Deutsche Welle (DW) – Germania: Destrămarea bisericilor creştine
În Germania, bisericile au fost iarăşi pline de Crăciun. Chiar dacă încălzirea a fost redusă în contextul crizei, oamenii s-au strâns laolaltă şi s-au încălzit cântând. Dar aparenţele înşeală.
https://www.dw.com/ro/germania-destr%C4%83marea-bisericilor-cre%C5%9Ftine/a-64219800
Un articol interesant despre situația bisericilor creștine din Germania la sfârșitul anului 2022. Articolul reflectă, probabil, situația actuală, dar totodată este și un atac subtil la adresa bisericilor creștine și militează pentru schimbări care să corespundă ideologiei actuale și să se meargă mai departe cu secularizarea.
Partajează asta:
Mesaj de Crăciun
Astăzi pentru o parte însemnată a omenirii este o zi deosebită cunoscută în termeni populari sub numele de Crăciun, însă eveniment se referă la nașterea Domnului Isus Hristos în această lume. Astfel, nasterea Domnului a fost și continuă să fie un eveniment central în istoria lumii cu implicații majore asupra intregii societăți umane. Este cea care a împărțit istoria în două: înainte de Hristos și după Hristos. De asemenea, esența acestei sărbători ține de sarbatorit si nu de bucate sau bunătatea umana. Ne bucurăm de ele, le savurăm și ne propunem să fim mai buni, însă Hristos nu pentru aceasta a venit în lume, ci să salveze umanitatea căzută. A venit ca să fie Domn! Sărbători cu liniște și pace!
Partajează asta:
PROMO: Centenarul Cultului Creștin Penticostal
Partajează asta:
Centenarul penticostalismului românesc – Arad, septembrie 2022
Partajează asta:
Arad, 10 septembrie 2022 – lansarea Muzeului de Istorie Baptistă
Astăzi, 10 septembrie 2022, se lansează la Arad, Muzeul de Istorie Baptistă sub egida Centrului de Istorie Genealogie și Statistică Baptistă din Arad (CIGSB), centru care editează și Revista Arhiva Baptistă.
Mai multe detalii pot fi obținute de la istoricul Emanuel Jurcoi
Telefon: 0751 994 515
E-mail: emanuel_jurcoi@yahoo.com
Mai jos o aveți o prezentare a muzeului.
Partajează asta:
G4media : Premierul Ciucă, acuzat că a forțat demisia șefului Cultelor, Victor Opaschi, după o cină cu Patriarhul Daniel. Favoritul pentru funcție e șeful Trinitas TV, susținut de șeful Bisericii Ortodoxe și de Gheorghe Flutur
“Mai mulți lideri PNL sunt nemulțumiți după ce premierul Nicolae Ciucă a forțat demisia lui Victor Opaschi din funcția de șef al Secretariatului pentru Culte și au declarat pentru G4Media, sub protecția anonimatului, că decizia a fost luată după o cină cu Patriarhul Daniel”.
Potrivit surselor G4Media favorit la preluarea conducerii Secretariatului de Stat pentru Culte este „Ciprian Olinici, directorul general al Trinitas TV, televiziunea oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Olinici este susținut puternic de Patriarhul Daniel, dar și de mai mulți lideri PNL din Moldova, printre care și Gheorghe Flutur (Suceava). De altfel, Ciprian Olinici a absolvit Seminarul Teologic ,,Mitropolitul Dosoftei” din Suceava și Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iași”.
Partajează asta:
Teofil Stanciu – Cine sunt adevărații creștini?
Persistă o convingere care poate fi formulată cam așa: dacă vin vremuri grele, se „cern” adevărații creștini. Nu e imposibil, dar istoria (recentă și veche) ne învață că, de fapt, lucrurile nu se simplifică.
E suficient să citești o istorie mai puțin triumfalistă a Bisericii sau să-l citești pe Wurmbrand ca să vezi că, de fapt, în perioadele de prigoană, lucrurile sunt tot amestecate: există oameni care se opun fățiș, există disidenți discreți, există colaboratori șantajați, există colaboratori entuziaști și există necombatanții. N-am epuizat toate posibilitățile, evident.
Ce vreau să spun e că, cel mai probabil, așteptarea ca lucrurile să se cearnă la modul vizibil e iluzorie. Iar unul dintre cele mai importante motive este că nu avem acces la motivațiile oamenilor. Putem foarte bine să facem lucruri greșite cu motivații corecte și viceversa. Personal, cred că ar trebui luptat cu reflexul de a cerne permanent bunii și răii în mod absolut și de a aștepta ca ei să fie clar separați în lumea de dincoace. Pur și simplu, oamenii sunt incapabili să se judece definitiv unii pe alții. Întotdeauna ne scapă ceva.
Asta nu înseamnă că răul nu trebuie denunțat, că toți sunt o apă și un pământ, indiferent dacă au rezistat (vor rezista) eroic sau au colaborat (vor colabora) entuziast cu propriii opresori. Nicidecum. Dar să nu ne mai hrănim, zic, cu iluzia că lucrurile se vor clarifica și că vom vedea și noi clar în sfârșit. Nu cred că vom avea parte de un asemenea lux. Mereu va trebui să ne confruntăm cu realități complexe și cu alegeri dificile.
De aceea, avem nevoie de un discernământ care nu face împărțeli simpliste (deși, de acord, în ultimă instanță se va separa binele de rău), ci unul care va trebui să decanteze nuanțe. Nicio perioadă de persecuție cunoscută nu a împărțit vreodată creștinii doar în 2 tabere clare pentru toată lumea. Întotdeauna au fost mai multe tabere.
Obsesia purismului a făcut însă victime și după ce persecuțiile sau perioada dificilă a încetat. Satisfacția de a vedea pe cineva pus la stâlpul infamiei este în sine foarte problematică și discutabilă, din perspectivă creștină. Nu cred că o eventuală perioadă dificilă ne va scăpa de dileme, ci doar va aduce altele. Iar judecățile finale nu ne aparțin. După cum, de răspunderea judecăților temporare și temporale nu putem scăpa.
De discernământ ține să accepți că nu poți înțelege tot, în mod absolut, că nu poți suspenda orice evaluare și orice judecată, dar și că nu poți face judecăți simpliste, convenabile, situându-te singur în categoria „purilor” care au dreptul să spună orice despre oricine.
(Text preluat cu permisiunea autorului; titlul ne aparține -MS-)
Partajează asta:
Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2 2.2- Despre cât de puține surse ne-au rămas și despre monahism/ monasticism…
Partajează asta:
Petru Lascău – Patru mituri ale societății contemporane
În cadrul acestei predici, care face parte dintr-o serie de predici intitulată Probleme de moralitate contemporană,
Patru mituri ale societății contemporane este cea de-a doua predică din serie unde Petru Lascău vorbește despre patru mituri ale societății contemporane. El are în vedere ceea ce spune Chuck Colson, anume că lumea este dominată de patru mituri foarte mari și aceste mituri sunt cei patru călăreți ai apocalipsei vremurilor noastre.
1. Mitul bunătăți omului. Omul este bun
Omul s- a născut bun, dar la corupt societatea după cum se exprima filosoful iluminist francez Jean Jacques Rousseau. De la minutul 13 este o relatare referitoare la unul dintre evreii supraviețuitori ai Holocaustului care au venit la procesul lui Eichman. Ideea era cea a depravării ființei umane și că fiecare dintre nou suntem capabili de lucruri abdominale, aspect care m-a dus cu gândul la cartea lui William Golding, Împăratul muștelor (Lord of the Flies).
2. Utopia lumii ideale.
Este mitul că natura umană poate fi perfecționată de guvern, de sistemul de guvernare. Este mitul că Noul Ierusalim va fi construit cu instrumentarul politic. Crearea unei lumi perfecte de către om este o utopie, ceva irealizabil. În secolul XX au fost mai mulți oameni omorâți de propriile guverne decât în oricare alt secol. Deși se afirmă că oamenii sunt egali totuși unii au devenit mai egali decât alții. În această lume în care trăim nu există utopie mai puternică decât ideile, o idee este cea mai puternică utopie. În numele unei idei utopice Stalin a omorât 20 milioane de oameni. Comuniștii doreau bu doar crearea unei lumi noi, ci și a unui om nou, ceea ce este o altă utopie. Salvarea din această utopie este numai credința în Dumnezeu deoarece doar El este cel care poate crea o societate nouă.
3 Mitul relativității valorilor morale
Acest mit îl regăsim în postmodernism unde nu mai există un adevăr absolut la care oamenii să se relaționeze ppentru că adevărul este relativ, fiecare are propriul adevăr, adevărul este în noi, fiecare dintre noi are propriile repere și valori morale. Acest mit șterge distincția dintre bine și rău. În consecință societatea devine suna preferințelor indivizilor ei astfel că toleranța devine substituită adevărului. Nu ne mai interesează ce este adevărat sau neadevărat trebuie să fim toleranți, Noi suntem dumnezei și stabilim ce este bine și ce este rău.
4. Mitul individualismului radical.
Eu contez și nu noi. „Noi” nu există. Ni-i trăim într-o comunitate și trebuie să fim parte din ea.
Cu toate acestea trebuie să avem în vedere și faptul că dintr-o altă perspectivă se tinde către anularea individualismului în favoarea colectivismului. Omul și valorile sale individuale trebuie să se supună intereselor societății. vezi în acest sens Evgheni Zamiatin, Noi. Asta se întâmplă în orice societate totalitară pentru că individul nu contează, ci statul, partidul, lunea utopică.
Așadar, îndemnul final al pastorului Petru Lascău este acela de a ne înnoi mintea și a discerne lucrurile din jurul nostru.
Istorie Evanghelica 