Bisericile Creștine Baptiste din Romania 1948-1965, recenzie în Analele Universității din Craiova 1/2013

În cadrul Analelor Universității din Craiova, seria Istorie, Bogdan Emanuel Răduț, istoric și autor al unor cărți privind istoria evanghelicilor în comunism, a publicat o recenzie a cărții mele, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență, 1948-1965, recenzie pe care o public și eu mai jos preluată de pe blogul autorului http://emyradut.blogspot.ro/2013/06/marius-silvesan-baptiste-christian.html.
Marius Silveşan, The Baptiste Christian Churches from Romania among persecution, accommodation and resistance (1948-1965), Cetatea de Scaun Publishing Press, Târgovişte, 2012, 410 pages.Bogdan Emanuel Răduţ
Dezbaterile CSIC – Biserica Ortodoxă Română sub comunism

Centrul de Studii în Istorie Contemporană
Care erau opţiunile ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române în gestionarea relaţiei cu statul după 1945?
Cum a colaborat şi cum a rezistat Biserica sub regimul comunist ateu?
La aceste întrebări vor căută să răspundă invitaţii celei de-a doua întâlniri din seria Dezbaterilor CSIC: Adrian Nicolae Petcu (cercetător CNSAS), prof. univ. dr. Radu Carp (Facultatea de Ştiinţe Politice) şi pr. prof. univ. dr. Adrian Gabor (Facultatea de Teologie). Cu participarea extraordinară a pr. prof. Nicolae Bordaşiu, fost deţinut politic. Moderatorul dezbaterii va fi, şi de această dată, filosoful Sorin Lavric.
Scopul principal al Dezbaterilor CSIC îl reprezintă readucerea în discuţia publică a unor subiecte controversate, care modelează societatea contemporană, precum şi prezentarea unor puncte de vedere diferite asupra lor, într-o atmosferă echilibrată, argumentată şi de bun simţ. Întâlnirea va porni de la o prezentare generală a temei supuse dezbaterii, urmând a continua pe câteva direcţii sugerate de către organizatori şi moderator.
Evenimentul va avea loc marţi, 11 iunie, începând cu ora 18.00, la Biblioteca Naţională a României (Bd Unirii nr. 22), sala Mircea Eliade.
Proiectul se desfăşoară cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer România şi al Grupului Filos. Recomandat de Radio Guerrilla.
Intrarea publicului este liberă.
Separation of Church and State: Prager University
„The Separation of Church and State.” Probably no phrase has had more impact on American history in the last fifty years than this one. Where did it come from? Who coined it? And, what does it mean? Distinguished law professor, John Eastman, has some surprising answers.
Într-adevăr, subiectul relației Biserică-Stat este unul important care merită atenția nu numai a specialiștilor, ci a creștinilor practicanți în general. Prin această afirmație am în vedere direcția în care a fost dusă ideea separării bisericii de stat în SUA și consecințele ei. Aceste aspecte le veți descoperii, conștientiza urmărind prelegerea profesorului John Eastman.
Relația biserică-stat în România (comunistă) este un subiect pe care l-am abordat și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, însă din altă perspectivă, una adaptată mediului politic românesc al acelor vremuri. Totuși, după cum știți această idee a separării bisericii de stat a stârnit vii dezbateri în mediul evanghelic românesc încă din anii comunismului. Personal militez pentru o separare a bisericii de stat (deși la modul concret aceasta există într-o mai mică măsură decât afirmăm unii dintre noi) înțelegând prin aceasta dreptul de a-mi practica religia și de a alege în ce măsură mă voi implica sau nu la nivel instituțional într-o relație cu statul.
Nu îmi propun aici să arăt mijloacele prin care statul controlează legal activitatea bisericii ci am dorit doar să evidențiez că biserica are un rol în societate, acela de a fi sare și lumină.
Cursuri de cinci minute la Universitatea Prager
Un articol de EMIL BORCEAN pentru site-ul http://inliniedreapta.net
Reiau o introdcere mai veche:
Dennis Prager, cunoscut probabil celor mai mulţi cititori ai noştri, este unul dintre cei mai distinşi publicişti conservatori americani contemporani. El găzduieşte o emisiune de radio ce se bucură de o mare audiență, este autorul mai multor cărţi, şi un foarte apreciat comentator şi lector pe teme politice, religioase, sociale, istorice, psihologice.
Universitatea Prager este una dintre iniţiativele lui, având misiunea de a prezenta, într-un format cât mai simplu, în cursuri cu o durată ce nu depăşeşte 5 minute, chestiuni aparent extrem de complicate. El reuşeşte să reducă lucrurile la esenţial şi să facă lumină, spulberând, cu luciditate şi curaj, ceaţa propagandistică pe care ofensiva culturală a stângii nu încetează să o arunce asupra acestor teme.Lecţii morale simple cu Dennis Prager
Între timp oferta de clipuri educative s-a lărgit, iar prezentatorii sunt recrutați din rândurile celor mai buni cercetători, profesori și jurnaliști conservatori americani. Urmează o selecție din materialele recente.
Primele trei cursuri sunt incursiuni în istorie. Primul își propune să lumineze o epocă pe nedrept caracterizată drept “întunecată”: Evul Mediu (sau, cum i se spune în engleză, The Dark Ages).
Al doilea prezintă rolul civilizator al imperiului britanic. Imperiu? Dar ce poate fi bun la un imperiu? Exploatare, spoliere, juguri, etc, etc. Depinde de imperiu. De exemplu, încercați acest mic exercițiu de imaginație: cum s-ar fi prezentat România astăzi dacă, în loc să fi fost timp de șase secole vasal al imperiului otoman și aproape o jumătate de secol o colonie a imperiului sovietic, ar fi fost în schimb colonie britanică timp de un secol?
Al treilea șterge praful de pe o președinție americană din secolul trecut. Calvin Coolidge. Calvin, cine? Primul președinte conservator din secolul 20. Iar principiul lui, culmea culmilor, era de a guverna cât mai reținut posibil. Să facem totul? No way!
Al patrulea răstoarnă un truism larg răspândit. Socialismul generează altruism și spirit comunitar, pe când capitalismul generează egoism și haite hrăpărețe. De fapt, este exact invers.
Ca supliment, încercați și un curs geopolitic: Problema Orientului Mijlociu.
Eu am să prezint doar primul curs. Pentru celelalte accesați link-ul de la începutul articolului.
Aici aveți o prezentare a Prager University realizată de către fondatorul său, Dennis Prager
Stelian Tănase: Evreii, Hannah Arendt, Eichmann – o prezentare a filmului Hannah Arendt
Hannah Arendt TRAILER (2013)
Prin intermediul acestui articol, Stelian Tănase realizează o recenzie a filmului Hannah Arendt.
Film “Hahnnah Arendt” e dedicat unuia dintre cei mai importanți gînditori politici din secolul XX și regizat de Margarethe von Trotta, cea mai cunoscută regizoare de film germană. (…)
Povestea este simplă. În 1960 Adolf Eichmann a fost răpit de Mossad la Buenos Aires și dus în Israel să fie judecat pentru crime împotriva umanității. Eichmann a fost unul dintre măcelarii mașinariei ucigașe care urmărise în cadrul așa zisei “Soluții finale”, exterminarea evreilor din Europa. Deja în 1960 Hannah Arendt, refugiată evreică din Germania anilor 30, ajunsă la New York, se impusese în mediile universitare, culturale americane și vest europene. O făcuse mai ales prin cartea sa “Originile totalitarismului”, ca unul dintre cei mai influenți gânditori politici ai epocii. Cum era evreică și militase în tinerețe în mișcarea sionistă, a fost extrem de interesată de proces. Nu s-a mărginit sa citească presa, s-a oferit să meargă la Ierusalim ca să relateze procesul pentru influenta revista The New Yorker. Filmul urmărește aceasta perioadă din viața ei. Hannah Arendt – o vedem la Ierusalim, în sala tribunalului. În întîlnirile cu intelectuali unde comenteaza in contradictoriu adesea impresiile. Apoi se întoarce la New York unde scrie ceea ce va fi cartea sa “Eichmann la Ierusalim”. Cartea a provocat, vedem spre finalul filmului, un imens scandal, mai ales în cercurile evreiești. În Israel, în Europa, în SUA. Se vede părăsită de prieteni.
Subiectul acestei neînțelegeri ține de câteva câteva întrebări – dacă a existat o complicitate a victimelor cu călăii, dacă liderii evreilor au făcut tot ce s-a putut pentru a salva evrei, dacă au existat concesii față de Hitler. Urmărindu-și mai vechile ei idei despre rău și mecanismele lui și având în plus mii de pagini de documente de la procesul lui Eichmann, Hannah Arendt conchide că da, au existat anumite concesii, relații de nemărturisit. Găsim aici problema răului, cum este el posibil, cum se întâmplă. Apoi – care este vinovăția, răspunderea celor care il fac, dar și a celor care îl tolerează, îl acceptă, nu-l condamnă la timp, nu protestează, și îl suferă. Răul sub toate fațetele lui. Ceea ce o impresionase – și avem proba propriei ei biografii – era amploarea răului din Europa anilor 40.
Răul este așadar tema meditațiilor ei și ideea de la care pleacă pentru a explica ce înseamnă Eichman. De unde formula ei extraordinară – banalitatea răului. Pentru ea Eichman nu este un personaj extraordinar, un monstru uman, ci cu un birocrat, un element oarecare dintr-o mașinărie abstractă, statul nazist, inventată totuși de oameni. Această abordare nu a fost înțeleasă de contemporanii ei. Avem martori azi cărțile, eseurile, articolele, conferințele ei apărute după acest episod dramatic. Miezul gândirii este răul, obsesie care a urmărit-o până la moartea ei, petrecută în 1975.
Citește mai departe pe www.stelian-tanase.ro
După cum rezultă din trailer și din articolul lui Stelian Tănase, filmul prezintă biografia politologului Hannah Arendt prin intermediul procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim și a modului în care Hannah Arendt s-a relaționat față de acest caz, modul în care ea a a văzut problema răului.
Cei interesați de subiect pot să urmărească filmul Eichmann la Ierusalim sau să citească cartea cu același nume scrisă de Hannah Arendt.
Filmul este în germană, dar anumite părți sunt sunt în engleză și ebraică
Eichmann in Jerusalem
Petru Cocirteu – Libertate religioasă şi dizidenţă în perioada comunistă
Dragi prieteni,
Vă invităm luni, 27 mai, de la ora 19.00, la o masă rotundă având ca temă Libertate religioasă şi dizidenţă în perioada comunistă. Invitatul special al serii este domnul Petru Cocîrţeu, cunoscut pentru eforturile depuse, în perioada comunistă, pentru apărarea libertăţilor religioase ale credincioşilor din România.
În aprilie 1978, în Bucureşti, împreună cu alţi lideri religioşi, studenţi, intelectuali şi muncitori, pune bazele organizaţiei interconfesionale Comitetul Creştin Român – Apărarea Libertăţilor Religioase şi de Conştiinţă, afiliată la Solidaritatea Creştină Internaţională cu sediul la Zürich, având totodată reprezentanţă în Naţiunile Unite. La 15 octombrie 1978 este arestat şi condamnat la 1 an de închisoare pentru activitate religioasă şi de conştiinţă, iar în ianuarie 1979 devine membru al organizaţiei Solidaritatea Creştină Internaţională. La 8 februarie 1981,împreună cu familia părăseşte ţara, obligat de regimul communist, fiind considerat persona non grata, iar în 1981 devine membru al organizaţiei Amnesty International de la Geneva. Printre poziţiile ocupate de domnul Petru Cocîrţeu a fost şi cea de Chairman al Academiei Româno-Americane de Ştiinţă şi Artă.
Vă aşteptăm cu drag la acest eveniment.
Cu preţuire,
Paulian Petric
Coordonator – Departamentul educaţional
Centrul Areopagus Timişoara
www.areopagus.ro

În memoriam Prof. Gheorghe Buzatu – update
Astăzi, 20 mai 2013, a încetat din viață istoricul și profesorul Gheorghe Buzatu (1939-2013).
Pentru mai multe detalii vezi http://emyradut.blogspot.ro
Conform lui Corneliu Ciucanu, de la Centrul de cultură şi civilizaţie europeană, trupul neînsuflețit al istoricului Gheorghe Buzatu va fi depus, marţi, la Biserica “Sf. Lazăr”din Centrul Civic din Iași, iar înmormântarea va avea loc joi, la ora 12,00.
Gheorghe Buzatu s-a născut, la 6 iunie 1939, în comuna Sihlea, judeţul Vrancea. A urmat Liceul ‘Regele Ferdinand’ din Râmnicu Sărat, iar apoi Facultatea de Filologie-Istorie, Secţia istorie, în cadrul Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iaşi (1956 – 1961). Este doctor în Istorie din 1971.
A fost cercetător ştiinţific (1961 – 1992) la Institutul de Istorie şi Arheologie ‘A. D. Xenopol’ al filialei din Iaşi a Academiei Române şi cercetător ştiinţific principal (1992 – 1997) al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al filialei din Iaşi a Academiei Române. Începând cu 1997 a fost profesor universitar de Istorie contemporană şi Relaţii Internaţionale la Universitatea din Craiova şi profesor consultant la Universitatea ‘Ovidius’ din Constanţa.
A fost senator de Iaşi în legislatura 2000 – 2004, ales pe listele Partidului România Mare. A făcut parte din Comisia pentru politică externă a Senatului, precum şi din Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (dec. 2002 – dec.2004).
Gheorghe Buzatu a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică: 55 de cărţi publicate sub nume propriu, 70 de volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii şi micro-monografii, articole, eseuri, note etc. Este coordonator al prestigioasei colecţii ‘Românii în istoria universală’, care a ajuns la peste 140 de volume. În martie 2010, Gheorghe Buzatu şi-a lansat colecţia Opera Omnia, o colecţie paralelă publicată de editura Tipo Moldova, cele 13 volume pe care le conţine făcând parte din colecţia ‘Românii în istoria universală’.
Printre cele mai importante volume publicate se numără: ‘România şi trusturile petroliere internaţionale până la 1929′ (Iaşi, 1981, Premiul Academiei Române); ‘Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial’ (vol. I-II, Bucureşti, 1988-1995); ‘O istorie a petrolului românesc’ (Bucureşti, 1998); ‘Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948′ (Bucureşti, 1999; reeditare, 2002). În iunie 2007, Senatul Universităţii ‘Ovidius’ din Constanţa i-a decernat, la propunerea Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, titlul de Doctor Honoris Causa. În decembrie 2008, Adunarea Generală a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România l-a ales pe Gheorghe Buzatu ca membru corespondent.
Informații preluate de site-ul http://www.ziuaveche.ro
În memoriam Prof. Gheorghe Buzatu
Astăzi a încetat din viață istoricul și profesorul Gheorghe Buzatu (1939-2013).
Pentru mai multe detalii vezi http://emyradut.blogspot.ro
Discursul președintelui PNTCD, Corneliu Coposu la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb. 1990)
Delegația română condusă de Corneliu Coposu, președintele PNTCD, este primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.
Din delegație mai fac parte: Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenților și Paul Negruț, pastorul bisericii creștine baptista Emanuel din Oradea, cel care l-a și tradus pe Corneliu Coposu.
Discursul lui Corneliu Coposu, în care amintește de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roșii, de persecuțiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum și de momentul decembrie 1989 când România și-a recăpătat libertatea a fost primit cu aplauze. Corneliu Coposu a menționat că „noi am fost distruși de Armata Roșie și am renăscut în decembrie 1989.” În cadrul discursului său acesta a menționat istoria de 140 de ani a PNȚ, lupta partidului împotriva comunismului și mai nou (anii 90) lupta din opoziție (referire la opoziția politică) împotriva neocomunismului și a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu evocă în discursul său Partidul Conservator despre care menționează că este speranța României și speranța Europei și personalitatea liderului Partidului Conservator, Margaret Thatcher afirmând că acesta este „prima personalitate a continentului de la care România și țările din Est așteaptă salvarea spre o nouă democrație.”
De remarcat modul în care a fost primită deligația României, cu referire în special la Doina Cornea și Corneliu Coposu, precum și menționarea situației țării noastre în anii 90.
Dacă din conducerea României ar fi făcut parte Corneliu Coposu, Ioan Rațiu și alții asemenea lor cred că alta ar fi fost astăzi situația economică și politică a României.
Informație preluată prin intermediul http://sldsjd.wordpress.com
Iași: Conferința Rolul religiei în prăbușirea comunismului
Vineri, 24 mai 2013, Rev. Canon dr. Michael Bourdeaux va susţine la Iaşi conferinţa
Rolul religiei în prăbușirea comunismului

Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului (CSCP) în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Fundaţia Konrad Adenauer și Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași vă invită la conferinţa Rolul religiei în prăbușirea comunismului, susţinută de Rev. Canon dr. Michael Bourdeaux*.
Evenimentul va avea loc vineri, 24 mai 2013, orele 17.00, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în Corpul H (Casa Catargi), Sala H1, Bd. Carol I, nr. 11, Iaşi.
* Michael Bourdeaux este Canon Emeritus al Bisericii Angliei, specialist în istoria Rusiei și în chestiuni religioase. După ce a studiat în URSS, în anii ’50, și-a dedicat viața cercetării situației creștinilor din țările comuniste. În acest scop a și fondat, în 1969, Centre for the Study of Religion and Communism, devenit apoi cunoscut sub numele de Keston College sau Keston Institute. Stabilindu-și sediul la Oxford, Marea Britanie, așadar într-un binecunoscut loc al excelenței academice, institutul s-a remarcat prin cercetările făcute de o echipă care lucra profesionist, în același timp neascunzându-și empatia cu creștinii persecutați în țările comuniste, în special cu cei din URSS și din estul Europei. Cum s-a spus, cu îndreptățire, Keston Institute a devenit „vocea celor fără voce”. În timp și pentru susținerea activităților specifice, dar și pentru prezervarea surselor, a datelor istorice, a mărturiilor ș.a.m.d. s-a constituit o arhivă impresionantă, o bibliotecă bine dotată, au fost publicate cărți și a fost editată o revistă (Religion in Communist Lands, din 1973; în 1992 si-a schimbat numele inReligion, State and Society), devenite de referință pentru înțelegerea problemelor religioase în țările aflate sub dominația totalitarismului de esență marxist-leninistă. Puțini oameni au
făcut atât de mult pentru informarea opiniei publice occidentale despre viața creștinilor din țări care păreau uitate și pentru susținerea libertății relligioase în acele spații lipsite decenii la rând de libertăți, într-un timp în care nu mulți credeau că regimurile comuniste vor avea un sfârșit.
Rev. Michael Bourdeaux a publicat numeroase cărți și articole. Dintre volumele sale amintim: Opium of the people: the Christian religion in the USSR (1965), Religious Ferment in Russia: Protestant opposition to Soviet policy (Macmillan, 1968), Faith on Trial in Russia (Hodder&Stoughton, 1971), Risen Indeed: Lessons in Faith from the USSR (Darton, Longman and Todd, 1983), Gorbachev, Glasnost & the Gospel (Hodder& Stoughton, 1990), The Gospel’s Triumph over Communism (1991) etc. Pentru activitatea sa, rev. Bourdeaux a primit în 1984 prestigiosul Premiu Templeton.
http://www.studiulcomunismului.ro via http://danutm.wordpress.com













