Arhive categorie: Religie

John MacArthur Jr. – Biserica pare adesea atât de pragmatică, atât de programată și orientată spre succes


Biserica pare adesea atât de pragmatică,  atât de programată și de orientată spre succes. În procesul strădaniei de a ne împlini nevoile și de a ne satisface dorințele, Biserica a alunecat într-o filosofie a ”umanismului creștin”, care este încărcată de iubire de sine, de respect de sine, de împlinire și de autoglorificare.

John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, pp. 5-6

Maxima zilei – 5 octombrie 2016


john-macarthur-jr-prioritatea-suprema

Calea istoriei este pavată cu mila și harul lui Dumnezeu. Dar din loc în loc sunt panouri de avertizare, puse în așa fel încât oamenii să știe că Dumnezeu în orice moment are dreptul să le ia viețile.

John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. 76.

Maxima zilei – 3 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Religia este relația cu Dumnezeu.

Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 63.

Dependenți de har – mesajul pastorului Viorel Iuga la început de an universitar al Institutului Teologic Baptist din București


Pastorul Viorel Iuga, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, a fost prezent la Institutul Teologic Baptist din București cu prilejul deschiderii noului an academic (2016-2017)

Cu acest prilej a adresat studenților un mesaj prin care i-a îndemnat să Citească Cuvântul, să Cugete la El și să-L împlinească. Să fie acei oameni care să transmită cu competență și seriozitate Cuvântul Domnului.

La mulți ani, Prof. dr. Iosif Țon (30 septembrie 2016)


Iosif Țon la Centenarul Ioanid&Carman - dec 2012

În data de 30 septembrie 2016, profesorul Iosif Țon a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani. Cu acest prilej îi urăm binecuvântări din partea Domnului.

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Despre rolul său în promovarea libertății religioase în perioada comunistă am scris, atât eu cât și Bogdan Emanuel Răduţ în cărțile noastre, dar și în alte studii și articole științifice.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1

În anul 2015, profesorul Iosif Țon ne-a acordat un interviu, mie și colegului de slujire pe tărâmul istoriei, Emanuel Răduţ, în care a vorbit despre modul în care familia sa a cunoscut credința baptistă, dar și despre perioada interbelică și cea a celui de-al doilea război mondial.
În cadrul acestui interviu Prof. dr. Iosif Țon vorbește și despre modul în care a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care avea să-i fie soție atunci și continuă să-i fie soție credincioasă și devotată. Un ajutor potrivit în viața de familie și în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.
Todată anul acesta (2016) familia Țon Iosif și Elisabeta a împlinit 57 de ani de căsnicie.

Cu acest prilej am realizat și poza următoare, în care alături de Prof. dr. Iosif Țon sunt doi istorici : Bogdan Emanuel Răduţ și Marius Silveșan

Maxima zilei – 1 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

E bine să te porți cu oamenii  ca și cum ți-ai lua rămas bun de la ei înaintea morții. Și nu vei greși. Oare nu-i totuna dacă te desparte de moarte o jumătate de ceas sau o jumătate de veac ?

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 62.

Valentin Făt – Reforma la 499 ani


Martin Luther bătând în cuie cele 95 de teze (kevinnunez.org)

Ceea ce sărbătorim (…) pe 31 octombrie este țintuirea celor 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg. Luther era la vremea aceea un fiu al bisericii catolice și nu se gândea nici să se rupă de ea și nici să o rupă. Era însă îngrijorat și frământat de anumite chestiuni legate de indulgențe. Dorința lui era să inițieze, prin țintuirea tezelor, o dezbatere teologică. În lipsa wall-ului și forumurilor contemporane, ușa bisericii se constituia ca un spațiu al dezbaterilor teologice. Tezele erau scrise în limba latină. Subliniem deci că gestul nu a fost atât de radical precum este adeseori înfățișat. Luther arunca doar o sămânță care avea să germineze și să rodească mai târziu.

Am mers însă mult prea repede. Istoria reformei nu începe cu Luther, ci cu cei pe care am putea să îi numim pre-reformatori. Și, chiar mai important, începe cu starea deplorabilă în care se găsea biserica în acea perioadă.

http://www.baptist-tm.ro/reforma-la-499-ani/

Maxima zilei – 29 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Oare e propriu tinereții să dorească ce doresc eu (mântuirea sufletului), apropierea de Dumnezeu ? Îmi este limpede că nu pot să-mi doresc altceva, pentru că mă aflu pe patul morții. Dar tinerilor, bieții de ei, li se pare că sunt multe lucruri demne de a fi dorite, în afară de acesta, singurul necesar.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 60.

La odinea zilei (27 septembrie 2016) –  Biblii aduse ilegal în România în vremea comunismului


Binecuvântată fii, închisoare – un film despre anchetarea și detenția scriitoarei Nicole Valéry-Grossu


„Binecuvântată fii, închisoare” este un film românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-GrossuBénie sois-tu, prison”.

Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu), nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu este soția lui Sergiu Grossu.

Acțiunea se petrece în România din jurul anului 1950, aflată sub influența stalinismului. 24 august 1949: Nicoleta, o tânără intelectuală, este arestată pentru simplul motiv că făcea parte dintr-un partid politic de opoziție și că era nepoata lui Iuliu Maniu. Este închisă în clădirea numită Malmaison. Aici este interogată și torturată până la extenuare, dar rezistă redescoperindu-și credința religioasă.

După trei luni, este transferată la penitenciarul de la Mislea, Prahova, unde se remarcă prin caracterul său ferm, apoi ajunge la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După patru ani de detenție, este eliberată fără a fi niciodată judecată.

Titlul cărții a fost împrumutat de la scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn (1918 – 2008), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1970, și el fost dizident anticomunist și deținut politic al Gulagului comunist: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!” Aleksandr Soljenițîn

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Binecuv%C3%A2ntat%C4%83_fii,_%C3%AEnchisoare

Despre Sergiu Grossu aflăm că este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București, iar ca tânăr licențiat acesta a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.

În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.

Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.

În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiinddușmanul lui Hristos în lume.

Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din Franța și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.

După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”

În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Grossu