrei 4:12).
Această secțiune este împărțită în cinci capitole prin intermediul cărora autorul ne prezintă modul în care putem vorbi de o confluență între predicarea creștină și retorică. Astfel, autorul a considerat oportun să prezinte o schiță istorică a confluenței dintre predicarea creștină și retorică, continuând apoi cu Dimensiunea practică a confluenței dintre retorică și predicare, unde sunt abordate două aspecte practice foarte utile celor care doresc să stăpânească arta cuvântului. Ne referim la aspecte practice în pregătirea predicii și în susținerea acesteia. Elementele de retorică pe care autorul le analizează atunci când vorbește despre pregătirea predicii le considerăm absolut necesare unei bune interacționări dintre retorică și predicare, dar mai ales cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Ca și o observație personală și recomandare ar fi aceea ca la republicarea lucrării această parte să fie extinsă, tocmai pentru a veni în sprijinul celor interesați de predicarea creștină. Asemănări și deosebiri între retorică și predicare are scopul de a realiza o „scurtă sintetizare a interferențelor dintre retorică și predicarea creștină.” (p. 144), dar și de a accentua faptul că scopul predicii nu este unul cultural, ci de a transmite mesajul lui Dumnezeu ascultătorilor, chiar dacă acesta nu poate fi pe placul tuturor. Importanța acestui fapt este relevantă și pentru societatea contemporană, una în care adevărul este relativ, oamenii urmărind de cele mai multe ori să se raporteze la propriul adevăr și nu la cel absolut, reprezentat de Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta poate fi și motivul pentru care Dr. Constantin Ghioancă realizează în finalul cărții, O pledoarie pentru predicarea hristocentrică. Este scoasă în evidență importanța predicării hristocentrice precum și persistența orientării hristologice în transmiterea mesajului divin.
Într-adevăr, în această lucrare sunt prezente retorica clasică, omiletica precum și elementele care le aduc în interacțiune, de unde rezultă și importanța acestei cărți în plan teoretic și practic. Teoretic, prin incursiunea și sinteza istorică realizată cu referire la retorică, dar și la modul cum predicatorii Cuvântului lui Dumnezeu au interacționat cu retorica de-a lungul timpului. Practic, prin faptul că autorul se folosește de partea teoretică, tocmai pentru a prezenta modul în care retorica poate fi integrată în predică și folosită cu succes pentru transmiterea mesajului biblic, într-un mod concis și aplicat societății contemporane.
Dr. Marius Silveșan
Istoric
Omul recent și valorile marilor personalități
Recenzie a cărții Istoria se scrie acum de Cătălin Dupu
Trăim într-o perioadă de transformări economice și sociale ce se reflectă în stilul de viață adoptat de cei care o trăiesc. Omul recent trăiește sub presiunea de a se integra în societate, de a fi pe placul familiei, al prietenilor, al anturajului, iar toate aceste aspecte au o consecință asupra stilului de viață, a alegerilor făcute de acesta. Omul zilelor noastre este Omul care vrea totul, își dorește o viață fără griji petrecută în petreceri, alergări dintr-un loc în altul, o viață în care să încerce totul, dar din care Divinitatea să fie exclusă. Astfel se poate rezuma nuvela Omul care a vrut totul ce deschide ultima carte a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, scriitor, actor. Nuvela este o radiografie a societății contemporane, a omului aflat în permanență în căutare de nou, de lucruri care să-i umple un gol în inimă, gol ce nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. Goana după plăceri,
dorința de a avea este firul roșu al acestei nuvele, una care captează de altfel și pe care după ce ai citit-o rămâi mișcat de profunzimea adevărurilor pe care autorul le transmite prin intermediul cuvintelor. Sunt cuvinte care doresc să miște inimi, să conștientizeze direcția pe care ne-o alegem în viață. Înțeleptul Solomon afirmă în cartea Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt.” Această afirmație trebuie înțeleasă în contextul în care omul nu își pune în gând să-L caute pe Dumnezeu, deși acesta se relevă când într-un mod, când în altul, dovedind faptul că banii nu rezolvă toate problemele. Acesta este adevărul! Autorul ne îndemână „să nu dorim senzaționalul și să-L căutăm pe Dumnezeu” pentru că „din prea mult senzațional unii s-ar putea să rămână doar cu o părere din ceea ce trebuie să fie prezența lui DUMNEZEU.” De aceea, fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem valoarea și să o apreciem ca venind din partea lui Dumnezeu, însă nu trebuie să dăm uitării nici calitățile celor din jurul nostru pentru că „a recunoaște valoarea cuiva este o calitate.” Pornind de la acest deziderat, Cătălin Dupu a scris și despre realizările unora dintre celebritățile zilerelor noastre, urmărind nu atât realizările acestora în plan profesional cât modul în care acestea se raportează la Dumnezeu. Primul care a răspuns întrebărilor lui Cătălin a fost Horia Brenciu. Acesta menționa că „cel mai important lucru pe care îl avem de oferit Divinității este simțimântul nostru. Divinitatea nu se schimbă cu trecerea anilor”, dar noi ne schimbăm. Andreea Marin continuă ideea lui Horia prin menționarea faptului „că nu poți străbate drumuri anevoioase în viață fără credința că acolo sus Cineva te veghează.” După cum spune Andreea, pentru a trece cu bine și prin momentele mai puțin plăcute ale vieții ai nevoie de credință, iar pentru Horațiu Mălăele lumina pe cărarea vieții i-a fost oferită de Biblie. Aceasta a fost cartea de căpătâi și cea mai frumoasă carte pe care a citit-o. În ea el l-a găsit revelat pe Dumnezeu, ori tocmai lipsa acestuia „din gândurile oamenilor a măcinat poporul acesta.” Pepe se declară o persoană credincioasă, caracteristică ce definește și viața unei alte vedete, Fuego. Acesta și-a dorit să studieze teologia, dorință expresă a bunicii sale reflectată și în faptul că de la grădiniță a început să meargă la biserică. „În fiecare dimineață [bunica] mă trezea la 7 și plecam la slujbă” povestește Fuego. „Mai târziu m-am apucat și am citit Biblia, o carte extraordinară”, continuă șirul amintirilor Fuego. Virgil Ianțu se declară, la rândul său, un om credincios cu o educație decentă primită de la tatăl său. Alessandra Stoicescu mărturisea în discuțiile cu Cătălin Dupu următoarele: „Cred în Dumnezeu. Nu pot să spun că mă duc în fiecare duminică la biserică, dar mă rog, discut cu Dumnezeul din mine, există o relație.”
Dem Rădulescu, un bun național demonstrează faptul că maestrul Dem Rădulescu era nu numai un mare om de teatru, dar și un pedagog excelent, un om care punea suflet în relațiile cu studenții. A fost o personalitate în adevăratul sens al cuvântului, nu doar un om celebru, un bun național cum îl definește Cătălin Dupu care l-a avut pe acesta ca profesor, dar și mentor în carierea profesională.
Schițele biografice ale unor personalități politice, literare, artistice precum Jimmy Carter, Abraham Lincoln, Billy Graham, George Washington, Charles Dickens, Winston Churchill, Martin Luther King Jr., Henry Sienkiewicz, Jony Eareckson Tada ne arată tot atâtea moduri în care Dumnezeu a lucrat de-a lungul istoriei, dar și moduri în care oamenii au ales să-L aleagă pe El ca Domn și Mântuitor. Selecția făcută de autor s-a realizat după criteriul valorii, dorind să evidențieze faptul că au existat oameni politici, președinți, prim-miniștrii care au avut un set de valori morale după care s-au călăuzit în viața lor personală și profesională. Ceea ce putem învăța din experiențele acestor personalități este faptul că în viață au câștigat oamenii care au avut un set de valori și că cei care au avut principii morale solide au putut ajunge în funcții de conducere. Mult mai important decât faptul că aceștia au ajuns în poziții cheie este faptul că au lăsat în urma lor ceva, au avut un vis care a devenit realitate. Trebuie să învățăm din istorie să fim și recunoscători înaintașilor noștri și să înțelegem că ei au construit ceva valoros care dăinuie și astăzi. Autorul concluzionează faptul că „indiferent cine suntem în prezent, putem deveni prin perseverență, educație și credință în Cel de Sus oameni care să fie adevărate «miracole».” Educația și credința devin astfel cele două elemente principale ale succesului în viață. Dacă le înțelegem și ni le însușim avem șansa de a lăsa ceva valoros în urma noastră.
Ținând cont de un set de principii, de valorile morale după care a ales să-și ghideze viața, Cătălin Dupu a considerat la un moment dat că Dumnezeu este mai sus de televiziune și că nu scena aceasta este importantă, ci cea a împărăției lui Dumnezeu, acolo unde El, creatorul tuturor lucrurilor, deține controlul și Lui i se aduce slava și gloria. Această carte dovedește faptul că harul lui Dumnezeu ne poate găsi pe fiecare dintre noi, rămâne numai ca noi să dăm curs invitației Sale.
Dr. Marius Silveșan
Istoric












