Razie asupra Bisericii penticostale Maranata din Radauti
Dr. Radu IROFTEI
În documentele consultate în Marea Britanie, The National Archives Kew Garden de la Londra[1] mi-a atras atenția
următorul titlu: ”Razie asupra creștinilor la Rădăuți – Nordul României; nici o permisiune pentru creștini să cumpere o biserică nouă sau să reconstruiască una veche pe cheltuiala lor”, extras din Revista EWNS, aparținând Agenției Internaționale Creștine de Știri, din data de 1 iulie 1979. Articolul menționat este o mărturie a constrângerilor și presiunilor exercitate de către autoritățile vremii împotriva creștinilor aparținând cultului penticostal.
Înregistrată în anul 1950, sub numărul 681, biserica penticostală din orașul Rădăuți avea conform documentului menționat 994 de membri dintr-un total de 1500 care participau la slujbă. În aceste condiții, începând cu anul 1969, credincioșii au încercat să obțină aprobarea pentru a repara clădirea lăcașului de închinare. „Pentru creștini eu nu voi acorda niciodată permisiunea de a cumpăra o biserică”, li s-a spus de către primarul Gheorghe Ciurcureanu [CUCIUREANU]. Împrejurările care au generat aceasta stare de fapt –neacordarea autorizației de construcție- nu i-au descurajat pe membrii bisericii care au hotărât să continue realizeze reparația și extinderea lăcașului de cult și fără aprobarea autorităților. Drept rezultat a urmat o descindere la ordinele directe ale primarului fiind confiscate 1200 kg de tabla galvanizată, lemn. Chiar și cooperativa care le-a vândut materialul fost amendată cu suma de 30.000 de lei, autoritățile obligînd pe cel care a autorizat vânzarea, un tată de 4 copii să plătească el însuși amenda pentru implicarea sa. Au fost amendați de asemnea conducătorul bisericii, Apostol Ozarchevici și casierul Titus Lupașcu dar și biserica cu încă 30.000 de lei, iar alți 8000 de lei au fost confiscați din fondurile bisericii.
Cazul a ajuns și în instanță, iar atunci când avocatul apărării s-a ridicat, judecătorul l-a întrebat: ”dumneavoastră tovarășe îi apărați pe creștini? știți că nu sunt permiși? ar trebui să mergeți la căpitanul politiei secrete[securității] Mihalcea și să discutați cazul”[2]. Atunci procesul a continuat fără avocat iar bisericii i s-a ordonat să plătească amenzile fără termen de apel.
Secretarul de partid local a refuzat să-i vadă pe membrii bisericii privind acest caz; iar secretarul bisericii Penticostale local, Grosu Constantin și președintele cultului penticostal, Bochian Pavel din București au spus că nu au putut să facă nimic, fiindcă ei nu au vrut să fie implicați în problemele statului. La toate aceste opreliști membrii bisericii penticostale ”Maranata”, au găsit un mijloc foarte înțelept de a rezolva problema; renovarea și consolidarea din interior a clădirii.
Cele prezentate mai sus au o semnificație deosebita, atât prin situația expusă, dar și prin faptul că orașul unde m-am născut, oamenii care îmi erau vecini sunt menționați in arhivele de la Londra.
Înțelegem astfel că încrederea creștinilor din România nu s-a diminuat nici când variate măsuri de represiune ale regimului s-au aplicat împotriva lor cătând să-L slujească pe Dumnezeu chiar și în împrejurări potrivnice.
[1] F.C.O. 28/3841 (1979).
[2] Ibidem.
Radu IROFTEI este doctor în istorie al Universității București.
Recomandări:
Biserica Crestină Penticostală „Maranata” Rădăuti de la persecutie la democratie
Baptistii din Romania la recensamantul din 2002

Penticostalii din Romania la recensamantul din 2002

Pavel Nicolescu – initiatorul ALRC (foto)

http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com
Pavel Nicolescu, este una dintre personalitățile de marcă ale evanghelicilor români. Lui i se datorează inițierea ALRC-ului (Comitetul Român Pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitet care milita pentru respectarea drepturilor religioase garantate cetățenilor de către Constituția RSR (1965) precum și de alte legi în vigoare la momentul respectiv printre care și Legea pentru Regimul General al Cultelor Religioase din 1948 care a suferit schimbări minore pe parcursul perioadei comuniste. În cadrul tezei mele de doctorat am dedicat un subcapitol problematicii legislative punând în paralel documentele legislative ale perioadei comuniste. În final am considerat oportun să prezint și diferența dintre realitate și discurs legislativ. Din această perspectivă, documentul ALRC-ului pe care îl găsiți la adresa de mai sus prezintă situația reală a respectării libertății religioase în România la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Aici intră în discuție încă un element, anume faptul că România a semnat în 1975 Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare internațională de la Helsinki. printre cele zece principii cunoscute sub numele de Decalogul de la Helsinki remarcăm la punctul 7 următoarele: „respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere.” (PGA, Helsinki, p. 32). Așadar, România s-a angajat în mod explicit să respecte aceste drepturi pe care în fapt a continuat să le încalce. În final dorim să precizăm faptul că din punct de vedere al libertății și securității personale lucrurile arătau cu totul diferit în anii 70-80 fată de anii 50 ai secolului XX.
Am dorit doar să readuc în atenție personalitatea pastorului Pavel Nicolescu și rolul său în viața religioasă contemporană.
180 Movie – o realitate tulburatoare despre holocaust, avort si viata vesnică
Un demers jurnalistic demn de toata aprecierea pentru maniera in care reuseste sa dovedeasca superficialitatea gandirii unora dintre semenii nostri. Abordarea pare sa fie asemanatoare cu felul in care profetul Natan s-a raportat la regele David (2 Samuel 12).
Sursa documentarului http://suceavaevanghelica.wordpress.com
Un film foarte interesant deoarece realizează o paralelă între Holocaust și avort. Am remarcat și modul în care realizatorul pune problemele, de o manieră diferită de ceea ce se obișnuiește atunci când li se prezintă oamenilor mesajul creștin. Rămâne ca fiecare dintre noi să luam atitudine și să acționăm împreună după cum menționa și Alicia. Cred că este nevoie de o voce unită a creștinilor evanghelici și uneori de o atitudine diferită de a prezenta mesajul Evangheliei.
Atentie ! Pentru limba romana urmeaza indicatiile din imaginea de mai jos :
“180″ movie – un proiect Heart Changer.
Două treimi dintre români spun că se roagă
Două treimi dintre români, indiferent de confesiunea religioasă de care aparţin, declară că rugăciunea reprezintă o practică zilnică a vieţii lor. Dintre aceştia, doar un sfert reuşesc să ajungă săptămânal la biserică.

Studiul intitulat Religie şi comportament religios, realizat de Fundaţia Soros România, relevă că cel mai des se roagă şi merg la biserică femeile, persoanele vârstnice, precum şi persoanele din mediul rural.
În cazul ambelor comportamente (rugăciune şi mers la biserică) se înregistrează diferenţieri statistice majore între credincioşii diferitelor confesiuni. Potrivit studiului citat, 93% dintre neoprotestanţi se roagă zilnic, iar 90% dintre aceştia merg la biserică o dată pe săptămână.
Pe de altă parte, 70% dintre greco-catolici şi romano-catolici au declarat că rugăciunea este un comportament zilnic, iar mersul la biserică cel puţin o dată pe lună este specific pentru trei sferturi dintre aceştia.
În privinţa rugăciunii, ponderea cea mai scăzută o înregistrează confesiunea ortodoxă: 59%. Puţin peste jumătate dintre aceştia declară că ajung la biserică cel puţin o dată pe lună, iar 40% doar la sărbătorile importante.
Studiul Religie şi comportament religios reprezintă prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populaţiei României, care pune sub lupă valorile, comportamentele şi raportarea la politici şi viaţă politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România.
















