Arhive etichetă: Danuț Jemna

Dănuț Jemna “Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament”


Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament. Toleranța are la bază încrederea în capacitatea semenilor de a exprima unicitatea lor într-un cadru care recunoaște demnitatea și valoarea fiecăruia, iar expresia de sine nu se realizează în dauna celorlalți, ci în realizarea unui bine comun.

https://danutj.wordpress.com/2018/11/02/increderea-si-capitalul-social-1/

Reclame

Dănuț Jemna, Principiul autorității în ucenicia creștină


Conferințele Edictum Dei: Dănuț Jemna – Sfântul Irineu de Lyon. Între Dumnezeul filosofilor și Dumnezeul creștinilor


Domnul profesor Dănuț Jemna, pe care am avut ocazia să-l cunosc personal în anul 2009 cu prilejul unor evenimente științifice care au avut loc la Iași, prezintă în cadrul acestei conferințe legătura care există între filosofie și religie, legătura între creștinism și cultură dacă ar fi să reformulez.

Recomand această prelegere și studenților mei pentru a înțelege care este legătura dintre filosofie și impunerea creștinismului ca și religie universală. De asemenea, consider relevant evidențierea faptului că înțelegerea profundă a conceptelor creștine nu se poate realiza în lipsa unei culturi, a unor lecturi care să pună cel puțin o bază din punct de vedere teologic.

Prin intermediul acestei prelegeri domnul Dănuț Jemna dorește să evidențieze faptul că există o legătură între teologie și filosofie, între credință și rațiune, iar tema acesta a relației este una foarte importantă și actuală. De ce este importantă relația dintre teologie și filosofie, dintre credință și rațiune ? Pentru că concepția noastră despre Dumnezeu, ceea ce credem noi despre Dumnezeu, este un produs istoric, cultural și teologic, este o concepție care vine de undeva, nu a apărut din neant.

Este abordată și problema echilibrului care trebuie să existe între credință și rațiune cu avertizarea faptului că atunci când acest echilibru este fracturat avem o de-balansare, un extremism dus într-o parte sau alta. Este amintit cazul Gnosticismului caracterizat ca fiind un creștinism care a devenit filosofie, o erezie.

%d blogeri au apreciat asta: