Otniel Bunaciu a fost ales vicepreședinte al Federației Europene Baptiste

Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România 1874-1984
Sub titlul Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România, profesorul Ioan Bunaciu ne oferă o istorie fascinantă compusă din succinte biografii a peste 125 de lucrători cu Evanghelia în bisericile baptiste din România. Perioada 1874-1984 se întinde astfel pe parcursul a două secole, respectiv XIX și XX acoperind perioada monarhiei dar și cea a republicii. Plecând de la perioada guvernării lui Carol I (1866-1914), continuând cu perioada democrației interbelice, a guvernării carliste (perioada lui Carol al II-lea), continuată cu alte două regimuri autoritare, lucrarea tratează prin referirile mai ample sau mai succinte și aspecte politice și sociale pe lângă cele religioase care predomină în cadrul cărții. Pe lângă regimul lui Carol al II-lea, în cadrul lucrării se fac referiri și la perioada antonesciană (perioada guvernării generalului și apoi mareșalului Ion Antonescu 1940-1944) și la cea comunistă (1948-1989). Prin referirile la activitățile și acțiunile celor care s-au ostenit cu Evanghelia în anii 80 și 90 ai secolului XX, cartea trece dincolo de granița comunismului pentru a intra în democrația postdecembristă. Profesorul Ioan Bunaciu menționează în cuvântul introductiv faptul că o optat pentru acest titlu deoarece nu are pretenția că în ea ar fi scris despre toți ostenitorii cu predicarea Evangheliei din bisericile noastre. Nu că nu ar fi vrut, ci datorită faptului că timpul nu i-a permis să alcătuiescă o istorie completă despre toţi predicatorii care s-au trudit să ducă vestea bună a Evangheliei pe plaiurile frumoase ale României.
Pe de altă parte, scrie autorul, „eu nu mă consider decât un cronicar al faptelor şi al întâmplărilor ce s-au petrecut cu cei ce au predicat Evanghelia în bisericile baptiste din România, aşa cum le-au trăit ei. Şi am dorit ca aceste fapte şi întâmplări să fie consemnate într-o carte de aducere aminte ca să slujească celor din tânăra generaţie ca o încurajare în lucrarea lor de predicare a Evangheliei, în împrejurările în care lucrează ei astăzi, pentru că altele au fost condiţiile şi situaţiile în care au lucrat antemergătorii lor”.
Extras din Cuvântul introductiv de Prof. dr. Ioan Bunaciu
Prof. dr. IOAN BUNACIU s-a născut la data de 7 ianuarie 1925, în comuna Gurba, jud. Arad. A copilărit în Biserica Baptistă Arad-Şega. A fost botezat pe baza mărturisirii personale în anul 1947 în Biserica Baptistă din Braşov. În anul 1950 a absolvit Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. În anul 1956 a obţinut licenţa în teologie de la Institutul Teologic Protestant din Cluj. În anul 1974 a obţinut doctoratul în teologie de la acelaşi institut. Începând cu anii ’50 Prof. dr. Ioan Bunaciu a slujit ca păstor în bisericile baptiste din Lugoj, Cluj-Mănăştur şi Providenţa-Ferentari din Bucureşti. În toamna anului 1955 şi-a început activitatea de profesor al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. În perioada 1970-1988 a fost Directorul acestui Seminar. În cei 49 de ani de profesorat a scris mai multe lucrări de referinţă pentru păstorii bisericilor Baptiste din România. Prezenta lucrare se adaugă celor scrise în perioada de dinainte de 1989 şi celor tipărite după 1989, în libertate.
Revista Luminatorul (RBA) iulie – august 2011
Conferința națională de misiune a Departamentului de Misiune al UBR

În data de 7-8 Septembrie 2011 a avut locConferinţa naţională a consiliul naţional de misiune al UBR. La această întâlnire a fost prezent Preşedintele UBR, Vice-preşedintele cu Misiune în UBR, 7 preşedinţi de comunităţi, 7 vice-preşedinţi cu Misiune din comunităţile din ţară, coordonatorul cu misiunea al Departamentului de Misiune al UBR, un misionar ce lucrează în misiune externă şi alţi reprezentanţi cu misiunea din comunităţile baptiste din România.
S-au prezentat rapoartele de misiune ale comunităţilor ceea ce a oferit o imagine de ansamblu asupra slujirii baptiştilor din România. Se poate spune că elementele prezentate constituie o încurajare pentru lucrare dar în acelaşi timp ne motivează la o implicare şi mai mare în societatea în care trăim.
Situatia statistica a instituţiilor religioase creştine din Romania.
Total: 21613173 cetăţeni (Chiar daca cifrele nu sunt 100% exacte, proporţia se păstrează)
– Biserici seculare: (20080390 membri)…(92,9081%)
Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri)…(87,1227%)
Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri)…(4,7193%)
Biserica Greco-Catolică (191.556 membri)…(0,8862%)
Cultul Creștin de Rit Vechi (38.147 membri)…(0,1764%)
Biserica Armeană (687 membri)…(0.0031%)
-Cultele protestante: (803849 membrii)…(3,7192%)
Biserica Reformată (701.077 membri)…(3,2437%)
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri)…(0,0403%)
Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană (27.112 membri)…(0,1254%).
Biserica Unitariană (66.944 membri)…(0,3097%)
-Cultele neoprotestante: (695934 membrii)..(.3,2199)%
Biserica Creștină Baptistă (126.639 membri)…(0,5859%)
Cultul Penticostal (324.462 membri)…(1,5012%)
Biserica Adventistă de ziua a șaptea (93.670 membri)…(0.4333%).
Cultul Creștin după Evanghelie (44.476 membri)…(0.2057%)
Biserica Evanghelică (18.178 membri)…(0,0841%)
–Alte culte (inclusiv organizația Martorii lui Iehova), (88.509 persoane)….(0,4095%)
–Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensămînt fără religie, atei sau nu au vrut să-și facă publică apartenența religioasă.(0,0015%)
Baptiștii din România: când religia trebuie înțeleasă înainte de a fi urmată
În primul episod din seria de articole dedicată cultelor și credințelor religioase care au pătruns în România,VerticalNews vă spune povestea Bisericii Baptiste, o confesiune ce numără 127.000 de credincioși la noi în țară – potrivit recensământului din anul 2002. Trăsătura cea mai evidentă a acestui cult, ce îl diferențiază de alte confesiuni creștine, este botezul adulților. Botezul copiilor este respins din mai multe motive.Baptiștii susțin că oamenii trebuie să se boteze în cunoștință de cauză, ca urmare a mărturisirii credinței lor în Isus Hristos (copiii nu sunt capabili să își mărturisească această credință). Pe de altă parte, botezul copiilor nu este menționat în Biblie, deși nu ea îl interzice nicăieri. De aici rezultă o altă trăsătură a acestui cult: baptiștii cred în supremația Sfintei Scripturi. Din punctul lor de vedere, pentru ca un aspect să devină practică religiosă, nu este suficient ca el să fie în concordanță cu Biblia. El trebuie să fie menționat explicit în Biblie.
„Nu înțelegeam scopul botezului la adulți dacă aveam deja un botez”
Melania A., o tânără de 24 de ani din Ploiești, a renunțat la credința ortodoxă și s-a botezat într-o biserică baptistă la 20 de ani, când era studentă în anul III de facultate. La acea vreme venea deja cu regularitate la biserica baptistă de mai bine de trei ani, dar nu s-a grăbit să treacă la cultul baptist, deoarece voia să reflecteze îndelung la pasul pe care era urma să îl facă. „Nu înțelegeam scopul botezului la adulți dacă aveam deja un botez”, a povestit ea pentru VerticalNews. Apoi a înțeles că, din perspectiva confesiunii pe care avea să o îmbrățișeze, botezul se putea petrece numai când un om are rațiune pentru a alege în cunoștință de cauză.
La baptiști, botezul nu este o taină, așa cum este considerat la ortodocși sau la catolici. Pentru ei, Duhul Sfânt nu se coboară în momentul scufundării în apă: actul botezului este doar un simbol pentru moartea, îngroparea și învierea lui Hristos și o exprimare publică a credinței în Hristos. „Am înțeles că apa în sine nu este miraculoasă, ci este un simbol pentru ceva ce s-a întâmplat deja între mine și Dumnezeu: cufundarea în Hristos”, explică Melania.
Pentru a deveni membru într-o biserică baptistă, credinciosul trebuie să își mărturisească public credința în Isus Hristos ca Mântuitor, act urmat de botez. Pentru copiii nou-născuţi există un serviciu religios de binecuvântare, diferit de botez.
„Toate femeile aveau batic în cap”
Melania spune că a părăsit Biserica Ortodoxă deoarece voia să învețe ceva din creștinism, dar și pentru comunitatea de credincioși baptiști care este foarte strânsă: „La ortodocși întrebam ceva și mi se răspundea abstract, iar eu aveam nevoie de explicații concrete, ca să înțeleg”.
Când era în clasa a XI-a (avea 17 ani), Melaniei i-a atras atenția o colegă de clasă, membră a Bisericii Creștine după Evanghelie: „Eu o întrebam despre Hristos, pocăință, Biblie. Am întrebat-o deoarece întrebasem și preoți, dar nu-mi dădeau răspunsuri practice și nu înțelegeam”. Colega sa a dus-o la Biserica Creștină după Evanghelie, dar Melaniei nu i-a plăcut. „Erau mai stricți. Toate femeile aveau batic în cap. Și fetele: de la 12-13 ani își puneau batic”. Femeile baptiste nu poartă în timpul serviciului religios decât o bentiță sau o eșarfă.
Melania și-a continuat căutările: „Eu m-am rugat foarte mult pentru că îmi dădeam seama că Dumnezeu mă vrea într-o biserică evanghelică”. Într-o zi, la biserica Creștinilor după Evanghelie a întâlnit o fată care a dus-o la o biserică baptistă, pentru că acolo veniseră în vizită câțiva baptiști americani. Din acel moment s-a dus acolo cu regularitate. Familiei și prietenilor săi li s-a părut ciudată schimbarea deoarece nu înțelegeau care este diferența. Până la urmă, toți au acceptat.
De ce nu se dansează la nunțile baptiste
Comunitatea este foarte închegată, iar 60-70 de membri vin duminică de duminică la biserică, spune ea. „Ai cu cine să vorbești. Când nu reușești la prieteni, în biserică sigur găsești pe cineva. Ne ajutăm între noi, dar dacă este vorba de ceva contrar Bibliei, atunci ești mustrat. Dacă tu greșești, e normal ca acea comunitate să îți spună că ai greșit”. Pentru fapte foarte grave (corupție, crimă), un membru al bisericii este dat afară fără discuții, mai dezvăluie tânăra.
Sunt organizate diferite acțiuni de ajutorare a săracilor, fie baptiști, fie de altă confesiune (spre exemplu, biserica Metanoia a strâns bani pentru ajutorarea sătenilor afectați de inundațiile grave din ultimii ani).
În Biserica Baptistă nu există nicio taină. Împărtășania este numită Cină, dar nu este o taină ca în Biserica Ortodoxă: baptiștii nu cred că pâinea și vinul (sau sucul de struguri fără alcool în unele biserici) se transformă în trupul și sângele lui Hristos. Pentru ei, pâinea și vinul sunt doar simboluri ale trupului lui Isus. Baptiștii nu consumă deloc băuturi alcoolice (exceptând Cina) și nici nu dansează (nici măcar la nunți, deoarece vor să păstreze atmosfera sfântă pe tot parcusul evenimentului; din perspectivă baptistă, dansul duce la mișcări și gesturi indecente).
O întrebare spinoasă: unde ajung pruncii nebotezați după moarte?Credința baptistă își are rădăcinile în Mișcarea separatistă engleză (care includea creștini ce s-au separat de Biserica Anglicană în secolele XVI, XVII, XVIII, nemulțumiți de abuzurile, erorile și lipsa de reformare a acesteia).
În 1606, englezul John Smyth a rupt legăturile cu Biserica Anglicană și a început să organizeze întâlniri cu alți 60-70 de separatiști. Dar persecutarea acestor nonconformiști l-a determinat pe Smyth să plece în exil în Amsterdam, alături de adepții săi. Acolo a fost înființată, în 1609, cea mai veche biserică baptistă din lume, John Smyth fiind pastorul ei.
În același an, Smyth s-a botezat singur, iar apoi i-a botezat și pe ceilalți. Credea cu tărie că doar adulții credincioși se pot boteza, iar actul trebuia realizat ca urmare a unei mărturisiri personale a credinței. Potrivit interpretării sale a Bibliei, copiii care mureau nebotezați nu aveau să fie damnați (în religia catolică, ei ajung într-un spațiu intermediar între rai și iad numit „limbo” („margine” în limba română); Biserica Ortodoxă evită să se pronunțe asupra acestei chestiuni, susținând că soarta copiilor nebotezați e la mila lui Dumnezeu).
Succesorul lui Smyth, Thomas Helwys, i-a călăuzit pe membrii bisericii înapoi în Anglia în1611. Noua practică s-a răspândit rapid în insulele britanice, iar în 1638 Roger Williams a înființat prima congregație baptistă din coloniile nord-americane. La ora actuală, în lume există în jur de 120 de milioane de baptiști, potrivit datelor de care dispune Secretariatul de Stat pentru Culte din România.
Baptiștii, în spațiul românesc de pe vremea Imperiului Otoman
În România, începutul mișcării baptiste este legat de venirea unei familii de imigranți germani în capitala Țării Românești – București – în anul 1856. Veniți din Hamburg pentru afaceri, ei au înființat prima biserică baptistă formată din etnici germani. Noua confesiune a pătruns în actualul spațiu al României și pe o filieră estică: astfel, imigranți baptiști din sudul Ucrainei au ajuns în Dobrogea și au înființat o biserică baptistă în anul 1862 la Cataloi (astăzi un sat al comunei Frecăței din județul Tulcea, la acea vreme parte din Imperiul Otoman). În anul 1870 s-a înființat și Biserica Baptistă din Tulcea.
Însă cultul baptist a prins rădăcinile cele mai adânci în Transilvania, datorită unor misionari germani și maghiari. Prima biserică baptistă de limbă română a fost înființată în anul 1886 în localitatea Cheșa (Bihor). Bisericile baptiste s-au raspândit cu rapiditate în Bihor, în zona Aradului și în zona podișului Someșan. Aceste regiuni sunt și astăzi zonele cu cea mai mare concentrare de baptiști din România.
În 1920, baptiştii din România s-au organizat pe plan naţional în Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste. În prezent, Cultul Creştin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România este unul dintre cele 18 culte religioase recunoscute de stat, având aproximativ 1.800 de biserici baptiste deservite de 800 de pastori şi misionari. Personalul duhovnicesc şi de specialitate este pregătit în cadrul şcolilor cultului.
Cultul Creştin Baptist are în România opt licee teologice, două şcoli postliceale şi două instituţii de învăţământ superior unde sunt pregătiți pastorii cultului: Institutul Teologic Baptist din Bucureşti şi Universitatea Emanuel din Oradea. De asemenea, în cadrul Universităţii din Bucureşti funcţionează Facultatea de Teologie Baptistă–Litere şi Asistenţă Socială, iar în cadrul Universităţii din Oradea funcţionează specializarea Teologie Baptistă–Litere. Uniunea Baptistă din România editează periodicul “Creștinul – Azi” – revista oficială a Cultului.
Baptiștii resping moaștele și cultul sfinților
Cei mai mulți baptiști sunt evanghelici ca doctrină, dar apar diferențe de la o congregație la alta deoarece bisericile locale se bucură de autonomie. Printre principiile doctrinale comune se numără:
- credința într-un singur Dumnezeu
- nașterea din Fecioara Maria
- existența miracolelor
- învierea lui Hristos
- mântuire prin credința în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și prin mărturisirea acestei credințe
- întoarcerea lui Hristos în glorie pe pământ când morții vor învia, iar Isus îi va judeca pe toți
Totodată, ei afirmă principiile Reformei din secolul al XVI-lea:
- Sola Scriptura – Numai Scriptura
- Sola Fidae – Numai Credinţa
- Sola Gratia – Numai Harul
- Soli Deo Gloria – Numai lui Dumnezeu i se cuvine slava
Potrivit acestor principii, singura autoritate în materie de credinţă şi practică religioasă este atribuită Bibliei, ca fiind inspirată în totalitate de Duhul lui Dumnezeu. Mântuirea se dobândeşte numai prin credinţa în Isus Hristos şi prin harul lui Dumnezeu. Este înlăturat tot ceea ce este considerat ca fiind tradiţie ulterioară secolului I d. Hr.: nu este recunoscut rolul de mijlocitor al sfinților, al Fecioarei Maria, rolul şi autoritatea clerului bisericesc, cinstirea icoanelor, statuilor şi a moaştelor.
Predica și scurta lecție de istorie
Locul central în slujba bisericească îl are predica, iar aceasta are rolul de a mărturisi credința în Isus Hristos, de a explica Scripturile și de a îndruma credincioșii spre o relație personală cu Dumnezeu. Fiecare credincios baptist este îndrumat să studieze zilnic Biblia și să răspândească în lume cuvântul Evangheliei.
Melania a explicat pentru VerticalNews cum se desfășoară un serviciu religios într-o biserică baptistă: duminica, el începe cu o serie de cântece: „Toată lumea cântă și credincioșii pot fi acompaniați de instrumente muzicale: cor, tobe, chitară, orgă, pian – depinde de biserică. După vreo 15 minute se spune o rugăciune. Apoi se citește un psalm din Biblie sau o meditație. Urmează din nou cântece, iar finalul este predica, ce poate dura între 30 și 60 de minute”.
De-a lungul anului, predicile sunt organizate tematic. De pildă, timp de un semestru sau chiar un an, pastorul va citi și vorbi numai despre „Evanghelia lui Luca”. După ce a epuizat-o, se trece la alte texte biblice sau la o temă precum dragostea sau credința. Fiecare verset, după ce este citit de pastor, este comentat din punct de vedere istoric și teologic. Nu este uitată nici partea practică: la sfârșit, oamenii sunt sfătuiți cum să aplice în zilele de astăzi pildele din Scripturi.
Baptiştii sărbătoresc Duminica – ziua învierii Domnului, ca zi de închinare săptămânală, precum şi sărbătorile anuale legate de evenimentele principale ale istoriei mântuirii: Naşterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Săptămâna Patimilor, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului Isus Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Pastorii baptiști nu primesc bani de la statul român
Principiul libertății religioase și a libertății conștiinței este foarte important în comunitatea baptistă. Din punctul lor de vedere, credința este o chestiune „privată” – între Dumnezeu și individ. Din acest motiv nu este nevoie de medierea preoților sau a sfinților. Mai mult, baptiștii afirmă “preoția tuturor credincioșilor”, numită și „preoția universală”. Prin aceasta, ei consideră că fiecare credincios are din partea lui Dumnezeu o chemare (vocație) de a sluji lui Dumnezeu în cadrul bisericii și a lumii. Totodată, se sugerează că în rândurile lor nu există o distincţie între clerici şi laici. În cadrul bisericilor, pe lângă simplii fraţi şi surori, există pastori, prezbiteri și diaconi. În cadrul cultului baptist nu există o ierarhie: fiecare biserică baptistă este autonomă.
De asemenea, credincioșii afirmă principiul separării bisericii de stat. Prin acest principiu, ei consideră că statul nu trebuie să se amestece în viața bisericilor.
Datorită credinţei în separarea bisericii de stat, baptiştii din Romania nu acceptă subvenţii de la stat pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimţită a fiecărui credincios să contribuie la susţinerea spirituală şi materială a bisericii de care aparţine. Astfel, salariile pastorilor sunt plătite de către Biserica Baptistă și nu de către statul român.
CONTROVERSE. Pastor celebru, turnător la SecuritateÎn anul 2007, pastorul baptist Iosif Ton, cunoscut pentru predicile sale difuzate la Europa Liberă înainte de anul 1989, a recunoscut că a colaborat cu Securitatea și că și-a turnat inclusiv frații baptiști înainte de a pleca în Statele Unite ale Americii în anul 1981. Mai exact, în anii 1963-1964, perioadă în care a fost angajat ca ghid pentru turiștii străini care mergeau pe litoral. Și-a turnat și doi cunoscuți baptiști din Cluj care au avut de suferit din cauza lui.
Negoiu: 100 de ani de la primul botez, 11 septembrie 2011
Data de 11 septembrie pare o dată fatidică pentru lume şi asta datorită evenimentelor care s-au petrecut în anul 2001 în U.S.A.
Pentru creştinii din localitatea Negoiu, judeţul Hunedoara, data de 11 septembrie 2011 a însemnat însă o sărbătoare specială, Biserica Creştină Baptistă din localitate a sărbătorit 100 de ani de la primul botez.
Într-o zi frumoasă de sfârşit de vară şi început de eternitate, în localitate au fost prezenţi mulţi fii ai satului care s-au bucurat de reîntâlnirea cu propria istorie, de lumina de septembrie, de Evanghelie, de peisajul extraordinar al zonei, de legăturile dintre creştinii din ţară.
A fost multă lume, sărbătoarea s-a ţinut în curtea bisericii pentru ca toţi să audă versete din Biblie, mărturii, cântece creştine.
Citește mai multe pe http://hunedoaraevanghelica.wordpress.com
Este legitima discriminarea si persecutarea protestantilor pe motiv ca nu au vechime istorica?
Întrebarea care dă titlul acestui articol este în opinia noastră una legitimă, care se naște în urma comentariului primit de la George Enache, la articolul ONU: Monopol ortodox în religia Republicii Moldova.
Măcar prioritate are tot o religie crestina …si nu altceva. Dati slava lui Dumnezeu pentru asta, ca altfel poate ingaduie ceva mai rau si stiti la ce ma refer.
2. Ar fi chiar culmea ca sa nu fie ortodoxia religia cu prioritate în Moldova, doar cine a aparat tara asta? Toti domnitorii cu ostile lor care si-au varsat sangele pentru tara asta, pentru credinta lor ortodoxa, si acum veniti voi protestantii sa va cereti partea, voi care nu ati facut nimic pentru ea. Eu sunt din Romania, dar daca ar fi sa piara ortodoxia vreodata, în Moldova va fi ultimul loc unde ar pieri. Insa nu o sa piara, pentru ca ea este biserica lui Hristos pe care nici portile iadului nu o vor birui, precum zice în Scriptura. Ea a fost, este si va fi, in schimb toate miile astea de religii pe care voi le-ai inventat dezvoltat si dus mai departe prin alte ramificatii nu au fost ci au apărut, si nu au continuitatea de care se zice în Biblie ca nu vor pierii. (?) Doar o religie poate sa duca sprea adevărata cale, si aici vorbim ori de ortodoxie, ori de catolicism, doar aceastea au avut continuitate de cand a venit Hristos si pana acum. Restul au apărut în mintea unor oameni care nu au avut nici o treaba cu Dumnezeu, ci doar s-au revoltat pentru anumite probleme si dintr-o data s-au trezit cu un numar mare de adepți.
Studiati istoria ca stiu ca nu va place, pentru ca nu va avantajeaza pe voi deloc, pentru ca nu aveti istorie si nu sunteti in istorie. Aveti istorie de două trei sute de ani, pe cand ortodoxia are de 2000 de ani.
După cum se observă, mesajul acreditează ideea că persecuția protestanților de către ortodocși este ceva normal și că ei ar trebui să accepte acest lucru, dat fiind faptul că nu au vechime istorică. Pe de altă parte a afirma că protestantismul nu are istorie deoarece a apărut în istorie acum cinci sute de ani; este un fapt neadevărat și neștiințific. În ceea ce privește originea ortodoxiei, pe ce bază putem afirmă că ea este de origine divină? Putem afirma cu certitudine ca la rândul ei ortodoxia a apărut ca urmare a unei decizii omenești, motiv care nu justifică absolut deloc acțiunile pe care aceasta le-a inițiat împotriva altor biserici creștine. Dacă tot vorbim de vechime amintim aici afirmația Mântuitorului: „Cei din urmă vor fi cei dintâi” care demonstrează faptul că Împărăția Cerurilor se ia cu năvală și că nu vechimea contează ci faptele dovedite de smerenia inimii.
În ceea ce privește faptele pe care raportorul ONU le aduce în discuție, în urma lecturării articolului se constată faptul că acesta nu aduce în discuție vechimea Bisericii Ortodoxe, ci discriminările la care aceasta supune celelalte culte.
În Moldova s-a constatat monopolul bisericii ortodoxe în detrimentul celorlalte culte religioase.
Bielefeldt recunoaște libertatea religioasă din Moldova și faptul că este un stat laic, dar atrage atenția asupra unei concepții ce poate duce la situații periculoase – aceea că „doar o singură tradiție religioasă trebuie să servească drept element constitutiv sau stâlp al societății.”
Oficialul ONU a dat exemple în care credincioșii baptiști nu au putut fi îngropați în cimitirele comunitare ortodoxe, sau în care simboluri sau așezăminte ale altor religii au fost profanate.
Suntem în secolul XXI și vorbim de libertate religioasă. În ceea ce privește vechimea, după cum se știe, și protestanții au o genealogie care merge până în vremea Domnului Isus, nu numai ortodocșii. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere problema nu constă în vechime ci în valori, și schimbările pe care le-au promovat ortodoxia, catolicismul și protestantismul, valori care au modelat diferit spațiul occidental de cel răsăritean. Există o serie de discuții și studii referitoare la rolul ortodoxiei în viața Țărilor Române, care reliefează faptul că noi nu suntem ortodocși de 2000 de ani, precum și faptul că alegerea religiei s-a datorat unor considerente politice. Dacă Vaticanul ar fi oferit domnitorilor români recunoașterea statutului pe care ei îl doreau împreună cu privilegiile care ar fi decurs din acest fapt, domnitorii români ar fi îmbrățișat religia catolică. Alegerea și menținerea ortodoxiei s-a datorat, dincolo de considerentele personale, considerentelor politice. În ceea ce privește protestantismul, acesta a fost perceput ca pe ceva străin datorită originii occidentale, dar și a faptului că era religia îmbrățișată de către unguri, sași, secui. Atunci când se amintește de rolul domnitorilor români în apărarea ortodoxiei, George Enache, are în vedere cu precădere pericolul otoman, însă consider că și acest aspect trebuie nuanțat. Spun acest lucru deoarece în facultate m-am ocupat la un moment dat de un aspect similar, anume de ce nu ne-au transformat otomanii în pașalâc. Ca urmare a studierii mai multor surse am ajuns la concluzia că acest lucru s-a datorat unei conjuncturi internaționale, situației interne din Imperiul Otoman, precum și a intereselor strategice ale Imperiului care aveau mai multe avantaje din exploatarea teritoriului nostru prin intermediul unor obligații în natură sau bani, decât prin ocuparea teritoriului și impunerea statutului de pașalâc(după cum istoricii au demonstrat, Bulgaria, deși a fost integrată în Imperiul Otoman, a avut un regim economic -de exploatare- mai blând decât noi.) Prin aceasta am vrut doar să aduc în discuție mitul independenței. Nu am studiat evoluția culturală și religioasă a Bulgariei în timpul ocupației otomane, însă consider că dincolo de dezavantajele de ordin economic, au existat indubitabil și avantaje ale statutului de „independență controlată” a Țărilor Române pe parcursul Evului Mediu.
Un alt aspect care merită adus în discuție este rolul protestantismului în viața culturală a românilor. Iată că deși nu „au istorie”, protestanții au făcut istorie. Când mă refer la rolul cultural am în vedere celebrarea slujbelor religioase și traducerea Bibliei și a celorlalte cărți de cult în limbile naționale, respectiv limba română.
Un aspect foarte important în acest context este acela al reciprocității. Astfel, în Occident, Biserica Ortodoxă se bucură de libertate religioasă, de recunoaștere, aspecte care includ și libertatea prozelitismului. A face prozelitism în Occident pe teritoriul protestant(vezi spre exemplu America) este ceva normal pentru ortodoxie, însă nu este de acord să acorde aceeași libertate religioasă și protestantismului în spațiul răsăritean, acolo unde este religie majoritară.
Pentru completarea informațiilor prezentate în cadrul acestui articol, precum și pentru a înțelege evoluția din punct de vedere religios a românilor, recomand o serie de articole și cărți, referințe care pot fi completate și cu alte resurse identificate de către cititori.
Cele 6 ipostaze ale creștinului din România
Razvan Theodorescu: E o enormitate a afirma ca ne-am nascut ortodocşi
De ce religia catolică a cumanilor nu i-a influenţat pe români. Interviu cu Neagu Djuvara
Baptisti sunt protestanti sau neoprotestanti?
Cine sunt creştinii după Evanghelie?
John Stott, Esența creștinismului în 10 cuvinte
Dorin Dobrincu, Legea cultelor: text, subtext si context
Intoleranţă religioasă reciprocă – lumea creştină vs. lumea musulmană
BOR și atitudinea fata de societatea civila via Contributors
Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona
Cine sunt baptistii? Preambul al Statutului Cultului Creștin Baptist
Cum înțeleg baptiștii notiunea de traditie
Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste
Biserica Creștin Baptistă ”apără Omul și demnitatea umană”
Cărți
George Hancocock-Ștefan, Impactul Reformei asupra Românilor între 1517-1645
Paul Negruț, Biserica și Statul
Giovani Filoramo (coord.), Istoria religiilor
Earle E. Cairns, Creștinismul de-a lungul secolelor. O istorie a Bisericii Creștine
Daniel Barbu, „Etica ortodoxă și „spiritul” românesc„, în Daniel Barbu (coord. ), Firea românilor
Iosif Țon, Credința adevărată
William R. Estep, Istoria anabaptiștilor
Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalist
Bisericile penticostala, adventista si evanghelica nu mai sunt recunoscute de legea cultelor din Ungaria
Parlamentul ungar a aprobat o nouă lege a cultelor care va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2012 în urma căreia vor fi recunoscute doar 14 comunități religioase. Printre aceste comunități se numără și Biserica Baptistă. Dintre comunitățile nerecunoscute fac parte, printre altele, Biserica Evanghelică Metodistă, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Penticostală și Armata Salvării. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a protestat alături de alți activiști și apărători ai drepturilor omului împotriva legii. Conform unei scrisori deschise adresate Consiliului Uniunii Europene, semnată de foști membri ai opoziției liberale, legea încalcă libertatea religioasă.
Dr Kalman Meszaros, Președintele Uniunii Baptiste din Ungaria, consideră legea binevenită întrucât guvernul a decis să trateze comunitatea baptistă la fel ca pe celelalte biserici istorice. Iar acest lucru este binevenit întrucât baptiștii au fost recunoscuți în Ungaria din 1895, iar predecesorii lor, anabaptiștii, au fost rpezenți începând cu 1523. Este regretabil, a afirmat Kalman Meszaros, că noua lege nu arată suficient interes pentru comunitățile religioase independente. Baptiștii din Ungaria sunt organizați în 368 de biserici locale care însumează un număr de 12 000 de credincioși.
Președintele comunității adventiste din Ungaria, Tamas Ocsai, este dezamăgit de noua lege mai ales că reprezentanții guvernului au promis anterior adventiștilor recunoaștere deplină. În momentul de față, comunitatea adventistă numără 4600 de membri în 110 biserici. Metodiștii au 2000 de membri în 34 de biserici. Conform declarațiilor lor, metodiștii vor continua să solicite recunoașterea oficială contând pe sprijinul bisericilor deja recunoscute.
Printre cele paisprezece culte religioase recunoscute în Ungaria se numără și trei comunități evreiești. Organizațiile religioase care vor dori să obțină recunoaștere oficială trebuie printre altele să fi existat de cel puțin 20 de ani în Ungaria și să respecte rpevederile constituționale. Actuala lege se aplică și în cazul orelor de religie din școli care sunt finanțade de către stat.
După intrarea în vigoare a legii se estimează că circa 300 de comunități și organizații religioase nu vor mai exista.
Ruben Ologeanu
Sursa: http://revistacrestinulazi.ro/
Articole similare
O nouă lege în Ungaria – doar 14 biserici recunoscute oficial













