Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist
În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.
Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.
În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.
Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”
Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.
De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură. Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.
Partajează asta:
Video: Iosif Țon – „Apel la mentorat” și amintiri din comunism
Deși mesajul pastorului Iosif Țon se intitulează Apel la mentorat, urmărind materialul veți observa ca în prima parte, care reprezintă cam 50% din timp, sunt rememorări, amintiri din anii 50, perioada studenției de la Cluj. Apar informații interesante legate de grupul de părtășie realizat de studenții clujeni. Apar informații interesante în legătură cu faptul că Richard Wurmbrand i-a fost mentor. Se vorbește despre relația cu Wurmbrand din anii 50 și rolul pe care acesta l-a avut în viața lui. Wurmbrand a mai avut un rol important în viața lui Țon și în anii 60 când era în Anglia.
Apelul la mentorat este o invitație adresată fraților din bisericile evanghelice de a face acest lucru, de a mentora oameni, de a face ucenicizare.
Veți afla mai multe urmărind materialul video de mai jos.
Partajează asta:
Mărturii personale: Iosif și Elisabeta Țon (14 Decembrie 2014)
În cadrul acestei înregistrări postată pe contul de You Tube a Centrului Creștin Caleb din Cluj-Napoca, de care am aflat prin intermediul blogului http://rodiagnusdei.wordpress.com, Iosif Țon și Elisabeta Țon își prezintă mărturiile. Urmărind acest material veți afla informații interesante din viața celor doi invitați.
Informații inedite despre Iosif Țon și implicarea acestuia în acțiunile de protest și rezistență din România comunistă puteți citi și în cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului: Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Partajează asta:
Teofil Stanciu despre Iosif Țon și Radio Europa Liberă
Cu greu am reușit, atunci când l-am văzut pentru întâia dată, să asociez vocea lui Iosif Țon cu chipul pe care-l aveam în față. Ani de zile, punctul de atracție al fiecărei duminici în familie era predica lui Iosif Țon, de la Europa Liberă, undeva imediat după știrile de la ora 14.00.
Veneau vecini care nu „prindeau” Europa Liberă să asculte. Se luau notițe. Se discuta. Oamenii se minunau de „profeția” că în câțiva ani comunismul avea să cadă. Revoluția ne-a lăsat oarecum nedumeriți și parcă ușor temători că s-ar putea ca vocea lui Țon să nu mai fie auzită pe undele radio.
Dincolo de această prezență radiofonică, Iosif Țon era o adevărată legendă a copilăriei mele. „Trezirea spirituală” de pe Simion Bărnuțiu, „căderea”, „Oxfordul”, reabilitarea, plecare forțată în străinătate cu amănunte de can-can (niciodată verificate). Vă puteți închipui cât de atent am ascultat, în acest context, prima predică live a acestei legende vii.
http://drezina.wordpress.com/2014/09/30/doi-batrani-controversati/
Vezi și
Partajează asta:
Iosif Țon și Liviu Olah – foto
O poză de colecție.
Iosif Țon și Liviu Olah
Iosif Țon este cea mai proeminentă personalitate a evanghelicilor români.
A vorbit la Radio Europa Liberă în anii 80, fiind cunoscut ca „pastorul de la Europa Liberă”.
Vezi:
Partajează asta:
Doi bătrâni controversați: Nicolae Corneanu și Iosif Țon
Două biografii în paralel: Nicolae Corneanu și Iosif Țon
1. Nicolae Corneanu. Dat fiind faptul că nu sunt suficient de în vârstă încât să fi reținut toate detaliile evenimentelor de la Timișoara, din 1989, am aflat despre mitropolitul Nicolae Corneanu abia ulterior, când s-a denunțat pentru colaboraționismul său cu regimul comunist.
N-am cunoștință despre un alt caz similar – deși se pare că ar fi existat niște autodenunțuri similare în alte confesiuni, însă nu de aceeași anvergură. Prin urmare, l-am privit de la început cu ochi buni pe ierarhul ortodox.
Ulterior, am aflat despre Marșul Învierii, eveniment ce reunește creștini de toate confesiunile într-o procesiune care străbate Timișoara în fiecare an, de Înviere. Această întâmplare fericită n-ar fi existat fără bunăvoința mitropolitului.
Pe urmă, am aflat că a participat la întâlnirile organizate de Areopagus. Am fost surprins de această deschidere cu totul neobișnuită și neașteptată între creștinii majoritari și minoritarii dintre care provin.
Gestul mitropolitului de a se împărtăși…
Vezi articolul original 500 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Iosif Țon – 80 de ani
Astăzi, 30 septembrie 2014, Prof. Dr. Iosif Țon împlinește 80 de ani. Dat fiind acest eveniment reiau mai jos biografia acestuia publicată în cartea CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) (pp.51-54), realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. În cadrul lucrării menționate veți găsi și alte informații despre implicarea acestuia în viața religioasă din România comunistă.
Iosif Ţon s-a născut la 30 septembrie 1934, în localitatea Gârboviţa, jud. Alba. A urmat studiile la Facultatea de limbă şi literatură română din Cluj (1951-1955) şi Seminarul Baptist din Bucureşti (1955-1957). După studii a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în Cluj (1958-1968)[1]. În 1959 s-a căsătorit cu Elisabeta şi au împreună o fiică, Dorotea. În perioada 1969-1972 studiază teologia la Oxford.
Iosif Țon împreună cu familia (aprox.1974)
Între 1973-1974 a fost profesor la Seminarul Baptist din Bucureşti, apoi pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti (până în 1977). În timpul pastoratului la Ploieşti a scris două lucrări care i-au adus represaliile Securităţii, Cine îşi va pierde viaţa şi Locul creştinului în socialism (cunoscută ca Manifestul Creştin. Ambele arătau abuzurile din partea statului împotriva bisericilor şi credincioşilor evanghelici. Acestea au fost scrise în anul 1973, respectiv 1974, publicate în 1975 în străinătate şi au circulat clandestin în România. Se considera că Ţon încearcă să creeze „o mişcare disidentă în cadrul Cultului Baptist.” În 1977, după ce s-a dat publicităţii scrisoarea privind drepturile omului a fost arestat şi anchetat alături de ceilalţi semnatari.
În cadrul unei Note din 30 ianuarie 1978 întocmită de către Ion Roşianu, preşedintele Departamentului Cultelor, în legătură cu „scrisoarea pastorului Petru Popovici din S.U.A., adresată Secretarului General al O.N.U. Kurt Waldheim”, pastorul Iosif Țon este prezentat astfel:
„Țon Iosif, fost pastor baptist, a dezidat în 1969, rămânând în străinătate cu ocazia unei călătorii făcute pe linie de O.N.T. în Austria. În 1973 s-a înapoiat în ţară, după ce a urmat un curs la Colegiul Oxford din Anglia.
După revenirea în ţară, a declanşat o acţiune cu caracter denigrator la adresa conducerii legale a cultului baptist şi a libertăţilor religioase din România, instigând la nesupunere faţă de organul de conducere a cultului şi faţă de autorităţile statului.
În acest scop a elaborat unele lucrări pe care le-a multiplicat difuzându-le în ţară şi în străinătate. De asemenea, a acordat unor persoane din străinătate interviuri imprimate pe bandă magnetică, calomniind regimul nostru şi viaţa religioasă din ţară.
Pentru faptele sale a fost cercetat de organele de stat competente.
Comitetul Uniunii cultului baptist a hotărât să-i retragă funcţia de păstor în primăvara anului 1977.
Țon Iosif continuă să desfășoare o intensă activitate de instigare, frecventând diferite biserici baptiste.”
Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977
După 1977 a fost pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea, până în 1981 când va emigra în Statele Unite, stabilind-se la Wheaton, IL. În 1982 devine preşedintele Societăţii Misionare Române (Romanian Missionary Society), unde traduce cărţi de teologie, imprimă şi le introduce în România, pe ascuns. De asemenea predică la Radio Europa Liberă.
Revenind în ţară în 1990, înfiinţează Institutul Biblic din Oradea (azi Universitatea Emanuel) şi Editura Cartea Creştină. A revenit pastor al Bisericii Baptiste Nr.2 Oradea (Biserica Emanuel). Tot atunci a iniţiat şi a fost unul din fondatorii Alianţei Evanghelice din România.
În 1996 îşi susţine teza de doctorat în teologie, cu titlul „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer” la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia. În acelaşi an demisionează din funcţia de pastor al Bisericii Emanuel şi se dedică cursurilor de viaţă spirituală în diferite biserici din ţară.
Este stabilit împreună cu familia la Portland, OR, SUA. Vizitează anual România pentru cursuri de viaţă spirituală şi predici în diverse biserici.
Partajează asta:
Mâine (30.09.2014) Iosif Ţon împlineşte 80 de ani
Nu am cunoştinţă de nici un eveniment public care să onoreze personalitatea cea mai cunoscută a evanghelicilor români.
Dacă cineva știe de vreun astfel de eveniment, îl rog să mă anunțe.
Mîine, desigur, voi afișa o postare La mulți ani, Iosif Țon.
Însă intenționez să pun mai multe postări cu chestiuni în legătură cu Iosif Țon.
Așadar, propunerea mea este să-l sărbătorim pe Iosif Țon măcar pe Internet.
Cine dorește să scrie cu această ocazie o frază sau mai multe în care să ne împărtășească o amintire despre Iosif Țon, o poate face fie ca un comentariu la postarea La mulți ani, Iosif Țon (din 30 septembrie), fie să-mi trimită înainte cu o zi un mesaj, fie pe blog, fie pe email: alinpm@yahoo.com.
Pot fi contactat pe Facebook sau la telefon: 0772-205367. La orice oră!
Cu atît mai mult, dacă cineva vrea să scrie un articol cu această ocazie, eu…
Vezi articolul original 125 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Cultele neoprotestante și drepturile omului (1) Prefață
Semnarea Actului Final de la Helsinki (1975) în care se proclamau cu mare emfază drepturile omului, a adus mari speranţe şi în România, mai ales credincioşilor evanghelici. Dar, conform spiritului de observaţie românesc, Ceauşescu semnaliza că merge într-o direcţie, dar mergea în direcţia inversă astfel că, imediat după semnarea documentului, a pornit o nouă campanie de persecutare a celor credincioşi, de data aceasta prin retrogradări din funcţii, prin amenzi pentru adunări de studiu biblic în familii, prin hărţuirea elevilor în licee şi prin ameninţarea că nu vor fi admişi la nici o facultate.
În acelaşi timp, însă, un nou suflu de curaj a făcut ca în aproape toate ţările „lagărului” socialist să se ridice oameni care, cu riscul arestării şi al bătăilor, şi chiar cu riscul morţii, să-şi exprime deschis convingerile. În anul 1973 am fost inspirat să scriu lucrarea Cine îşi va pierde viaţa, în care semnalam sistemele de oprimare a Bisericilor şi a cultelor. Cuvântul divin care începuse să-mi răsune în gând a fost cel din cartea Proverbelor: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi. Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi lipsit” (Prov. 31:8-9).
Fiind într-o vizită la Oradea, în ianuarie 1977, un grup de tineri liceeni m-au înconjurat şi au început să-mi spună ce li se întâmplă la şcoală şi cum li se cere să semneze declaraţii că nu vor mai merge la Biserică, altfel numele lor va fi trimis la toate instituţiile de învăţământ superior din ţară şi nu vor mai fi admişi nicăieri. Şi ei mă întrebau: „Ce să facem?” Dar eu am simţit în duhul meu că, de fapt, întrebarea lor sună altfel: „Dumneavoastră ce faceţi pentru noi? Ce faceţi în apărarea noastră?”
Momentul acela a fost cel care a declanşat în mine decizia să întreprind ceva. Rezultatul a fost lucrarea care a fost citită la Radio Europa Liberă şi care este publicată acum în această carte.
Eu aş fi vrut să o public în cartea mea Confruntări, dar eu pierdusem manuscrisul meu şi nu l-am mai putut găsi nicăieri.
Este meritul acestor doi cercetători că au descoperit, nu numai documentul în sine, ci şi toate celelalte scrisori care l-au însoţit şi să reconstituie evenimentele legate de ele.
Citind acum, după trecerea a 36 de ani de la acele evenimente, toate câte le-au descoperit ei de la martorii care mai sunt în viaţă şi din diferite documente, scrisori, etc., sunt uimit de complexitatea acelor evenimente, chiar dacă uneori mărturiile par a nu se armoniza întru totul. Şi este normal acest lucru, deoarece fiecare dintre cei care depun mărturie au trăit evenimentele în felul lor specific şi, pe de-asupra, memoria lor reţine datele altfel decât a celorlalţi martori.
Sunt fericit că lucrarea aceasta, precum şi evenimentele care au înconjurat-o, ies acum la lumina tiparului şi că ajung în mâna publicului.
Amintindu-ne de acele evenimente şi de acele „cumplite vremi”, să tragem din ele învăţăminte pentru noi înşine şi pentru provocările cu care ne confruntă şi astăzi viaţa. Modul în care răspundem acestor provocări ne formează şi ne determină destinul.
02 decembrie 2013
Iosif Ţon
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Istorie Evanghelica 