Dietrich Bonhoeffer despre sacrificarea Evangheliei pe altarul oportunismului politic

Personajul Dietrich Bonhoeffer are un discurs interesant despre relația Biserică – Stat în Germania anilor ’30 – ’40 ai secolului XX, discurs pe care îl consider relevant și pentru alte țări și contexte politice.
„M-a tulburat foarte mult că structurile bisericești s-au lăsat cumpărate de tine [Hitler] pentru a-și asigura puterea, sacrificând altfel Evanghelia pe altarul oportunismului politic ! ”
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul. Isus Cristos vorbește cu Hitler, pp. 58, 59.
Teofil Stanciu : Brexit demonstrează eșecul elitelor arogante de a înțelege și gestiona situația
Brexit demonstrează eșecul elitelor arogante de a înțelege și gestiona situația, dar și eșecul educație în spiritul unor valori care, chipurile, ar fi trebuit să anihileze tendințele gregare, izolaționiste. Iată că spaimele realității n-au putut fi liniștite de consolările ideologiei sau ale spiritului umanist – așa cum a ajuns el la europeanul obișnuit.
https://drezina.wordpress.com/2016/06/24/brexit-ipocrizia-elitelor-si-esecul-educatiei-progresiste/
Alexandru Nădăban: Am devenit animale pentru că e clar că animalele nu au devenit oameni
Am devenit animale pentru că e clar că animalele nu au devenit oameni.
https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2016/06/16/zoofilia-de-ce-nu/
Romanialibera.ro: Drumul spre Siberia. Detalii incredibile despre drama românilor bucovineni

Deportarea românilor din Bucovina de Nord sau din alte zone ale României (mari) sunt evenimente care au marcat existența a mii de oameni și a dus la reconfigurarea etnică și chiar religioasă a unor teritorii.
Salut pe această cale decizia Ziarului „România liberă“ care a decis să publice memoriile reale ale unei țărănci românce din Bucovina de Nord, care a fost deportată, fără să aibă vreo vină, 20 de ani în Siberia. Povestea Aniței Nandriș-Cudla a fost așternută pe hârtie, în graiul bucovinean, după ce femeia s-a întors din exilul siberian, în satul ei natal, Mahala, de lângă Cernăuți. Caietele cu memorii au fost trecute clandestin peste graniță de fratele său, Gheorghe Nandriș, și au văzut lumina tiparului după căderea comunismului. Ele descriu drama românilor deportați de ruși. Pentru a supraviețui în apropierea Cercului Polar, Anița Nandriș-Cudla, care a fost trimisă în Siberia împreună cu cei trei copii ai săi, a trebuit să muncească din greu în condiții inumane, să învețe să tundă câinii pentru a țese din blana lor mănuși și bluze pentru copii și a deprins de la eschimoși secretul culegerii unor fructe pipernicite din tundră, pentru a putea supraviețui. Amintirile acestei eroine au fost publicate la Editura Humanitas. Am ales trei fragmente, care sunt publicate în serial la rubrica Aldine. Primul episod, difuzat în ediția de vineri, 3 iunie, a „României libere“, descria comportamentul de brută al rușilor din Primul Război Mondial. Aceștia au bătut-o cu bestialitate pe mama Aniței Nandriș-Cudla, care a rămas infirmă până la finalul vieții sale.
Europalibera.org: Din vremurile războiului rece. Ivan Deneş vs. Richard Wurmbrand

Articolul de față folosește mai multe documente din Arhiva CNSAS si SIE care fac referire la Richard Wurmbrand. Unul din aceste documente este un raport către Direcția I -a a Securității în care apare și numele pastorului Richard Wurmbrand.
Într-un raport pentru Securitate, din aprilie 1972, Ivan Deneş îl etichetează pe pastorul Richard Wurmbrand drept „un element odios”. În acelaşi raport, agentul extern comunică poliţiei politice detalii despre acţiunea de influenţare a lui Gerhard Möckel (1924–2004), pastor evanghelic luteran originar din România, stabilit în Berlinul occidental, asemenea lui Deneş. Tot acolo se precizează că Möckel a înregistrat discuţia cu Deneş pentru a folosi informaţiile furnizate în vederea „demascării” şi „compromiterii” lui Wurmbrand.
După ce am citit articolul, unul interesant de altfel, mi-am dat seama care sunt aspectele tratate în cadrul acestui material.
- Personajul principal este pastorul luteran Richard Wurmbrand, închis de comuniști timp de 14 ani, care a ajuns ulterior în Occident unde prin intermediul mărturiei, discursurilor și literaturii memorialistice a relatat într-un mod mai mult sau mai puțin obiectiv ceea ce a îndurat în țară.
În acțiunile sale publice, Wurmbrand s-a dedat deseori la exagerări, la deraieri teologice şi legende inventate pentru a da afirmațiilor sale o credibilitate mai mare.
- Datorită acțiunilor sale, Securitatea a căutat diferite mijloace prin care să-l combată. De la acțiuni în presă la persoane cu funcții de conducere în cadrul cultelor religioase din România și chiar încercarea de angajare a lui Ivan Deneș, care a participat la reeducarea deținuților, ca și redactor la Radio Europa Liberă vorbim de modalități și mijloace de denigrare a lui Wurmbrand și influențarea pozitivă a diferitelor personalități și entități din Occident cu privire la imaginea României. De remarcat și faptul că crearea unor legende despre Wurmbarnd au continuat și după Revoluția din Decembrie 1989 prin intermediul presei sau a literaturii memorialistice.
În jurul lui Wurmbrand s-au ţesut o sumedenie de legende, care, odată cu descătuşarea presei, au fost răspîndite mai ales în perioada post-comunistă prin intermediul unei literaturi memorialistice îndoielnice sau prin articole publicate în ziare care ignorau toate regulile deontologiei jurnalistice. De o largă răspîndire se bucură legenda potrivit căreia Wurmbrand ar fi fost salvat în puşcărie de către muribundul Valeriu Gafencu. În loc s-o folosească el însuşi, Gafencu i-ar fi oferit lui Wurmbrand streptomicina, salvîndu-i astfel viaţa (cf. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă. Cuvânt înainte de Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, pp. 154-178).
- Se amintește și de episodul controversat al salvării de la moarte al lui Wurmbrand cu ajutorul Streptomicinei primită de Gafencu, dar și de cea referitoare la convertirea lui la ortodoxie, ambele respinse de către Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand, fapt care în lipsa unor documente care să dovedească altceva sunt pure speculații și aserțiuni false.
Într-un volum intitulat, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu adunate şi adnotate de monahul Moise. Cuvânt înainte de arhiepiscopul Andrei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 171, se susţine că Wurmbrand s-ar fi convertit în detenţie la religia ortodoxă. O aserţiune similară, tot falsă pe care o respinge cu vehemenţă fiul pastorului în 2009, a fost răspîndită şi într-o revistă şi apoi pe internet. Acolo se susţine că ultima dorinţă a pastorului ar fi fost să devină ortodox (cf. Ioana Maria, opinii, în: Formula AS, nr. 730, 2006).
Articolul scris de cei de la Radio Europa Liberă se poate citi la adresa http://www.europalibera.org
Alexandru Lăzărescu: „Ideea ca există un rezervor magic de oameni buni și curați care dacă înlocuiesc elitele corupte vor aduce raiul pe pămînt e o utopie toxică”
Ideea ca există un rezervor magic de oameni buni și curați care dacă înlocuiesc elitele corupte vor aduce raiul pe pămînt e o utopie toxică, după cum s-a văzut în istorie de la Revoluția Franceză la Lenin, Stalin, Mao sau, mai nou, la Hugo Chavez.
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/alexandru-lazescu-rezerve-serioase-fata-de-discursul-de-tip-occupy-al-miscarii-lui-nicusor-dan/
ActiveNews.ro: Slovacia a interzis căsătoriile homosexuale
![]()
O decizie corectă din partea parlamentului din Slovacia care a definit căsătoria ca fiind „legătura unică dintre un bărbat și o femeie”.
Slovacia se alătură astfel unui grup de alte șase state membre ale Uniunii Europene care au adoptat o poziție similară față de căsătorie. Aceste țări sunt: Bulgaria, Lituania, Letonia, Polonia, Ungaria si Croația.
Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală
Cristian Pătrăşconiu a realizat un interviu cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală. Este un interviu interesant în care sunt abordate probleme importante dintr-un unghi interessant. Mai jos am preluat un fragment de pe site-ul LaPunkt.ro unde Baconschi vorbește despre atitudinea elitei politico-birocratice europene față de religie.

Teodor Baconschi – foto LaPunkt.ro
Pare că religia încurcă foarte tare actuala elita politico-birocratică europeană. De ce? Ce e aşa de problematic în această privinţă încît – bunăoară, a propos de rădăcinile civilizaţiei europene, de refuzul lor, cum să zic, constituţional aproape – să fugim aşa de tare de moştenirea creştină?
Nu e o atitudine nouă și nici nu e vorba despre o specialitate a funcționărimii de la Comisia Europeană. În fond, la 1789, în Franța, vechea Europă creștină a suferit o tentativă de asasinat. Napoleon și, ulterior, Congresul de la Viena, au repus lucrurile la locul lor, oferind continentului aproape un secol de pace, până la 1916, când vechii demoni ai raționalismului tehnic și ateismului antropocentricc au răbufnit în Primul Război Mondial. Au urmat cele două totalitarismle, nazist și comunist, de dreapta și de stânga: două mari utopii sângeroase, care nu aveau nimic de-a face cu tradiția creștină și care, de fapt, au căutat să o distrugă: fie prin Supraomul arian, caricatură după Nietzsche, fie sub forma Omului Nou, care domină natura, știința și aruncă religia la coșul de gunoi al obscurantismului. Sigur că, în paralel, civilizația creștină s-a apărat, fie prin papalitate, fie prin revalorizarea romantică a Evului Mediu, prin curentul politic conservator (Joseph de Maistre și compania), fie prin creștin-democrația postbelică, inspiratoare a proiectului unei Uniuni Europene. Însă răul a fost făcut. Secularizarea lumii europene a continuat prin educația din universități, unde filonul anticlerical și raționalist, din secolul XIX, s-a amplificat sub forma unei religii a științei, umanității și progresului social. Astăzi, acest releu desacralizant și deicid e continuat prin dogmatica poliție morală a corectitudinii politice: o școală a anti-memoriei, a culpabilizării trecutului european și a muzeificării creștinismului. La toată această debandadă spirituală au contribuit însă și alți factori, precum consumismul sau laicizarea radicală din comunitățile protestante.
Maxima zilei – 23 aprilie 2016
Dictatura este regimul mediocrității.
Alexandru Paleologu, Sfidarea memoriei












