Lansarea volumului Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente, Viorel Achim (editor)

Stimate doamne, stimaţi domni, dragi colegi,
Cu deosebită consideraţie
Viorel Achim
Discursul Dr. Ben Carson la Casa Albă cu subtitrare în limba română
În luna februarie 2013, cu prilejul evenimentului Mic Dejun cu Rugăciune a fost invitat și Dr. Ben Carson pentru a ține un discurs. Despre reacțiile stârnite de discursul său și modul cum a fost receptat de către presa de peste ocean am scris în cadrul articolului DISCURSUL DR. BEN CARSON ÎN CADRUL EVENIMENTULUI NAŢIONAL MIC DEJUN CU RUGĂCIUNE preluat din revista on-line Semnele Timpului.
De curând am dat și peste varianta cu subtitrare în limba română pe care o puteți urmării mai jos.
Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani – (05) Mircea Bulatov prezintă un scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București
Cu prilejul serbării de 80 de ani a Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București ce a avut loc în data de 29 septembrie 2013, Mircea Bulatov a prezentat un scurt istoric al Bisericii

Articole pe aceeaşi temă
ANIVERSARE 80 DE ANI BISERICA BAPTISTĂ „NĂDEJDEA” BUCUREȘTI (1)
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (00) MESAJ BORA OCTAVIAN
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (01) CORUL BCB NĂDEJDEA, CRISTOS IN JURUL SĂU NE ADUNĂ (29.09.2013)
BISERICA NĂDEJDEA 80 DE ANI – (02) MESAJUL DE SALUT AL PASTORULUI DR. VASILE TALPOŞ
BISERICA BAPTISTĂ NĂDEJDEA 80 DE ANI – (03) CORUL BCB NĂDEJDEA, LAUDĂ ASTĂZI PE DOMNUL
Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”
Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos
Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]
[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.
Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm
Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”. Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”
Apariții editoriale (14) Gheorghe Modoran, Biserica prin pustiul roșu- Rezistență și compromis în adventismul din România (1944-1965), vol. 1

O istorie asa cum a fost?
Schimbarea de regim din 1944
Dinamica dezvoltarii bisericilor neoprotestante
Iesirea din ilegalitate si reorganizarea bisericii
Misiunea bisericii intre libertate si persecutie
Masuri impotriva unor doctrine fundamentale
Masuri impotriva unor departamente si institutii ale bisericii
Masuri impotriva bisericilor locale
Masuri impotriva pastorilor
PARTEA a II-a
Biserica Adventista in perioada lui Dumitru Florea
Biserica Adventista in perioada lui Ștefan Năilescu
Biserica Adventista in perioada lui Pavel Crișan
Partea a III-a
Pastorii și Securitatea
Rezistența: membrii laici și pastori

Gheorghe Modoran
Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași (1973), pastor și director de departament în cadrul Conferinței Muntenia și al Uniunii Române (1980-2005), Gheorghe Modoran a avut constant preocupări în domeniul istoriei creștinismului. După o experiență îndelungată de predare a istoriei și religiei la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu” din București (1993-2006), a obținut, în 2007, titlul de doctor în istorie la aceeași universitate ieșeană. În prezent, este șef de departament la Institutul Teologic Adventist, unde predă, începând din anul 2006, istoria creștinismului și Istoria Bisericii Adventiste.
Ministrul de interne finlandez, Päivi Räsänen, a comparat avortul cu „o măcelărie”
Articol preluat din ÎN LINIE DREAPTĂ
O poziție publică pentru viață a unui înalt demnitar Finlandez. Ceea ce șochează, sau mai bine zis ceea ce m-a șocat pe mine, este poziția exprimată de Kari Mäkinen, primul arhiepiscop luteran, care a scris că poziția ei, a ministrului de interne, nu trebuie confundată cu a bisericii.
Ministrul de Interne finlandez, Päivi Räsänen, a provocat un mic scandal prin comentariilor sale în care a comparat avortul cu „o măcelărie”, afirmând că animalele sunt mai bine protejate de lege decât ființele umane nenăscute.
„Este interzisă sacrificarea animalelor într-un mod dureros, dar a vorbi despre durerea avortului nici măcar nu este permis” a declarat Räsänen, lider al Partidului Creștin Democrat, de profesie medic, la un eveniment al Bisericii Luterane din Kankaanpää.
Nota red.: Această știre devine cu atât mai interesantă în lumina tragediei petrecute ieri: un copil de 4 ani a fost omorât de câinii vagabonzi. În România, viața chiar și a copiilor născuți, ocrotiți de lege, e mai puțin importantă decât a unor animale de pripas.
Priviți doar ce au propus aceste ONG-uri, prin intermediul escrocheriei numite „Forumul Constituțional”, Comisiei de revizuire a Constituției:
„Articol nou. Drepturile animalelor. Recunoscând animalele ca fiinţe simţitoare şi sensibile, care percep suferinţă fizică şi psihică, statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luând măsurile necesare pentru a le proteja.”
Nu, nu vă ciupiți, căci nu visați! Este realitatea din România, unde copiii nenăscuți valorează nimic, iar copiii născuți, mai puțin decât drepturile unor câini vagabonzi de a-i sfârteca! Organizațiile civice creștine implicate în revizuirea legii fundamentale au cerut eliminarea oricărei referiri la „drepturile animalelor” din propunerea legislativă de revizuire a Constituției.
Ea a descris avortul drept un „subiect tabu redus la tăcere și o cutie a Pandorei”.
Ea a declarat că avortul nu ar trebui permis în nici o perioadă a sarcinii: „Un copil avortat nu este o bucată de ţesut, ci mai degrabă o persoană care poate simți durerea”.
Räsänen a deplâns de asemenea faptul că Finlanda și Suedia sunt singurele ţări din Europa în care medicii nu au voie să refuze practicarea avortului.
„Trebuie să avem curajul de a acționa în fața opiniei publice sau a normelor, a presiunilor diverselor grupări, şi, uneori, chiar a legii, dacă este contrazis Cuvântul lui Dumnezeu”, a spus Räsänen adăugând că: „Atunci când legea este în conflict cu conștiința, trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
A doua zi, ziarele finlandeze au raportat că 960 de oameni s-au retras în mod oficial din Biserica Luterană ca răspuns la comentariile sale, ea fiind acuzată de aceasta creștere bruscă a numărului de retrageri.
În Finlanda, membrii înregistraţi ai Bisericii Evanghelice Luterane şi ai Bisericii Ortodoxe plătesc o taxă de aproximativ 1% din venitul lor anual. Astfel, valuri de demisii de protest urmează frecvent comentariilor politicienilor, fapt ce duce la diminuarea veniturilor, atât ale statului cât şi ale bisericilor. Cei care doresc să părăsească biserica o pot face acum şi on-line.
De obicei, politicienii sunt învinuiţi pentru aceste plecări din sânul bisericilor. În 2010, Räsänen a apărut pe un program de televiziune vorbind împotriva „căsătoriei între persoane de același sex”. A doua zi, mass-media a considerat-o vinovată de cele 40.000 de „demisii”, conform monitorizării făcute de site-ul laic http://www.eroakirkosta.fi.
Kari Mäkinen, primul arhiepiscop luteran care şi-a exprimat sprijinul public pentru „căsătoriile între persoane de acelaşi sex”, a scris pe Twitter: „Putem fi de acord cu ea sau putem fi de altă părere, dar opiniile ei nu ar trebui să fie confundate cu poziţia bisericii”.
Într-un interviu dat companiei cu difuzare naţională ,YLE, Räsänen şi-a exprimat surprinderea faţă de agitaţia provocată în mass-media de comentariile ei. Ea a spus că, din miile de mesaje primite, majoritatea sunt pozitive şi de susţinere.
„Ei sunt îngrijoraţi deoarece creștinii devotați simt că în această societate nu există libertate totală pentru practicarea religiei şi pentru exprimarea opiniilor în mod deschis”, a afirmat ea.
Räsänen a declarat de asemenea Companiei YLE că, deşi casa ei a fost vandalizată, va rămâne fermă convingerilor ei și doreşte să-și păstreze în continuare responsabilităţile pentru problemele Bisericii, care intră în portofoliul ei ca Ministru de Interne.
Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente
Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)
Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).
Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.
„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.
Program conferință
Descarcă document (PDF)
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
Rezumat (PDF)


Ministrul de Interne finlandez, Päivi Räsänen, a provocat un mic scandal prin comentariilor sale în care a comparat avortul cu „o măcelărie”, afirmând că animalele sunt mai bine protejate de lege decât ființele umane nenăscute.









