Arhive categorie: Religie

Începuturile baptismului modern în România (I)


Articolul de față, integrează informații despre începuturile baptismului modern în România, înțelegând prin termenul modern o datare din punct de vedere istorică și nu o referire la doctrina baptistă. Cercetarea de față se dorește o completare a articolului Cum s-a format comunitatea baptistă din România .

Deschidem astfel o serie de articole privitoare la identitatea baptistă modelată de istoria comunității baptiste. În cadrul acestui prim articol articol am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România, semnificația botezului pentru baptiști și modul în care acesta este înțeles prin  intermediul doctrinei baptiste. Partea de final a acestui articol aduce în atenția cititorilor succinte date statistice care evidențiază o creștere lentă dar constantă a baptiștilor în România. 

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, recensăminte, statistică, botez, secolul XIX

Puritani (ndtimepilgrim.org)

Puritani (ndtimepilgrim.org)

„În secolul al XIX-lea, în București, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea coloniști și emigranți germani au răspândit doctrina privitoare la botezul adulților.” (Mihai Florin Răzvan, Cum s-a format comunitatea baptistă din România). Doctrina baptiștilor era opusă punctului de vedere tradițional privitor la botezul copiilor nou născuți prin faptul că aceștia consideră că botezul trebuie să fie administrat numai adulților. Prin termenul de adult în acest context am în vedere persoanele care sunt conștiente de separația existentă între om și Dumnezeu iar întoarcerea lor se poate realiza doar prin căință sinceră și personală aspect simbolizat prin actul botezului. Diferența de doctrină dintre cele două confesiuni: ortodoxă și baptistă este relevată de faptul că pentru cea dintâi actul botezului este o taină pe când pentru cea de a doua acesta reprezintă un act simbolic, un act de cult. În doctrina baptistă actul botezului simbolizează moartea omului vechi și aducerea la viață a omului nou transformat de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. (Pentru mai multe despre botez în doctrina baptistă vezi și Ioan Bunaciu, Exegeza textelor biblice controversate, Editura Universității din București, 1999, pp. 171-199). Transformarea simbolizată de actul botezului este un proces care nu se realizează dintr-o dată. Ținând cont de cele exprimate mai sus putem considera secolul al XIX-lea ca un nou început pentru credința baptistă în spațiul românesc.

În ceea ce privește evoluția numerică a baptiștilor din România, datele statistice relevă faptul că aceștia au avut o creștere lină ajungând în prezent la un procent de 0,6% din populația României. Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioși baptiști, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiștilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988117.715. (Informații preluate din cadrul unui articol publicat de Camelia Sisko pe Corso).  Numărul baptiștilor din Romania în anul 2002 era de 129937, ceea ce reprezenta 0,6% din populația României, conform Institutului National de Statistica (http://www.recensamant.ro/). La recensământul din anul 2011 s-au declarat de confesiune baptistă  11.803 persoane ceea ce reprezenta un procent de 0,6% din populația recenzată.  Baptiștii sunt răspândiți în toate județele țării dar au o pondere mai însemnată în vestul României (judeţele Bihor, Arad, , Caraş-Severin, Timiș, Sălaj, Cluj, Hunedoara).

Reprezentată grafic situația se prezintă astfel:

Grafic preluat de pe sitiricrestine.ro

Județele cu cel mai mare număr de baptiști, conform datele furnizate de Institutul Național de Statistică în data de 28 august 2012  sunt în ordine următoarele:

Baptiști

Bihor – 21839
Arad – 15882
Caraș-Severin – 11092
Timiș – 9738
Sălaj – 8299
Cluj – 74242
Mun. București – 2889

Va urma,

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (II)

Cum s-a format comunitatea baptistă din România – Mihai Florin Răzvan


Nu toate informațiile prezentate în acest articol sunt conforme cu realitate însă consider că este un material care are la bază o anumită documentare și prezintă succint informații referitoare la începuturile baptismului modern în România. Nu se amintește în acest articol despre anabaptiști și nici despre alte filiere de pătrundere a confesiunii baptiste în România în afara cele germane. Ținând cont de controversatul articol despre penticostali scris de doamna Lavinia Betea, analizat de către Emanuel Conțac sub titlul Lavinia Betea „crede și nu cercetează”. Note de subsol la articolul din „Adevărul”, despre penticostali, am fost rezervat inițial în a menționa acest articol, dar am considerat că este un demers care are ca scop cunoașterea comunității baptiste din România.

O abordare istorică complexă chiar dacă nu și completă a baptismului românesc în secolul XIX se regăsește în cadrul articolului Începuturile baptismului modern în România

Un articol de Mihai Florin Răzvan pentru adevărul.ro

În secolul al XIX-lea, în Bucureşti, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea colonişti şi emigranţi germani au răspândit doctrina potrivnică tainei botezului la nou-născuţi.

Conform recensământului general al populaţiei din 2002, 0,6 % dintre cetăţenii români (adică 129.937 locuitori) sunt adepţii credinţei baptiste. Foarte numeroşi în vestul României (judeţele Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Sălaj şi Hunedoara), baptiştii au apărut în România încă din secolul al XIX-lea. Atunci s-a răspândit printre români doctrina care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulţilor creştini ce se căiesc de păcatul originar.

Muntenia, Transilvania, Dobrogea

După propriile socoteli, primii baptişti au sosit la Bucureşti în 1856. Tâmplarul Karl Johann Scharschmidt fusese botezat la Hamburg, de un anume Onken. Împreună cu câţiva apropriaţi, meseriaşul a practicat credinţa din Germania natală. Şi, alături de alţi conaţionali, a întemeiat o comunitate în „oraşul lui Bucur”. Din 1865, în Ţara Românească, le-au fost recunoscute drepturile religioase. Moment din care au putut întocmi şi ţine registre de stare civilă. La începutul secolului al XX-lea, în „Micul Paris” au sosit doi predicatori americani. Dintre care unul, Beniamin Schlipf, foarte zelos, a rămas în misiune până în 1922.
Între timp, baptismul apăruse, pe o altă filieră, şi în Transilvania. Infiltrarea a fost mai puternică în părţile Bihorului, Aradului, Timişoarei şi Clujului. Prima biserică baptistă peste Carpaţi a fost înfiinţată în anul 1875, fiind opera croitorului maghiar Novak Antal. Prin convertirea unui grup de reformaţi maghiari, Salonta a devenit un centru baptist important.
În fine, tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, baptişti germani s-au stabilit în Dobrogea (la Cataloi) şi în Basarabia (la Tarutino). Biserica germană din sudul Basarabiei a fost „cartierul general” al misionarilor baptişti.

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Adorian, primul bucureştean baptist

În Bucureşti, primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), un tânăr sărac, cunoscător al limbii germane, angajat al unei farmacii. Fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller, care i-a devenit şi cumnat. În 1908, Adorian a fost trimis la un congres european al baptiştilor. Era o modalitate prin care se încuraja convertirea populaţiei române.
Iată cum povesteşte Adorian acest moment important din viaţa sa şi a comunităţii: „În anul 1908 se ţinea, la Berlin, Congresul Baptist European. Comunitatea germană trebuia să trimită unul, cel mult doi delegaţi care să reprezinte Comunitatea şi să prezinte interesele Comunităţii. (…) Congresul a fost interesant pentru motivul că erau toate naţiunile europene reprezentate; englezi erau foarte mulţi. În prima duminică am fost la adunarea din Gubmerstrasse unde am fost prezentaţi. Am vorbit cu atâta ardoare, că plângeam cu hohot şi îi rugam să ne vie în ajutor să aducem Evanghelia poporului român care şade în mare întuneric”.
Când să-ţi ţină discursul, de emoţie, tânărul Adorian s-a poticnit. „Improvizai câteva crâmpeie din ce doream să le spui şi mă repezii într-un foc de a le spune ce doream pe scurt. Rushbrooke mă trase de haină căci el voia să traducă ce spuneam. Eu nu mai ţinui seama de nimic şi vorbii înainte şi terminai. Rushbrooke începu să râdă. (…) Se ţinu în fine marele concert şi ultima adunare de adio. Splendida şi impozanta adunare de adio – ne deterăm cu toţii mâna şi ne strecurarăm acasă. Eu plecam cu cele mai frumoase impresii din Berlin şi cu un ghiozdan plin cu referate germane şi engleze, cu cocarde cu insigne şi mici cadouri” (Constantin Adorian, Jurnalul comunităţii baptiste române).

Şi în Bucovina, tot germanii

O imagine a metodelor de răspândire a credinţei baptiste în România ne oferă lucrarea memorialistică a „fratelui” Loghin Motrescu (Istoria baptiştilor din Bucovina). Acesta relatează evenimente din viaţa comunităţii din Bucovina, între anii 1911 şi 1943. În provincia din nordul României, primii baptişti proveneau din familiile de colonişti germani, stabilite în secolul al XIX-lea. Buni meseriaşi – cizmari, dulgheri, tâmplari, tăietori de lemne – coloniştii s-au împrietenit şi amestecat cu populaţia românească. Astfel au apărut biserici organizate la Cernăuți și în comuna Frătăuții Vechi.
Un misionar baptist important a fost Iohan Malișevschi, colportor de Biblii de origine poloneză se pare. Prin 1905, Societatea de Biblii Britanică din Transilvania l-a trimis în Bucovina. „Cu rucsacul plin de Biblii româneşti, germane, ucrainiene şi poloneze, în toate zilele, iarna și vara, pe vreme bună şi pe vreme rea, ani de-a rândul, neabătut şi neobosit”, Malişevschi a cutreierat provincia, răspândind credinţa baptistă, scrie Motrescu. „Începea satul sau oraşul de la o margine, din casă în casă şi din poartă-n poartă, oferind cu un preţ mic o carte sfântă”.
Românii au preluat învăţătura baptistă prin intermediul a doi muncitori plecaţi la lucru peste Carpaţi. Tinerii Păduche şi Calancea, originari din comuna Straja, au fost botezaţi în comuna Nadeci (jud. Cluj), de un pastor originar din Tăuţ (Bihor). Pe de altă parte, mai mulţi baptişti bucovineni au lucrat la o fabrică de cherestea din Mărăşeşti, în Vechiul Regat. După ce au predicat Evanghelia printre munteni, ei au atras câţiva adepţi la credinţa lor. Iar în Bucovina, din 1913, datează prima biserică baptistă română, la Pătrăuții de Jos.

Reguli pentru „fraţi”

Din 1919, bisericile baptiste au format Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste din România, condusă de un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar, un casier, 5 controlori şi 73 membri consilieri. Libertatea cultului a fost recunoscută prin lege. Iar Uniunea a redactat un statut, din care aflăm regulile sale de organizare.
O comunitate baptistă se forma în jurul unui predicator, a unei case de rugăciuni şi unei „şcoli de duminică pentru copii”. Membrii, care-şi spuneau între ei „fraţi”, erau primiţi doar prin botez. Doar comunitatea decidea cine putea fi hirotonisit ca „pastor”. Înainte de a fi ales, cel „ordinat” (numit) era cercetat. Dacă trecea bine testul, devenea „serv al confesiunii”, într-una din categoriile: premergător (care conducea comunitatea), predicator (păstorul sufletesc al comunităţii), bătrân (cel care avea grijă de membrii simpli), evanghelist (cel care lucra ca „vestitor” al Evangheliei), diacon (care manipula averea comunităţii sau ajuta orfanii şi văduvele) şi diaconeasă (care ajuta familiile văduvelor şi orfanilor, săracii, bolnavii).
Botezul noilor membri urma un ritual. Cel botezat venea în straie albe, simbol al neprihănirii sale. Pastorul purta în schimb vestminte negre. Botezul se oficia în „ape curgătoare, stătătoare sau în baptiseriu (clădire folosită pentru taina botezului, n.r.)”. Bărbaţii şi femeile se îmbrăcau şi se dezbrăcau în locuinţe separate, „eventual corturi”. Se cânta, se citeau predici, se înălţau rugi, iar cel botezat era scufundat, o singură dată, în apă. La final se ţinea „cina Domnului”, unde credincioşii împărţeau pâine şi vin.

Resping botezul nou-născuţilor

Cine şi când a întemeiat doctrina baptistă nu este clar nici acum istoricilor religiilor. Numeroase tratate de specialitate îl creditează pe englezul John Smyth (1570-1612), stabilit în Amsterdam (Olanda), printre primii pastori ai comunităţii. S-a remarcat prin contestarea botezului nou-născuţilor. Apoi practicile baptiste s-au răspândit în Anglia, în două variante: generală (conform căreia ispăşirea lui Iisus Hristos salvează întreaga omenire) şi particulară (îi salvează doar pe cei aleşi).
Prima congregaţie baptistă a apărut în coloniile nord-americane, la iniţiativa lui Roger Williams (1638). După care, în secolele următoare, comunităţile s-au înmulţit cu repeziciune pe ambele părţi ale Oceanului Atlantic.
Printre cele mai importante puncte ale doctrinei baptiste trebuie amintite: absolutizarea Bibliei ca singura autoritate în materie de credinţă, convingerea că botezul adulţilor trebuie făcut printr-o „mărturie publică”, respingerea Tradiţiei creştine, a posturilor Bisericii, a obiectelor şi simbolurilor liturgice.

Calendar de studiu biblic 2013 – Să ne cunoaștem crezul


Calendarul de studiu biblic al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania, pentru anul 2013 este intitulat  “Să ne cunoaştem crezul” şi include un studiu sistematic al doctrinelor majore ale credinţei creştine, în acord cuMărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.

Datorită spaţiului extrem de limitat acordat de către Mărturisirea de credinţă unor doctrine deosebit de importante, în cadrul studiului, am considerat că este necesar să aprofundăm aceste doctrine prin studierea unor teme înrudite, teme la care Mărturisirea de credinţă nu face referire directă. Din aceleaşi motive, cât şi din dorinţa unei grupări a temelor care să înlesnească studiul biblic, nu a putut fi păstrată întru totul ordinea secţiunilor tematice ale Mărturisirii de credinţă, dar acestea sunt acoperite în întregime în decursul anului.

Datorită importanţei acestui studiu prin care dorim o reînprospătare privind cunoaşterea crezului creştin, considerăm că este esenţială pregătirea prealabilă a fiecăruia dintre cei ce parcurg acest studiu biblic, prin:

(1) rugăciune ca Dumnezeu să ne călăuzească în descoperirea adevărurilor legate de învăţătura respectivă şi să ne dea putere de a le pune în practică;

(2) lecturarea cu atenţie cel puţin o dată a textelor biblice aferente;

(3) citirea părţilor din Mărturisirea de credinţă care au legătură cu tema studiului respectiv;

(4) memorarea pasajului scurt desemnat ca „text de memorat” sau „verset de aur”.

Pentru a veni în sprijinul celor ce vor conduce aceste studii biblice, cât şi a tuturor celor interesaţi, fiecare temă studiată este explicată şi prezentată în formă de schiţă, pe paginile: http://www.betel.ro şi http://www.misiune.ro , la  secţiunea „Studiu Biblic”

Tematica acestui Calendar de Studiu Biblic a fost întocmită de către pastorul Alexandru Neagoe şi aranjată şi pusă în pagină de către pastorul Dan Boingeanu.

Suntem încredinţaţi că beneficiile spirituale rezultate din acest studiu sunt dependente de harul lui Dumnezeu, dar şi de măsura consecvenţei şi a eforturilor depuse de fiecare dintre cei ce vor parcuge această tematică: „Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera” (2 Cor.9:6).

Pastor Dan Boingeanu

Calendarul poate fi comandat online AICI

Sursa: http://revistacrestinulazi.ro

Conferinţa Naţională de Educaţie BCER-UBCE 4-6 octombrie 2012



Pentru alte detalii vezi http://emyradut.blogspot.ro

Între 4-6 octombrie 2012 va avea loc Conferinta Nationala de Educatie – BCER-UBCE.

Conferinta va avea loc in incinta Bisericii “Antiohia” din str. Episcop Radu nr. 53-55, Bucuresti
 Program:
Joi, 4 octombrie (seara) – ora 18:00 – deschiderea conferintei; mesaj biblic de incurajare.
 Vineri, 5 octombrie – sesiuni sustinute de profesori si persoane implicate in cadrul Institutului “Timotheus”:
 Sesiunea 1: Unicitatea Bibliei

o   Revelația, inspirația, ineranța
o   Răspunsuri la atacuri asupra canonului Bibliei Autoritatea Bibliei

Sesiunea 2: Rolul Bibliei în edificarea Bisericii prin:
o   Predicare
o   Școala duminicală
o   Studiul Bibliei în grupuri mici

Sesiunea 3: Relevanța Bibliei
o   Biblia în epoca modernă
o   Relevanța Bibliei pentru generația postmodernă

Sesiunea 4: Rolul Bibliei în transformarea societății
o   Valorile morale
o   Valorile culturale

Sambata, 6 octombrie – sesiune sustinuta de fratele Bernhard Ott, invitat special.
 – dezbateri.
 Conferinta se va incheia sambata, 6 octombrie, cu masa de pranz.
  Dan MITREA,
Secretar General

Lady Jane Grey, regina detronată, explică sacramentele la un interogatoriu ce avea să-i aducă moartea


La începutul anului 1554, Regina Maria I a trimis pe John de Feckenham să o convingă pe verişoara ei protestantă de numai 16 ani, Lady Jane Grey, de adevărul credinţei catolice şi să evite astfel pedeapsa cu

Lady Jane Grey (wikipedia)

Lady Jane Grey (wikipedia)

moartea. Feckenham n-a reuşit, iar ea a fost decapitată în 12 februarie 1554.

Doar citiţi ce ştia şi ce putea fata asta la 16 ani:
După ce au discutat despre justificarea prin credinţă, au început să vorbească despre sacramente:
Feckenham. — Câte sacramente sunt?
Lady Jane. — Două; sacramentul botezului şi sacramentul Cinei Domnului
Feckenham. — Nu, sunt şapte.
Lady Jane. — Unde ai găsit asta în Biblie?
Feckenham. – Ei bine, vorbim mai încolo despre asta. Dar ce semnifică cele două sacramente ale tale?
Lady Jane. — Prin sacramentul botezului sunt curăţită cu apă şi regenerată de Duhul Sfânt, şi acea curăţire este o mărturie că sunt copilul lui Dumnezeu. Sacramentul Cinei Domnului oferit mie, este o pecete sigură şi o mărturie, că eu iau parte, prin sângele lui Cristos care l-a vărsat pe cruce, la Împărăţia Sa veşnică.
Feckenham. — De ce? Ce primeşti în acel sacrament? Nu primeşti însuşi sângele şi trupul lui Cristos?
Lady Jane. — Nu, cu siguranţă, nu cred aşa ceva. Cred că la Cină nu primesc trupul sau sângele, ci pâinea şi vinul, pâinea care este frântă şi vinul care este băut şi ele îmi aduc aminte de păcatele mele pentru care trupul lui Cristos a fost frânt şi sângele vărsat pe cruce. Şi cu aceea pâine şi acel vine u primesc beneficiile venit din frângerea pâinii şi din vărsarea sângelui pentru păcatele noastre pe cruce.
Feckenham. — Dar, oare nu Cristos a spus aceste cuvinte: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Ce vrei mai clar? Nu a spus El că este trupul lui?
Lady Jane. ––  Ştiu că a spus asta; dar de asemenea El a spus: “Eu sunt viţa, Eu sunt uşa”: dar El nu a fost o uşă sau o viţă. Oare nu a spus sfântul Pavel: El care cheamă lucrurile care nu sunt,  ca şi cum ar fi? Dumnezeu să mă păzească să zic că eu mănânc însuşi trupul şi sângele lui Cristos; pentru că atunci fie îmi îndepărtez mântuirea, sau sunt două trupuri, sau doi Cristoşi. Un trup a fost zdrobit pe cruce, şi dacă ei au mâncat un al trup, atunci El a avut două trupuri; sau dacă trupul Său a fost mâncat, atunci nu a fost zdrobit pe cruce; dar dacă a fost zdrobit pe cruce, atunci nu a fost mâncat de ucenicii Lui.
Feckenham. –– Dar nu este posibil  ca Isus prin puterea Sa să-şi facă trupul să fie şi mâncat şi băut, şi să fie născut dintr-o femeie fără bărbat, aşa cum a umblat pe ape având un trup, şi cum a făcut alte miracole prin puterea Sa?
Lady Jane. — Ba da. Dacă Dumnezeu ar fi făcut la această Cină un miracol, ar fi putut face asta. Dar El nu a vrut să facă nici un miracol, doar să-şi zdrobească trupul şi să-şi verse sângele pe cruce pentru păcatele noastre. Dar mă rog să-mi răspunzi la o întrebare. Unde era Cristos când a zis: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu?” Nu a fost la masă când a zis asta? El încă era viu şi nu suferise până în acea zi. Ce a luat afară de pâine? Ce a frânt afară de pâine? Uite, ce a luat, a frânt şi ce a frânt, a dat şi ce a dat, ei au mâncat; şi cu toate acestea, în tot acest timp El era viu, la Cină în faţa ucenicilor; dacă nu înseamnă că au fost înşelaţi.
Pentru a citi mai multe despre povestea impresionantă a acestei tinere, vezi cartea lui Simonetta Carr: Lady Jane Grey.
Sursa: J.T.
Trimis de Iosua Faur

Dalai Lama propune înlocuirea religiei cu marxismul


“Toate marile religii ale lumii, cu accentul pe care îl pun pe iubire, compasiune, răbdare, toleranță și iertare pot promova și promovează valorile lăuntrice. Însă realitatea lumii de astăzi este aceea că fundamentul etic al religiei nu mai este adecvat. Acesta este motivul pentru care sunt din ce în ce mai convins că a venit timpul să găsim o nouă modalitate de gândi despre spiritualitate și etică, dincolo de toate religiile.” (Dalai Lama, 10 septembrie 2012)

Site-ul eco-marxist Think Outside the Box, adaugă: “Dalai Lama, laureat al Nobelului pentru Pace în 1989, a citat dintr-o carte pe care a publicat-o anul trecut, Dincolo de religie: Etică pentru o lume întreagă, scrie Huffington Post. În volumul cu pricina, liderul spiritual tibetan susține că religia în sine nu mai poate asigura o soluție eficientă pentru nenorocirile lumii moderne. Călugărul budist în vârstă de 77 de ani e de părere că omenirea are nevoie astăzi de o abordare morală care să nu se mai bazeze pe religie, ci să impună o așa-numităetică seculară, în care să se regăsească atât credincioșii, cât și necredincioșii și care să îmbine știința cu spiritualitatea în fața suferințelor moderne.”

O primă obiecție ar fi legată de faptul că nu toate marile religii ale lumii pun “accentul pe care îl pun pe iubire, compasiune, răbdare, toleranță și iertare”. Apropo de accentul pus pe iubire și iertare în islam, Carl Gustav Jung spunea despre Germania nazistă: “Probabil că Hitler va găsi un nou islam. Este deja pe punctul de a-l găsi; el e ca Mahomed. Starea de spirit în Germania este islamică; războinică şi islamică. Cu toţii sînt în delir după un zeu sălbatic. Acesta ar putea fi viitorul.”

Dalai Lama este în pas cu vremurile și cu ultimele tendințe postmoderne din occident, relativismul cultural care pune pe picior de egalitate creștinismul și barbaria islamică, nihilismul care proclamă irelevanța religiei în fața “complexității lumii”, propunînd înlocuirea ei cu o nouăetică seculară, “în care să se regăsească atât credincioșii, cât și necredincioșii”, și relativismul moral. Ce fel de “etică seculară” are în minte călugărul budist Dalai Lama, etică pregătită să înlocuiască rolul religiei în societate?

Cum rămîne cu cei care nu se regăsesc în marxism? Un punct de vedere interesant și articolul integral îl găsiți pe site-ul http://inliniedreapta.net

A fost Marxismul un sistem bun? În opinia mea nu, iar crimele comise de acesta le-au întrecut cu mult pe cele ale nazismului.

Spre exemplu, în cadrul unui comentariu la articolul despre Dalai Lama, Anca Cernea menționa că marxiști au fost atât de buni și au manifestat o așa compasiune față de semeni – referire la China- încât au omorât 100 milioane dintre aceștia. Știu că-ți pare rău, – remarcă sarcastic Anca Cernea, răspunzând comentariului lui Petre Ignat, și într-un fel mai general acelei persoane care crede în bunătatea marxismului-,  Mao voia 300 de miloane de morți, dar proștii ăia au întinat maoismul și nu au îndeplinit planul cincinal la morți.”

Nicolae Ceaușescu solicitat să dea relații despre dărâmarea Bisericii Baptiste din Dej


În anul 1973, luna august un credincios penticostal francez pe numele său CHARLEX CHOIX  vizitează mai multe biserici din Cluj și Dej.

„După ce a vizitat aceste biserici s-a arătat foarte încântat de cele văzute și auzite dar a întrebat cum este cu biserica baptistă din Dej, deoarece știe că în timpul vizitei pe care șeful statului român a făcut-o în Congo, i s-a prezentat o fotografie  cu biserica dărâmată de autorități.  Colaboratorul a replicat că cei care au fost la conducerea bisericii în perioada respectivă au comis unele greșeli în planul de sistematizare (?)[1], fapt pentru care legea prevede demolarea imobilului în cazul în care nu se respectă sistematizarea dar că în același loc dar respectând ceea ce trebuia să respecte la timpul respectiv a fost construită o biserică frumoasă și a invitat pe oaspete să o viziteze și împreună s-au deplasat la Dej unde a fost încântat de ceea ce a văzut. A făcut fotografii tehnic – color la bisericile din Cluj și Dej, interior și exterior pentru a argumenta că cele publicate de ing. CARAVAN nu corespund realității.”

În finalul documentului găsim următoarea adnotare.

„Sursa nu spune aproape nimic despre Charlex Choix, cine este cu ce se ocupă de ce a venit în România, ce legături are aici, dacă a mai fost ce …… etc. date despre persoana sa.

A se cere o completare!!

Col. Mea (?)”

Interesant este faptul că în timpul vizitei pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu o efectuează în Republica Congo între 18-21 martie 1972 este solicitat să dea detalii referitoare la dărâmarea bisericii baptiste din orașul Dej.

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Ce detalii a dat Ceaușescu despre ceea ce s-a întâmplat la Dej în afara faptului că a făcut biserica și conducătorii vinovați de situația respectivă nu știu pentru că nu am cercetat cazul, însă este interesat de remarcat faptul că cetățeanului francez i se spune că tot biserica din Dej este vinovată de dărâmare.

Despre istoria Bisericii Baptiste din Dej care tocmai a avut jubileul de 100 de ani, a scris și Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Baptiste din România.

“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]

Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]

După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.

Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” ( Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, pp. 204-205)

În cadrul articolului Biserica Creștină Dej la ceas aniversar publicat în ziarulfaclai.ro se menționează că în anul 1970 biserica este dărâmată de autorități și nu de credincioși.

„Existența Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.” (M. Vaida, „Biserica Creştină Baptistă din Dej, la aniversare”, http://www.ziarulfaclia.ro)

Un alt aspect interesant pe care îl menționează sursa este faptul că cetățeanul francez a făcut fotografii pentru a demonstra că în România nu sunt probleme în privința respectării libertății religioase contracarîndu-l în acest fel pe Constantin Caraman.


 [1] Este vorba de planul de sistematizare sau de cel de construcție? Pentru că nu vedem legătura între planul de sistematizare care era realizat de autorități și greșeala celor care au fost la conducerea bisericii.

Articole relaționate

Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani

Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă


În tradiţia occidentală, în timp ce se formau liniile de luptă, un ofiţer striga: „Cântăreţii înainte!” Orice armată mărşăluia pe ritmul unui imn, al unei cântări. Soldaţii, marinarii strigau cât puteau de tare acompaniaţi de tot felul de instrumente.
Chiar şi în V.T. vedem că armata lui Iosafat cânta (2 Cron. 20) şi David avea Psalmi de luptă (Ps. 149).
Când creştinii cântă împreună, nu cântă doar pentru că asta a făcut biserica dintotdeauna (1 Cor. 14:26) sau că Dumnezeu ne cere asta (Ps. 96:1). Noi cântăm şi pentru că suntem armata lui Dumnezeu, o armata victorioasă.
Noi suntem beneficiarii victoriei lui Cristos pe cruce, avem promisă viaţă veşnică şi o perspectivă asupra vieţii. Domnul Isus a cântat cu ucenicii înainte să fie răstignit (Marcu 14:26). Cristos ne va învia din morţi şi ne va lua cu Sine într-o Împărăţie veşnică!
Noi sărbătorim şi anticipăm toate acesta în închinarea noastră. De aceea cântăm din toată inima, cât ne ţine gura, având ochii aţintiţi pe răsplată.
Biserica trebuie să-şi pună armura de luptă (Efeseni 6:10-18) şi să cânte ca nişte soldaţi. Cântarea este semnul angajării într-un război care se va da până la sfârşitul veacului.
Atunci când cântăm „Cântaţi toţi de bucurie, Mesia s-a născut!” Satan urlă de mânie „fiindcă ştie că are puţin timp.” (Apoc. 12:12)
Atunci când cântăm „Sfânt e! Sfânt e! Sfânt e Dumnezeu!” demonii se cutremură de frică.
Atunci când cântăm „Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat” forţele iadului tremură la auzul tenorilor care au fost răscumpăraţi de harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se bucură să-i cântăm din toată inima pentru că este un semn al credinţei. Ne identificăm ca fiind parte din armata Lui şi îi jurăm astfel loialitate. Nu contează cât de groaznică este valea umbrei morţii, cât de întunecoasă este noaptea, câte salve de tun se aud în depărtare, armata lui Dumnezeu îşi cântă credinţa în Cristos, Căpetenia care ne conduce la victorie şi pace!
Cântaţi Domnului o cântare nouă,
Iosua

 

 

 

Protestanți, neoprotestanți, evanghelici? Ce sunt baptiștii?


Un material mai vechi pe care l-am găsit în draft și am considerat că merită publicat. 

Emanuel Răduț a lansat pe blogul său o dezbatere legată de identitatea evanghelicilor din România, respectiv a Creștinilor după Evanghelie prin întrebarea Protestanți sau neoprotestanți? Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Fiind la curent cu preocupările sale pe care a avut amabilitatea să mi le împărtășească am lăsat un comentariu la articolul său.

Cred că termenul neoprotestant este mai vechi în uzanța românilor decât perioada comunistă. Nu am acum la îndemână documentele pe care le-am văzut dar din câte îmi aduc aminte am întâlnit acest termen, cu referire la baptiști, și în perioada interbelică. Referitor la uzanța acestui termen în limba română există mai multe opinii care converg către idea că acest termen provine din mediul religios (ortodox) și a fost „împrumutat” de către politicieni. Prin această etichetare se dorea și realizarea unei separații între direcțiile principale ale creștinismului și mă leg aici de întrebarea pe care Emanuel a pus-o acestui articol. Ce suntem ei? Protestanți sau altceva? și au considerat că nu sunt protestanți sau ca să reformulez protestanți mai noi și atunci li s-a spus neoprotestanți. Pe de altă parte nu sunt de acord cu formulă că toate confesiunile „evanghelice” ar fi protestante fiindcă deja avem diferențieri majore din punct de vedere doctrinar. Să luăm spre exemplu cazul Bisericii Adventiste care este o confesiune nouă apărută în secolul XIX și în a cărei doctrină se evidențiază caracteristica perioadei moderne și contemporane, respectiv accentul pe sfârșitul lumii. Prin această afirmație nu vreau să spun că în perioada Reformei Protestante din secolul XVI nu au existat preocupări în direcția asta, dar preocuparea lor majoră era mântuirea și trăirea unei vieți de sfințenie nu sfârșitul lumii.
Pe de altă parte din discuțiile pe care le-am avut cu diferite persoane pe această temă am înțeles că termenul „neoprotestant” se regăsește doar în spațiul Europei de Est cu acest înțeles pentru că în Occident termenul are alte valențe trimițând la un neo protestantism, la o teologie liberală. Posibil și spun asta pentru că nu am argumente și este mai mult o presupoziție a mea ca istoric, ca eticheta de neoprotestant să fi fost folosită și în disputa pe tărâm religios în spațiul românesc din dorința bisericilor istorice, referire în acest caz la BOR de a demonstra că baptiștii spre exemplu care sunt cei mai vechi dintre denominațiunile evanghelice nu au vechime istorică. De fapt presupoziția mea a plecat de la un comentariu pe site-ul istorieevanghelica.ro, comentariu căruia i-am răspuns printr-un articol separat: Este permisă persecuția baptiștilor (evanghelicilor) pe motiv că nu au vechime istorică?

Cele mai recente trei cărți ale lui Iosif Țon pot fi descărcate în format pdf


Later edit: cărțile nu mai sunt disponibile pentru descărcare, dar am actualizat link-ul către site-ul actual al profesorului Iosif Țon.

Articolul inițial

După asocierea lui Iosif Țon cu mișcarea străjerilor, poziția blogosferei evanghelice care va determina Uniunea Baptistă să își exprime o poziție față de ceea ce a devenit cazul Iosif Țon – Străjerii, acesta și-a argumentat teologia prin intermediul mai multor mesaje, precum și prin intermediul unor cărți disponibile acum spre download celor interesați.

Cărțile publicate în luna iunie 2012 disponibile pentru vizualizare la adresa http://iosifton.ro/biografie:

Puncte de Cotitura in Istoria Crestinismului – Despre multele schimbari din cei 2000 de ani din istoria crestinismului. Iosif Ton conclude cartea cu o lista de 14 schimbari de paradigma (tranzitii teologice) ale lui Peter Wagner (IT este de acord doar cu o parte din ele).

Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf

O Evanghelie Completă – Aceasta lucrare a fost scrisa “în vara anului 2011 ca pe un material de lucru pentru întâlnirea pe care a avut-o la Atlanta cu un grup de pastori şi teologi baptişti români care trăiesc în America.”

Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf

Manifestul Împărăției lui Dumnezeu. Un “manifest al planului lui Dumnezeu, plan exprimat prin cuvintele Fiului lui Dumnezeu: Vie Împărăţia Ta, adică, facă-se pe pământ voia Ta cum se face în ceruri.” Iosif Ton arata cum “Biserica trebuie să devină modelul de comunitate a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. O comunitate care oglindeşte relaţiile din Sfânta Treime.

(observ la Iosif Țon o înclinare spre manifetse după ce în anii 70 a publicat lucrarea Locul creștinului în comunism redenumită Manifestul creștin revine acum cu o altă carte ce include în titlul său termenul manifest)

Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf

Pe site-ul istorieevanghelică.ro cei interesați pot accesa informații referitoare la cazul Iosif Țon – Străjerii disponibile atât în pagina principală unde pot fi regăsite în căutări după cuvintele Iosif Țon, străjerii, cât și în cadrul a două pagini, respectiv: Cazul iosif țon- listă articole pe istorie evanghelică și Cazul Iosif Țon – străjerii.