Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică
- Dacă vreți să știți cum stăm cu corectitudinea istorică vă recomand să citiți Incorectitudinea istorică, scrisă de Jean Sévillia, lucrare tradusă și în limba română la Editura Humanitas, București, 2012, 345 pagini. Incorectitudinea istorică este o carte interesantă care își propune să demitizeze istoria, să prezinte lucrurile așa cum s-au întâmplat și nu așa cum credem noi că s-au întâmplat. Acesta este unul din motivele pentru care o recomand tuturor celor interesați de istorie, dar și celor care își dau seama că istoria nu este întotdeauna corectă. Am remarcat faptul că autorul are o poziție pro Biserica (referire în principal la Biserica Catolică), deci pro creștină, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care este la modă, chiar recomandat, să ataci Biserica, să ataci creștinismul și să acorzi raționalismului, „libertății individuale” un loc proeminent.
În privința surselor am observat că acestea sunt consistente, recente, dar exclusiv în limba franceză, deci mai greu de verificat de către un necunoscător al limbii franceze, sau de o persoană care nu are acces la lucrările citate. Ca și istoric recomand ca informațiile din această carte să fie pe cât posibil verificate și cu alte surse.

Din ceea ce am citit până acum îmi dau seama de faptul că acestă lucrare este structurată pe mai multe subiecte/teme:
1. Isus cel din istorie și Cristos cel din credință. Este de fapt o discuție care atestă istoricitatea lui Isus având ca bază de pornire cartea Codul lui Davinci, care este o ficțiune cu pretenție de realitate.
2. Ce le datorează Occidentul medieval arabilor, ce nu le datorează. Această parte tratează, abordează rolul arabilor și a civilizației islamice medievale în transmiterea culturii grecești și romane către Occidentul European pe parcursul Evului Mediu.
3. Galileo Galilei, Biserica și știința dorește să-l prezinte pe Galilei în contextul epocii și să arate că Biserica Catolică nu a fost împotriva lui și chiar Papa Urban VIII i-a luat apărarea și l-a scăpat de condamnarea la moarte permițându-i chiar continuarea activității științifice. Apare aici și informația că expresia Eppur si mouve (Și totuși se mișcă) nu aparține lui Galileo Galilei, ci este apocrifă fiind „născocită în 1757, la mai mult de un secol de la moartea astronomului, de către un pamfletar italian instalat la Londra, Giuseppe Baretti, care scrria pentru niște cititori englezi cărora le măgulea antipapismul.” (p.68) Wikipedia.org menționează că această expresie aparține lui Galilei, iar ca sursă este dat un tablou descoperit în 1911 și datat aproximativ 1643 or 1645. Cu toate acestea se menționează că ea este menționată pentru prima data în scris de către Giuseppe Baretti.
4. Colonizarea: este Franța vinovată?
5. Nu mai înțelegem Marele Război
6. Al doilea Război Mondial prin prisma Soluției Finale
7. Vaticanul împotriva lui Hitler
8. Creștinii și evreii de-a lungul istoriei
9. Identitate națională, identități franceze
10. Franța și Islamul: o lungă confruntare
Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărții, la fel de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecați ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simțit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuția arabilor în transmiterea cunoștințelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea științei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărților sale, Jean Sévillia construiește, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieșirea din păienjenișul de piste false ale interpretării istoriei.
Coperta 4
„«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră; însă această istorie este a noastră, şi nu putem trăi urându-ne. Dacă manipularea istoriei a existat întotdeauna, fenomenul a căpătat o întorsătură acută şi deosebită în cursul ultimelor decenii. Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade. […] De ce atâta ură? De ce această ură de sine?“ (Jean Sévillia)
Incorectitudinea istorică este, pentru Jean Sévillia, o atitudine asumată de luptă împotriva unei corectitudini (istorice, politice, sociale) prost înțelese, prin care unii specialiști sau diletanți manipulează din ce în ce mai puternic în zilele noastre opinia publică pentru a orienta conform unor interese inaccesibile omului de rând. O carte – manifest pentru uzul celor care se simt exasperați de prea numeroasele discursuri mistificatoare ale începutului de secol XXI.
Interior coperta 3.
Am găsit și un articol din anul 2013 realizat de Dan Stanca în care acesta vorbește despre Jean Sévillia și cărțile sale traduse în limba română.
Jean Sevilla este un istoric francez de 60 de ani care prin tot ce a scris a șocat opinia publică europeană. Cărțile sale au apărut şi în românește şi s-au bucurat de aceeaşi audiență. Fiindcă lumea s-a săturat de clișee și de ideologizări ale momentului, o privire lucidă ca a autorului citat este mai mult decât necesară. „Incorectitudinea istorică“ este ultima sa carte tipărită de curând de Humanitas, care deja are parte de o receptare importantă. (…)
El nu admite să i se bage ceva omului pe gât şi să-l înghită ca atare fără să protesteze. Francezii, ca şi românii, deşi ei nu au avut parte de comunism, au fost siliţi să admită multe adevăruri „prefabricate“ cărora li s-au închinat precum unor falşi idoli, cum denunţa odinioară Francis Bacon. Şi această nouă lucrare a sa, după „Corectitudinea istorică“, „Corectitudinea morală“ şi „Terorismul intelectual“, se impune prin aceeaşi sinceritate bulversantă. Bunăoară, el se referă la falsa opinie potrivit căreia francezii au fost nişte colonizatori criminali. Dimpotrivă, colonizarea, în ciuda unor aspecte dure şi într-un fel explicabile, a reprezentat un fenomen civilizatoriu şi de fertilă comunicare între culturi diferite. Europenii nu au fost neapărat nişte acaparatori şi nici africanii sau asiaticii nişte inocenţi. A avut de fapt loc un proces de metisaj din care a luat naştere o altă populaţie, cu alte vederi decât până atunci. De asemenea, combatanţii din Primul Război Mondial nu trebuie priviţi ca simplă carne de tun pe care conducătorii de atunci au aruncat-o în luptă în scopuri imperialiste, cum ar spune marxistul. Într-un climat pacifist ca cel din prezent, ce s-a întâmplat este o oroare. Atunci însă, popoarele erau mult mai belicoase decât acum şi dorinţa de război era deplin autentică. Soldatul francez nu a plecat pe front „târât“ de mai-marii săi, ci convins că face bine. Un alt capitol al cărţii se referă la „mitul“ lui Galilei, la faptul că oamenii, în marea lor majoritate, văd în savantul din secolul XVII exact ceea ce nu este. Galilei nu a fost o victimă a bisericii precum Giordano Bruno. Şi nici Biserica Romano-Catolică nu a manifestat de la început tendinţe de frânare a cunoaşterii ştiinţifice. Adevărul este că Vaticanul nu i-a reproşat savantului viziunea heliocentrică, ci faptul că în sprijinul concepţiei sale nu putea să aducă dovezi. După cum şi Copernic la vremea lui, om de altminteri foarte cucernic, nu putea să dovedească ce gândea. Mai mult de atât. Oamenii de atunci, nu doar Biserica, erau atât de convinşi de poziţia centrală a Pământului în univers, încât orice le zdruncina o asemenea convingere era suspect de o gândire nesănătoasă. Jean Sevilla luptă împotriva clişeelor şi vrea să redea istoriei faţa ei adevărată. Viciem istoria fiindcă îi gândim epocile prin mentalitatea de acum şi nu ne putem pune în poziţia oamenilor şi a instituţiilor de atunci. Din cauza aceasta, istoricii falşi sunt aceia care în loc să respecte adevărul fac ideologie. Incorectitudinea istorică este o capcană în care cad cei mai mulţi, închipuindu-şi că singurul adevăr este acela care aparţine timpului lor.
See more at: http://ziarullumina.ro/incorectitudinea-istorica
Cartea poate fi cumpărată de pe:
Libris.ro la prețul de 37.05 Lei
Libhumanitas.ro la prețul de 39 lei.
Facultatea de Teologie Romano-Catolică București: Conferința „Suferința vindecată de iubire”
Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București găzduiește joi, 18 iunie 2015, o nouă conferință din ciclul Rațiunile iubirii, cu tema Suferința vindecată de iubire.

Dezbaterea, susținută de conf. univ. dr. Gabriela Blebea Nicolae (Universitatea din București), va avea loc în Auditorium Maximum, la sediul Facultății (Str. G-ral Berthelot nr. 19), la ora 19:15.
Discursul Papei Francisc în Parlamentul European (25 nov. 2014)
După cum am menționat și AICI, marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în fața Parlamentului European.
Papa Francisc în Parlamentul European: Europei îi putem cere: unde este setea ta de adevăr? (Where is your thirst for truth?)
Marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în faţa Parlamentului European.

În cadrul discursului său, Papa Francisc a ținut să întrebe retoric:
„Europei îi putem cere: unde este vigoarea ta?
Unde este acea tensiune ideală care a însuflețit și a făcut măreață istoria ta?
Unde este spiritul tău de curiozitate întreprinzătoare?
Unde este setea ta de adevăr, pe care ai împărtășit-o lumii până acum cu pasiune?
De răspunsul la aceste întrebări va depinde viitorul continentului.”
Sursa: http://www.culturavietii.ro
Vezi de la minutul 1:15
To Europe we can put the question:
„Where is your vigour?
Where is that idealism which inspired and ennobled your history?
Where is your spirit of curiosity and enterprise?
Where is your thirst for truth, a thirst which hitherto you have passionately shared with the world?”
15 mii de Biblii, într-o nouă versiune italiană, vor fi distribuite gratuit, duminică, 5 octombrie, în Piața Sfântul Petru
15 mii de Biblii, într-o nouă versiune italiană, vor fi distribuite gratuit, duminică, 5 octombrie, în Piața Sfântul Petru. (…)
Noua ediție a Bibliei, tradusă în italiană după textele antice, va fi disponibilă nu numai în biserici și librării, dar și în aeroporturi, în supermarketuri și în suplimentul revistei ”Famiglia Cristiana” de joi, 2 octombrie. Biblia cuprinde 1392 de pagini, în formatul compact al unei broșuri și are două inserturi color de 36 de pagini la începutul și
sfârșitul volumului. Ediția prezintă și alte elemente interesante pentru cititori, precum introducerile generale și la fiecare carte biblică, note esențiale în subsolul paginii, un atlas în culori cu hărți și reconstituiri și un ghid detaliat pentru cateheți și formatori. În plus, se prezintă și un plan de lectură în 365 de zile pentru cei care își propun să răspundă la invitația Sfântului Părinte Papa Francisc de a avea mereu cu sine o Biblie și de a citi un pasaj în fiecare zi din timpul de peste an.
Sursa: http://www.e-communio.ro
Episcopul emerit de Hong Kong, Cardinalul Joseph Zen: “Suntem gata să mergem la închisoare pentru democraţie”

Episcopul emerit de Hong Kong, Cardinalul Joseph Zen (82 de ani): “Ȋn sfârşit putem vedea toţi adevărata faţă a Beijingului, vor supunere absolută şi nu intenţionează să ne dea ceea ce ne aparţine: democraţia”
R: Eminenţa Voastră, ce cere poporul din Hong Kong?
În Constituţie este prevăzut că Hong Kong-ul, după reîntoarcerea sub China (în 1997), are dreptul să organizeze alegeri, fie pentru şeful guvernului regiunii autonome, cât şi pentru consiliul legislativ. China a făcut promisiuni în 2004, în 2007 şi în 2010, dar de fiecare dată a amânat.
R: De ce?
Deoarece nu doresc să ne dea libertatea de a putea organiza adevărate alegeri, Beijingul doreşte să controleze totul. Noi cerem doar un sufragiu universal valabil pentru alegerile din 2017 şi, în schimb, guvernul central a decis să ne dea posibilitatea de a vota, dar numai candidaţii aleşi de ei. În această situaţie la ce foloseşte votul? La nimic. Iată de ce protestăm!
R: China v-a descris ca fiind “extremişti” şi “subversivi”
Eu am participat la proteste şi pot spune că poporul din Hong Kong este fantastic: în primul rând am organizat un referendum la care au participat 800 de mii de persoane, apoi circa 500 de mii de persoane au ieşit în pieţe pentru democraţie. Acum, poporul încă protestează, dar este disciplinat: nu a răsturnat nici o maşină, nu a spart nici o fereastră şi nici nu a atacat vreun poliţist. Dar ştim toţi că acesta este un act de neascultare civilă: noi ocupăm o parte importantă a oraşului, blocăm traficul. Aceasta este împotriva legii, dar suntem dispuşi să mergem la închisoare dacă vom fi arestaţi, dar este împotriva moralei. Este legitim să luptăm împotriva unui sistem nedrept.”
Sondaj CNN – Papa, cel mai popular om în viaţă
Conform unui sondaj realizat de ORC International pentru CNN, Papa Francisc a fost desemnat de către respondenți cel mai popular om în viață. Sondajul comandat de CNN dovedește interesul și aprecierea pe care oamenii o au față de slujirea Papei Francisc. Dovada popularității sale este evidențiată și de desemnarea sa ca omul anului de către Time magazine și The Advocate, o publicație a homosexualilor și lesbienelor. În opinia mea este interesantă această desemnare a Papei ca omul anului, de către Revista Advocate în condițiile în care suveranul pontif nu este de acord cu astfel de practici.
Iată mai jos articolul în limba română prelucrat de cei de la Revista Semnele Timpului. Materialul in extenso se regăsește la link-ul cu sursa CNN de la sfârșitul acestui articolului.
Se vorbește și se scrie atât de mult despre el, încât, chiar şi fără rezultatele unui sondaj de opinie am putea deduce că Papa Francisc este o personalitate contemporană populară. Dar o confirmă şi un sondaj de opinie recent, realizat de ORC International pentru CNN.
Trei din patru americani şi 88% dintre catolicii americani au o opinie favorabilă despre noul papă, iar 86% dintre cei intervievaţi consideră că reuşeşte să fie conectat la problemele contemporane.
În plus, doar 4% dintre americani îl consideră prea conservator şi 7% prea liberal. Restul de 87% care şi-au exprimat opinia consideră că este cel mai potrivit om pentru a conduce Biserica Catolică la acest moment.
Sursa: CNN
Un anglican, o evreică și un catolic
Un material interesant realizat de Teofil Stanciu, care pune în context viețile și opera a trei scriitori creștini, C.S. Lewis, Simone Weil și Gustave Thibon. Lecturând acest material veți înțelege poate mai bine modul în care aceștia au interacționat cu alte confesiuni creștine, dar și cu cultura. Acest material este în opinia realizatorului său, Teofil Stanciu, „un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX.”
2013 a fost un an în care anglicanul C.S. Lewis (1898-1963), evreica Simone Weil (1909-1943) și catolicul Gustave Thibon (1903-2001) au putut fi comemorați și rememorați, grație unor numere rotunde legate de viața lor.
Din păcate, n-am apucat să scriu despre fiecare dintre ei la vremea potrivită (e un mic regret al anului care se încheie). Cum mereu am avut impresia că există niște trăsături care-i unesc pe toți trei, în ciuda numeroaselor deosebiri dintre ei, am încercat să fac măcar un efort de sistematizare a câtorva asemănări pe care le consider deosebit de importante (lista nu e exhaustivă).
E un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX. Indiferent de eventualele afinități sau divergențe pe care, ca cititori, le putem avea cu acești autori, ei merită cunoscuți măcar prin scrierile ce sunt disponibile în limba română.
1. Curiozitate vie. Toți…
Vezi articolul original 862 de cuvinte mai mult
Conferința internațională Credința în epoca secularizării

După cum am anunțat AICI, în perioada 22-23 noiembrie 2013 se desfășoară la București Conferința internațională Credința în epoca secularizării.
În cadrul acestei conferințe voi prezenta comunicarea: „Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României” Rezumatul comunicării este disponibil în partea de jos a acestui articol împreună cu programul complet al conferinței.
Reiau acum informațiile despre conferință așa cum au fost ele transmise în momentul lansării apelului la contribuții.
În perioada 22-23 noiembrie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy organizează conferința „Credința într-o epocă a secularizării“.
22-23 noiembrie 2013
Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București
Tematică
Secularizarea este un fenomen spiritual, cultural și socio-politic complex, care se răspândește neîncetat în unele părți ale lumii prin intermediul mass-media și al globalizării. El implică un stil de viață și o mentalitate specifice acestuia, practic fără nicio referire la Transcendență. Pentru unii, secularizarea este sinonimă cu „moartea lui Dumnezeu“ prevestită de Nietzsche și alți gânditori contemporani. Pentru alții, secularismul este exilul credinței, o libertate radicalizată, în care adevărul devine relativ, iar bunăstarea materială este elogiată, în timp ce calitatea interacțiunii umane este neglijată, iar valorile umane fundamentale se degradează. Într-un context secularizat, Dumnezeu nu mai este menționat în discursul public al fostelor comunități creștine. Valorile moștenite din tradiția Bisericii nu mai sunt importante. Mulți creștini caută și improvizează noi modalități de a trăi, iar credința autentică nu mai este la îndemână. Unii se tem, alții chiar renunță la speranță. Totuși, unii privesc secularizarea ca provocare providențială ce trebuie gestionată cu optimism și curaj, căutând noi căi de actualizare a valorilor credinței și ale Scripturii.
Conferința de față își propune să examineze izvoarele secularizării: ideologiile politice ale ultimelor două secole, globalizarea, autosecularizarea Bisericii în urma Conciliului Vatican II, teologia eliberării, filosofia resentimentului etc.
De asemenea, se dorește explorarea unor direcții noi de conceptualizare a credinței, precum și de trăire a acesteia într-un context secularizat, astfel încât credința să poată înceta să se dilueze și mai mult, fiind, dimpotrivă, experimentată în mod autentic și integral.
Se primesc propuneri din partea cercetătorilor ce activează în domeniile de mai jos (care vor fi publicate într-un volum):
— metafizică și fenomenologia religiilor;
— teologie fundamentală și teologie antropologică;
— filosofia culturii și dialog intercultural;
— sociologie și istoria religiilor;
— teologie politică și dialog stat-Biserică;
— rolul și poziția credinței în regimurile politice recente.
Program conferință
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României
Rezumat (PDF)
Maxima zilei – 24 septembrie 2013
Înțelepciunea discernământului răscumpără necesara ambiguitate a vieții și ne ajută să găsim mijloacele cele mai potrivite, care nu întotdeauna se identifică cu ceea ce pare mare sau puternic
Papa Francisc

Trei din patru americani şi 88% dintre catolicii americani au o opinie favorabilă despre noul papă, iar 86% dintre cei intervievaţi consideră că reuşeşte să fie conectat la problemele contemporane.









