Arhive categorie: Istorie

Apariții editoriale (15) Bogdan Emanuel Răduț, Din istoria Creștinilor după Evanghelie. Culegere de documente

De Marius Silvesan pe | 3 comentarii

Bogdan Emanuel Răduț, Din Istoria Creștinilor după Evanghelie - coperta 1

Semnalez apariția cărții prietenului meu, Bogdan Emanuel Răduţ, Din istoria creştinilor după Evanghelie. Culegere de documente, Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 232 pag.

După cum spune și titlul aceasta carte tratează istoria Creștinilor după Evanghelie prin prisma documentelor, specific a două categorii de documente:

1. Documente normative

2. Documente cultice

Cartea va fi lansată în cadrul Conferinţei naţionale – Simpozion a creştinilor după Evanghelie, din 03-05 octombrie 2013, la Biserica Creştină după Evanghelie Antiohia Bucureşti.

***

Cuvântul înainte este scris de către Virgil Achiahai, președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie și al Alianței Evenghelice din  Romînia.

  „Referitor la cartea de față trebuie subliniat încă de la început, că munca depusă de autor în strângerea documentelor, pasiunea și uneori insistența de care a dat dovadă în a-și atinge obiectivele propuse se cer apreciate, lăudate și încurajate în continuare.
            Totodată este evident încă de la început că această carte ocupă o parte din golul lăsat de înaintașii noștri care, deși aveau capacitatea intelectuală și disponibilitate pentru a se dedica scrierii unei altfel de cărți, nu au făcut-o, parcă încurajând pe tânărul Bogdan Emanuel Răduț, să se implice într-un astfel de proiect editorial.
            Trebuie subliniat că documentele ce se regăsesc în lucrare sunt de departe cele mai importante mărturii ale istoriei creștinilor după Evanghelie, și în același timp, pot deveni în mâna unui cercetător iscusit un veritabil instrument de cercetare viitoare.”
Virgil Achihai (extras din cuvântul înainte)
***

 Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Despre istoria lor, Bogdan Emanuel Răduț, editorul cărții de față, menționează în argumentul cărții următoarele:

 „Apăruţi în România la finele secolului XIX, aceştia au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în perioada interbelică, au devenit în 1946 cult şi, bineînţeles, au cunoscut ororile regimului comunist. Vremurile de democraţie şi libertate de după 1989, au adus Cultului Creştin după Evanghelie posibilitatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ, centre sociale, implicări culturale, etc. Prin urmare şi-a pus amprenta pe dezvoltarea societăţii româneşti, apărând cu consecvenţă drepturile şi demnitatea umană, dar nu în detrimentul valorilor biblice. Autoritatea în Bisericile Creştine după Evanghelie rămâne Biblia.”
Bogdan Emanuel Răduţ
***

După cum am menționat mai sus, documentele din această carte au fost împărţite în două: normative şi cultice.

La cele normative autorul a „reunit extrase din constituțiile României privind drepturile şi libertăţile religioase, cele trei legi ale cultelor din România (1928, 1948 şi 2006), decrete, decizii şi legi privind asociaţiile religioase. De mare importanţă internă sunt statutele de organizare şi funcţionare a Cultului, normă internă a creştinilor după Evanghelie. Se mai pot citi documente privind Alianţa Evanghelică din România, la care Biserica Creştină după Evanghelie este membru fondator.
La cele cultice am reunit mărturisirile de credinţă şi crezurile care definesc principiile doctrinar‐dogmatice ale Cultului. Am adăugat şi Crezul Alianţei Evanghelice, fiindcă defineşte principiile doctrinar‐dogmatice adoptate de cultele membre (baptist, creştin după Evanghelie şi penticostal).
Studiul introductiv trasează –  în linii mari – apariţia, istoria şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Era necesară scrierea lui, şi apariţia volumului de faţă totodată, pentru a completa un gol existent de prea multă vreme.
Dacă pentru celelalte biserici şi culte există astfel de lucrări de istorie, iată că acum apare şi pentru creştinii după Evanghelie.”

Bogdan Emanuel Răduț, extras din Argumentul cărții

Publicat în: Creştini după Evanghelie, Cărţi, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Religie | Etichetat: ,

Aniversare 80 de ani Biserica Baptistă „Nădejdea” București (1)

De Marius Silvesan pe | 19 comentarii

Duminică, 29 septembrie 2013, s-au serbat 80 de ani de la înființarea Bisericii Baptiste din Giulești care l-a avut ca fondator și pastor pe  Țopa Ioan (1933-1962) fiind urmat de către Bălgrădeanu Constantin impus de Departamentul Cultelor după ce a fost ales tot la „recomandarea acestuia” ca Secretar General al Cultului Baptist.

Voi reveni cu alte informații despre acest eveniment și despre cartea editată cu acest prilej de către frații Dumitru Lungu și Mircea Bulatov.

Pentru început inserez aici banner-ul creat de Mircea Bulatov.

Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani - banner

Publicat în: Baptişti, Foto, Istoria Bisericii, Istorie | Etichetat: , ,

James Hudson Taylor (21 Mai 1832 – 3 Iunie 1905)

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

O biografie succintă a celui ce a fost James Hudson Taylor, misionar în China.

28.09.2013 | Ildica Burcio

Un misionar protestant britanic, care a petrecut 51 de ani din viață în China. Hudson Taylor s-a născut în Barnsley, Anglia, în familia unui farmacist și predicator Metodist. În adolescență Hudson Taylor s-a depărtat de la credința creștină a părinților săi. Dar în vârstă de aproape șaptesprezece ani s-a pocăit la citirea unui tractat, în timp ce mama lui, plecată la odihnă în depărtare, se ruga pentru el. Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. În 1851, Taylor s-a mutat cu traiul într-un cartier sărac în Kingston, ca să fie un asistent medical pentru Dr. Robert Hardey, și a început să se pregătească pentru o viață de credință și slujire, dedicându-se săracilor și exercitând credință că Dumnezeu îi va împlini nevoile. El practica distribuirea Evangheliilor și predicarea la aer liber printre cei săraci. A fost botezat în 1852, și a convins-o pe sora lui, Amelia, să primească botezul.

Citește mai departe pe http://moldovacrestina.md/blog/H.+Taylor+-+Misionar+-+China.html

Publicat în: Biografii, Istoria Bisericii, Istorie, Religie | Etichetat: , ,

Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos

Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]

[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.

Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a  http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm

Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”.  Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”

Publicat în: Comunism, Istoria Bisericii, Istorie, Ortodocși, Politică, Religie | Etichetat: , , ,

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserică în perioada comunistă?

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

O întrebare foarte bună care aduce în atenția celor interesați de trecutul Bisericii sub comunism cele două aspecte: compromis și rezistență. Profesorul Gheorghe Modoran menționează scurt și concis faptul că istoria trebuie luată și asumată așa cum este, așa cum s-a întâmplat, cu bune și mai puțin bune, cu lumini și umbre. Cu fapte de vitejie, de eroism, dar și cu căderi și colaboraționism atât din partea pastorilor, chiar și a celor care s-au aflat într-o opoziție mai mult sau mai puțin deschisă față de regimul comunist, dar și a laicilor, a credincioșilor Bisericii. Am folosit termenul Biserică tocmai pentru a evidenția că evenimentele sunt identice pentru toate bisericile creștine din România pe parcursul perioadei comuniste, bineînțeles ținând cont de particularitățile fiecăreia dintre acestea.

Ce fel de istorie ne-am dori să lecturăm despre Biserica Adventistă în perioada comunistă? Unii dintre noi ne-am dori să descoperim doar partea frumoasă, înălțătoare a istoriei. Am dori să fim mândri de istoria noastră, să simțim fiorul și emoțiile sufletului în fața marilor biruințe ale eroilor noștri. Dar ce lecții am putea învăța doar dintr-o viziune triumfalistă a bisericii? Că nu există înfrângeri și căderi, că nu au loc dezamăgiri și eșecuri de-a lungul confruntărilor de pe frontul marilor bătălii ale istoriei?

Alții ar dori o istorie cât mai aproape de realitate, pentru că doar Dumnezeu cunoaște istoria pe deplin reală și adevărată și aceasta este consemnată doar în arhivele cerului. Este o istorie cu lumini și umbre, cu eșecuri și biruințe, cu adâncimi și culmi, cu eroi și înfrânți.

https://www.facebook.com/pustiul.rosu

Publicat în: Adventişti, Baptişti, Deconspirare, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Persecuţie | Etichetat:

Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1

De Marius Silvesan pe | 18 comentarii

Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu

Cartea conține trei părți. Prima parte tratează despre măsurile restrictive și represive ale regimului comunist împotriva bisericilor, a pastorilor, a manifestărilor religioase etc., precum și răspunsul membrilor, al pastorilor și al conducerii față de aceste măsuri.
Partea a doua tratează principalele evenimente din Biserică și relația cu autoritățile comuniste în perioada lui Dumitru Florea, Ștefan Năilescu și Pavel Crișan.
Partea a treia prezintă relația unor conducători, a unor pastori și a unor membri laici cu Securitatea (cap. Pastorii și Securitatea), precum și aspecte luminoase ale rezistenței adventiste în fața tăvălugului Securității. Prefața cărții și Cuvânt înainte sunt semnate de Florin Lăiu și Aron Moldovan.
Pe pagina de facebook a cărții apare următorul cuprins
PARTEA I
O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor

PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan

Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori

„Biserica prin pustiul roșu” este o contribuție științifică în vederea unei istorii sincere a adventismului românesc. Subiectul cărții aduce în prim plan două poziții etice opuse, adesea prezente împreună în aceeași persoană: rezistența cu sacrificiu și compromisul sau trădarea. Cititorul va avea surprize în ambele sensuri. – Florin Lăiu
Gheorghe Modoran

Gheorghe Modoran

Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.

Am aflat de apariția acestei cărți prin intermediul comentariului lui Cristi de pe blogul lui Emanuel Conțac
Publicat în: Adventişti, Comunism, Cărţi, Istoria Bisericii, Istorie, Persecuţie, Politică, Securitatea | Etichetat: ,

Simpozion omagial – Traian Dorz 100 ani, Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Afiș simpozion Traian Dorz- Cluj-Napoca 2013

Personalitățile al căror impact cultural și comunitar au influenţat numeroase vieţi merită întotdeauna celebrate. Alături de istorici, teologi, critici literari, regizori și numeroși colaboratori apropiați ai lui Traian Dorz, acest simpozion își propune evocarea empatică a unei figuri creatoare, a cărei jertfă existenţială face cât o operă. Evenimentul va cuprinde două sesiuni de comunicări, o masă rotundă cu titlul Traian Dorz – între biografie și mitologie, lansarea antologiei de autor Emaus, proiecția filmului documentar Traian Dorz – un poet creștin (regia: Lucia Hossu Longin).

TRAIAN DORZ s-a născut la 25 decembrie 1914, într-un cătun din județul Bihor. Debutează cu versuri la frageda vârstă de 18 ani. Vreme de patru decenii a fost liderul ”Oastei Domnului”, o mişcare religioasă de trăire evanghelică în Biserica Ortodoxă,
înființată în 1923 de preotul Iosif Trifa. Beneficiind de o educație medie, împlinită de o existență teribilă, traversând cele două totalitarisme ale secolului XX, Traian Dorz ilustrează prin scrierile sale condiţia liderului religios, devenit deopotrivă artist, într-un sistem politic ostil libertății de expresie. Prețuit în cercul strâmt al unei comunități spirituale prigonite și recunoscut drept o personalitate ecumenică, acest om simplu, însă oarecum vizionar, şi-a transformat identitatea traumatizată într-o formă de libertate spirituală. Traian Dorz a murit la 20 iunie 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea unei lumi și nașterea alteia. La funeraliile sale au participat peste 5000 de oameni.
Organizatori: Editura ”Traian Dorz” & Forumul Civic Creștin
Participarea la eveniment este gratuită, dar necesită programare!
Contact: ionatanille@gmail.com; tel. 0745784921

 

Publicat în: Anunţuri, Cultură, Istoria Bisericii, Istorie, Religie | Etichetat: , , , ,

Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente

De Marius Silvesan pe | 8 comentarii

Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Cuvant inainte de Alexandru Florian
Volum aparut in coeditare cu editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”
 In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)

Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).

http://www.agentiadecarte.ro/2013/06/%E2%80%9Cpolitica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-documente%E2%80%9D/

Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.

Publicat în: Adventişti, Baptişti, Creştini după Evanghelie, Cărţi, Documente, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Persecuţie, Politică, Religie | Etichetat: , , , , , ,

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013

De Marius Silvesan pe | 3 comentarii

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.

Afiș Conferință Arhivele Comunismului 2013„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul  la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.

Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.

Program conferință                                                              
pdf Descarcă document (PDF)

Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
pdf Rezumat (PDF)

Publicat în: Anunţuri, Baptişti, Comunism, Conferinte, Educație, Evanghelici, Greco-catolici, Istoria Bisericii, Istorie, Persecuţie, Politică, Postcomunism, Puncte de vedere, Religie | Etichetat: ,

Paul (Pavel) Bărbătei este ales Secretar General al Cultului Baptist în 1977 ca urmare a presiunilor internaționale

De Marius Silvesan pe | 2 comentarii

Căutând informații despre momentul Helsinki 1975 am regăsit o scurtă prezentare a modului în care avocatul și pastorul Paul (Pavel) Bărbătei a fost ales Secretar General al Cultului Baptist la Congresul desfășurat în februarie 1977 la București.

Bărbătei Paul (Pavel) - istorieevanghelica.ro

 „În 1977, a fost ales Secretar General al Uniunii Baptiste, Pavel Bărbătei, personalitate care susținuse cererile diverșilor disidenți religioși care reclamaseră libertatea religioasă în adevăratul sens al cuvântului. Alegerea sa a fost aprobată de ministrul cultelor*, sub presiunea internațională a ecourilor stârnite de denunțarea persecutării cultelor și a absenței libertății religioase din România. Totuși, așteptata liberalizare a cultului baptist ,generată de numirea lui Bărbătei nu s-a produs.”

Patricia Gonzalez Aldea, Helsinki 1975. Începutul sfârșitului: Degradarea regimului din România și singularitatea lui în Blocul de Est: (1975-1990), trad. Alexandra Reocov, Curtea Veche Publishing, București, 2008, p. 207.

*Menționăm faptul că Ministerul Cultelor a fost transformat în anul 1957 în Departamentul Cultelor, instituție care avea la conducerea sa un președinte și nu un ministru. Conducătorii Departamentului Cultelor, instituție înființată prin reorganizarea Ministerului Cultelor, nu mai țin de Guvern și nu se mai regăsesc printre miniștri.

Alte informații despre activitatea lui Pavel Bărbătei anterioară numirii sale în funcția de Secretar General al Cultului Creștin Baptist au fost publicate în cadrul articolelor de mai jos

AVOCATUL PAUL (PAVEL) BĂRBĂTEI CONTESTĂ LA TRIBUNALUL ALBA IULIA AMENDAREA UNUI GRUP DE CREDINCIOȘI BAPTIȘTI (1972)

AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL

Publicat în: Baptişti, Biografii, Comunism, Istoria Bisericii, Istorie | Etichetat: , ,