Arhive categorie: Baptişti

Discurs Andrei Mariș| Festivitatea de absolvire ITBB 2023


Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București va avea din anul universitar 2023-2024 propria școală doctorală


Profesorul universitar Otniel Bunaciu, Decanul Facultății de Teologie Baptistă (FTB) din cadrul Universității din București a anunțat faptul că în ședința de astăzi, 19 iulie 2023, Senatul Universității din București a aprobat înființarea de către FTB a propriei școli doctorale.

Anunțul este unul important fiindcă vorbește despre înființarea unei scoli doctorale proprii, a Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București.

Iată anunțul tradus în limba română.

Dragi prieteni ai Facultății de Teologie Baptistă,

Vă scriu cu o veste excelentă! Astăzi, 19 iulie 2023, Senatul Universității din București a aprobat ca facultatea noastră să demareze procesul de înființare a unei școli doctorale proprii. Numele școlii va fi: „Școala de doctorat”: Studii religioase și interculturale și ne propunem să admitem studenți începând cu toamna anului 2023.

Suntem recunoscători pentru această oportunitate oferită de către Universitatea din București. Dezvoltarea reprezintă o piatră de hotar unică pentru învățământul teologic baptist din România și mulțumim lui Dumnezeu pentru o echipă excelentă care continuă să muncească din greu pentru dezvoltarea facultății. Suntem, de asemenea, recunoscători pentru parteneriatul dumneavoastră continuu și pentru sprijinul acordat eforturilor noastre.

Cu sinceritate,

Prof. univ. dr. habil. dr. Otniel Bunaciu
Decan, Facultatea de Teologie Baptista
Universitatea din București

Istorie baptistă: Trei generații discută despre muzică în bisericile baptiste


Cele trei persoane care discută, dezbat subiectul muzicii în bisericile baptiste sunt:

Vasile Bel (n. 1956), pastor pensionar, pasionat de istorie, autor al mai multor cărți despre istoria baptiștilor din România;

Constantin (Costel) Ghioancă (n. 1983), pastor la Biserica Creștină Baptistă „Adonai” din București, profesor la Institutul Teologic Baptist din București, doctor în teologie (coord. Vasile Talpoș) și filosofie (coord. Wilhelm Dancă);

Rebeca Sătmar (n. 2001), studentă la medicină și absolventă a Școlii de dirijori „Amadeus” din Cluj-Napoca.

1 iulie 1923 – 1 iulie 2023: 100 de ani de la așezarea pietrei fundamentale a clădirii Seminarului Teologic Baptist din București


În urmă cu 100 de ani, pe 1 iulie 1923, Constantin Adorian a pus piatra de temelie a clădirii Seminarului Teologic Baptist din București, în prezent corpul B al Institutului Teologic Baptist din Bucuresti.

Punerea pietrei fundamentale a avut loc în cadrul unui serviciu religios dedicat acestui eveniment.

Mai multe informații în cartea Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România 1921-2021.

De asemenea, informații detaliate găsiți și în cartea Seminarul Baptist 1921-2021

Despre omul, pastorul, profesorul și vizionarul Constantin Adorian citiți în cartea Constantin Adorian: un lider baptist vizionar

*

Conferința Creștinismul și secularizarea (video)


În data de 14 iunie 2023 Centrul de Cercetare Credință și Cultură din cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București a organizat conferința Creștinismul și secularizarea.

În cadrul acestei înregistrări veți regăsi ultimele trei prelegeri susținute de către Prof. Daniel Barbu, Prof. Adrian Sârbu și Drd. Daniel Bărnuț

Creștinismul și secularizarea – Facultatea de Teologie Baptistă, București (14.06.2023)


Biserica Baptistă Nr. 1 Betel Timișoara: 100 de ani (1923-2023)


Biserica Baptistă Betel Nr. Timișoara

Pastorul și profesorul Paul Negruț despre omul și liderul politic Corneliu Coposu


Paul Negruț – Profesor universitar doctor, pastor baptist 

Amintiri

L-am întâlnit pe Corneliu Coposu în ultimele zile ale lunii decembrie 1989 la inițiativa poetului Ioan Alexandru. Era seara târziu, așa că am fost însoțit de patru confrați.. Întâlnirea a avut loc în demisolul unei clădiri obosite în București. Corneliu Coposu, era un om în vârstă, cu urmele anilor de pușcărie grefate pe un trup încovoiat de suferință și boală. Era însoțit de Ion Puiu și Ion Diaconescu. Ion Puiu vorbea mult și repede despre ceea ce se întâmplă în țară. Ion Diaconescu era tăcut. Corneliu Coposu, cu o privire pătrunzătoare, gânditor, a vorbit puțin, cu glas stins și răgușit, despre opțiunile politice pe care le are poporul român. Dincolo de vorbele însoțite de luciditatea unui om care vede dincolo de prezent, am simțit că ne-a pus în cumpăna morală, că a văzut și ce nu se vede cu ochiul liber.

Doi dintre confrații mei s-au înscris în seara aceea în Partidul Național Țărănesc, care a adăugat între timp și dimensiunea Creștin Democrat. Nu am vorbit aproape deloc în seara aceea, dar îmi amintesc că am plecat de la întâlnire cu sentimentul că am întâlnit un om neobișnuit pentru vremea noastră. Păcat că nu era măcar cu 20 de ani mai tânăr…

Următoarele întâlniri au avut loc după câteva luni în urma unei întâmplări ciudate. Un bărbat în jurul vârstei de 40 de ani, înalt, impunător, a venit la Oradea la sugestia lui Corneliu Coposu. Pentru că persoana pe care o căuta era ocupată, a fost îndreptat spre mine. O întâlnire ciudată. Mi-a vorbit despre ceea ce se va întâmpla în libertate și democrație, despre jocurile de interese și centrele de influență, despre provocările creștinismului, despre rolul oamenilor de afaceri în promovarea moralei publice, despre planurile lui de viitor. Am ascultat atent, fiind încercat de două gânduri: ori omul acesta visează cai verzi pe pereți, ori este genial. A biruit a doua variantă, și așa s-a născut o prietenie care a rămas până în ziua de azi.

Prin medierea acestui prieten, a început istoria întâlnirilor mele cu Corneliu Coposu. Eu mă adresam cu „Domnule Președinte”, iar dânsul îmi spunea „Reverendul.” Din bogăția amintirilor adunate în acei puțini ani în care Corneliu Coposu a fost printre noi, am ales doar câteva cu dorința de a lăsa celor care vor veni după noi și altfel de amintiri. 

În octombrie 1990, patru români din spațiul disidenței anticomuniste au fost invitați în Marea Britanie la o întâlnire specială cu Primul Ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher: Corneliu Coposu din spațiul dizsdenței politice, Doina Cornea din spațiul disidenței întelectualilor, Mihai Gheorghiu din spațiul disidenței studențești, și Paul Negruț din spațiul disidenței religioase. Am fost solicitat de Corneliu Coposu să fiu transalatorul neoficial al domniei sale în timpul acestei vizite. Așa am ajuns să asist la discuțiile lui Corneliu Coposu cu Margaret Thatcher și cu alți liderii politici prezenți la acel eveniment. Am fost surprins de modul în care a prezentat o sinteză a istoriei politice a Romaniei interbelice, postbelice, comuniste și postrevoluționare. Profunzimea, claritatea și precizia discursului au făcut ca interlocutorii să asculte într-o tăcere întreruptă din când în când doar de sunete onomatopeice. 

Alteori, când era întrebat despre neocomuniștii sau criptocomuniștii care au preluat puterea în Romania, Corneliu Coposu explica deosebirea între valorile fundamentale ale poporului român și importurile politice din alte zone ale lumii. Încheia discuția accentuând frumusețea și demnitatea poporului român și încurajând partenerii să acorde șansa pe care o merită poporul nostru de a ocupa locul care i se cuvine în familia popoarelor civilizate. 

Cu ocazia vizitei unei delegații de la Consiliul Europei la București, pe lângă întâlnirile cu reprezentanții puterii, a avut loc și o întâlnire cu reprezentanții opoziției. În contextul discuțiilor despre marile teme politice ale tranziției, unul dintre membrii delegației a întrebat care este punctul de vedere al opoziției cu privire la drepturile homosexualilor. S-a făcut liniște în sală pentru că toți au înțeles aspectele nemărturisite din spatele întrebării. În liniștea apăsătoare a acelui moment, Corneliu Coposu s-a ridicat în picioare, înalt, cărunt, uscățiv, cu paloarea specifică bolii, s-a aplecat ușor în direcția celui care a pus întrebarea, și a spus: ”Excelență, noi românii suntem normali, nouă ne plac femeile.” Din momentul acela, discuția despre drepturile homosexualilor s-a încheiat.

Demnitatea discursului politic și ținuta unui adevărat om de stat au strălucit în timpul vizitei la Washington în iarna anului 1995. Cu argumente istorice, strategice, economice și culturale și-a convins interlocutorii că Romania merită să fie integrată în NATO și să devină un partener strategic al SUA la gurile Dunării și Marea Neagră. Argumentele pentru investițiile americane în Romania au fost însoțite de prezentarea oportunităților geo-strategice și de avantajele economice. Nu l-am auzit vorbind de rău țara sau să invoce anumite derapaje ale puterii politice de la București pentru a cere sancțiuni diplomatice, politice sau economice la adresa României. 

A cultivat dezbaterea politică, și-a înfruntat public adversarii politici cu argumente, nu cu dușmănie. A folosit cu măiestrie ironia și umorul în momente delicate. De exemplu, la o recepție oferită în onoarea Guvernatorului John Ashcroft, în prezența lui Oliviu Gherman, pe atunci Președinte al Senatului, Corneliu Coposu a fost întrebat în calitate de lider al opoziției, ce părere are despre adversarul său politic. Cu un zâmbet relaxat, Corneliu Coposu a răspuns scurt: „un om bun într-un anturaj nepotrivit.”

Voi încheia pe o notă personală. Cu toate că am avut privilegiul să ascult cugetări teologice și filosofice din partea unui om cu o cultură uimitoare însoțită de un profund sentiment religios, răspunsul cel mai neașteptat l-am primit în ziua în care l-am întrebat:

– Domnule Președinte, în întâlnirile neoficiale sunteți un om foarte cald din punct de vedere relațional. Aveți umor fin și o față relaxată. Sunteți o prezență plăcută. De ce atunci când faceți declarații publice luați o înfățișare rigidă și spuneți lucruri care irită?

– Reverende, ca să pierdem alegerile. 

Mi s-a părut că răspunsul sfidează logica politică, așa că am continuat.

– Domnule Președinte, orice lider politic dorește să câștige alegerile. Valoarea unui lider și a formațiunii pe care o conduce se validează în actul guvernării.

– Reverende, dacă Partidul Național Țărănesc ar intra acum la guvernare, ar ieși de pe scena politică pentru cel puțin 25-30 de ani. Partidul Național Țărănesc are nevoie de vreo 20 de ani în opoziție ca să poată forma oameni cu maturitate politică și pricepere de a guverna. 

În 11 noiembrie, 1995 Corneliu Coposu a plecat dintre noi. Pe valul de simpatie națională față de personalitatea lui Corneliu Coposu, la finalul anului 1996 Convenția Democratică din Romania a câștigat alegerile și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat a intrat la guvernare. Restul este istorie… și Corneliu Coposu a văzut istoria…

Sursa: https://corneliu-coposu.ro/25-de-ani-fara-senior/

Discursul lui Corneliu Coposu la Congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb 1990)


Corneliu Coposu (1914-1995) a fost un politician român, greco-catolic, liderul opoziției din România postcomunistă. Acesta a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea partidului de către comuniști în anul 1947, apropiat al președintelui PNT, Iuliu Maniu, ulterior a fost arestat și a petrecut 17 ani în închisorile comuniste. În anul 1990 a reînființat Partidul Național Țărănesc (PNȚ) sub numele de PNTCD al cărui președinte a fost de la înființare până la moartea sa (1990-1995). Corneliu Coposu a fost o personalitate a României secolului XX prin caracterul viziunea și eroismul său.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Coposu

Pastorul Paul Negruț de la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea a fost cel care l-a tradus pe Corneliu Coposu, liderul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

Iată cum este prezentat evenimentul în cadrul unui articol de pe site-ul ziarului Adevărul

În 11 octombrie 1990, o delegaţie a Partidului Naţional Ţărănesc, condusă de Corneliu Coposu, era primită triumfal de premierul de la acea vreme al Marii Britanii, Margaret Thatcher, la Congresul Partidului Conservator. Coposu a susţinut un discurs în care a cerut sprijinul britanicilor pentru instaurarea democraţiei în România.

Delegaţia română condusă de Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD a fost primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.

Din delegaţie au mai făcut parte Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenţilor şi Paul Negruţ, pastorul bisericii creştine baptistă Emanuel din Oradea, cel care a asigurat traducerea discursului susţinut de Corneliu Coposu. Liderul ţărănist a amintit atunci de de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roşii, de persecuţiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum şi de momentul decembrie 1989 când România şi-a recăpătat libertatea. 

Coposu a menţionat că „noi am fost distruşi de Armata Roşie şi am renăscut în decembrie 1989”. În cadrul discursului său acesta a menţionat istoria de 140 de ani a PNŢ, lupta partidului împotriva comunismului şi mai nou (anii 90) lupta din opoziţie (referire la opoziţia politică) împotriva neocomunismului şi a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu a evocat în discursul său Partidul Conservator despre care a menţionat că este speranţa României şi speranţa Europei. de asemenea, a scos în evidenţă personalitatea liderului Partidului Conservator, Margaret Thatcher afirmând că acesta este „prima personalitate a continentului de la care România şi ţările din Est aşteaptă salvarea spre o nouă democraţie”.

Prima personalitate prezentată la Congres a fost Doina Cornea, care a fost aplaudată şi ovaţionată îndelung de membrii Partidului Conservator. Fiecare membru al delegaţiei române a fost primit şi felicitat personal de Margaret Thatcher. Primirea liderului ţărănist Corneliu Coposu a fost, de asemenea, triumfală. Fiecare proproziţie a discursului susţinut de acesta a fost însoţită de aplauzele participanţilor la Congres.

https://adevarul.ro/amp/stiri-locale/alba-iulia/discursul-istoric-sustinut-de-corneliu-coposu-in-1754947.html

Sorin Bădrăgan – Care ar trebui să fie relația dintre Biserică și Stat?


În cadrul acestei scurte prezentări a unui subiect destul de disputat, cel al relației dintre Biserică și Stat, Conf. Univ. Sorin Bădrăgan, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pornește de la apariția și dezvoltarea creștinismului care se realizează în cadrul unui imperiu păgân, Imperiul Roman, și continuă apoi incursiunea istorică. De la individ se trece la instituție, context în care face o incursiune istorică succintă a relației dintre Biserică – Stat și militează pentru o biserică liberă într-un stat liber. Interesant este și menționarea celor două modele medievale: ale relației dintre Biserică și Stat: cezaro – papismul care duce și la lupta pentru învestitură în Occident între Biserică și autoritatea politică și simfonia bizantină în Est. Alte modele ale relației dintre Biserică și Stat la care face referire profesorul și pastorul Sorin Bădrăgan sunt cele anabaptiste și baptiste.

În ceea ce privește ideea unei biserici libere într-un stat liber putem spune că este idealul multor credincioși, inclusiv al celor din generația actuală, dar realitatea a demonstrat și demonstrează că nu întotdeauna se întâmplă acest lucru. Din nefericire nici măcar în societățile democratice lucrurile nu stau întotdeauna așa, fapt pentru care apar impuneri din partea statului, iar relația dintre cei doi poli de putere, eclesiastică și politică, este de multe ori una sinuoasă. Consecința fiind aceea că, de cele mai multe ori, Biserica ca instituție este nevoită să lupte pentru principiile sale, să se supună uneori statului renunțând la unele dintre principiile sale, sau, în cazuri extreme, aceasta ajunge să fie scoasă în afara legii, să-și piardă recunoașterea din partea autorităților, adică a Statului. Spun aceasta pentru că Biserica ca instituție este sub autoritatea Statului, a legii, situație valabilă și în România. Un exemplu fiind situația din China unde avem o biserică oficială recunoscută de autorități, dar și una clandestină care își ține serviciile religioase pe ascuns tocmai datorită faptului că normele de funcționare impuse de stat reprezintă o intruziune în viața internă a bisericii. În țările democratice funcționează, într-o măsură mai mare sau mai mică, model baptist de biserică liberă într-un stat liber. Acest lucru presupune că statul nu intervine în viața internă a bisericii, nu-i impune alte reguli, iar Biserica nu intervine în chestiunile politice. Acest model permite credincioșilor să se implice în politică ca și cetățeni ai statului.

Incursiunea în istoria Bisericii pe care o face Sorin Bădrăgan este interesantă și de folos pentru a înțelege, măcar în parte, cum s-a ajuns la relațiile actuale dintre Biserică și Stat.

Salut pe această cale inițiativa Prodocens Media și faptul că mai fac și astfel de emisiuni.