Adio, tovarăşi!
TVR 1 şi TVR HD transmit în premieră seria documentară în şase episoade Adio, tovarăşi!, realizată de regizorul rus Andrei Nekrasov, începând cu 17 noiembrie, ora 22.10. Seria documentară despre povestea destrămării lumii sovietice şi a utopiei socialiste într-un mod inovativ se va difuza sub genericul Documentarele Televiziunii Române în fiecare joi, de la ora 22.10, timp de şase săptămâni.
Filmele documentare ale seriei reflectă perioada 1975-1991 prin istoriile de excepţie ale unor oameni simpli, ale căror curaj şi hotărâre au devenit forţa purtătoare ce a dus la căderea Cortinei de Fier. Sunt poveşti despre dragoste, atentate eşuate sau încercări dramatice de a fugi în vest. Aceste întâmplări se petrec pe fundalul vieții politice, pe care se perindă oameni de stat şi de partid. Prin materiale de propagandă şi filmări private, se creionează o imagine vie a acelor vremuri şi stilul de viaţă al anilor ‘70 şi ‘80.
Serialul este o saga filmată în 12 ţări, care îl poartă pe spectator înapoi spre evenimentele ce au au determinat încheierea Războiului Rece şi care continuă să marcheze ordinea mondială. Ilustrat cu excepționale imagini de arhivă din țările fostului Bloc Comunist şi din presa occidentală, Adio, tovarăși! oferă o perspectivă unică despre un proces istoric atât de puţin înțeles, aducând faţă în faţă două generații: regizorul, un personaj născut în anii ‘50 și crescut în spiritul sovietic, şi fiica sa care a crescut în vest în anii ‘80.
Serialul documentar Adio, tovarăși! este parte a evenimentului multimedia care marchează 20 de ani de la destrămarea U.R.S.S și care cuprinde şi o platformă web, o carte şi multe alte acțiuni paralele. Adio, tovarăși! este o coproducție Artline Films, Gebrueder Beetz Filmproduktion și ARTE. Pentru România coproducătorii serialului sunt Hi Film și TVR.
Din 13 octombrie, sub genericul Documentarele Televiziunii Române, TVR 1 transmite în fiecare joi, de la ora 22.10, o serie de filme ale istoriei noastre recente, prezentate de Bogdan Şerban Iancu.
Despre Andrei Nekrasov:
Andrei Nekrasov este unul dintre cei mai apreciați realizatori ruși ai momentului. Lucrează ca cineast independent, scenarist şi regizor de film și teatru stabilit în Sankt Petersburg și Helsinki. A lucrat alături de Andrei Tarkovsky la filmarea şi montajul peliculei „Sacrificiul” (1986). Printre cele mai mari reușite ale sale se numără „Springing Lenin” pentru care a câştigat premiul UNESCO la Festivalul de Film de la Cannes în 1993 şi „Love is as Strong as Death”, câştigător al premiului FIPRESCI în 1997. Filmul său „Lubov and Other Nightmares” a fost bine primit la Berlinale și Sundance şi i-a consolidat imaginea de rebel.
Documentarul „Russian Lessons” a fost nominalizat la Festivalul de Film de la Sundance iar „Rebellion: The Litvinenko Case” a fost selecționat în competiția Festivalului de Film de la Cannes și a câștigat mai multe premii printre care Premiul Rudolf Vrba acordat de Festivalul One World Praga și Premiul pentru cel mai bun Documentar la Festivalul Internațional de Cinema Contemporan din Mexico.
Sursa: TVR via Răscumpărarea memoriei
Partajează asta:
Revista „Societate şi politică” – apel la contribuţii
Revista Societate şi politică lansează apelul pentru articole şi recenzii de carte pentru numărul special din primăvara 2012, cu tema Arts of thinking and arts of healing in Early Modern Europe: Philosophy, Medicine and Politics.
Editorii invitaţi ai acestui număr sunt Dana Jalobeanu, Oana Matei şi Laura Georgescu.
Paradigma medicală a constituit un instrument euristic puternic în gândirea modernă timpurie. Aceasta a fost utilizată în discipline variate, având un succes deosebit în filosofia Renaşterii şi în filosofia modernă timpurie. Tradiţia antică de cultivare şi vindecare a sufletului a trecut printr-o serie de transformări importante pe parcursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea şi a influenţat în anumite privinţe dezvoltarea filosofiei şi a ştiinţei moderne timpurii. Se poate identifica în această perioadă o preocupare susţinută pentru inventarea sau reformarea modurilor de a gândi. Acest număr special al revistei Societate şi politică doreşte să includă articole care să exploreze conexiunile şi intersecţiile dintre aceste teme. Sunt binevenite cercetări provenind din diferite domenii (istoria filosofiei, istoria şi filosofia ştiinţei, istoria şi filosofia matematicii, istoria medicinii etc.), fiind încurajate în mod special abordările interdisciplinare.
Societate şi politică este o revistă academică peer-reviewed care încurajează cercetarea originală de înaltă calitate în filosofie, istoria gândirii politice, istorie intelectuală, istoria şi filosofia ştiinţei şi care susţine propunerile de tip interdisciplinar.
Articolele având nu mai mult 8 000 de cuvinte sau recenziile de carte de cel mult 800 de cuvinte pot fi trimise la adresa de e-mail dana.jalobeanu@celfis.ro, până la data de 10 ianuarie 2012. Indicaţiile de redactare pot fi accesate aici. Toate articolele vor fi supuse unui proces de blind reviewing.
Partajează asta:
Vaticanul pledează pentru crearea unui guvern mondial
Un document emis de Consiliul Pontifical pentru Justiție și Pace acuză că actuala criză economică europeană a fost generată de „mentalitatea utilitaristă” și pledează pentru o reglementare globală a industriei financiare și a rezervei monetare internaționale, informează Washington Post.
Documentul dat publicității luni propune crearea unei „bănci centrale mondiale”, care să reglementeze „fluxul și sistemul de schimb monetar, în mod asemănător cu băncile centrale naționale”.
Propunerea cuprinde de asemenea un apel pentru o taxă globală pe tranzacții financiare, al cărei profit ar fi direcționat pentru a „sprijini economiile din țările lovite de criză”.
Planul ar duce, în final, la stabilirea unei „autorități politice mondiale”, care ar controla muniția, migrația, securitatea hranei și protecția mediului la nivel internațional.
Această recentă propunere a Vaticanului este în acord cu viziunea prezentată de Papa Ioan al XXII-lea în 1963, și de Papa Benedict al XVI-lea în 2009.
Documentul Vaticanului acuză că „mentalitatea utilitaristă”, care susține că „ceea ce este util pentru individ duce în mod automat la binele comunității” este de vină pentru criza economică actuală. Propunerea sugerează că soluția ar fi în schimb „un spirit de solidaritate care transcende utilitatea personală”.
„Criza a scos în evidenţă comportamente precum egoismul, lăcomia colectivă şi acumularea de bunuri la scară mare,” citează din documentul Vaticanului, portalul stiricrestine.ro. „Dacă nu sunt găsite soluţii la diferitele forme de nedreptate, efectele negative care vor urma la nivel politic, economic şi social vor crea un climat de ostilitate tot mai mare şi chiar violenţă, iar în final vor submina fundamentele instituţiilor democratice, chiar şi pe ale celor considerate foarte solide,” se mai arată în același document.
„Existenţa democraţiilor în lumea întreagă nu exclude necesitatea unui guvern mondial, dar ea creează nevoia existenţei instituţiilor supranaţionale”, a afirmat Mario Toso, secretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, transmite Agerpres.
Această autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă, şi să aibă puterea de a împiedica ţările bogate să exercite „o putere excesivă asupra statelor mici”.
Documentul i-a dezamăgit pe unii catolici progresiști, care sperau ca raportul să poziționeze Vaticanul mai evident de partea protestatarilor din mișcarea Occupy Wall Street.
Nici catolicii susținători ai pieței libere nu au fost mulțumiți de propunere. „Ce face Consiliul să creadă că ‘liderii globali’ vor reuși acolo unde atât de mulți lideri naționali au eșuat”, întreabă Kishore Jayabalan, director al Institutului Acton din Roma, și fost membru al Consiliului. „E păcat că acest document se bazează mai mult pe sentimentalismul unor speranțe politice spre un guvern mondial, decât pe experiența și expertiza reală în ceea ce privește piețele financiare,” a mai spus Jayabalan.
Citeste si
Vaticanul doreşte o autoritate economică globală
NB: Eu nu doresc nici autoritate economică globală și nici guvern mondial.
Partajează asta:
Lansare de carte: Avram Bunaciu. Biografie – reflecţii – corespondenţă
Ceea se cunoaște mai puțin despre Avram Bunaciu este faptul că a fost consătean cu Ioan Bunaciu, director al seminarului teologic Baptist din București între anii 1970-1988, precum și că mama acestuia (a lui AB) a fost baptistă.
Partajează asta:
Razie asupra Bisericii penticostale Maranata din Radauti
Dr. Radu IROFTEI
În documentele consultate în Marea Britanie, The National Archives Kew Garden de la Londra[1] mi-a atras atenția
următorul titlu: ”Razie asupra creștinilor la Rădăuți – Nordul României; nici o permisiune pentru creștini să cumpere o biserică nouă sau să reconstruiască una veche pe cheltuiala lor”, extras din Revista EWNS, aparținând Agenției Internaționale Creștine de Știri, din data de 1 iulie 1979. Articolul menționat este o mărturie a constrângerilor și presiunilor exercitate de către autoritățile vremii împotriva creștinilor aparținând cultului penticostal.
Înregistrată în anul 1950, sub numărul 681, biserica penticostală din orașul Rădăuți avea conform documentului menționat 994 de membri dintr-un total de 1500 care participau la slujbă. În aceste condiții, începând cu anul 1969, credincioșii au încercat să obțină aprobarea pentru a repara clădirea lăcașului de închinare. „Pentru creștini eu nu voi acorda niciodată permisiunea de a cumpăra o biserică”, li s-a spus de către primarul Gheorghe Ciurcureanu [CUCIUREANU]. Împrejurările care au generat aceasta stare de fapt –neacordarea autorizației de construcție- nu i-au descurajat pe membrii bisericii care au hotărât să continue realizeze reparația și extinderea lăcașului de cult și fără aprobarea autorităților. Drept rezultat a urmat o descindere la ordinele directe ale primarului fiind confiscate 1200 kg de tabla galvanizată, lemn. Chiar și cooperativa care le-a vândut materialul fost amendată cu suma de 30.000 de lei, autoritățile obligînd pe cel care a autorizat vânzarea, un tată de 4 copii să plătească el însuși amenda pentru implicarea sa. Au fost amendați de asemnea conducătorul bisericii, Apostol Ozarchevici și casierul Titus Lupașcu dar și biserica cu încă 30.000 de lei, iar alți 8000 de lei au fost confiscați din fondurile bisericii.
Cazul a ajuns și în instanță, iar atunci când avocatul apărării s-a ridicat, judecătorul l-a întrebat: ”dumneavoastră tovarășe îi apărați pe creștini? știți că nu sunt permiși? ar trebui să mergeți la căpitanul politiei secrete[securității] Mihalcea și să discutați cazul”[2]. Atunci procesul a continuat fără avocat iar bisericii i s-a ordonat să plătească amenzile fără termen de apel.
Secretarul de partid local a refuzat să-i vadă pe membrii bisericii privind acest caz; iar secretarul bisericii Penticostale local, Grosu Constantin și președintele cultului penticostal, Bochian Pavel din București au spus că nu au putut să facă nimic, fiindcă ei nu au vrut să fie implicați în problemele statului. La toate aceste opreliști membrii bisericii penticostale ”Maranata”, au găsit un mijloc foarte înțelept de a rezolva problema; renovarea și consolidarea din interior a clădirii.
Cele prezentate mai sus au o semnificație deosebita, atât prin situația expusă, dar și prin faptul că orașul unde m-am născut, oamenii care îmi erau vecini sunt menționați in arhivele de la Londra.
Înțelegem astfel că încrederea creștinilor din România nu s-a diminuat nici când variate măsuri de represiune ale regimului s-au aplicat împotriva lor cătând să-L slujească pe Dumnezeu chiar și în împrejurări potrivnice.
[1] F.C.O. 28/3841 (1979).
[2] Ibidem.
Radu IROFTEI este doctor în istorie al Universității București.
Recomandări:
Biserica Crestină Penticostală „Maranata” Rădăuti de la persecutie la democratie
Istorie Evanghelica 