Preotul Gheorghe Popa, prorector cu strategia universitară la „Al.I. Cuza” colaborator al Securitatii din patriotism
Preotul Gheorghe Popa
Preotul Gheorghe Popa, prorector cu strategia universitara la „Al.I. Cuza”, a fost recrutat de Securitate in vremea in care era ghid la Manastirea Voronet. Perspectiva de a ajunge muncitor necalificat. Prin aceasta spaima explica preotul Gheorghe Popa semnatura pe care si-a pus-o pe un angajament cu Securitatea, pe 17 iulie 1980. Prorectorul celei mai vechi universitati din tara era pe atunci student la Institutul Teologic din Bucuresti si începuse sa fie curtat de securisti in momentul in care se angajase, pe perioada vacantei, ca ghid la Manastirea Voronet, situata in apropiere de Stulpicani, satul sau natal din judetul Suceava. Preotul Gheorghe Popa, verificat de CNSAS la cererea EVZ si titularul unei note de constatare a calitatii de colaborator care se afla acum pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, a acceptat sa colaboreze chiar inainte de a semna angajamentul cu numele conspirativ „Cristi Popescu”, scrie EVZ.
Sursa: HotNews.ro
Partajează asta:
Invitaţie de colaborare la ANUARUL IICCMER cu tema Represiune şi control social în România comunistă
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunţă pregătirea următorului număr al Anuarului IICCMER care va avea tema Represiune şi control social în România comunistă. Cercetătorii interesaţi de istoria comunismului sunt invitaţi să contribuie cu studii şi recenzii.
Până acum, Institutul a editat patru anuare, cu temetici diverse: De ce trebuie condamnat comunismul (volumul I, 2006), Elite comuniste înainte şi după 1989 (volumul II, 2007), Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist (volumul III, 2008), Intelectualii şi regimul comunist: istoriile unei relaţii (volumul IV, 2009). Anul trecut, Institutul a publicat primul număr al unei reviste în limba engleză, History of Communism in Europe, având tema Politics of Memory in Post-Communist Europe.
Acest număr din Anuar va fi structurat urmărind următoarele subiecte: dimensiunea instituţională a represiunii comuniste (instituţii implicate, organizare, metode, mecanisme decizionale, relaţiile PCR cu Securitatea şi celelalte instituţii din aparatul represiv etc); responsabili din aparatul represiv (profiluri de decidenţi şi torţionari); controlul social (mecanisme de cooptare, condiţionare şi impunere a conformismului politic, controlarea vieţii publice şi private); experienţe ale victimelor (reconstituiri ale vieţii în spaţiul concentraţionar, destine afectate, relaţia victimelor cu restul societăţii etc).
Materialele trebuie trimise în formă finală până la data de 1 august 2011, pe adresa de email a redactorului şef, Adrian Cioflâncă (adrian_cioflanca@yahoo.com) şi a secretarului de redacţie, Luciana Jinga (mia.jinga@gmail.com). În prealabil îi rugăm pe cei interesaţi să-şi anunţe intenţia de a colabora, trimiţând pe aceleaşi adrese titlul şi un rezumat de 250 de cuvinte.
INDICAŢII EDITORIALE
TERMENUL LIMITĂ de trimitere a studiilor este 1 august 2011.
LUNGIMEA dezirabilă a articolelor este de maxim 8.000 de cuvinte (cu tot cu note) sau aproximativ 23-25 de pagini redactate la 1,5 rânduri, font Times New Roman, mărime 12 puncte, cu margini standard (foaie A4, 4cm stânga şi 2cm celelalte margini).
REZUMAT: Articolul trebuie precedat de un rezumat în limbă străină (engleză, franceză) de maximum 250 de cuvinte. Vă rugăm sa trimiteţi de asemenea şi o prezentare biografică (afiliere instituţională, poziţie academică, studii, domenii de cercetare/interes, lucrări importante – ultimele 3 cărţi şi/sau studii) de 150 de cuvinte, care va fi inclusă la sfârşitul volumului.
TABELE ŞI GRAFICE: Pot fi incluse în text tabele sau grafice. Ele trebuie numerotate şi să aibă un titlu lămuritor. Spre exemplu:
Tabel 1. Situaţia naşterilor în România, 1968
Sursa informaţiilor trebuie indicată imediat după tabel.
ILUSTRAŢII: Dacă doriţi să utilizaţi ilustraţii – fotografii, documente în facsimil – vă rugăm să ni le trimeţi şi ca fişiere separate, în format .tif scanate la 300DPI.
ANEXE: Datorită spaţiului limitat, nu vom putea include anexe la studii (documente sau transcrieri ale interviurilor de istorie orală) mai mari de cinci pagini.
APARATUL CRITIC
Note de subsol: Vă rugăm să folosiţi note de subsol şi NU note de sfârşit.
Indicele numeric pentru notele de subsol se trece înainte de semnele de punctuaţie – punct, virgulă, etc – ex: gdssdsd[1]. – fără spaţii, şi în afara citatelor de sine stătătoare, când se pun după punct – ex. „dgdsfsddf sgdsdsg.”[2]
Stilul de citare: Pentru a limita intervenţiile editorilor în text, vă rugăm să folosiţi următorul stil standard de citare:
Pentru cărţi:
Henri H. Stahl, Probleme confuze din istoria socială a României, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, pp…
Atenţie: potrivit practicii Editurii Polirom, se scrie întâi numele editurii şi apoi numele oraşului, urmat de an.
Pentru prescurtarea lucrărilor cu mai mulţi autori, la a doua citare în aparatul critic se apelează la formula et. al.: Dan Petrescu et. al., op. cit., p. 35.
În cazul traducerilor, menţionaţi numele traducătorilor.
Pentru cărţi editate:
Daniel Chirot (editor), The Origins of Backwardness in Eastern Europe, University of California Press, Berkeley, 1989, pp. 230-233.
Pentru capitole în cărţi:
Smaranda Vultur, „New topics, new tendencies and new generations of historians in Romanian historiography” in Ulf Brunnbauer (ed.) (Re)writing history: historiography in Southeastern Europe after socialism, Munster: Lit Verlag, 2004, pp. 236-276.
Pentru studii:
Janet S. Schwartz, „Women under Socialism: Role Definitions of Soviet Women” în Social Forces, Vol. 58, No.1 (Sep., 1979), pp. 70-73.
Pentru lucrări nepublicate:
Luciana Jinga, A party for all: Collective biography, identity and symbolic representation of women during the Romanian communist regimelucrare prezentată la Conferinţa Public Lives, Private Lives. New Research Across the Disciplines, organizată deCentre for Research in Memory, Narrative and Histories, University of Brighton şi de Centre for Life History and Life Writing, University of Sussex, Brighton, UK, 2 iunie 2010.
În cazul în care cartea/capitolul/studiul/articolul are mai mulţi autori, indicaţi-i pe toţi. Folosiţi întotdeauna titlul în limba originală. Nu se traduc titlurile din limbi străine de circulaţie internaţională, însă este recomandabil să se facă acest lucru pentru limbile regionale/locale.
Ziarele, documentele guvernamentale şi lucrările nepublicate trebuie să fie identificate cât mai precis cu putinţă.
„Drumul Femeii”, nr. 4-5, octombrie-noiembrie, 1945, pp. 4-5.
Pentru materiale de arhivă indicaţi locaţia şi titlul arhivelor, sursa în funcţie de sistemul de catalogare, respectiv (fondul arhivistic), dosarul şi fila, după modelul următor:
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (prescurtare ANIC), fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dosar 249/1989, f. 1.
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (prescurtat ACNSAS), fond Documentar, dosar 1778, vol. 1, ff. 93-95.
Arhiva Ministerului Sănătăţii (prescurtat AMS), fond Cabinetul Ministrului Sănătății, dosar 37/1989, nenumerotat.
Pentru interviuri se vor indica: numele complet sau iniţialele sursei care oferă interviul, vârsta, sexul, religia/confesiunea (dacă se impune), ocupaţia/profesia, localitatea de domiciliu, data realizării interviului.
Interviu realizat de … cu Eugenia Popescu (sau E.P.), 61 de ani, femeie, ortodoxă, profesoară, Bucureşti, 3 august 2009.
Pentru sursele citate de pe internet se vor reda: prenumele şi numele autorului, titlul documentului sau al lucrării, urmat de adresa de internet, apoi data accesării.
Exemplu: Deborah R. McFarlane, “Reproductive Health Policies in President Bush’s Second Term: Old Battles and New Fronts inthe United States and Internationally “ în Journal of Public Health Policy, Vol. 27, No. 4 (2006), pp. 405-426, accesibil la adresa http://www.jstor.org/stable/4125182, 20.10.2010.
Pentru menţionări succesive ale unei cărţi folosiţi op. cit., Ibidem sau Idem, după modelul următor:
Vladimir Tismăneanu, O istorie politică a comunismului românesc, traducere Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Ibidem, p. 17
Ioan Stanomir, Apărarea libertăţii (1938-1947), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.
Vladimir Tismăneanu, op. cit., p. 23.
Idem, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, ediţia a II-a, traducere Alexandru Vlad, Editura Polirom, Iaşi, pp. 29-30.
Intrări bibliografice cu oraşe multiple: se redau toate.
Ex.: Budapesta, New York.
Oraşul în care a apărut revista se menţionează numai pentru revistele necunoscute (sau puţin cunoscute).
Pentru citate preluate de la alţi autori se foloseşte apud.
Pentru omisiuni într-un citat se folosesc paranteze drepte:
[…]
Sublinieri, note:
[subl. D. D.]
[nota O. B.]
[nota editorului]
Pentru ghilimele se vor folosi: la deschidere „ iar la închidere ” ; pentru ghilimelele din interiorul citatelor se vor folosi: « iar la închidere » .
Se foloseşte cratima pentru data sau numărul paginilor şi semnul EnDash – (liniuţa medie, mai mică decât cea de dialog, numită EmDash — ) ca alternativă pentru paranteze inserate în text:
„Între anii 1918-1989…”
Sistemul ortografic: Pentru a utiliza un sistem ortografic unitar, pentru acest volum va fi folosită ortografia Academiei Române: cu “ â “ în loc de “ î ” (în interiorul cuvintelor) şi “sunt” în loc de “sînt”. Toate textele vor fi redactate cu diacritice.
RECENZIILE: Vor fi recenzate lucrări apărute în ultimii 2 ani, în România sau în afara ţării, relevante pentru istoria comunismului. Recenziile vor avea circa 5.000 de semne.
Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)
Partajează asta:
Propaganda ateistă în România anilor ’50 Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.)
Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca și leninismul de altfel, definite ca sisteme ideologice, au declarat război religiei și au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie de stat atee.” (René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177). Politică religioasă a Partidului Muncitoresc Român, devenit în 1965 Partidul Comunist Român se baza pe scrierile lui Lenin, Engels și Marx. Acesta din urmă declara că religia și Biserica sunt instrumente ale statului asupritor, ale orânduirii bazate pe exploatare. (Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, Editura Politică, București, 1960, p. 134).
Cunoscută ca și activitatea de educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor, propaganda ateistă realizată prin intermediul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), înființată prin Decretul 652/1949 ca persoană juridică de utilitate publică era coordonată de către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R. (P.C.R.).
Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestui studiu de caz, comunicarea își propune prezentarea obiectivelor S.R.S.C., organizarea administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care erau supuși acțiunii de propagandă precum și rezultatele campanie ateiste dusă de către regim prin intermediul instituției menționate. Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă, comunicarea face apel la documente semnificative și în marea lor majoritate inedite sau foarte puțin cercetate, identificate la Arhivele Naționale Istorice Centrale Fond C.C. al P.C.R. precum și la Open Society Archive care deține un volum considerabil din Arhiva postului de Radio Europa Liberă.
Materialul reprezintă rezumatul comunicării cu același nume susținută, joi 5 mai 2011 în cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice ”Istorie și Propagandă”
Articole similare
Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Istorie Bucuresti
Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”
Partajează asta:
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) de Alin Cristea
Un articol remarcabil care îmbină reconstrucția istorică cu analiza literară și psihologică scris de Alin Cristea pe România Evanghelică.
Portret din cioburi, volumul I – Ligia Seman, Editura Cetate Deva, Deva, 2010, 363 p.
Pentru cîteva zile am lăsat deoparte romanul Ligiei Seman și am recitit Crucea și pumnalul, cartea celebră a lui David Wilkerson, care a murit săptămîna trecută. Jurnalul meu de lectură a consemnat cîteva episoade din această reîntîlnire a mea, după ani, cu o carte care ar trebui citită măcar o dată pe an.
Reluînd lectura Portretelor din cioburi în această seară, m-am reîntîlnit cu o lume pe care o cunosc destul de bine, cea a anilor ’80 din România comunistă, în care oamenii aveau o personalitate fragmentată, cu un psihic schizoid, amprentat de dedublarea pe care sistemul ideologic ateist o provoca și o permanentiza.
Drama psihologică de felul acesta nu e întîlnită, desigur, doar în spațiul ideologiilor totalitare, din acest punct de vedere romanul Ligiei Seman transgresînd, cu succes, frontiere etnice, naționale, ideologice, de epocă sau de vîrstă.
Eu, cel puțin, m-am recunoscut în mai multe personaje. Și în mai multe situații. Dincolo însă de reacțiile mele emotive sau raționaliste, preocupat fiind, de ani buni, de fragmentarea eului din societatea postmodernă (și ), în ultimele săptămîni am privit în mai multe rînduri coperta primului volum, aducîndu-mi de fiecare dată cu o imagine de oglindă spartă pe mai multe direcții, în care chipul care se privea era, desigur, fragmentat.
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) by Alin Cristea
Partajează asta:
Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”
JOI
Contemporana Romaneasca
| 09.00-09.45 | Mic dejun | ||||
| 10.00-10.20 | Blana Alexandru, student anul III | Iasi | Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, Facultatea de Istorie | Propaganda legionara in mediul studentesc in perioada 1933-1938 | Lect. dr. Ovidiu Buruiana |
| 10.20-10.40 | Heghedus Cristian, student anul al III-lea | Oradea | Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale, specializarea Istorie. | TRAIAN MOŞOIU ÎN LEGĂTURĂ CU ELIBERAREA
ARDEALULUI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL |
Lector univ. dr. Radu Românaşu |
| 10.40-11.00 | Nicolaescu Alexandru, Masterand anul al II-lea | Sibiu | Universiatea Lucian Blaga din Sibiu
Facultatea de Istorie si Patrimoniu Nicolae Lupu |
Elita parlamentară a Partidului Național Român, rezultată în urma alegerilor din 1920 și 1922. |
conf.univ.dr. Radu Sorin |
| 11.00-11.20 | Olteanu Mihai, masterand anul II | Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Presa şi campania electorală din 1931 | Acad. Dinu C. Giurescu |
| 11.30-11.45 | Pauza de cafea | ||||
| 11.45-12.05 | Silvesan Marius, doctorand | Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Propaganda ateistă în România anilor 50 – 60. Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.) | Acad. Dinu C. Giurescu |
| 12.05-12.25 | Simona Barbu,
Doctorand anul I |
Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Organizatia Pionierilor, intre propaganda si nostalgie | Prof. dr. Lucian Boia |
| 12.25-12.45 | Lacatus Ion,
Doctorand anul I |
Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
„Democratizarea” ca proces de politizare. Implicarea aparatului E.C.P. în ideologizarea prin propagandă a instituţiei Jandarmeriei Române după alegerile parlamentare din noiembrie 1946. | Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN. |
13.00-13.45 Pranz
| 14.00-14.20 | Lixandru Doru,
Masterand anul I |
Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Mecanisme ale propagandei comuniste în satul românesc. Studiu de caz : Ziarul „Scânteia” în perioada 1944-1947 | Lector univ. dr. Andrei Alexandrescu |
| 14.20-14.40 | Videnie Nicolae,
Doctorand anul II |
Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Îndeplinirea clauzelor economice impuse Romaniei prin Convenţia de Armistiţiu semnata la Moscova in noaptea de 12/13 septembrie 1944 |
Academician Dinu C. Giurescu |
| 14.40-15.00 | Pauza de cafea | ||||
| 15.00-15.20 | Olarasu Mihai Catalin | Timisoara | Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest | Contribuţii la istoricul luptelor pentru apărarea Timişoarei,
în perioadele 23 august – 29 septembrie |
Profesor Universitar Doctor Radu Păiuşan |
| 15.20-15.40 | Ion Catalin,
Masterand anul I |
Bucuresti | Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Istorie |
Propaganda pro-carlistă
în publicaţiile Cuvântul şi Dreptatea |
Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN |
18.00-19.00 cina
21.00 petrecere
VINERI
10.00-10.45 mic dejun
11.00 – ceremonia de inchidere
Conferinta a fost anunta aici
Partajează asta:
Solidaritatea de breaslă în serviciile secrete
Modul în care grupările securiste s-au repliat și susținut reciproc după căderea comunismului trădează o uimitoare solidaritate de breaslă. Radio România Actualități a prezentat astăzi situația din Bulgaria, unde președintele Gheorghi Pîrvanov, un colaborator dovedit al serviciilor de securitate, a căutat să împiedice lustrația. Astfel președintele a refuzat numirea altor ambasadori în locul celor deconspirați. În replică, ministerul de externe, cu sprijinul partidelor de la putere, i-au chemat „cu ordin de serviciu” pe ambasadori, lăsând ca misiunile lor să fie conduse de locțiitori, până la expirarea mandatelor.
Citiți mai jos știrea în întregime, preluată de pe situl SRR
.Ambasadorul bulgar la Bucureşti, revocat pentru colaborare
Valentin Radomirski, ambasadorul Bulgariei în România. Foto: Agerpres.
În Bulgaria, lumea politică şi diplomatică continuă să fie preocupată şi tulburată de consecinţele faptului că aproape jumătate dintre ambasadorii şi consulii Bulgariei au fost informatori ai serviciilor secrete comuniste.
Datele, apărute nu cu mult timp în urmă, dovedesc acest lucru inclusiv pentru diplomaţii aflaţi la post în Turcia, Grecia şi România.
A apărut şi o listă cu aproape 200 de diplomaţi de vârf care au lucrat cu celebrul Comitet pentru Securitatea statului, iar parlamentul de la Sofia a adoptat o declaraţie prin care cerea retragerea de la post a 42 de diplomaţi, inclusiv ambasadorii din Grecia, SUA şi Marea Britanie, lucru care se întâmplă. citește mai departe
Sursa: Răscumpărarea Memoriei
Bulgaria are o lege a lustrației care este și funcțională. Romani vor mai trebui sa aștepte până vor vedea și în țara lor ceva asemănător.
Partajează asta:
Politica moderna si principiul sperantei de Mihail Neamtu
Politica modernă și principiul speranței reprezintă titlul unui excelent articol scris de către Mihail Neamțu filosof, teolog și istoric. Articolul semnalat din care am reprodus pasajul de mai jos este structurat în trei părți după cum urmează:
1. Fides, Spes et Amor,
2. Utopia marxistă,
3. Optimismul progresist
Prima parte vorbește de modelul original al speranței așa cum se regăsește el în creștinism, cea de-a doua se concentrează pe utopia marxistă și denaturarea învățăturilor creștine în regimurile totalitare fie ele de dreapta (fascism) fie de stânga (comunism). În ideologiile totalitare intervine umanismul înțeles ca acea filosofie în care omul este pus în centrul universului, el este un dumnezeu venerat de către cei din jur. Dar umanismul leninist cu al său proiect de inginerie socială cu încrederea neștirbită în om este o utopie, o pervertire a eticii creștine. ,,Măsluirea principiului creştin al speranţei apare şi în varianta soft a gândirii de stânga. Mai întâi, sunt cei care afirmă că memoria trecutului nu contează – altfel spus, că orice proiect antropologic sau politic poate începe de la zero”. Trecutul nu contează este o afirmație care se regăsește într-o anumită măsură și în discursul evanghelic contemporan -vezi cazul Răscumpărarea memoriei– nu numai în politica americană la care face referire Mihail Neamțu. Inițierea unui proiect politic sau religios fără a lua în considerare fundamentul pe care zidești este o altă formă de utopie care duce la primatul rațiunii. Acesta este afirmat în contextul progresismului care pune în discuție ,,înțelegerea clasică asupra naturii umane.
Fides, Spes et Amor,
Cine ne-ar contrazice dacă am spune că religia creștină rafinează, între altele, o artă speranței? Acolo unde alții văd fatalitatea bolii, a păcatului sau a morții, ucenicii lui Iisus întrezăresc posibilitatea miracolului: fiul risipitor se întoarce la casa tatălui, tâlharul se pocăieşte înaintea obştescului sfârşit, vameșul devine sfânt iar mormântul gol anticipează Învierea.
Nu vorbim aici doar despre revelaţiile unui timp al regenerării (primăvara, cu tot ceea ce înseamnă explozia de flori, culoare şi parfumuri naturale). Sfântul Pavel pune speranța în relație cu alte două virtuţi: credința și iubirea. Nădejdea şi dragostea sunt, aşadar, vase comunicante în sufletul celui atins de prezența lui Hristos. Bătălia pentru adevăr, curajul jertfei de sine, înfruntarea mizeriei morale – toate acestea sunt posibile pentru că Dumnezeu înnoieşte neîncetat firea prin har. Creștinismul nu idealizează natura umană. Dimpotrivă, condiția omului căzut e vizibilă în lupta dintre carne și spirit, dintre neputință și voință, dintre revoltă și ascultare. Un asemenea spectacol descurajează orice reverie sentimentală despre Adam.
O inimă capabilă de apostazie sau o minte îmbătată cu iluzii pot deveni, totuși, receptacolul neaşteptat al luminii. Convertirea lui Whittaker Chambers în plină libertate, botezul lui Nicolae Steinhardt în bezna închisorii, revelațiile lui Alexander Soljenițîn în plin univers concentraționar – iată istorii personale care demonstrează cum principiul creștin al speranței este eficace doar printr-o liberă asumare a Crucii. E un lucru uşor de spus, dar greu de împlinit.
Partajează asta:
Nicolae si Elena Ceausescu precum si alti lideri comunisti țineau Pastile si Craciunul desi erau atei convinsi
Descurajarea tinerilor de a frecventa bisericile şi blocarea oricăror manifestări cu caracter religios nu-i împiedicau pe mai-marii PMR – şi ulterior ai PCR – să petreacă în mod tradiţional, alături de familiile lor, Paştile, Crăciunul şi alte sărbători creştine.
Până în 1989, dacă deţineai vreo funcţie de conducere pe la vreo întreprindere sau dacă lucrai în sistemul judiciar ori în Armată nu era bine să fii văzut pe la biserică. Nici „tovarăşelor” nu le era îngăduit să poarte, la serviciu, pandantive în formă de cruce sau să-şi aducă ouă roşii în pacheţelul cu mâncare. În ceea ce-i priveşte pe tineri, ei erau chemaţi la şcoală în duminica Paştilor, chipurile pentru „activităţi recreativ-educative”.
Religia fusese eliminată din programa de studiu, iar seminariile şi institutele teologice erau atent supravegheate de către autorităţile comuniste. Unii spun că partidul şi Securitatea puseseră la punct chiar şi un plan de racolare a feţelor bisericeşti pentru a ţine sub control „fenomenul”. Dar în pofida măsurilor de izolare a clericilor şi a lăcaşelor de cult, românii nu au pierdut contactul cu Biserica. Dimpotrivă. Anii ce au urmat evenimentelor din 1989 au demonstrat setea oamenilor de a-şi asigura libertatea religioasă.
Pe de altă parte, ironia sorţii a făcut ca mulţi dintre liderii comunişti, şi mai ales părinţii şi copiii lor, să respecte – în ascuns, ce-i drept – obiceiurile creştine. Iată un prim argument şi un posibil început de explicaţie: potrivit documentelor păstrate în arhivele Mitropoliei Olteniei, tatăl lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă Ceauşescu, a fost consilier parohial la Scorniceşti până la moartea sa (1969).
Zoia Ceauşescu ţinea post
De Paşti şi de Crăciun, în familia lui Nicolae Ceauşescu erau nelipsite preparatele culinare specifice acestor sărbători. Mai mult, apropiaţii copiilor familiei Ceauşescu susţin că Zoia era o fire foarte religioasă şi că ţinea toate posturile de peste an, rânduite de Biserică.
O altă mărturie în legătură cu modul în care Elena şi Nicolae Ceauşescu înţelegeau să se raporteze la tradiţie vine de la Suzana Andreiaş, fost administrator al reşedinţelor prezidenţiale din Bucureşti şi Snagov. Ea relatează următorul episod, în volumul de convorbiri cu Maria Dobrescu („La curtea lui Ceauşescu”): „Să ştiţi că ţineau sărbătorile astea, Paştele, Crăciunul. Mâncau ce mânca toată lumea: carne de miel, ouă roşii, cozonac. Să ştiţi, la ei în casă se făceau întotdeauna ouă roşii.”
Suzana Andreiaş povesteşte cum odată n-a făcut cozonac de Paşti pentru familia Ceauşescu. „Pentru mine făcusem, dar pentru ei nu. Şi în ziua aceea, de Paşti, au venit la Snagov. Ouă roşii făcusem şi pentru ei, şi pentru mine. În casă era cozonac de la Sector (Gospodăria de Partid, n.n.), frumos aranjat pe tavă. «De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarăşul. De la Sector, îi spun. «Tu n-ai făcut?». N-am făcut! Mi-a fost ruşine să-i spun că pentru mine am făcut şi pentru ei nu.
«Uite, noi mergem să ne plimbăm şi tu ne faci cozonac până ne întoarcem!». În două ore am făcut cozonac acolo, în vilă, în cuptor. I-au pus în maşină şi i-au luat cu tot cu tăvi la Bucureşti. A treia zi de Paşte, când am ajuns la Bucureşti, am mai văzut doar unul în bucătărie. Şi o întreb pe fata din casă: Olimpia, cine a mâncat, mă, cozonacii ăia? «Dumnealor au mâncat», a zis fata. Lui îi plăcea cozonacul simplu, numai cu stafide”, îşi aminteşte Suzana Andreiaş.
Citește mai multe pe site-ul Revistei Historia
Partajează asta:
Vasile Ernu, ”Comunismul a fost un mecanism de secularizare forţată”
În România, comunismul a fost un mecanism de secularizare forţată, fapt care explică şi revenirea masivă după 1989 la religie.
Partajează asta:
The Other Romania. Cold War Broadcasting
The Other Romania. Cold War Broadcasting
Miercuri, 27 aprilie 2011, ora 11.00, va avea loc, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, o dubla lansare de carte (Cold War Broadcasting: Impact on the Soviet Union and Eastern Europe: A Collection of Studies and Documents, CEU Press, 2010; Radio Free Europe and Radio Liberty: The CIA Years and Beyond, Stanford University Press, 2010), cu participarea editorului/ autorului, dl. A. Ross Johnson, fostul director al postului de radio Europa Libera, research fellow & adviser to the RFE/RL Archive Project at the Hoover Institution, Stanford University.
Lansarea de carte va fi urmata de o masa rotunda, moderata de Damiana Otoiu, director al Departamentului exil si minoritati, IICCMER, la care vor participa: dl. A. Ross Johnson, Hoover Institution; dl. Mihnea Berindei, cercetator CNRS si membru al Consiliului stiintific al IICCMER; dl. Dorin Dobrincu, director al Arhivelor Nationale ale Romaniei si dl. Stephen Ruken, secretarRadio Free Europe
adjunct al Ambasadei SUA din Bucuresti.
Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Istorie Evanghelica 