9 Things You Should Know About the Council of Trent
Yesterday (4 December) marked the 450th anniversary of the closing of the Council of Trent (1545-1563), one of the most significant series of meetings in Christian history. Here are nine things evangelicals should know about the Council and the decrees that it issued:
1. The Council of Trent was the most important movement of the Catholic Counter-Reformation, the Catholic Church’s first significant reply to the growing Protestants Reformation. The primary purpose of the council was tocondemn and refute the beliefs of the Protestants, such as Martin Luther and John Calvin, and also to make the set of beliefs in Catholicism even clearer.Approximately forty clergymen, mainly Catholic bishops, were in attendance during the twenty-five times over the next eighteen years that the Council convened.
2. Protestants endorse justification by faith alone (sola fide) apart from anything (including good works), a position the Catholic Church condemned as heresy. During the the sixth session, the Council issued a decree saying that, „If any one saith, that the justice received is not preserved and also increased before God through good works; but that the said works are merely the fruits and signs of Justification obtained, but not a cause of the increase thereof; let him be anathema.”
3. The Protestant Reformers rejected the Apocrypha as part of the biblical canon. (The term Apocrypha (Gr., hidden) is a collection of ancient Jewish writings and is the title given to these books, which were written between 300 and 30 B.C., in the era between the Old and New Testaments.) During the the fourth session, the Council issued a decreedamning anyone who rejected these books:
. . . if any one receive not, as sacred and canonical, the said books entire with all their parts, as they have been used to be read in the Catholic Church, and as they are contained in the old Latin vulgate edition; and knowingly and deliberately contemn the traditions aforesaid; let him be anathema.
Many doctrines unique to Catholicism, such as the teachings of purgatory, prayers for the dead, and salvation by works, are found in these books.
4. During the Protestant Reformation, the doctrine of transubstantiation was heavily criticized as an Aristotelian „pseudophilosophy.” The 13th session reaffirmed and defined transubstantiation as „that wonderful and singular conversion of the whole substance of the bread into the Body, and of the whole substance of the wine into the Blood – the species only of the bread and wine remaining – which conversion indeed the Catholic Church most aptly calls Transubstantiation.”
5. Protestants claimed that the only source and norm for the Christian faith was Holy Scripture (the canonical Bible without the Apocrypha). The doctrine of Sola Scripturawas rejected at Trent. The Council affirmed two sources of special revelation: Holy Scripture (e.g., all the books included in the Latin Vulgate version) and traditions of the church (including the „unwritten traditions”).
6. In Catholic theology, an indulgence is a remission of temporal punishment due to sin, the guilt of which has been forgiven. Under Catholic teaching, every sin must be purifiedeither here on earth or after death in a state called purgatory. The selling of indulgences was not part of official Catholic teaching, though in Martin Luther’s era, the practice had become common. (Luther was appalled by the sermon of an indulgence vendor named John Tetzel who said, „As soon as the coin in the coffer rings, the soul from purgatory springs.”) The Council called for the reform of the practice, yet damned those who „say that indulgences are useless or that the Church does not have the power to grant them.”
7. In Catholic theology, purgatory is a place or condition of temporal punishment for those who denied yet were not free from „venial” sins (a lesser sin that does not result in a complete separation from God and eternal damnation in hell). The council affirmed the doctrine of purgatory and damned anyone who claimed „that after the grace of justification has been received the guilt is so remitted and the debt of eternal punishment so blotted out for any repentant sinner, that no debt of temporal punishment remains to be paid.”
8. In the 24 session, the council issued decrees on marriage which affirmed the excellence of celibacy, condemned concubinage, and made the validity of marriage dependent upon the wedding taking place before a priest and two witnesses. In the case of a divorce, the right of the innocent party to marry again was denied so long as the other party was alive, even if the other party had committed adultery.
9. At the request of Pope Gregory XIII, the Council approved a plan to correct the errors to the Julian calendar that would allow for a more consistent and accurate scheduling of the feast of Easter. The reform included reducing the number of leap years in four centuries from 100 to 97. Although Protestant countries in Europe initially refused to adopt the „Gregorian calendar” (also known as the Western or Christian calendar), it eventually became the most widely accepted and used civil calendar in the world.
(Note: The declarations and anathemas of the Council of Trent have never been revoked. The decrees of the Council of Trent are confirmed by both the Second Vatican Council (1962-1965) and the official „Catechism of the Catholic Church” (1992).)
Partajează asta:
Nelson Mandela „Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat”
Ceea ce a însemnat Nelson Mandela pentru Africa de Sud dar și pentru lumea întreagă prin modelul său este surprins de Silviu Rogoberte, fost consulul general al României la Cape Town, Africa de Sud, în cadrul unui articol pentru HotNews.ro. Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat, consider că este un titlu sugestiv pentru sintetiza într-o frază o viață de om așa cum a fost.
Deși am menționat articolul în cadrul materialului realizat despre Nelson Mandela, am considerat oportun să-l semnalez și separat tocmai pentru importanța materialului și modul în care Silviu Rogobete a reușit să surprindă în cuvinte o viață și o activitatea atât de complexă, bazată pe bunătate și iertare, inclusiv a dușmanului.
Articolul la care am făcut referire poate fi citit accesând link-ul de mai jos.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16142704-iertarea-dusmanului-politica-stat-care-functionat.htm
Partajează asta:
Nelson Mandela 1918-2013 „o viață întinsă miraculos împotriva tuturor circumstanțelor”
Nelson Mandela (Manager Express)
Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud (1994-1999) și un luptător îndârjit împotriva segregării rasiale, a murit joi la vârsta de 95 de ani din cauza unor complicații apărute în urma unei infecții la plămâni. Acesta este considerat a fi arhitectul unei tranziții pașnice către democrație după trei secole de dominație a apartheidului.
Nelson Mandela, născut la sfârșitul primului război mondial,l în iulie 1918 în satul sud-african Mvezo, a fost primul președinte de culoare sud-african și unul dintre cei mai respectați oameni de stat din lume. A studiat dreptul, iar în 1952 a reușit să deschidă în Johannesburg prima firmă de avocatură condusă de oameni de culoare. De atunci a început și lupta sa împotriva legilor apartheidului. A fost lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituționalizeze segregația în Africa de Sud. A petrecut 27 de ani în detenție, în perioada 1964-1990. Din închisoare, el a devenit simbolul oprimării poporului său.
Negocierile conduse de Nelson Mandela în anii ’90 cu președintele sud-african F.W. de Klerk au condus la încheierea sistemului de segregare rasială din țara sa natală. Pentru eforturile lor, Mandela și Klerk au primit în 1993 Premiul Nobel pentru Pace.
Ceea ce a însemnat Nelson Mandela pentru Africa de Sud dar și pentru lumea întreagă prin modelul său este surprins de Silviu Rogoberte, fost consulul general al României la Cape Town, Africa de Sud, în cadrul unui articol pentru HotNews.ro. Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat, consider că este un titlu sugestiv pentru sintetiza într-o frază o viață de om așa cum a fost.
„95 de ani, o viata întinsă miraculos – împotriva tuturor circumstanțelor – pe parcursul unui secol, au marcat fără precedent istoria Africii de Sud și implicit, prin consecințe, istoria omenirii. Este probabil pentru prima data în istorie când iertarea dușmanului a fost ridicata la rang de politica de stat, și a funcționat.
Mai mult chiar, prin Comisia de Adevăr și Reconciliere conceputa de Nelson Mandela și Arhiepiscopul anglican Desmond Tutu, un principiu fundamental Biblic, “veți cunoaște Adevarul și Adevarul va va face liberi”, combinat cu idea iertării, au devenit baza acțiunii politice și chiar juridice. O națiune răvășita, aflata în pragul celui mai sângeros conflict imaginabil, a fost plasata ireversibil pe calea reconcilierii, a construcției unei societăți coerent-democratice în care exista loc pentru toți.
Numai un lider care a înțeles sa lase la porțile închisorii în care a stat 27 de ani orice resentiment sau ura împotriva celui care l-a trimis acolo pe nedrept, pentru a fi el însuși liber, putea sa așeze bazele unei astfel de politici. Mărturisirea de buna-voie a adevărului și iertarea dușmanului au avut puterea miraculoasa de a salva un stat aflat pe marginea prăpastiei.
Asta a fost posibil doar sub îndrumarea providențială a unui lider care a fost primul gata sa pună în practica ceea ce le-a cerut compatrioților săi. Din aceste motive este considerat de toți, indiferent de rasa, culoarea pielii, religie sau origini sociale Tata Madiba, Părintele întregii națiuni. Pentru asemenea fapte și-a câștigat dreptul de a fi model de umanitate la nivel global.
Prin natura slujbei pe care am avut-o am avut șansa sa experimentez, în modul cel mai direct în ultimii ani, magnitudinea prețuirii și a respectului pentru Madiba manifestate în propria lui țară. În fapt, Africa de Sud nu se poate imagina pe sine fără Madiba. ”
Resurse folosite
Upadate
După realizarea articolului de mai sus am mai găsit alte două surse care vin să vorbească despre viața și activitatea lui Nelson Mandela și dintr-un alt unghi, să prezinte și un alt punct de vedere.
Nelson Mandela a trecut în neființă. Neaeroloagele îl trec în ficțiune. E momentul să temperăm puțin idolatria.
Cam așa se poate rezuma articolul celor care editează site-ul inliniedreapta.net. În cadrul acestui articol se face referire la activitatea comunistă a lui Nelson Mandela, la implicarea pe parcursul anilor de început ai carierei politice în acțiuni considerate a fi teroriste. Totodată se fac referiri și la o serie de oameni politici pe care Nelson Mandela i-a admirat: Fidel Castro, Che Guevara, Yasser Arafat.
„Timp de ani de zile Mandela nu a găsit nimic de criticat la regimul criminal al lui Robert Mugabe din Zimbabwe. Prin tăcerea sa Mandela s-a făcut complice la brutalitățile, spolierea și foametea impuse asupra unei întregi națiuni de către un satrap sadic. Abia pe 25 iunie 2008 a catadicsit să atingă, tardiv, acest subiect: “În vecinătatea noastră am fost martori la… eșecul tragic al conducerii din Zimbabwe.” Slabă consolare pentru demnitatea nenumăratelor victime ale dictatorului Mugabe.”
Cel dea-l doilea articol la care fac referire este cel al lui Albert Mohler.
Partajează asta:
Dr. Viorel Achim la Gaudeamus (2013) despre geneza și informațiile cuprinse în volumul „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”
Domnul Viorel Achim este cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, fiind un profesionist în domeniul său.
În cadrul intervenției domnii sale vorbește despre geneza realizării acestui volum de documente și problematica cercetării persecuției religioase în timpul guvernării Antonescu. De asemenea, domnul Achim prezintă un aspect foarte interesant pe care l-a întâlnit în documentele cercetate, este vorba de nivelul de educație al credincioșilor evanghelici în anii 40. În petițiile întocmite de credincioșii evanghelici a întâlnit un limbaj mult mai elevat decât în petițiile redactate de către populația de confesiune ortodoxă. Angajamentul democratic al evanghelicilor cu referire la nivelul de civism este cea de-a doua constatare în urma cercetării documentelor.
Faptul că în cadrul uneia sau mai multor predici pastorul baptist Constantin Adorian i-a apărarea evreilor persecutați precum și existența unor comunități neoprotestante evreiești sunt alte elemente inedite care apar în discursul domnului Viorel Achim.
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș la Gaudeamus (2013) – lansarea volumului „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”
Conferențiar Universitar Dr. Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor în cadrul aceleiași instituții precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.
În cadrul intervenției sale, profesorul Daniel Maris a apreciat importanta acestui volum pentru bisericile evanghelice și a menționat faptul că între anii 1942-1944 Seminarul Teologic Baptist din București a fost închis.
Despre acest fapt, am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, având ca sursă documentară informațiile oferite de către Alexa Popovici.
În luna martie a anului anul 1942 Seminarul a fost desființat iar imobilul a fost confiscat la 28 august 1943 și atribuit apoi Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Ulterior în imobilul Seminarului a funcționat până la 23 august 1944 o școală de misionare ortodoxe condusă de Sanda Matei. (p. 200)
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Gaudeamus (2013) Ben-Oni Ardelean la lansarea cărții Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante
Ben-Oni Ardelean este conferențiar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București și în Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Marius Silveșan, Prelegere susținută cu prilejul lansării cărții „Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia”
În data de 17 noiembrie 2013 am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării. Despre acest eveniment la care au mai luat parte pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, am relatat în cadrul articolului Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
Cu acest prilej am avut o scurtă prelegere despre istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia, istorie pe care am integrat-o în contextul politic al țării noastre. Cu acest prilej am menționat faptul că baptiștii români, și nu numai ei, au pus încă de la începuturi un accent considerabil pe educație, dar și pe liberalitatea religioasă, caracteristică dominantă a doctrinei și istoriei comunităților creștine baptiste de-a lungul timpului.
Fiind prezent la acest eveniment, Alin Cristea, jurnalist independent, a făcut scurte înregistrări printre care se regăsește și cea cu intervenția mea, fapt pentru care îi sunt recunoscător.
Partajează asta:
Teofil Stanciu despre „soarta” lui John F. Kenedy, Aldous Huxley și C.S. Lewis
În cadrul articolului Trei într-o … soartă, Teofil Stanciu prezintă în paralel viețile a trei personalități care au murit pe 22 noiembrie, respectiv JFK, Aldous Huxley și C.S. Lewis. Nu l-am citit pe Huxley, dar mi-a atras atenția menționarea faptului că lucrările lui duc mai departe ideile lui Orwell, sau altfel spus, aduc în contemporaneitate problematica regimurilor politice, a problemelor cu care se confruntă omul modern în societățile moderne. Preiau mai jos pasajul despre Aldous Huxley care mi-a atras atenția.
Despre Huxley se spune că a fost unul dintre părinții spirituali ai mișcărilor din anii ’60. Celebritatea i-a asigurat-o însă utopia neagră Minunata lume nouă și completarea survenită la vreo 30 și ceva de ani, scrisă sub formă de eseuri, Reîntoarcerea la minunata lume nouă, unde apar și niște sugestii de soluții.
Avea dreptate Huxley când spunea că el a văzut mai departe decât Orwell, care anticipase doar sistemele totalitare. Huxley a anticipat vremurile noastre și câteva dintre problemele ei fundamentale: uniformizarea, suprapopularea, controlul etc.
Articolul poate fi citit la adresa http://drezina.wordpress.com/2013/11/22/trei-intr-o-soarta/
Atunci când se referă la Orwell, Teofil are în vedere cartea 1984 în care Orwell descrie, după afirmația istoricului Lucian Boia (p.60), un sistem totalitar perfect, unul în care nu exista nicio breșă, nicio posibilitate de evadare.
Partajează asta:
Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României
În cadrul Conferinței internaționale CREDINȚA ÎN EPOCA SECULARIZĂRII voi prezenta comunicarea „Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României”
Prin intermediul acestei comunicări voi face scurte referiri la sensul termenului secularizare și modul în care înțeleg să-l utilizez în cadrul comunicării mele, iar apoi mă voi referi la cazul României în perioada comunistă. Specific, după cum reiese și din rezumat, voi avea în vedere aspecte care țin de cadrul legislativ și modul în care acesta a fost un factor al secularizării.
Credința în Dumnezeu a fost și este un element important prin care un creștin primește sprijin și încurajare în vremuri de restriște, iar regimul comunist a urmărit distrugerea acestui pilon al societății. Pornind de la această realitate, în cadrul acestei comunicări ne vom referi specific la măsuri legislative luate de către regimul comunist din România (1948-1989), prin intermediul cărora rolul credinței în spațiul public a fost minimalizat. Pentru prezentareaacestora vom face referire la o legislație generală și la o legislație particulară. În cadrul acestei comunicări prin termenul de legislație generală înțelegem acea legislație care nu a avut o aplicabilitate specifică mediului religios, iar prin legislație particulară facem referire la una cu o aplicativitate specifică acestui mediu. Concret, în prima categorie ne vom referi la cele trei constituții ale regimului comunist din România (1948, 1952, 1965), legea educației,Codul Penal, pentru ca atunci când tratăm legislația din a doua categorie să avem în vedere Legea pentru regimul general al cultelor religioase, statutele cultelor religioase redactate de către acestea sub supravegherea și „îndrumarea”statului, legea de organizare și funcționare a Ministerului Cultelor, Decretul de organizare și funcționare al Departamentului Cultelor, dar și alte decizii nepublicate în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial. Ne referim aici la reglementarea serviciilor religioase din anul 1952, decizie care viza reducerea serviciului religios la cultele evanghelice sau neoprotestante (adventist, baptist, creștin după Evanghelie, penticostal), dar și la decizia privind arondarea bisericilor care impunea reguli stricte privind posibilitatea ca o biserică să mai poată funcționa. Spre deosebire de decizia privind reglementarea serviciilor religioase, decizia de arondare a afectat și alte biserici în afara celor evanghelice cunoscuteși sub denumirea de neoprotestante.Măsurile luate de stat în direcția secularizării nu au rămas fără efecte asupra credinței religioase, aceasta deși Biserica a acționat în vederea minimalizării acestora.
Partajează asta:
Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
Duminică, 17 noiembrie 2013, într-o seară cu aspect tomnatic am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării, Editura Cetatea Deva, 2013, 238 p.
La acest eveniment au participat: pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, istoricul Marius Silveșan, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, alături de credincioșii adunării și coriștii care au înălțat imnuri de slavă la adresa lui Dumnezeu.
Credit foto: Biserica Baptistă Mangalia
Pastorul Constantin Mitu, autorul cărții, a prezentat modul în care s-a ajuns de la idee la proiect, care sunt problemele abordate în această lucrare, precum și necesitatea elaborării acesteia.
Invitații au făcut remarci referitoare la activitatea misionară și culturală în Dobrogea, la istoria acestei zone și la rolul etnicilor baptiști germani în lucrarea misionară din această zonă și implicit la formarea în anul 1891 a Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
În cadrul alocuțiunii mele m-am referit la importanța unor astfel de lucrări pentru cunoașterea istoriei bisericilor baptiste de pe teritoriul României din perioada secolelor XIX-XX și a persecuțiilor credincioșilor baptiști. De asemenea, am remarcat rolul avut de comunitatea baptistă germană în activitatea misionară, educativă și socială din Dobrogea, cu o referire aparte la Mangalia.
Foto Alin Cristea
Cu prilejul acestui eveniment, Martin Dermann din Germania, fiul pastorului care a construit clădirea bisericii din Mangalia, a trimis un mesaj de susținere și apreciere pentru acest demers editorial. Din Canada, Sonya Smith a trimis de asemenea un mesaj de apreciere deoarece părintii dânsei au fost membrii în biserica germană din Mangalia.
Este de apreciat și în acest caz, ca și în cazul altor biserici baptiste care și-au scris recent istoria, faptul că inițiativa a aparținut unor persoane din bisericile respective care s-au ocupat de partea de documentare, scriere și editare a monografiilor respective. Importanța acestor monografii constă și în faptul ca ele se pot constitui în surse documentare pentru cei interesați în elaborarea unor lucrări științifice privitoare la istoria baptiștilor. Ca și istoric atrag atenția că pentru elaborarea unei lucrări științifice este imperios necesar apelul la documente și confruntarea unor surse diverse.
Pe lângă informațiile personale în realizarea acestui material s-au folosit și datele oferite de următoarele articole:
Eveniment Cultural Religios la Biserica Baptista Mangalia (Biserica Baptistă Mangalia)
Lansare de carte la Mangalia (Revista Artă și Credință)
Lansare de carte la Mangalia (Eveniment Creștin)
Celor interesați de istoria baptiștilor din România le recomand
Alexa Popovici, Istoria anabaptiștilor
Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România
Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965
Istorie Evanghelica 