Audio & Video : Interviu cu Prof. Dr. Iosif Țon
Profesorul Iosif Țon a acordat în dat de 27 aprilie 2016 un interviu lui Daniel Grigoriciuc pentru Radio Vocea Evangheliei Suceava. Sunt prinse elemente importante și interesante acolo.
În cadrul acestui interviu profesorul Iosif Țon vorbește pe scurt despre modul în care L-a cunoscut într-un mod personal și individual pe Isus Hristos ca mântuitor personal, despre faptul că a început Seminarul Teologic Baptist, iar apoi a renunțat și a lucrat timp de 10 ani ca profesor de limba română. Amintește contextul în care a reușit să ajungă la studii teologice în Anglia, plecarea în America în anii 80 și slujirea la Radio Europa Liberă. Ajunge la momentul prăbușirii comunismului în România și la rolul său în inițierea și formarea Alianței Evanghelice din România, Radio Vocea Evangheliei, Institutului Biblic Emanuel din Oradea (Actualmente Universitatea Emanuel din Oradea), Fondarea Editurii Cartea Creștină.
Veți regăsi informații interesante și despre cărțile pe care profesorul Iosif Țon le-a scris, dar și despre ceea ce face în prezent. Este amintită aici și lucrarea Manifestul creștin (inițial aceasta s-a intitulat Rolul creștinului în socialism), dar și cartea Credința adevărată și o altă lucrare legată tot de credință intitulată Căderea în ritual.
Nu veți regăsi informații sensibile nici din perioada comunistă și nici din cea postcomunistă.
Cel de-al doilea interviu, este cel video pe care l-am realizat împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț la sfârșitul anului 2015. În cadrul acestui interviu, care se concentrează pe familia fratelui Iosif Țon și tinerețea acestuia, sunt informații relevante despre modul în care tatăl dânsului a cunoscut credința baptistă, dar și despre persecuțiile îndurate de baptiști în perioada interbelică.
Un element inedit, care bineînțeles trebuie verificat și din alte surse, este acela al modului în care baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios în toamna anului 1944.
Ambele interviuri au tentă biografică și prezintă diferite laturi ale vieții personale și de slujire ale profesorului Iosif Țon.
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduț, Credincioșie față de Scriptură
Duminică, 21 februarie 2016 Biserica Baptistă Nădejdea s-a bucurat la închinare alături de un grup de tineri de la Biserica Creștină după Evanghelie Agape din București împreună cu Claudiu Cârlescu. Mesajul biblic, bazat pe 2 Timotei 3:14 – 4:5 a fost transmis de către Bogdan Emanuel Răduț, slujitor în cadrul Bisericii Creștine după evanghelie Nr. 2 din Craiova. De asemenea, el este și istoric. Împreună cu el am realizat cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Tema mesajului său a fost Credincioșie față de Scriptură.
Citirea textului din 2 Timotei 3
Mesajul
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduț și tinerii Bisericii Creștine după Evanghelie Agape București la BCB Nădejdea
Duminică seara este un timp binecuvântat pe care ca și biserică îl dedicăm Domnului. Împreună ca biserică, ca și trup ne închinăm Domnului prin rugăciune, cântare și mesaj biblic. În această seară bucuria noastră, a celor de la Nădejdea, este mare pentru că în mijlocul nostru se află tinerii Bisericii Creștine după Evanghelie Agape din București împreună cu Claudiu Cârlescu. Alături de ei este și prietenul meu Bogdan Emanuel Răduț slujitor în cadrul Bisericii Creștine după Evanghelie Nr 2 din Craiova care va predica.
De asemenea, el este și truditor pe câmpul istoriei. Împreună cu el am realizat cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduţ – La Est de libertate… se află lipsa ei
Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu
Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.
Craiova,
22 ianuarie 2016
Partajează asta:
Interviu cu Prof Dr Iosif Țon despre baptiștii din România
Un mini interviu realizat cu fratele Iosif Țon despre cum a cunoscut familia sa credința baptistă. Tatăl fratelui Iosif s-a botezat în comuna Mihalț.
Interviul a fost realizat în București, în luna noiembrie 2015, de către doi istorici, Marius Silveșan și Bogdan Emanuel Răduț
Comuna Mihalț este comuna natală a tatălui meu. Unchiul meu, Ioan Silveșan, fratele tatălui meu, a stat în gazdă la familia Țon la Aiud când a plecat din comuna natală la liceu. Cred că acest lucru s-a întâmplat pe la începutul anilor ’50. Unchiul meu are acum 81 de ani.
NB : Acest interviu nu abordează probleme teologice și nici nu discută despre decizii instituționale.
Partajează asta:
REVISTA România Evanghelică Nr. 5 – Octombrie 2015
Ioan Bunaciu (1925-2015) – Alin Cristea
Ioan Bunaciu (1925-2015) – o cronologie – Marius Silveșan
O pagină dintr-o carte: Pelerin spre patria cerească
Nu cred că e ușor să fii pastor – Teofil Stanciu
Biserica Baptistă din Dretea, jud. Cluj – 120 de ani
Alianţa Evanghelică din România – scurtă retrospectivă a celor 25 de ani de existenţă – Bogdan Emanuel Răduţ
Evanghelicul și cinematografia (1): Stare de fapt – Dionis Bodiu
Lumina și Lucia – Rodica Andrievici
Cununa rodirii – Speranța-Doina Cătană
Almanah evanghelic (5)
În cadrul numărului 5 al Revistei electronice „România Evanghelică” am scris o cronologie despre viața și activitatea pastorului și profesorului universitar Ioan Bunaciu
Partajează asta:
Apariții editoriale (37) – Bogdan Emanuel Răduț, Reperele unui centenar. 100 de ani de istorie şi mărturie a creştinilor după Evanghelie în comuna Goicea, judeţul Dolj
Istoria se face pe bază de documente, iar această lucrare a lui Bogdan Emanuel Răduț vine să confirme acest lucru. Este o lucrare despre Biserica Creștină după Evanghelie din localitatea Goicea, județul Gorj care a împlinit anul acesta 100 de ani de la fondarea ei.
Datele de identificare bibliografică sunt următoarele: Bogdan Emanuel Răduţ, Reperele unui centenar. 100 de ani de istorie şi mărturie a creştinilor după Evanghelie în comuna Goicea, judeţul Dolj, Editura Sitech, Craiova, 2015, 54 p.
Pentru mai multe detalii și cuvântul înainte scris de Virgil Achihai accesați
https://emyradut.wordpress.com/2015/10/02/carti-autor-14-reperele-unui-centenar/
Partajează asta:
Apariții editoriale (36) – Bogdan Emanuel Răduţ, Alianţa Evanghelică din România. Istoric şi documente
Sunt bucuros să anunț o nouă lucrare deosebită la rubrica apariții editoriale. Prietenul și colegul meu de suferință pe tărâmul istoriei, Bogdan Emanuel Răduț, istoric la Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România, a realizat lucrarea Alianța Evanghelică din România. Istoric și documente, prin intermediul căreia își propune să decripteze începuturile și evoluția acestui organism al evanghelicilor români.
Cuvântul înainte al acestei lucrări a fost scris de către Virgil Achihai, președintele Alianței Evanghelice din România în perioada 2011-2015.
De ce Alianță? Răspunsul este simplu: pentru unitate și mărturisire publică a activității creștinilor baptiști, creștini după Evanghelie și penticostali (în ordine alfabetică, să nu se supere nimeni) – nu pentru unificare, nu pentru pierderea identității, ci pentru unitate.
Prin AER a fost materializat un vis al unora dintre înaintașii noștri. Nu toți au primit cu inima deschisă acest proiect și nu toți cei care au fost parte din el l-au susținut cu toată inima. Poate era mai bine să-l critice pe față decât să îl susțină prin vorbe, dar nu prin fapte.
De multe ori un vis frumos al unei generații nu găsește loc în inimile generației ce vine. Desigur, se va spune că fiecare generație are propria viziune, dar unitatea în Cristos nu este oare pentru toate generațiile?
Virgil Achihai
Această lucrare prezintă pentru prima dată un istoric argumentat și documentat al Alianței Evanghelice din România, dar și documente care să susțină argumentațiile lucrării, dar totodată acestea se constituie în resurse necesare pentru cei care vor să aprofundeze acest subiect și să ducă istoria mai departe.
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduț „Istoria unei biserici în analiza unui fost membru” – postfață la cartea Biserica Creştină Baptistă Română din Baia Mare (1930-1990). Istorie şi Reflecţii
După cum am anunțat AICI, pastorul Vasile Bel, un om pasionat atât de Cuvântul lui DUmnezeu, cât și de istoria bisericii locale a publicat recent la Editura Risoprint cartea Biserica Creştină Baptistă Română din Baia Mare (1930-1990). Istorie şi Reflecţii.
Prietenul meu, istoricul Bogdan Emanuel Răduț, a scris postfața acestei cărți sub titlul Istoria unei biserici în analiza unui fost membru. În postfață este prezentat un portret al autorului cărții, pastorul Vasile Bel, și o trecere în revistă succint a principalelor aspecte tratate în carte.
Iată postfața:
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.
Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”
Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.
De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură. Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.
Partajează asta:
Apariții editoriale (33) – Vasile Bel, Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare 1930-1990. Istorie și reflecții
Pastorul Vasile Bel, un pasionat al istoriei baptiștilor din România, autorul cărții Lupta credinței. Istoria credinței baptiste în județul Maramureș, a mai realizat o carte de istorie locală. Este vorba de lucrarea de istorie și reflecții despre Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare în perioada 1930-1990.
O astfel de lucrare își găsește locul printre alte lucrări similare având rolul nu numai de a documenta istoria unei comunități locale pe parcursul unei perioade atât de îndelungate, 1930-1990, dar și acela de a aduce la lumină fapte și argumente, biografii ale unor oameni deosebiți. O astfel de lucrare este cu atât mai importantă, cu cât trăim într-o perioadă de relativism în care Adevărul nu mai este unul absolut, iar identitatea este într-o continuă definire.
Îl felicit pe această cale pentru munca depusă în finalizarea acestui proiect, unul deloc ușor, și pentru elementele de noutate pe care această lucrare le aduce atât celor interesați specific de istoria bisericii locale, cât și celor interesați de istoria unei comunități care dorește să-și afirme identitatea și prin astfel de lucrări.
De asemenea, îl felicit și pe prietenul meu, istoricul Bogdan Emanuel Răduț, pentru scrierea postfeței acestei cărți, una realizată din perspectiva unui tânăr pentru care istoria are o importanță aparte.
Cartea Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare 1930-1990. Istorie și reflecții a apărut la Editura Risoprint din Cluj -Napoca, are 197 de pagini, postafță de Bogdan Emanuel Răduț (pp. 160-162), Anexe (clarificări privind data înființării biserici alături de un tabel membral cu 628 de nume ale unor persoane care au fost sau sunt membrii ai Bisericii Baptiste din Baia Mare), iar ăn partea de final se regăsește bibliografia.
Partajează asta:
Apariţii editoriale (24) Documente şi acte normative privind BCER
Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România, Documente şi acte normative privind Biserica Creştină după Evanghelie din România, Volum editat şi îngrijit de Bogdan Emanuel Răduţ, Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014, 112 pag.
Sursa aici.
Partajează asta:
La mulţi ani, Virgil Achihai!
Fratele Virgil Achihai este presbiter în Biserica Creștină după Evanghelie din Târgoviște. În același timp este președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România (mandatul 2014-2018) și președinte în exercițiu al Alianței Evanghelice din România.
Bogdan Emanuel Răduț împreună cu Virgil Achihai
Virgil Achihai este o persoană interesată atât de viața religioasă cât și de cea academică. Mai jos o poză împreună cu Marius Silveșan realizată cu prilejul lansării cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), eveniment care a avut loc la Institutul Teologic Baptist din București în data de 5 aprilie 2013.
Virgil Achihai este o persoană interesată de cultură și de istoria comunităților evanghelice din România după cum puteți deduce și din poza de mai jos.
Astăzi împlinește 55 ani, prilej cu care îi dorim La mulţi ani şi multe binecuvântări!
Partajează asta:
Un nou blog de istorie evanghelică: Biserica Creştină după Evanghelie din România – File de istorie
Bogdan Emanuel Răduț, istoric și slujitor în Biserica Creștină după Evanghelie, a realizat un blog în care își propune să prezinte istoria acestei biserici din România.
Preiau mai jos prezentarea acestui proiect așa cum a realizat-o autorul.
Partajează asta:
Revista Calea Credinţei (1/2014) – prezentarea cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului
Cuprins:
Ce fel de evanghelie predic? – Virgil Achihai
Lacrimile pocăinţei – Grigore Fotino Constantinescu
Iubirea de oameni – David Ciucur
Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie? – Bogdan Emanuel Răduţ
Expoziţia Biblică din România – Paul Williams
Adevăraţii păzitori – Petrică Pleşa
Sunt presbiteri şi presbiteri, deci nu fi un Diotref!… – Gusti Roşian
Misiune*Info*Ştiri
O carte document: Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România – Bogdan Emanuel Răduţ
Cealaltă femeie din viaţa mea – Nicolae Geantă
Bogdan Emanuel Răduț anunță pe blogul său apariția primului număr pe anul 2014 al Revistei Calea Credinței în paginile căreia puteți citi și două articole având ca temă istoria bisericii. Primul articol răspunde la întrebarea cât de darbyști sunt creștinii după Evanghelie din România, iar cel de-al doilea (pe care îl puteți citi mai jos) prezintă cea mai nouă apariție editorială a autorului, Bogdan Emanuel Răduț, realizată în colaborare cu mine. Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) investighează apelul din aprilie 1977 adresat de către un grup de evanghelici români postului de radio menționat, iar prin intermediul articolului din cadrul revistei Calea Credinței, Emanuel Răduț oferă informații despre subiectul central al cărții, despre semnatari, obiectivele și consecințele „memoriului document” din aprilie 1977.
Partajează asta:
Lansarea cărţii Din istoria Creştinilor după Evanghelie. Culegere de documente
Emy Răduț își lansează mâine în cadrul Conferinței Naționala a UBCER ultima sa carte, Din istoria Creștinilor după Evanghelie. Culegere de documente. Eu nu voi putea fi prezent la lansare, dar cei care sunteți interesați de subiect puteți lua parte la acest eveniment.
http://emyradut.blogspot.ro/2013/10/lansarea-cartii-din-istoria-crestinilor
Partajează asta:
Apariții editoriale (15) Bogdan Emanuel Răduț, Din istoria Creștinilor după Evanghelie. Culegere de documente
Semnalez apariția cărții prietenului meu, Bogdan Emanuel Răduţ, Din istoria creştinilor după Evanghelie. Culegere de documente, Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 232 pag.
După cum spune și titlul aceasta carte tratează istoria Creștinilor după Evanghelie prin prisma documentelor, specific a două categorii de documente:
1. Documente normative
2. Documente cultice
Cartea va fi lansată în cadrul Conferinţei naţionale – Simpozion a creştinilor după Evanghelie, din 03-05 octombrie 2013, la Biserica Creştină după Evanghelie Antiohia Bucureşti.
***
Cuvântul înainte este scris de către Virgil Achiahai, președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie și al Alianței Evenghelice din Romînia.
Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Despre istoria lor, Bogdan Emanuel Răduț, editorul cărții de față, menționează în argumentul cărții următoarele:
După cum am menționat mai sus, documentele din această carte au fost împărţite în două: normative şi cultice.
La cele normative autorul a „reunit extrase din constituțiile României privind drepturile şi libertăţile religioase, cele trei legi ale cultelor din România (1928, 1948 şi 2006), decrete, decizii şi legi privind asociaţiile religioase. De mare importanţă internă sunt statutele de organizare şi funcţionare a Cultului, normă internă a creştinilor după Evanghelie. Se mai pot citi documente privind Alianţa Evanghelică din România, la care Biserica Creştină după Evanghelie este membru fondator.
La cele cultice am reunit mărturisirile de credinţă şi crezurile care definesc principiile doctrinar‐dogmatice ale Cultului. Am adăugat şi Crezul Alianţei Evanghelice, fiindcă defineşte principiile doctrinar‐dogmatice adoptate de cultele membre (baptist, creştin după Evanghelie şi penticostal).
Studiul introductiv trasează – în linii mari – apariţia, istoria şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Era necesară scrierea lui, şi apariţia volumului de faţă totodată, pentru a completa un gol existent de prea multă vreme.
Dacă pentru celelalte biserici şi culte există astfel de lucrări de istorie, iată că acum apare şi pentru creştinii după Evanghelie.”
Bogdan Emanuel Răduț, extras din Argumentul cărții
Partajează asta:
Bisericile Creștine Baptiste din Romania 1948-1965, recenzie în Analele Universității din Craiova 1/2013
În cadrul Analelor Universității din Craiova, seria Istorie, Bogdan Emanuel Răduț, istoric și autor al unor cărți privind istoria evanghelicilor în comunism, a publicat o recenzie a cărții mele, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență, 1948-1965, recenzie pe care o public și eu mai jos preluată de pe blogul autorului http://emyradut.blogspot.ro/2013/06/marius-silvesan-baptiste-christian.html.
Marius Silveşan, The Baptiste Christian Churches from Romania among persecution, accommodation and resistance (1948-1965), Cetatea de Scaun Publishing Press, Târgovişte, 2012, 410 pages.Bogdan Emanuel Răduţ
Partajează asta:
La mulți ani, Bogdan Emanuel Răduț!
Bogdan Emanuel Răduț este istoric și slujitor în cadrul Bisericii Creștine după Evanghelie din Craiova.
El este autorul a două cărți privind cultele evanghelice din România comunistă.
Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965)
CULTELE NEOPROTESTANTE ÎN STATUL SOCIALIST (1965-1990)
Îl veți cunoaște urmărindu-i blogul. Pas cu pas… urmărește şi descoperă…
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduț, Un pelerin – un destin – o Patrie
Partea de început a acestei prezentări a fost publicată și în numărul 2/2013 al Revistei Creștinul Azi
Partajează asta:
Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)
Semnalez celor interesați de istoria „neo-protestantismului la români” precum și de istoria comunismului românesc în ultima fază a acestuia (1965-1989), cartea istoricului și credinciosului Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990),
Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Prefaţa de Alexandru Oşca, Editura Sitech, Craiova, 2012, 114 pag.
Lansarea cărții va avea loc la Conferinţa Naţională de Educaţie a Creştinilor după Evanghelie (BCER-UBCE) din 4-6 octombrie 2012, la Biserica Antiohia Bucureşti.
Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.
Trecând peste acest aspect consider că demersul său este unul util și necesar pentru istoria evanghelicilor din România, cartea constituindu-se într-un punct de plecare pentru cei care vor să aprofundeze tema în ansamblul său, sau doar anumite aspecte particulare care privesc toate cele trei culte ori numai unul dintre ele.
Perioada 1965-1989 este una în care din punct de vedere social și politic românii au trecut de la agonie la extaz. Deși termenul este un pic exagerat pentru a descrie și caracteriza cu exactitate perioada lui Nicolae Ceaușescu, prin folosirea acestei sintagme am avut în vedere faptul că se trece de la un început de liberalism și deschidere către Occident în plan economic și politic la o închidere în interior și cumva preluarea de la liberalii interbelicii a dictonului „prin noi înșine”. Deși societatea a trecut prin aceste etape au existat totuși și unele diferențieri notabile față de perioada anterioară, cea a lui Gheorghiu-Dej, respectiv renunțarea la teroarea care era omniprezentă în anii 50. Evoluția socială și politică și-au găsit un corespondent și în viața religioasă. Interesant de remarcat este faptul că în perioada de glorie a comunismului românesc cum a fost denumită perioada 1960/1964 – 1970/1973 evanghelicii s-au confruntat cu numeroase restricții printre care și arondarea bisericilor. Și iarăși interesant este faptul că atunci când situația politică începea să alunece către un naționalism din ce în ce mai accentuat și o exacerbare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, evanghelicii și-au recăpătat și ca urmare a memoriului celor 50 de la începutul anilor 70 o serie din drepturile pierdute anterior. Tot anii 70, mai precis sfârșitul acestei decade aduce în atenția opiniei publice internaționale o mișcare de protest în rândul evanghelicilor români. Mișcarea de protest a purtat numele de ALRC (Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitete care milita pentru respectarea drepturilor religioase ale cultelor recunoscute din România așa cum erau ele stipulate în diferite acte și documente oficiale. După destrămarea acestui Comitet ca urmare a intervenției directe a organelor de Securitate, Departamentului Cultelor și a altor instituții, membrii marcanți ai acestuia Pavel Nicolescu, Nicolae Rădoi) s-au regrupat în Occident de unde difuzau în lumea liberă informații despre persecuțiile religioase din România. Anii 70 și 80 sunt cei ai dărâmării unor locașuri de rugăciune (vezi cazul Bisericii Baptiste din Dej care a fost dărâmată cu pușcăriași într-o sâmbătă dimineața pentru că muncitorii au refuzat să facă acest lucru sau cel al Bisericii Baptiste din Cluj construită din piatră roșie cu ferestre în stil neogotic, ale cărei cărămizi au fost folosite la o sală de sport care l-a scurt timp s-a dărâmat), dar și a extinderii sau construirii altora. Cluj Iris, Ferentari București, Sfânta Treime București (Iuliu Valaori) sunt câteva exemple de biserici baptiste care denotă faptul că statul avea o politică dualistă dărâmând pe de o parte și permițând ridicarea altor locașuri de închinare pe de altă parte. Fiindcă tot am pomenit de biserici se cuvine amintit aici – deși ieșim din sfera evanghelică- a sistematizării care a afectat Bucureștiul și ale sale biserici ortodoxe, multe din ele monumente arhitectonice.
Anii 80 au fost și cei ai întâlnirilor ecumenice care deși erau unele impuse de stat duceau în unele cazuri și la o colaborare între liderii locali ai cultelor respective.
Așadar România anilor 1965-1989 este una a contrastelor care s-a încheiat nu printr-o revoluție de catifea ca în Cehoslovacia ci cu una sângeroasă despre care se consideră că a fost mai degrabă o lovitură de stat. Să sperăm că timpul va dezvălui mai multe detalii despre acest eveniment precum și despre faptul că Dumnezeu a permis ca acea revoluție să aibă loc iar noi să ne bucurăm astăzi de libertate de exprimare și libertate religioasă, dovedite și de apariția cărții istoricului și fratelui de credință Bogdan Emanuel Răduț.
Partajează asta:
Raportul președintelui Consiliului de Miniștri, Dr. Petru Groza, despre Creştinii după Evanghelie
Ca să vedem cum ne-a afectat pe noi, trebuie amintit că în 1933 creştinii după Evanghelie deveneau asociaţie
Petru Groza – Romanian politician, best know as Prime Minister of the first Communist Party-dominated governments under Soviet occupation during the early stages of the Communist regime in Romania. (Photo credit: Wikipedia)
religioasă (Decizia Nr.114.119/24 august 1933, şi din 1939 cu două ramuri), pentru ca în timpul războiului regimul Ion Antonescu să îl interzică (Legile Nr.927/29 Octombrie 1942, pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul general al cultelor şi Nr.431/9 iulie 1943, pentru desfiinţarea asociaţiilor religioase). Ca urmare a acestei decizii Adunările au fost închise. Paradoxal noul regim, deşi de sorginte oarecum comunistă, le-a recunoscut asociaţie religioasă în 1944 (Legea Nr.548/31 octombrie 1944) pentru ca în 1945 să le ridice la statutul de cult religios (Legea Nr.883/9 noiembrie 1946).
În demersurile efectuate pentru ca Adunările Creştine după Evanghelie să primească statutul de cult religios, Petru Groza, deţinând poziţia de preşedinte al Cabinetului de Miniştri şi Ministru interimar al cultelor, înaintează M.S. Regele Mihai I un raport în care reliefează apariţia şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Ca urmare a acestui raport, prin intermediul a șase articole Legea Nr. 883, publicată în Monitorul Oficial Nr.261 din 9 noiembrie 1946 semnată de Regele Mihai I şi contrasemnată de ministrul cultelor, la vremea aceea, Petru Groza recunoştea şi reglementa Cultul Creştin după Evanghelie. La momentul respectiv a fost aprobat și statutul de organizare și funcționare al cultului, care avea 15 articole şi era semnat de delegaţia compusă din Alexandru Panaitescu şi Gheorghe Oprea-Teodorescu.
Raportul domnului Preşedinte al Consiliului de Miniştrii şi ministrul cultelor ad-interim către M.S. Regele,
Confesiunea Creştină după Evanghelie a luat fiinţă în ţara noastră, în anul 1899, prin doi misionari din Elveţia care au reuşit să cristalizeze începuturile de mai înainte ale acestor confesiuni şi să le îndrume spre doctrina şi organizarea de credinţă cunoscute în Elveţia, în Franţa, în Anglia, Germania etc., sub denumirea „Grupul Evanghelic al Adunărilor Creştine Libere”.
În 1939, Confesiunea Creştină după Evanghelie a absorbit prin fuzionare şi mişcarea Creştinilor după Scriptură, iniţiată de fostul preot ortodox Teodor Popescu.
Sub regimul legii pentru regimul general al cultelor din 1928, Confesiunea Creştină după Evanghelie a funcţionat tot timpul sub formă de asociaţie religioasă, bucurându-se de anumite drepturi şi libertăţi de manifestare religioasă ca şi Baptiştii şi Adventiştii de ziua a şaptea, pe baza succesivelor deciziuni ministeriale care reglementau funcţionarea asociaţiunilor religioase.
Întru cât credincioşii creştini după Evanghelie sunt destul de numeroşi şi sunt răspândiţi şi organizaţi în cea mai mare parte a ţării şi întru cât Ministrul Cultelor, la cererea acestora a cercetat mărturisirea de credinţă şi normele de organizare arătate în Statutul prezentat de Delegaţia Adunărilor Asociaţiei „Creştini după Evanghelie” şi a găsit că acest statut nu conţine nimic ce ar putea aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale statului, îndeplinire fiind astfel condiţiunile cerute de art.22 din legea pentru regimul general al cultelor, în cadrul actualelor norme de guvernare democratică şi în baza hotărârilor Consiliului de Miniştrii, luate în şedinţa extraordinară dela 8 ianuarie 1946, care asigură libertatea în materie de credinţă religioasă, am întocmit alăturatul proiect de decret-lege prin care se recunoaşte Asociaţia Creştinilor după Evanghelie cu sediul în Ploieşti, str. Cheia Nr.18, calitatea de cult, reglementându-se, din punct de vedere legal, funcţionarea lui, aşa cum s-a făcut şi cu Asociaţiile Religioase ale Creştinilor Baptişti şi Adventişti de ziua a şaptea, devenite cult prin decretul-lege Nr.553 din 1944 şi prin legea Nr.407 din 1946.
Pentru aceste consideraţiuni şi pe baza autorizării date prin jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr.1592 din 1946, în mod respectuos, am onoarea a supune aprobării şi Înaltei semnături a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru reglementarea Cultului Creştin după Evanghelie din România,
Al Maiestăţii Voastre,
Preşedintele Consiliului de Miniştrii şi ministru cultelor ad-interim,
Dr. Petru Groza
Partajează asta:
Vechi resurse pentru studiul biblic
Bogdan Emanuel Răduț publică sub titlul Vechi resurse pentru studiul biblic informații despre resursele pe care creștinii români le aveau la dispoziție în limba română pe parcursul perioadei comuniste.
Deși regimul comunist interzicea într-o oarecare măsură Biblia şi literatura creştină, au existat cărţi care au fost de un real folos credincioşilor şi slujitorilor în acea perioadă. Tiraje mici, uneori clandestine, dar mult dorite de frăţietate. Într-o altă postare (aici) am arătat care sunt cărțile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie din Republica Socialistă România. Şi cele prezentate mai jos au fost folosite în cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie, şi se mai folosesc şi astăzi.
***, Concordanţă Biblică, Editura Lumina Lumii, 1971, 354 pag (este ataşată integral la Biblia cu Explicaţii editată de Christian Aid Ministries)
Citește continuarea aici http://emyradut.blogspot.com
Partajează asta:
Din istoria neoprotestantismului la români: Creştinii după Evanghelie
Semnalez celor interesați de istoria recentă un articol al lui Bogdan Emanuel Răduț prin intermediul căruia acesta realizează o prezentare succintă din punct de vedere istoric a Adunărilor Creștine după Evanghelie.
Cunoscute pe plan mondial ca Mişcarea Frăţească, Adunările Creştine după Evanghelie din România au apărut la sfârşitul anului 1899 ca urmare a misiunii lui Eduard H. Broadbent din Anglia şi Francis Berney cu Charles Aubert din Elveţia. Astfel, prima adunare de vestire a Evanghelie, într-o formă de felul acesta, a avut loc în limba franceză, în str. Teilor Nr.82 Bucureşti, de unde s-a răspândit pe teritoriul României. În 1900 avea să se deschidă o nouă adunare în Calea Călărași Nr.46, de data aceasta în limba română. Plecarea, în 1902, a lui Aubert înapoi în Elveția a dus la unirea celor două adunări. În primii ani de răspândire a mișcării apar Adunări la Ploiești, Goicea Mare (Dolj), Iași, Suceava, Râșnov, Sibiu, ș.a. În 1929 existau deja 47 de adunări în România, iar în 1924 a avut loc prima Conferință Națională a Creștinilor după Evanghelie din România.
http://emyradut.blogspot.com/2012/03/din-istoria-neoprotestantismului-la.html
Partajează asta:
Biserica Creştină după Evanghelie Nr.2 Craiova – scurt istoric de Bogdan Radut
Biserica Creştină după Evanghelie Nr.2 Craiova
Mişcarea fraţilor în Craiova a început prin deceniul doi al sec. XX cu un grup de fraţi din Goicea Mare, unde exista deja prima Adunare Creştină după Evanghelie din Oltenia, cărora li s-a alăturat un grup de credincioşi din biserica adventistă de ziua a şaptea nemulţumiţi de practicile şi învăţăturile de acolo.
În 1937 cu mari sacrificii şi eforturi din partea comunităţii de credincioşi s-a construit Adunarea din str. Deva nr. 24 (cunoscută astăzi ca Biserica Nr.1). Dintre fraţi amintim pe Dumitru Tiţă, Mininghes Friedelich, Ştefan Vizitiu, Marin Barcan, Constantin Stoica, Dumitru Florescu, Bădiţă Niţă, fraţii Vizitiu şi Stan ş.a. Spre sfârşitul anului 1989 datorită planului de sistematizare al oraşului se solicita demolarea Adunării din str. Deva 24. Astfel conducerea de atunci a bisericii a găsit o casă şi-un teren în centrul oraşului lângă Piaţa Centrală, care aparţinea Primăriei, ce va fi ulterior cumpărată (18 mai 1990).
Citește continuarea
http://emyradut.blogspot.com/2011/07/biserica-crestina-dupa-evanghelie-nr2.html
Partajează asta:
Carti editate de Cultul Crestin dupa Evanghelie inainte de 1989
Dacă aţi vrut vreodată să ştiţi care sunt cărţile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie înainte de 1989 apăsați link-ul de mai jos:
Cărţi editate de Cultul Creştin după Evanghelie
de Emy Răduț (16.01.2011)
Partajează asta:
De ce sunt Creștin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Bogdan Emanuel Răduț realizează prin intermediul uni grupaj de trei articole reunite sub titlul generic De ce este Creștin după Evanghelie o introducere în istoria și doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie. În cadrul articolelor menționate argumentarea se fundamentează pe doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie, autorul dorind în acest fel să argumenteze ,,originea sănătoasă” a credinței sale. Datorită referirilor pe care autorul le face la istoria Adunărilor frățești și la doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie am considerat util preluarea unui sumar al celor trei articole menționate.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (03.01.2011)
Scurt istoric
Biblia ca autoritateTrăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moştenirii unei identităţi primite de la înaintaşii noştrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creştini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (2) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (04.01.2011)
Cina Domnului in fiecare duminica
Preoțiatuturor credincioșilor
Despre darurile DuhuluiÎn Adunările creștine după Evanghelie se practică Cina Domnului, Masa de aducere aminte, ca act de închinare înaintea lui Dumnezeu în fiecare duminică. Primele Adunări Frățești au fost strângeri ale fraților în jurul Mesei Domnului, pentru a celebra moartea şi învierea Domnului Isus pentru noi. Acest act de cult are loc în fiecare duminică, repetând ceea ce făceau primii creștini în ziua întâi a săptămânii. Locul principal în întâlnirile Adunării îl are Masa Domnului, un act de simplitate şi totodată de mare profunzime spirituală. Nu credem în transsubstanţiere, credem doar că pâinea şi vinul simbolizează trupul şi sângele Domnului Isus, iar actul în sine este o aducere aminte. Facem lucrul acesta ca o poruncă de îndeplinit până va veni Domnul Isus (cf. Luca 22:19 şi 1 Corinteni 11:24-25). Cei care iau parte la Cina Domnului sunt botezaţi la maturitate şi fac lucrul acesta cu deplină responsabilitate.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (3) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (05.01.2011)
Răpirea Bisericii
Simplitatea credincioșilorO doctrină de bază a noastră este cea privitoare la Răpirea Bisericii. Noi credem că Domnul Isus va reveni şi-şi va răpi Biserica la cer înainte de necazul cel mare. Teologic vorbind suntem premilenişti şi dispersaţionalişti. Ne bazăm pe cuvintele Domnului Isus din ultima noapte cu ucenicii: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credință în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3) Aceasta este nădejdea noastră şi cu această nadejde în inimile lor au sfârşit şi înaintaşii noştrii. Apostolul Pavel vine şi spune “Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.”(Filipeni 3:20). Noi credem că Biserica va fi răpită la Cer şi apoi va urma necazul cel mare, închiderea lui Satan şi Mileniul, bătălia de la Armaghedon şi judecata lui Dumnezeu finalizată cu un cer nou şi-n pământ nou pe care va domni neprihănirea.
In Cristos si pentru onoarea si gloria Lui,
Bogdan Emanuel Radut – Craiova
http://emyradut.blogspot.com/
Partajează asta:
De ce sunt Creştin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Trăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moștenirii unei identități primite de la înaintașii noștrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creștini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by emy_radut@yahoo.com (Bogdan Emanuel Răduţ)
Istorie Evanghelica 