Nicolae Ceaușescu solicitat să dea relații despre dărâmarea Bisericii Baptiste din Dej
În anul 1973, luna august un credincios penticostal francez pe numele său CHARLEX CHOIX vizitează mai multe biserici din Cluj și Dej.
„După ce a vizitat aceste biserici s-a arătat foarte încântat de cele văzute și auzite dar a întrebat cum este cu biserica baptistă din Dej, deoarece știe că în timpul vizitei pe care șeful statului român a făcut-o în Congo, i s-a prezentat o fotografie cu biserica dărâmată de autorități. Colaboratorul a replicat că cei care au fost la conducerea bisericii în perioada respectivă au comis unele greșeli în planul de sistematizare (?)[1], fapt pentru care legea prevede demolarea imobilului în cazul în care nu se respectă sistematizarea dar că în același loc dar respectând ceea ce trebuia să respecte la timpul respectiv a fost construită o biserică frumoasă și a invitat pe oaspete să o viziteze și împreună s-au deplasat la Dej unde a fost încântat de ceea ce a văzut. A făcut fotografii tehnic – color la bisericile din Cluj și Dej, interior și exterior pentru a argumenta că cele publicate de ing. CARAVAN nu corespund realității.”
În finalul documentului găsim următoarea adnotare.
„Sursa nu spune aproape nimic despre Charlex Choix, cine este cu ce se ocupă de ce a venit în România, ce legături are aici, dacă a mai fost ce …… etc. date despre persoana sa.
A se cere o completare!!
Col. Mea (?)”
Interesant este faptul că în timpul vizitei pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu o efectuează în Republica Congo între 18-21 martie 1972 este solicitat să dea detalii referitoare la dărâmarea bisericii baptiste din orașul Dej.

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr
Ce detalii a dat Ceaușescu despre ceea ce s-a întâmplat la Dej în afara faptului că a făcut biserica și conducătorii vinovați de situația respectivă nu știu pentru că nu am cercetat cazul, însă este interesat de remarcat faptul că cetățeanului francez i se spune că tot biserica din Dej este vinovată de dărâmare.
Despre istoria Bisericii Baptiste din Dej care tocmai a avut jubileul de 100 de ani, a scris și Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Baptiste din România.
“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]
Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]
După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.
Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” ( Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, pp. 204-205)
În cadrul articolului Biserica Creștină Dej la ceas aniversar publicat în ziarulfaclai.ro se menționează că în anul 1970 biserica este dărâmată de autorități și nu de credincioși.
„Existența Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.” (M. Vaida, „Biserica Creştină Baptistă din Dej, la aniversare”, http://www.ziarulfaclia.ro)
Un alt aspect interesant pe care îl menționează sursa este faptul că cetățeanul francez a făcut fotografii pentru a demonstra că în România nu sunt probleme în privința respectării libertății religioase contracarîndu-l în acest fel pe Constantin Caraman.
[1] Este vorba de planul de sistematizare sau de cel de construcție? Pentru că nu vedem legătura între planul de sistematizare care era realizat de autorități și greșeala celor care au fost la conducerea bisericii.
Articole relaționate
Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar
Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă
Protestanți, neoprotestanți, evanghelici? Ce sunt baptiștii?
Un material mai vechi pe care l-am găsit în draft și am considerat că merită publicat.
Emanuel Răduț a lansat pe blogul său o dezbatere legată de identitatea evanghelicilor din România, respectiv a Creștinilor după Evanghelie prin întrebarea Protestanți sau neoprotestanți? Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Fiind la curent cu preocupările sale pe care a avut amabilitatea să mi le împărtășească am lăsat un comentariu la articolul său.
Cred că termenul neoprotestant este mai vechi în uzanța românilor decât perioada comunistă. Nu am acum la îndemână documentele pe care le-am văzut dar din câte îmi aduc aminte am întâlnit acest termen, cu referire la baptiști, și în perioada interbelică. Referitor la uzanța acestui termen în limba română există mai multe opinii care converg către idea că acest termen provine din mediul religios (ortodox) și a fost „împrumutat” de către politicieni. Prin această etichetare se dorea și realizarea unei separații între direcțiile principale ale creștinismului și mă leg aici de întrebarea pe care Emanuel a pus-o acestui articol. Ce suntem ei? Protestanți sau altceva? și au considerat că nu sunt protestanți sau ca să reformulez protestanți mai noi și atunci li s-a spus neoprotestanți. Pe de altă parte nu sunt de acord cu formulă că toate confesiunile „evanghelice” ar fi protestante fiindcă deja avem diferențieri majore din punct de vedere doctrinar. Să luăm spre exemplu cazul Bisericii Adventiste care este o confesiune nouă apărută în secolul XIX și în a cărei doctrină se evidențiază caracteristica perioadei moderne și contemporane, respectiv accentul pe sfârșitul lumii. Prin această afirmație nu vreau să spun că în perioada Reformei Protestante din secolul XVI nu au existat preocupări în direcția asta, dar preocuparea lor majoră era mântuirea și trăirea unei vieți de sfințenie nu sfârșitul lumii.
Pe de altă parte din discuțiile pe care le-am avut cu diferite persoane pe această temă am înțeles că termenul „neoprotestant” se regăsește doar în spațiul Europei de Est cu acest înțeles pentru că în Occident termenul are alte valențe trimițând la un neo protestantism, la o teologie liberală. Posibil și spun asta pentru că nu am argumente și este mai mult o presupoziție a mea ca istoric, ca eticheta de neoprotestant să fi fost folosită și în disputa pe tărâm religios în spațiul românesc din dorința bisericilor istorice, referire în acest caz la BOR de a demonstra că baptiștii spre exemplu care sunt cei mai vechi dintre denominațiunile evanghelice nu au vechime istorică. De fapt presupoziția mea a plecat de la un comentariu pe site-ul istorieevanghelica.ro, comentariu căruia i-am răspuns printr-un articol separat: Este permisă persecuția baptiștilor (evanghelicilor) pe motiv că nu au vechime istorică?
Cele mai recente trei cărți ale lui Iosif Țon pot fi descărcate în format pdf
Later edit: cărțile nu mai sunt disponibile pentru descărcare, dar am actualizat link-ul către site-ul actual al profesorului Iosif Țon.
Articolul inițial
După asocierea lui Iosif Țon cu mișcarea străjerilor, poziția blogosferei evanghelice care va determina Uniunea Baptistă să își exprime o poziție față de ceea ce a devenit cazul Iosif Țon – Străjerii, acesta și-a argumentat teologia prin intermediul mai multor mesaje, precum și prin intermediul unor cărți disponibile acum spre download celor interesați.
Cărțile publicate în luna iunie 2012 disponibile pentru vizualizare la adresa http://iosifton.ro/biografie:
Puncte de Cotitura in Istoria Crestinismului – Despre multele schimbari din cei 2000 de ani din istoria crestinismului. Iosif Ton conclude cartea cu o lista de 14 schimbari de paradigma (tranzitii teologice) ale lui Peter Wagner (IT este de acord doar cu o parte din ele).
Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf
O Evanghelie Completă – Aceasta lucrare a fost scrisa “în vara anului 2011 ca pe un material de lucru pentru întâlnirea pe care a avut-o la Atlanta cu un grup de pastori şi teologi baptişti români care trăiesc în America.”
Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf
Manifestul Împărăției lui Dumnezeu. Un “manifest al planului lui Dumnezeu, plan exprimat prin cuvintele Fiului lui Dumnezeu: Vie Împărăţia Ta, adică, facă-se pe pământ voia Ta cum se face în ceruri.” Iosif Ton arata cum “Biserica trebuie să devină modelul de comunitate a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. O comunitate care oglindeşte relaţiile din Sfânta Treime.“
(observ la Iosif Țon o înclinare spre manifetse după ce în anii 70 a publicat lucrarea Locul creștinului în comunism redenumită Manifestul creștin revine acum cu o altă carte ce include în titlul său termenul manifest)
Apasă pe copertă pentru a descărca cartea în format pdf
Pe site-ul istorieevanghelică.ro cei interesați pot accesa informații referitoare la cazul Iosif Țon – Străjerii disponibile atât în pagina principală unde pot fi regăsite în căutări după cuvintele Iosif Țon, străjerii, cât și în cadrul a două pagini, respectiv: Cazul iosif țon- listă articole pe istorie evanghelică și Cazul Iosif Țon – străjerii.
Russian Government Demolishes Pentecostal Church
A demolition crew accompanied by police tore down the Holy Trinity Pentecostal Church in Moscow this week.
Human rights groups and members of the church were shocked by the late night demolition, which was apparently court ordered.
„Right now officials destroyed our church building … now 4.30 am – Moscow time,” a church member wrote in an email to Frank Wright, president and CEO of the National Religious Broadcasters.
„They came at night to avoid conflict with people,” he continued. „All church property is there… some were stolen, other[s] – destroyed. We can do nothing… just pray and cry.”
See exclusive pictures of the church demolition on George Thomas’ Facebook page.
The man explained that the Russian government is „forcibly” relocating churches, giving them land in more remote areas to build a new church.
„The usual conditions are that the church develops the property within some specified time period,” he wrote.
But in order to build on the land, permits are needed, which are often denied or rejected.
When a congregation fails to meet the deadline, the land is repossessed and everything built on it becomes government property.
Holy Trinity Pentecostal Pastor Vasily Romanyuk posted a video on YouTube from the scene.
Watch the video and read a translation of all of Pastor Romanyuk’s reaction on The Global Lane blog.
„The last service was held last night. And tonight the tough guys have brought the machinery, broken into the church and started to demolish the building,” Romanyuk said.
„There was a court decision that we cannot use the building anymore, and it does not belong to us any longer,” he explained.
Human rights groups say the Holy Trinity Pentecostal congregation tried to meet the city’s legal requirements.
Holy Trinity is among many evangelical churches kicked out of Moscow in recent months. Some Christian leaders fear the incidents are evident that religious freedom is fading in Russia.
See also
Pastor Details Moscow Church Destruction
Denisa Bodeanu (ed.), Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj. Mărturii şi documente. Volumul II, Argonaut, 2012
Denisa Bodeanu (cas Budeancă) este doctor în istorie la Cluj și cercetătoare la CNSAS. Volumele de față au fost realizate ca urmare a interviurilor realizate de autoare pe parcursul unei perioade mai mari de timp după reguli de istorie orală. Pe lângă sursele de istorie orală autoarea a mai folosit documente, în principal din Arhiva CNSAS precum si o serie de cărți, studii și articole de specialitate.
Mai jos aveți o prezentare a volumului I si al volumului II
„În anul 2007 a apărut la Editura „Argonaut” din Cluj-Napoca primul volum al cărţii „Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj” ce cuprindea: un studiu introductiv consistent în care era analizată situaţia Bisericii Baptiste din România şi a credincioşilor acesteia în perioada comunistă, 14 interviuri realizate cu baptişti din judeţul Cluj şi 15 documente din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Volumul era rezultatul unor ample cercetări de teren desfăşurate de Denisa Bodeanu în judeţul Cluj şi al unor investigaţii minuţioase întreprinse în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din Bucureşti.
CUPRINS vol. I
Cuvânt înainte…………………………………………………………………………………….7
Studiu introductiv………………………………………………………………………….11
Achim Ioan…………………………………………………………………………………31
Bojan Dragomir……………………………………………………………………………..38
Căpuşan Mircea……………………………………………………………………………..46
Cherecheş Vasile……………………………………………………………………………51
Dan Ioan Alexandru………………………………………………………………………….64
Faur Avram…………………………………………………………………………………75
Faur Malidia……………………………………………………………………………….83
Huşanu Mihai……………………………………………………………………………….98
Lazăr Victor………………………………………………………………………………116
Lehene Ioan……………………………………………………………………………….146
Mânzat Ioan……………………………………………………………………………….160
Mocan Liviu……………………………………………………………………………….171
Marhao Liviu………………………………………………………………………………176
Rusu Ioan…………………………………………………………………………………181
Rusu Nicolae………………………………………………………………………………184
Sidea Vasile………………………………………………………………………………188
Anexe……………………………………………………………………………………….
Indice de nume………………………………………………………………………………
Indice de locuri………………………………………………………………………………
După 5 ani, cu sprijinul generos al aceleiaşi edituri a apărut şi al doilea volum, ce cuprinde un număr de 12 interviuri realizate cu 3 pastori şi 9 credincioşi baptişti din judeţul Cluj şi 20 de documente selectate din fondurile „Documentar” şi „Informativ” din arhiva CNSAS.
Şi acest volum, la fel ca şi cel precedent, se adresează atât specialiştilor interesaţi de istoria evanghelicilor din România cât şi publicului larg.
Volumul poate fi comandat la Editura Argonaut (editura_argonaut@yahoo.com).
Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului.
Cuvânt înainte ……………………………………………………7
Listă de abrevieri……………………………………………….. 9
Mărturii ………………………………………………………… 11
Nicolae Antonie ………………………………………………….. 13
Maria Bărbătei ………………………………………………….. 26
Anica Bocaniciu………………………………………………….. 35
Silvia Căpuşan …………………………………………………… 43
Liviu Cioflică …………………………………………………….. 56
Verginia Dan…………………………………………………….. 64
Lidia Dan………………………………………………………… 73
Avram Faur ……………………………………………………… 86
Liviu Marhao …………………………………………………… 104
Gabriel Pruneanu ……………………………………………….. 122
Ioan Rusu……………………………………………………….. 136
Vasile Tămaş……………………………………………………. 147
Documente ……………………………………………………. 163
Index general………………………………………………….. 237”
Inceputurile bisericii penticostale in Romania – Pavel Rivis-Tipei
Calea Adevarul si Viata 380 – Inceputurile bisericii penticostale in Romania – invitat special pastorul Pavel Rivis-Tipei, președintele Cultului Penticostal din Romania
http://alfaomega.tv/mediacenter
Recomandări editoriale (3) – Ian M. Randall, Communities of Conviction: Baptist Beginnings in Europe
Ian Randall, who comes from the north of Scotland, studied Economics and History at Aberdeen University, where he met and married Janice, who is a language teacher. After university, Ian worked in human resource management. He later trained at Regent’s Park College, Oxford, and became a Baptist pastor. Since 1992 he has taught and has supervised research at Spurgeon’s College, London, and at the International Baptist Theological Seminary, Prague. He has published several books, including What a Friend we have in Jesus, The English Baptists of the Twentieth Century and Spiritual Revolution: The Story of OM. He is a Fellow of the Royal Historical Society.
* * *
Ian Randall has given us the most comprehensive overview of Baptist life in Europe since the classic study of J. H. Rusbrooke in 1923. Born amidst persecutions and struggle, the Baptist movement has grown over the centuries into a diverse but vibrant expression of the Christian faith. A story masterfully told by a superb historian.
Timothy George
Founding Dean of Beeson Divinity School of Samford University in Birmingham, Alabama (USA) and a senior editor of Christianity Today
* * *
This fascinating volume is more than a compilation of the stories of the regional beginnings of the one European Baptist family; it is a testimony of the enduring grace and goodness of God to a missionary people called Baptist.
David Coffey
President of the Baptist World Alliance
* * *
The more we are aware of our deep roots, the wider we can spread our wings to share the Gospel of Jesus Christ with the world. Easy to read and yet hard to digest when we realise just how rich and how challenging our heritage is, Randall’s book is more than a review of our past – it points to our current responsibility and our future calling as Baptists within the whole church of Jesus Christ.
Regina Claas
General Secretary of the Union of Evangelical Free Churches (Baptists) in Germany
Ukrainian Evangelical Christians celebrate 90th anniversary of the Pentecostal movement in the former Soviet Union
A reproduction of the Old Testament Tabernacle (the tent-sanctuary where the Ark of the Covenant containing the Tablets of Stone on which the Ten Commandments were inscribed was preserved) will be exhibited in an open-air museum in Odesa. The Old Testament Tabernacle will be reproduced in Ukraine for the first time as part of the celebration of the 90th anniversary of the Pentecostal movement in the former Soviet Union during the Awakening 90 International Jubilee Conference that will held from September 7 to 11 in Odesa.

In 2011 different celebrations are being held all around the world, by the Slavic diaspora and Evangelical Churches. But most of the events will take place in Odesa, which is the cradle of the “Voronaev Spiritual Awakening” on the post-Soviet territory, for the first Pentecostal Church was opened in Odesa in 1921 by preacher and missionary Ivan Voronaev.
As part of the jubilee conference a unique museum will be opened, which will exhibit church documents, photographs, copies of interrogation reports and other KGB documents. “This is a unique exhibition in Ukraine, which shows the spiritual strength and faith in God,” said the conference organizers.
Professor Volodymyr Franchuk, a Christian historian, author of books (one of the most famous is „Russia Asked the Lord for Rain,”) and secretary general of the Awakening International Christian Center developed a special guided tour of Odesa called “Following Voronaev” to help participants witness the great awakening that spread throughout Russia in the 1920s.
The celebration also includes the opening of a monument dedicated to heroes of faith.
The conference and celebration are organized by the Awakening International Christian Center (Bishop Peter Serdichenko) with the support of the Odesa Evangelical Churches and will bring to Odesa Evangelical clergy from Ukraine, Russia, USA and other countries.
About Ivan Voronaev
Ivan Voronaev was a preacher, missionary, and founder of the Pentecostal movement in the former Soviet Union. He was born circa 1885 in Orenburg, migrated to the USA, and then in 1920 settled with his family in Odesa. On November 12, 1921, he opened the first Pentecostal church. A few years later the Union of Christians of Evangelical Faith was created. By 1926 Pentecostal congregations appeared in almost all regions of Ukraine as well as in the central regions of Russia, the Urals, the Caucasus and Siberia.
In 1930 Ivan Voronaev and his associates were arrested and exiled to Siberia. There is no reliable information about the last years of his life or about his death. According to one account, he died after being bitten by dogs on the way to a concentration camp.
By that time in Ukraine there were more than 350 Pentecostal churches and about 17,000 faithful.
http://risu.org.ua via http://romaniaevanghelica.wordpress.com

















