Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică
Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici. Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), a clarificat la rugămintea mea diferența dintre numele Iuan (așa cum apare în acte) și Ioan așa cum l-am cunoscut și a fost prezentat, evocat la înmormântare. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.
În perioada 1946-1949, 1953-1954 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1954.
Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)
Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, unde în mod eronat este menționat Leric Ioan ca fiind absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1950, când de fapt el a absolvit în anul 1954. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în lucrarea menționată despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca, fără aprobarea Ministerului Cultelor. „În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor, se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).
Conform unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.
În anul 1956 s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare Biserica baptistă la ora aceea. La Biserica Creștină Baptistă din Tulca a fost păstor pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).” Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.
Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954. „Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393) Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe. În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393) Ioan Bunaciu menționează că s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).
Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, cel care îi oferă cel mai de preț lucru pe care îl avea la el, Evanghelia după Ioan.
A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).
Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.
În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.
După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.
Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu”
Surse folosite în redactarea acestui material:
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.
Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/
Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa www.protulca.ro/istoric
Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.
Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul!
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda
Partajează asta:
Istorie Baptistă: Marius Silveșan – Doctor în istorie
Pastorul Vasile Bel, autor a mai multor cărți privind istoria baptiștilor din România și administratorul blogului Istorie Baptistă, a inițiat realizarea unei serii de microportrete ale unor persoane din cadrul confesiunii baptiste care au obținut doctoratul în istorie. Prima postare din această serie a fost dedicată lui George Colcer proaspăt doctor în istorie cu o temă de cercetare pe istoria bisericii baptiste din Transilvania, iar cea de-a doua se referă la mine. Mă simt onorat de acest lucru și prezint mai jos introducerea la materialul dânsului cu promisiunea că voi reveni în cadrul unei postări separate cu informații despre cercetarea/ cercetările mele din ultimii ani. Până atunci lectură plăcută și cu folos.
Am prezentat nu demult un baptist, proaspăt doctor în istorie (vezi aici). Acum vin cu un alt doctor baptist mai vechi, dar tânăr și foarte activ în domeniul academic. Dar, ca orice român, are cont de Facebook, precum și un site și o pagină de Facebook, unde sunt depozitate multe informații din istoria evanghelică. Lucrarea dumnealui este de mai mare amploare și de aceea vă prezint câteva date biografice, iar apoi CV-ul cu lucrările sale.
Pentru cei interesați de istoria baptistă, dumnealui este omul potrivit la locul potrivit. Căutați-l, întrebați-l, cereți-i părerea și veți vedea că vă va fi de folos.
Pentru articolul integral accesați link-ul: https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2017/01/marius-silvesan-doctor-in-istorie.html
Partajează asta:
Persecuțiile baptiștilor în perioada interbelică. Cazul creștinilor baptiști din Bocșa
Prin intermediul doamnei Mihaela Bucin am ajuns la textul de mai jos. Acesta prezintă persecuțiile suferite de credincioșii creștini baptiști din Banat în perioada interbelică. Documentele pe care le-am consultat cu prilejul documentării pentru diferite lucrări sau conferințe relevă că astfel de acțiuni nu au fost singulare, iar în anumite cazuri chiar de o intensitate mai mare decât cele din perioada comunistă. În perioada comunistă s-a acționat altfel. Au fost persecuții generale la începutul regimului comunist, iar apoi cazuri particulare. După consolidarea regimului s-a acționat în principal pe plan ideologic, dar cei care s-au acomodat cu regimul au putut să-și desfășoare în oarecare siguranță viața religioasă. Fac referire aici la evanghelici (neoprotestanți) și prin extensie la celelalte culte religioase recunoscute de regimul comunist.
Persecuțiile baptiștilor pe parcursul perioadei interbelice sunt documentate și de către Alexa Popovici în lucrarea Istoria baptiștilor din România.
De asemenea, Revista Farul Mântuirii și Farul Creștin au articole în care prezintă cazuri de persecuție. Basarabia și Bucovina sunt cazuri particulare. Pentru perioada regimului Antonescu cazurile de persecuție sunt documentate riguros de către Viorel Achim în volumul de documente Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante.
Un neobosit luptător pentru drepturile creștinilor baptiști din România în perioada interbelică a fost J. H. Rushbrook.
Constantin Adorian s-a remarcat și el printre cei care au luptat pentru ca baptiștii să aibă și în practică drepturile recunoscute prin Constituție și alte acte normative. A se vedea în acest sens lucrarea despre Constantin Adorian realizată de Daniel Mariș și Teodor Colda.
Iată textul la care am făcut referire :
„Biserica Creştină Baptistă din oraşul Bocşa, jud. Caraş-Severin, a luat fiinţă în anul 1920. De la acest an, începe lucrarea evanghelică baptistă în oraşul Bocşa Vasiova.
ÎMPREJURĂRILE ISTORICE ÎN CARE A LUAT FIINŢĂ BISERICA
Împrejurările istorice au fost destul de grele şi tulburi. Încă din toamna anului 1919 în diferite zone ale ţării au început aspre persecuţii împotriva baptiştilor. După alipirea Transilvaniei şi Banatului la ţara MAMĂ, în 1 decembrie 1918, majoritatea funcţionarilor şi ofiţerilor, veniţi din Vechiul Regat, nu cunoştea pe baptişti şi au fost informaţi greşit şi tendenţios de către cei de către cei interesaţi, aţâţându-i contra baptiştilor. Aceste prigoane au avut diferite caractere: bătăi corporale de o barbarie groaznică, amenzi împovărătoare greu de plătit, confiscări ale Caselor de Rugăciune, închisoare aplicată unor credincioşi şi în special predicatorilor, ponegriri şi calomnii de tot felul, interdicţia de a se înmormânta în cimitirele existente trimiţându-i să-şi înmormânteze morţii în cimitirele animalelor. Iată cum este redată într-un Monitor Oficial din 1921, vorbirea în Senatul ţării a deputatului Grigorevici din acea vreme: „Arestări se fac zilnic, prin toate satele şi nu numai individual ci şi în bloc. Când se întâlnesc baptiştii duminica în câte o casă pentru rugăciune, în baza dreptului pe care conform ordonanţei dlui Goga cât şi al Constituţiei îl au, vine câte o bandă de jandarmi şi îi arestează şi îi leagă câte 30 de inşi cu funii, şi-i poartă prin sate, bătându-i mereu. Arestările şi bătăile baptiştilor sunt la ordinea zilei, în Bucovina şi în alte părţiale ţării. Am stat de vorbă, zicea senatorul, cu Mitropolitul Primat, căruia i-am spus aceste cazuri, întrucât unii preoţi au „aţâţat pe jandarmi contra baptiştilor” şi domnia sa, mi-a spus: „Eu cunosc pe baptiştii din Banat şi ştiu că sunt cei mai morali oameni, au viaţă frumoasă şi că sunt creştini. Ceeace se face împotriva lor este o greşeală, care nu este în interesul Statului şi ţării noastre”. Acest senator şi-a încheiat vorbirea în Senat zicând: „Aceşti creştini asupriţi şi terorizaţi, oameni simpli şi harnici, umblă cu ordonanţele de libertate date de domnii Goga şi Răşcanu – miniştri – în mâini, le arată prefecţilor şi celor ce-i asupresc, fără nici un rezultat”. Dar persecuţiile au continuat nu numai în Bucovina, ci şi în Ardeal şi Banat. Iată un caz petrecut la 1 oct. 1921 „noaptea un grup de credincioşi baptişti, au fost luaţi şi duşi la Sânmartin, unde au fost predaţi căpitanului Petrescu, care i-a încarcerat, apoi îi ducea pe câte unul într-un grajd unde erau bătuţi cu o funie de către jandarmi, care se tot schimbau fiind obosiţi de atâta bătaie, iar când cei bătuţi strigau de durere, li se umplea gura cu gunoi de grajd, ca să nu se mai audă strigătele lor de durere. În Banatul nostru la Voislova, au fost bătuţi crunt tot în acelaşi timp de către jandarmi, un grup de credincioşi, fraţi de-ai noştri. În comuna Firiteaz progoana a luat forma de împovărare economică, unde baptiştii au fost amendaţi cu câte 1000 lei şi 15 zile de închisoare, mai ales pe timpul lucrului de la câmp. La Răcăjdia – tot în Banat – le-a respins cererea de construire a Casei de Rugăciune. La Ciclova de asemenea au fost bătuţi în chip violent şi cu tortură corporală. Adevărată barbarie. Deşi s-a decretat „Libertate absolută” pentru credincioşii baptişti, ei continuau să fie prigoniţi, calomniaţi şi terorizaţi în multe feluri de autorităţile locale din acele timpuri. Predicatorii baptişti în mod special erau arestaţi şi bătuţi în mod groaznic, ca pe vremea Inchiziţiei. Casele de Rugăciune erau închise iar mulţi credincioşi amendaţi şi băgaţi la închisoare pe 10-15 zile, unde erau ameninţaţi şi chiar bătutţi. Ceeace este mai trist este faptul că în spatele acestei crunte prigoane se afla Episcopul Grigore Comşa al Aradului, care punea la cale cele mai groaznice fărădelegi. Aceasta este istoria cu faptele ei dureroase. Acesta este tabloul sumbru al împrejurărilor în care s-a născut Biserica Creştină Baptistă din oraşul Bocşa”.
https://m.facebook.com/bocsadeierideazi.demaine
Partajează asta:
Emanuel Adrian Sârbu a susținut public teza de doctorat ”Conduita deliberat – autoagresivă din România post – comunistă”
Prietenul meu, Lect. univ. dr. Emanuel Adrian Sârbu, a susținut astăzi public în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, teza de doctorat cu titlul: Conduita deliberat- autoagresivă din România post – comunistă.
Emanuel Adrian Sârbu este absolvent și al Facultății de Sociologie, astfel că obținerea doctoratului în sociologie, după cel în teologie, este ceva normal.
Din comisie a făcut parte pe lângă coordonator, Prof. univ. dr. Doru Buzducea și Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe din cadrul Universității de Vest din Timișoara pe care am avut onoarea de-al avea în comisia mea de doctorat (vezi detalii AICI)
Conducătorul cercetării a fost domnul Profesor universitar dr. Doru Buzducea, decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială (SAS) din cadrul Universității din București.
Emanuel Adrian Sîrbu este lector universitar în cadrul Facultății de Teologie Baptistă (FTB) și profesor asociat în cadrul Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (SAS), ambele în cadrul Universității din București.
Prezentarea calificativului și discursul noului doctor în sociologie, Emanuel Adrian Sârbu
Partajează asta:
Workshop „Motivaţiile interioare ale colaborării cu Securitatea” – Cluj-Napoca, 24-25 noiembrie 2016
Partajează asta:
International Symposium : C. S. Lewis and Kindred Spirits – Iasi, 17-18 November 2016
Partajează asta:
Conferințele Edictum Dei: Dănuț Jemna – Sfântul Irineu de Lyon. Între Dumnezeul filosofilor și Dumnezeul creștinilor
Domnul profesor Dănuț Jemna, pe care am avut ocazia să-l cunosc personal în anul 2009 cu prilejul unor evenimente științifice care au avut loc la Iași, prezintă în cadrul acestei conferințe legătura care există între filosofie și religie, legătura între creștinism și cultură dacă ar fi să reformulez.
Recomand această prelegere și studenților mei pentru a înțelege care este legătura dintre filosofie și impunerea creștinismului ca și religie universală. De asemenea, consider relevant evidențierea faptului că înțelegerea profundă a conceptelor creștine nu se poate realiza în lipsa unei culturi, a unor lecturi care să pună cel puțin o bază din punct de vedere teologic.
Prin intermediul acestei prelegeri domnul Dănuț Jemna dorește să evidențieze faptul că există o legătură între teologie și filosofie, între credință și rațiune, iar tema acesta a relației este una foarte importantă și actuală. De ce este importantă relația dintre teologie și filosofie, dintre credință și rațiune ? Pentru că concepția noastră despre Dumnezeu, ceea ce credem noi despre Dumnezeu, este un produs istoric, cultural și teologic, este o concepție care vine de undeva, nu a apărut din neant.
Este abordată și problema echilibrului care trebuie să existe între credință și rațiune cu avertizarea faptului că atunci când acest echilibru este fracturat avem o de-balansare, un extremism dus într-o parte sau alta. Este amintit cazul Gnosticismului caracterizat ca fiind un creștinism care a devenit filosofie, o erezie.
Partajează asta:
Conf.univ. dr. Octavian Baban – formarea caracterului creștin în educație
Formarea caracterului creștin prin educație este titlul prelegerii pe care Conf. univ. dr. Octavian Baban o susține la Institutul Teologic Baptist din București la întâlnirea cu absolvenții și studenții Institutului Teologic Baptist.
O prelegere foarte interesantă și actuală.
Partajează asta:
Apariții editoriale (43) – Ciprian Bălăban, Istoria Bisericii Penticostale din România (1922-1989): instituție și harisme
Semnalez la această rubrică o carte care se anunță interesantă ca titlu și structură, una realizată după norme științifice dovedind astfel că și istoria evanghelicilor, în cazul de față cea a penticostalilor, este una scrisă cu competență, una scrisă sine ira et studio (fără ură/ mânie și părtinire) folosindu-ne în acest caz și de dictonul lui Tacitus. ,
Datele de identificare bibliografică sunt următoarele: Ciprian Bălăban, Istoria Bisericii Penticostale din România (1922-1989): instituție și harisme, Editura Scriptum, Oradea, 2016, 330 p.
Pe site-ul Editurii Scriptum din Oradea se menționează următoarele informații biografice despre autor:
Ciprian Bălăban este cadru didactic al Institutului Teologic Penticostal din București. Este pasionat de istoria Bisericii, domeniu în care s-a specializat prin studii la nivel de licență, masterat și doctorat. A scris numeroase studii de teologie și istorie publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. Locuiește în Oradea, este căsătorit cu Flori și au împreună trei copii: Iosua, David și Hadasha.
Cuvântul înainte al acestei lucrări este semnat de Pastor Dr. Ioan Brie, Rectorul Institutului Teologic Penticostal din București
Cartea de față este o analiză a istoriei Bisericii Penticostale din România – de la începuturile ei, până în anul 1989. Acest răstimp este unul în care Biserica Penticostală nu s-a bucurat de libertate. Prigoana a luat diferite forme în cele trei perioade analizate (interbelică, al Doilea Război Mondial și comunistă).
Este urmărita istoria instituțională, evitându-se, în general, detalii locale, acestea fiind folosite doar în măsura în care ajută la o mai buna înțelegere a parcursului instituțional.
Pentru aceeași perioada istorica este studiata și concepția penticostalilor din Romania despre darurile Duhului Sfânt, atât în exprimarea doctrinara, cât și în practica religioasa.
Înțelegând că istoria nu este absoluta, ci doar o reconstituire incompleta a evenimentelor și cu dorința de a prezenta cât mai corect faptele, autorul folosește o mulțime de izvoare istorice: manuscrise, documente de arhiva, interviuri, cărți, reviste, ziare.Astăzi, când traiectoria evenimentelor este imprevizibilă, când societatea neagă orice absolut, când adevarul este batjocorit și minciuna își cere cu vehemență drepturile, cunoașterea istoriei recente ne ajuta mult să înțelegem prezentul. Avem nevoie de pregătire sufletească și duhovnicească pentru a sta în picioare în situații greu de intuit. Formarea discernământului spiritual se sprijină și pe exemplele de viata ale celor contemporani noua sau părinților noștri, pe succesele și eșecurile lor în a se conforma voii lui Dumnezeu.
Observam ca, deși trăiește în diferite contexte istorice, Biserica lui Dumnezeu le transcende. Cu toate că cei care aparțin Trupului lui Hristos se supun cezarului, ei sunt fiii Celui care hotărăște cui încredințează împărățiile. Când cei credincioși suferă în lumea în care sunt peregrini, durerea lor nu este o înfrângere, ci calea spre biruință.
Cuprinsul cărții este următorul:
Cuvant-inainte 11
Introducere 13
1. Miscarea penticostala din Romania in cautarea recunoasterii oficiale 15
Aparitia miscarii penticostale in Romania 15
Demersuri pentru obtinerea recunoasterii oficiale 23
Tensiuni in raporturile cu celelalte confesiuni 27
Baptistii 27
Crestinii dupa Evanghelie 31
Ortodocsii. Studiu de caz: Grigorie Comsa, episcopul Aradului 32
Persecutii si martiri 40
Controverse si schisme 51
2. Reconfigurarea identitatii institutionale versus clandestinitate
Perioada Baptista (1938–1945) 71
Inasprirea prigoanei 71
Intrarea in Asociatia Baptistilor Independenti 72
Intrarea in Cultul Baptist 75
Persecutia antonesciana 78
3. Perioada comunista (1945–1989) 81
Demersuri pentru recunoasterea oficiala 81
Recunoasterea provizorie din partea statului (1945–1949) 81
Centralizarea – conditie pentru recunoasterea definitiva 87
Unirea 87
Federalizarea 97
Amestecul statului comunist in problemele interne ale bisericii 101
Colaborarea cu Securitatea 101
Uniformizarea serviciilor religioase 112
Propaganda politica, influentare si dezinformare.
Studiu de caz: Politizarea Buletinului Cultului Penticostal 119
23 August 1944 120
30 Decembrie 1947 – Ziua Republicii 125
Sarbatorile Unirii 129
Munca, Independenta, Victorie (sarbatorile lunii mai) 131
Luna prieteniei romano-sovietice 135
Ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu 136
Libertate, pace si propaganda 137
Actiuni interne ale cultului determinate
de constrangerea comunista 142
Penticostalii din perspectiva Departamentului Cultelor 151
Persecutii directe 153
Rezistenta la institutionalizare – Biserica subterana 156
Gruparile disidente si adunarile clandestine 156
Studii biblice clandestine 168
Acte de cult clandestine 170
Traficul ilegal de literatura crestina 172
Proteste si rezistenta 176
4. Teologia harismatica a penticostalilor din Romania
in perioada 1922-1989 181
Definirea botezului cu Duhul Sfant 181
Darurile spirituale si rodul Duhului Sfant 183
Darurile spirituale si botezul in Duhul Sfant 184
Sunt darurile spirituale actuale? 185
Scopul darurilor spirituale 186
Cum se obtin darurile spirituale? 187
Greseli, abuzuri si falsificari 188
Darurile si slujbele spirituale 190
Reglementarea intrebuintarii darurilor spirituale 191
Interpretarea darurilor spirituale prezentate in 1 Corinteni 12:8-10,
in penticostalismul romanesc (1922-1989) 195
Darul vorbirii despre intelepciune 195
Darul vorbirii despre cunostinta 198
Darul deosebirii duhurilor 201
Darul credintei 203
Darul tamaduirilor 205
Darul de a face minuni 206
Darul proorociei 207
Darul feluritelor limbi 212
Darul talmacirii limbilor 215
Concluzii 217
Anexa 1: Documente 221
Anexa 2: Statistici privitoare la miscarea penticostala din Romania 245
Anexa 3: Cantari cenzurate din repertoriul penticostal 261
Anexa 4: Fotografii document 277
Bibliografie 293
Pentru cei interesați editura pune la dispoziție în format PDF un preview de 20 p al acestei cărți.
Informații preluate de pe site-ul editurii Scriptum Oradea
Alin Cristea a publicat pe blogul roevanghelica.wordpress.com mai multe citate din această carte
Istoria Bisericii Penticostale din România (1)
Istoria Bisericii Penticostale din România (2)
Istoria Bisericii Penticostale din România (3)
Istorie Evanghelica 