Conf. univ. Dr. Daniel Mariș la Festivitatea de deschidere a anului universitar 2015/2016 a Institutului Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus
În aceste momente la Biserica Creștină după Evanghelie Izbânda din București are loc festivitatea de deschidere a anului universitar 2015-2016 a Institutului Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus din București.
La acest eveniment a fost invitat și Conf. univ. Dr. Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București.
*
Mesajul pe care îl transmite studenților, profesorilor și celorlalți participanți la acest eveniment se bazează pe un pasaj din Epistola Apostolului Pavel către evrei capitolul 12.
Acesta accentuează faptul că trebuie să alergăm cu stăruință în viața de credință.
Viața de credință este o probă de maraton.
1. Stăruință
2. Motivare
Două din ideile principale ale mesajului motivație al rectorului ITBB.
Nimic nu este mai încurajator pentru noi decât exemplul celor dinaintea noastră.
Partajează asta:
Maxima zilei – 30 septembrie 2015
Singurul lucru pe care-l poate oferi în această lume nebună (numai) credința este nu atât iubirea, nu speranța, nu dreptatea, ci un sens ca să-i poți supraviețui.
Partajează asta:
Teodor-Ioan Colda : Absenteismul duminica la biserică și aplatizarea vieții creștine din timpul săptămânii se datorează pierderii conștientizării unei apartenențe vitale la trupul comunității
Sursa foto: harul-tm.ro
„Absenteismul duminica la biserică și aplatizarea vieții creștine din timpul săptămânii, ambele rezultând în mai multe scaune goale în snactuar cu fiecare an ce trece, […] se datorează pierderii conștientizării unei apartenențe vitale la trupul comunității. În urmă cu 20 de ani bisericile baptiste erau pline. Este drept că nu începuse exodul românilor către Occident, dar și așa, azi parcă sunt prea goale – ca să hiperbolizăm situația. Atunci, sentimentul că fac parte dintr-un front comun împotriva ateismului comunist, care se făcea vinovat de abuzarea religiei și a credinței timp de jumătate de veac, îi unea pe credincioși într-o luptă pentru libertate care se manifesta printr-o prezență bună duminica la închinare. Prezența la biserică îmbrăca forma unei opoziții și era modul în care toți credincioșii făceau apel la nevoia lor de libertate religioasă. Soluția pentru o revenire la efervescența trăirii creștine a vremurilor trecute ar putea fi regăsirea acelei stări de opoziție. Față de cine? Față de o cultură anticreștină”.
Teodor-Ioan Colda, Nevoia de libertate religioasă a baptiștilor din România în trecut și în prezent, în „Jurnalul libertății de conștiință 2013”, Editor : Nelu Burcea, Editura Universitară, București, 2013, p. 373
Partajează asta:
Horia-Roman Patapievici – Despre dovezile existenței lui Dumnezeu și rugăciune
Prima Conferință Edictum Dei din anul universitar 2013-2014 s-a intitulat Despre dovezile existentei lui Dumnezeu și rugăciune – cazul fraților Pascal și l-a avut ca invitat pe Horia-Roman Patapievici
Data: 28 octombrie 2013, orele 19.00
Partajează asta:
Mesajul domnului Titus Corlățean la BCB Providența București (28.06.2015)
Un fragment din mesajul domnului Titus Corlățean prezentat la Biserica Creștină Baptistă Providența din București, duminică, 28 iunie 2015 unde a participat la invitația pastorului bisericii locale, Prof. Otniel Bunaciu.
Partajează asta:
Maxima zilei – 26 mai 2015
Firea omului adesea refuză să se supună înțelepciunii.
F. M. Dostoievski, Idiotul, p. 51
Partajează asta:
Pastor Elisei Pecheanu, Toma, zis Geamăn…(Ioan 20:24/a)
Din însemnătatea numelui ce-l poartă, reiese clar că Toma a mai avut un frate geamăn, dar nu se ştie sigur cine a fost acesta. Nici o problemă. Vom afla când ne vom întâlni cu Toma acolo sus în veşnicie. Poate că va fi şi fratele lui geamăn acolo şi-l vom putea întâlni personal. Dar de ce oare a ascuns Duhul Sfânt acest amănunt de noi, cei din vremurile viitoare ? Poate ar trebui să ne punem noi alte întrebări, şi anume : Nu cumva eu sunt fratele geamăn al lui Toma ? Sau : Aş dori eu să devin frate geamăn al lui Toma ? Prin ascunderea numelui acestuia, locul rămâne liber. Ocupă-l tu. O zicală veche spune astfel: „ Prietenii ţi-i alegi tu singur, dar fraţii ţi-i dă Dumnezeu”. Eu cred că Toma din Scripturi este, sau dacă nu încă, poate deveni fratele meu şi al tău, frate geamăn. Iată ce apreciază Scriptura (Duhul Sfânt) la fratele nostru geamăn, Toma:
1. Este gata să meargă cu Domnul său în Iudeea să moară împreună cu El (Ioan 11:16).
Lazăr murise, surorile acestuia, Maria şi Marta, au trimis vestea aceasta tristă Domnului Isus chemându-L în ajutor, Domnul mai zăboveşte două zile, apoi se hotărăşte să meargă în Betania să săvârşească minunea învierii din morţi a lui Lazăr. Ucenicii Săi protestează ştiind despre intenţia iudeilor de a-L omorî pe Domnul, iar Toma intervine chemându-i pe toţi să-L urmeze pe Domnul Isus, chiar şi în moarte. Ca să ai parte cu Domnul Isus şi aici şi-n veşnicie trebuie să accepţi moartea Sa în locul tău şi să fii gata să te identifici cu Hristos Domnul în moartea Sa şi în învierea Sa. „ Şi Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia Suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ;”(Filipeni 3:10). Tu dragul meu creştin, în ce stare te afli ?
2. Este sincer, mărturisind că nu înţelege unde se va duce Domnul Isus şi nici calea într-acolo (Ioan 14:6).
Înainte de moartea Sa pe Golgota, Domnul promite ucenicilor Săi că se va duce să pregătească un loc minunat în Casa Tatălui pentru ei, spunându-le : „Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo”. Intervenţia promtă a lui Toma este: Doamne, nu ştim… cum putem şti ? El „ştia” dar nu „înţelegea”. Şi noi ştim multe din Scripturi dar nu avem pretenţia că le înţelegem pe toate… Doamne, ajută-ne să credem şi să pricepem prin Duhul Sfânt tot ce ne este necesar pentru mântuirea sufletului, iar celelalte, ascunse de ochii noştri, ştim că Îţi aparţin numai Ţie ( Deut. 29:29).
3. Este unicul mărturisitor în felul lui, faţă de Domnul Isus Cel înviat din morţi (Ioan 20:28).
„Domnul meu şi Dumnezeul meu” a zis Toma privind cu uimire la mâinile Domnului ce purtau semnele răstignirii pe cruce. Nici unul dintre ucenici nu a mai depus o astfel de mărturie. Mărturia lui Toma a rămas peste veacuri, pentru noi, ca o lecţie minunată de teologie practică. Tu ce mărturie ai depus în faţa Celui înviat din morţi şi viu în vecii vecilor ?
Pastor, Elisei Pecheanu
Editorialul a fost publicat pentru prima dată în anul 2011 la adresa:
https://istorieevanghelica.ro/2011/05/01/toma-zis-geaman%E2%80%A6ioan-2024a/
Partajează asta:
Costel Ghioancă, „Je suis Charlie” și întrebarea „A lovi, sau a nu lovi?”
Masacrul tulburător petrecut ieri la sediul redacției jurnalistice Charlie Hebdo a îngrozit întreaga planetă și a stârnit opinia publică. Aș face câteva scurte observații legate de acest eveniment trist, plecând de la o întrebare pe care o găsești, din când în când, prin anumite cărți: Cum ar arăta lumea, dacă într-o zi, peste tot pământul, s-ar anula orice fel de lege și justiție omenească, fiecare având dreptul să facă tot ce dorește, fără a fi tras la răspundere?
Cel mai probabil, o astfel de „libertate” ar deschide o cutie a Pandorei, plină de lăcomie, ură, violență și tot felul de spurcăciuni. O fiară hidoasă care s-ar grăbi să înroșească planeta noastră, deja rănită, ar fi „Bestia răzbunării”, sau „a reglării conturilor”.
„Răzbunare, dulce răzbunare…” este gândul transformat în tortură, care-i neliniștește și le tulbură somnul multor oameni. De nu s-ar teme de vreun fel de justiție (omenească sau divină), cei cu gâtul însetat de răzbunare, ar ridica mâna împotriva multora pe care nu-i mai consideră semeni ai lor, aidoma strămoșului lor, Cain, inventatorul mentalității că semenii (frații) nu trebuie să mai fie sub „paza”, ci sub pizma noastră.
Așadar, evenimentul cumplit exprimat prin sloganul „Je suis Charlie”, aduce în actualitate mult dezbătuta întrebare: „A lovi , sau a nu lovi”? Răspunsul potrivit îl oferă Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru: „Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis:“Doamne, să lovim cu sabia?” Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: “Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.” (Luca 22:49-51)
Așa procedează Domnul Isus, răspunde la lovitură prin vindecare. Este specialitatea Lui. Așa a făcut la Golgota: primind cea mai mare lovitură (mânia lui Dumnezeu cauzată de păcatele noastre), Isus oferă cea mai mare vindecare (viață veșnică pentru toți cei ce cred în El).
Așa au procedat toți urmașii adevărați ai Domnului Isus (nu lupii îmbrăcați în blană de oaie), toți cei ce au zăcut în închisorile comuniste, fiind loviți fără milă de călăii lor împietriți de ură. Au răspuns la lovituri prin priviri pline de iubire, prin iertare, prin a săruta mâna care le-a umplut trupul de durere. Și nu de puține ori s-a produs minunea: răspunsul creștinilor la lovituri a produs vindecarea. Călăii au găsit mântuirea și s-au transformat – precum Saul din Tars – din prigonitori în prigoniți.
Cred că „Je suis Charile” ar trebui să ne amintească încă odată de iubirea nemăsurată a Domnului Isus Hristos și de unicitatea vieților acelora care sunt urmașii Săi. Cred că cei ce sunt creștini, în adevăratul sens al cuvântului, nu ar găsi deloc dulce gustul răzbunării, chiar dacă într-o zi toate legile ar fi suspendate. Ei ar face precum Stăpânul lor: ar iubi!
Pastor Costel Ghioancă
http://bisericaadonai.ro
Istorie Evanghelica 