Apariții editoriale (21) Marius Silveșan, Bogdan Emanuel Răduț – CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977)
După o muncă susținută, editarea unor documente, coroborarea lor cu informații memorialistice și cu cele oferite de alte surse sunt bucuros să anunț finalizarea unui nou proiect privind istoria evanghelicilor în comunism la care un aport considerabil l-a avut prietenul și colaboratorul meu, istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Prin intermediul acestei cărți, noi, autorii am dorit să aducem în atenția celor interesați un document valoros pentru înțelegerea mișcării de rezistență religioasă din perioada comunistă, împreună cu implicațiile pe care l-a avut această acțiune. Tema centrală a cărții o reprezintă acțiunea de protest inițiată de 6 creștini evanghelici români cunoscută în mod popular sub denumirea de Scrisoarea celor 6. Documentul protest, cum a fost considerată această scrisoare, purta numele de Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Semnată de Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman, Radu Dumitrescu, memoriul de protest a fost difuzat la Radio Europa Liberă în data de 2 aprilie 1977. Prin intermediul acestui document autorii atrăgeau atenția asupra faptului că în ciuda unor aparențe în România încă exista persecuție religioasă.
Lucrarea noastră se bazează pe documente de arhivă inedite identificate în arhive din România și străinătate, precum și pe mărturiile unora dintre participanți.
Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) a apărut la Editura Risoprint din Cluj-Napoca, are 136 de pagini. Prefața lucrării este scrisă de către Iosif Țon.
Despre această acțiune de protest am mai scris în cadrul următoarelor postări:
CRISTI ȚEPEȘ ȘI DORIN DOBRINCU DESPRE MOMENTUL APRILIE 1977
SCRISOARE DESCHISĂ A REPREZENTANȚILOR CULTELOR NEOPROTESTANTE DIN ROMÂNIA (1977) – UPDATE
Partajează asta:
Este căsătoria între homosexuali creştină?
Este căsătoria între homosexuali creştină? Deşi pare ciudat să punem această întrebare, cred că este important să abordăm un astfel de subiect. Căsătoria între persoane de acelaşi sex nu este o chestiune care stârneşte dezbateri doar în spaţiul laic, în special în zona legislaţiei, ci şi în sfera religioasă.
În cadrul unui curs de sociologia religiei, profesorul Thomas Schirrmacher semnala că există mai multe elemente creştine păstrate în cadrul căsătoriei dintre homosexuali, printre care: ideea de căsătorie pentru întreaga viaţă (partenerii „își jură credință” pentru tot restul vieții), principiul monogamiei (căsătoria este doar între două persoane și nu mai multe) și apoi, evident, întregul ceremonial „religios” (de la o persoană care să „oficieze” căsătoria, până la jurăminte, verighete și toatele celelalte aspecte specifice unei căsătorii dintre un bărbat și o femeie).
Deci, ce să răspundem la întrebarea noastră? Privind la căsătorie, așa cum a fost ea rânduită de Dumnezeu remarcăm un aspect esențial: „parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Elementul acesta nu este unul secundar, ci însuși fundamentul pe care este zidită căsătoria: căsnicia creștină este doar între un bărbat și o femeie. Prin urmare, răspunsul este: Nu! Căsătoria între homosexuali nu este creștină. Chiar dacă se importă multe aspecte din căsnicia creștină, faptul că nu se realizează între un bărbat și o femeie înlătură aspectul esențial rânduit de Dumnezeu pentru acest act.
Totuși, aș vrea să facem o aplicație într-o altă direcție: valorile creștine au o influență asupra societății în care trăim! De multe ori suntem descurajați și ne întrebăm dacă avem vreun impact ca și creștini în lumea în care trăim. Chiar dacă uneori nu observăm, până și ateii sau homosexualii împrumută elemente din creștinism. Este important să continuăm să avem o mărturie creștină în societate. Este important să se audă mai des vocea creștinilor în spațiul public. Este important să ne spunem și noi părerea cu privire la problemele de interes general. Creștinii chiar au o influență în societate.
Eu nu spun că homosexualii, sau alții, care împrumută din creștinism doar ce le place lor fac un lucru bun. Ceea ce spun este că și indirect creștinii au o influență în societate. Și cu cât valorile creștine sunt mai prezente în societate, cresc șansele ca oamenii să întâlnească cea mai de seamă Valoare a creștinismului și anume, Adevărul, pe însuși Mântuitorul nostru care poate schimba viața omului în mod radical.
Costel Ghioancă
Partajează asta:
De ce nu ne vom plictisi în cer şi de ce nimeni nu va sta prea mult în iad?
«Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea:
“Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!
El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.»”
Apocalipsa 21:3
Încerc să dau un răspuns la două dileme, una legată de cer şi alta legată de iad. Iată despre ce este vorba:
1. Nu este așa că nu ne vom plictisi în cer? Se spune că în cer îl vom lăuda pe Domnul pentru totdeauna. Plictiseala este asociată, de obicei, cu monotonia, când repetăm mereu același lucru. Cum în cer va trebui să repetăm lauda mereu şi mereu, pentru eternitate, nu înseamnă că cerul va reprezenta culmea plictiselii? Cea mai frecventă explicaţie este că vom avea şi alte îndatoriri pe lângă laudă şi, deci, nu ne vom plictisi în cer. Există mare adevăr în această perspectivă.
2. Nu este nedrept ca oamenii să stea în iad pentru eternitate? Oamenii greşesc, într-adevăr, şi merită să fie pedepsiţi, dar a nu exista cale de scăpare din iad nu este, totuşi, prea mult? Este drept ca pentru păcate făcute într-un timp limitat, pedeapsa să fie nelimitată? Explicaţia frecventă este următoarea: gravitatea ofensei este pe măsura valorii Celui ofensat. Cum Dumnezeu este infinit în atributele Sale, efectele păcatului sunt de natură infinită şi pedeapsa veşnică este justificată. Şi aici este mare adevăr.
Eu încerc să dau un răspuns la aceste întrebări, atrăgând atenţia asupra faptului că viaţa de dincolo de moarte ţine de o „structură supra-temporală”. Cu alte cuvinte, în cer (sau în iad) nu vor mai exista zi şi noapte, ore și zile, luni şi ani. „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” (Apoc. 21:23)
Dumnezeu există în afara și deasupra timpului. „El este Cel ce este”, punct! (Exodul 3:14) Eu înțeleg că atât cerul cât și iadul este legat de „a fi”. Cerul înseamnă a fi cu „Cel ce este”, iar iadul înseamnă a nu fi cu „Cel ce este”. După cum citim în Apocalipsa „El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei”. Aceasta este definiția cerului. A fi cu Dumnezeu înseamnă desfătare și fericire deplină, iar a nu fi cu El înseamnă culmea chinurilor și a durerii. Deci, după moarte pășim într-o nouă existență (într-un nou „a fi”), caracterizată de fericire sau chin.
Din acest punct mai departe, toate expresiile pe care noi le folosim, de genul: eternitate, veșnicie, pentru totdeauna, mereu și mereu – ca să nu mai spun despre „veșnicia trecută și veșnicia viitoare ?! – etc., sunt acomodări de limbaj, pentru noi cei ce suntem încă sub limitele timpului. Dar în cer nu există plictiseală pentru că nu există monotonie și nici în iad oamenii nu vor sta prea mult, pentru simplul fapt că nu există „prea mult”. Oamenii nu vor fi în rai sau iad pentru un anumit număr de ani (fie el și infinit), ei doar vor fi! Este vorba despre o existență pe care noi încă nu am experimentat-o și nu o putem pricepe. “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Cor. 2:9).
În concluzie, rămânea întrebarea în stil shakespearian: A fi sau a nu fi cu „Cel ce este”? A fi cu El înseamnă fericire deplină și „nu este timp” să intervină plictiseala. A nu fi cu el înseamnă chin deplin și „nu este timp” ca acesta să țină prea mult.
Costel Ghioancă
Sursa: http://bisericaadonai.ro
Partajează asta:
Lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela
Cei de la BuzzFeed împreună cu CNN au realizat în urmă cu câteva luni un clip despre lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela. Ele pot fi grupate într-o serie de principii esențiale:
* Curajul – așa cum el însuși sublinia, „curajul este triumful asupra fricii”
* Multă muncă – „cu multă muncă vine și progesul”, spunea Mandela
* Convingeri – Convingerea lui că toți oamenii trebuie să fie egali l-a ambiționat să schimbe un întreg sistem. Tocmai de aceea el afirma că „trebuie să te mândrești mereu cu convingerile tale”
* Compasiune – „Trebuie să arăți compasiune tuturor”, sublinia Mandela în discursurile sale
Partajează asta:
Nelson Mandela „Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat”
Ceea ce a însemnat Nelson Mandela pentru Africa de Sud dar și pentru lumea întreagă prin modelul său este surprins de Silviu Rogoberte, fost consulul general al României la Cape Town, Africa de Sud, în cadrul unui articol pentru HotNews.ro. Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat, consider că este un titlu sugestiv pentru sintetiza într-o frază o viață de om așa cum a fost.
Deși am menționat articolul în cadrul materialului realizat despre Nelson Mandela, am considerat oportun să-l semnalez și separat tocmai pentru importanța materialului și modul în care Silviu Rogobete a reușit să surprindă în cuvinte o viață și o activitatea atât de complexă, bazată pe bunătate și iertare, inclusiv a dușmanului.
Articolul la care am făcut referire poate fi citit accesând link-ul de mai jos.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16142704-iertarea-dusmanului-politica-stat-care-functionat.htm
Partajează asta:
Marius Silveșan, Prelegere susținută cu prilejul lansării cărții „Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia”
În data de 17 noiembrie 2013 am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării. Despre acest eveniment la care au mai luat parte pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, am relatat în cadrul articolului Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.
Cu acest prilej am avut o scurtă prelegere despre istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia, istorie pe care am integrat-o în contextul politic al țării noastre. Cu acest prilej am menționat faptul că baptiștii români, și nu numai ei, au pus încă de la începuturi un accent considerabil pe educație, dar și pe liberalitatea religioasă, caracteristică dominantă a doctrinei și istoriei comunităților creștine baptiste de-a lungul timpului.
Fiind prezent la acest eveniment, Alin Cristea, jurnalist independent, a făcut scurte înregistrări printre care se regăsește și cea cu intervenția mea, fapt pentru care îi sunt recunoscător.
Partajează asta:
Condițiile și limitările istoricului
Ca istoric nu te poți ocupa de tote!
Eu (L.B.) încă aș putea să afirm că m-am ocupat de destule, dar nu poți să acoperi tot și să te intereseze toate în același timp și în aceiași măsură.
Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia, Editura Humanitas, București, 2012, p. 67
Am citit cartea cu ceva timp în urmă și mi-am făcut unele însemnări printre care și la pasajul de mai sus pe care l-am pus ca și maxima zilei în data de 23 noiembrie. Cei care nu au citit încă cartea sper ca prin intermediul acestui articol să fie motivați în această direcție.
În opinia mea ceea ce spune istoricul Lucian Boia este relevant pentru condiția unui om de cultură, cercetător, istoric fiindcă arată că suntem limitați. Chiar și cineva cu o capacitate și putere de munca precum a profesorului Lucian Boia, trebuie să recunoască că nu le poate acoperii pe toate. În dreptul meu observ că am câteva interese majore și că nu pot să le acopăr așa cum aș fi dorit, evident și datorită faptului că sunt din domenii diferite. Printre interesele mele actuale menționez: istoria, cu precădere regimul comunist din România, istoria comunităților religioase evanghelice și a relației lor cu statul (îndeosebi a bisericii baptiste); teologia; literatura.
Partajează asta:
Teofil Stanciu despre „soarta” lui John F. Kenedy, Aldous Huxley și C.S. Lewis
În cadrul articolului Trei într-o … soartă, Teofil Stanciu prezintă în paralel viețile a trei personalități care au murit pe 22 noiembrie, respectiv JFK, Aldous Huxley și C.S. Lewis. Nu l-am citit pe Huxley, dar mi-a atras atenția menționarea faptului că lucrările lui duc mai departe ideile lui Orwell, sau altfel spus, aduc în contemporaneitate problematica regimurilor politice, a problemelor cu care se confruntă omul modern în societățile moderne. Preiau mai jos pasajul despre Aldous Huxley care mi-a atras atenția.
Despre Huxley se spune că a fost unul dintre părinții spirituali ai mișcărilor din anii ’60. Celebritatea i-a asigurat-o însă utopia neagră Minunata lume nouă și completarea survenită la vreo 30 și ceva de ani, scrisă sub formă de eseuri, Reîntoarcerea la minunata lume nouă, unde apar și niște sugestii de soluții.
Avea dreptate Huxley când spunea că el a văzut mai departe decât Orwell, care anticipase doar sistemele totalitare. Huxley a anticipat vremurile noastre și câteva dintre problemele ei fundamentale: uniformizarea, suprapopularea, controlul etc.
Articolul poate fi citit la adresa http://drezina.wordpress.com/2013/11/22/trei-intr-o-soarta/
Atunci când se referă la Orwell, Teofil are în vedere cartea 1984 în care Orwell descrie, după afirmația istoricului Lucian Boia (p.60), un sistem totalitar perfect, unul în care nu exista nicio breșă, nicio posibilitate de evadare.
Partajează asta:
Ministrul de interne finlandez, Päivi Räsänen, a comparat avortul cu „o măcelărie”
Articol preluat din ÎN LINIE DREAPTĂ
O poziție publică pentru viață a unui înalt demnitar Finlandez. Ceea ce șochează, sau mai bine zis ceea ce m-a șocat pe mine, este poziția exprimată de Kari Mäkinen, primul arhiepiscop luteran, care a scris că poziția ei, a ministrului de interne, nu trebuie confundată cu a bisericii.
Ministrul de Interne finlandez, Päivi Räsänen, a provocat un mic scandal prin comentariilor sale în care a comparat avortul cu „o măcelărie”, afirmând că animalele sunt mai bine protejate de lege decât ființele umane nenăscute.
„Este interzisă sacrificarea animalelor într-un mod dureros, dar a vorbi despre durerea avortului nici măcar nu este permis” a declarat Räsänen, lider al Partidului Creștin Democrat, de profesie medic, la un eveniment al Bisericii Luterane din Kankaanpää.
Nota red.: Această știre devine cu atât mai interesantă în lumina tragediei petrecute ieri: un copil de 4 ani a fost omorât de câinii vagabonzi. În România, viața chiar și a copiilor născuți, ocrotiți de lege, e mai puțin importantă decât a unor animale de pripas.
Priviți doar ce au propus aceste ONG-uri, prin intermediul escrocheriei numite „Forumul Constituțional”, Comisiei de revizuire a Constituției:
„Articol nou. Drepturile animalelor. Recunoscând animalele ca fiinţe simţitoare şi sensibile, care percep suferinţă fizică şi psihică, statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luând măsurile necesare pentru a le proteja.”
Nu, nu vă ciupiți, căci nu visați! Este realitatea din România, unde copiii nenăscuți valorează nimic, iar copiii născuți, mai puțin decât drepturile unor câini vagabonzi de a-i sfârteca! Organizațiile civice creștine implicate în revizuirea legii fundamentale au cerut eliminarea oricărei referiri la „drepturile animalelor” din propunerea legislativă de revizuire a Constituției.
Ea a descris avortul drept un „subiect tabu redus la tăcere și o cutie a Pandorei”.
Ea a declarat că avortul nu ar trebui permis în nici o perioadă a sarcinii: „Un copil avortat nu este o bucată de ţesut, ci mai degrabă o persoană care poate simți durerea”.
Räsänen a deplâns de asemenea faptul că Finlanda și Suedia sunt singurele ţări din Europa în care medicii nu au voie să refuze practicarea avortului.
„Trebuie să avem curajul de a acționa în fața opiniei publice sau a normelor, a presiunilor diverselor grupări, şi, uneori, chiar a legii, dacă este contrazis Cuvântul lui Dumnezeu”, a spus Räsänen adăugând că: „Atunci când legea este în conflict cu conștiința, trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
A doua zi, ziarele finlandeze au raportat că 960 de oameni s-au retras în mod oficial din Biserica Luterană ca răspuns la comentariile sale, ea fiind acuzată de aceasta creștere bruscă a numărului de retrageri.
În Finlanda, membrii înregistraţi ai Bisericii Evanghelice Luterane şi ai Bisericii Ortodoxe plătesc o taxă de aproximativ 1% din venitul lor anual. Astfel, valuri de demisii de protest urmează frecvent comentariilor politicienilor, fapt ce duce la diminuarea veniturilor, atât ale statului cât şi ale bisericilor. Cei care doresc să părăsească biserica o pot face acum şi on-line.
De obicei, politicienii sunt învinuiţi pentru aceste plecări din sânul bisericilor. În 2010, Räsänen a apărut pe un program de televiziune vorbind împotriva „căsătoriei între persoane de același sex”. A doua zi, mass-media a considerat-o vinovată de cele 40.000 de „demisii”, conform monitorizării făcute de site-ul laic http://www.eroakirkosta.fi.
Kari Mäkinen, primul arhiepiscop luteran care şi-a exprimat sprijinul public pentru „căsătoriile între persoane de acelaşi sex”, a scris pe Twitter: „Putem fi de acord cu ea sau putem fi de altă părere, dar opiniile ei nu ar trebui să fie confundate cu poziţia bisericii”.
Într-un interviu dat companiei cu difuzare naţională ,YLE, Räsänen şi-a exprimat surprinderea faţă de agitaţia provocată în mass-media de comentariile ei. Ea a spus că, din miile de mesaje primite, majoritatea sunt pozitive şi de susţinere.
„Ei sunt îngrijoraţi deoarece creștinii devotați simt că în această societate nu există libertate totală pentru practicarea religiei şi pentru exprimarea opiniilor în mod deschis”, a afirmat ea.
Räsänen a declarat de asemenea Companiei YLE că, deşi casa ei a fost vandalizată, va rămâne fermă convingerilor ei și doreşte să-și păstreze în continuare responsabilităţile pentru problemele Bisericii, care intră în portofoliul ei ca Ministru de Interne.
Istorie Evanghelica 