Arhive categorie: Evanghelici

Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya


La sfârșitul lunii decembrie a anului 2009, UBCBR a lansat, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizată cu ocazia celebrării a 400 de ani de mărturie baptistă, Viața Misionarului Mihaly Kornya.

Lucrarea descrie modul în care au ajuns să se dezvolte baptiștii în România. Materialul prezintă în mod cronologic viața celui mai eficient misionar din România acelor vremuri.

Viaţa misionarului Mihaly Kornya” este o carte ce prezintă lucrarea unui om simplu din secolul al XIX-lea pe care Dumnezeu îl alege să fie un instrument prin care El să-şi facă Numele cunoscut.

Înzestrat cu iscusinţă şi curaj, Kornya se pune la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a răspândi evanghelia lui Hristos în orice ocazie pe care o găseşte şi înfruntând orice adversitate. Întreaga lui viaţă s-a centrat pe pasajul din Matei 10:5-15, încercând să îndeplinească cu sârguinţă aceste îndemnuri misionare date de Isus ucenicilor Săi.

Din prezentarea de pe coperta IV:

Mihaly Kornya sau Mihai Cornea cum ii spun romanii a fost o persoana simpla dar cu o contributie remarcabila pentru miscarea baptista din Romania. Într-un fel el întruchipează un model de slujire baptistă. Deşi nu avea o educaţie deosebită el avea un angajament total faţă de chemarea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Această chemare l-a determinat să predice evanghelia între maghiarii şi românii din Transilvania ducând la extinderea semnificativă a mişcării baptiste. Mulţimea celor care s-au convertit şi s-au botezat în urma predicilor sale constituie o mărturie a pasiunii pe care Dumnezeu a pus-o în inima acestui om şi a preocupării sale de a vesti Evanghelia mântuirii tuturor celor care aveau nevoie de pocăinţă. Mihai Cornea rămâne un exemplu al modului în care Dumnezeu se foloseste cu putere de cei care se dedică in totalitate slujirii la care sunt chemati.

Otniel Ioan Bunaciu

Consider ca Mihai Cornea a fost pentru Romania ceea ce a fost Gerhard Oncken pentru Germania.Entuziasmul sau misionar, claritatea sa doctrinara si abilitatile sale organizatorice, insotite de puterea Duhului Sfant, au contribuit enorm la raspandirea credintei baptiste in Romania.Sunt convins ca studierea biografiei si a lucrarii sale va fi o importanta sursa de inspiratie pentru generatia actuala de slujitori baptisti.

Ionel Tuțac

Viața misionarului Mihaly Kornya are 200 de pagini și poate fi comandată la Uniunea Baptistă din România 021 430 00 39, pe site-ul revistei Creștinul Azi sau prin email crestinul.azi(a)gmail.com. Prețul cărții este de 15 lei la care se adaugă, dacă este cazul, cheltuielile poștale.

http://revistacrestinulazi.ro/2010/01/via%C8%9Ba-misionarului-mihaly-kornya/

Recomand această carte tuturor celor interesați de începuturile baptismului în Transilvania, de activitatea lui Mihály Kornya, precum și de condițiile în care activa un misionar în acea perioadă, respectiv cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. Mai mult decât atât, această carte este o frescă a activității de pionierat desfășurată de Kornya, fiind prezentate detaliat aspecte ale lucrării acestuia și zecile de botezuri pe care le-a efectuat în condițiile în care standardul acestui misionar în privința statutului de baptist era destul de ridicat comparativ cu standardele din ziua de astăzi. După cum se exprima Lehel Kiss în studiul introductiv al cărții, fără această lucrare „imaginea noastră despre începuturile misiunii baptiste ar fi mult mai săracă” (p. 12).

Articole relaționate

Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună

Mihály Kornya despre români

90 de ani de credință baptistă în Dobrogea. Jubileu la Constanța


Biserica Crestina Baptista “Sfanta Treime” din Constanta implineste anul acesta 90 de ani de existenta. In anul 1922 un grup mic de credinciosi baptisti a pus bazele infiintarii acestei biserici.

Pe parcursul lunii august Biserica din Constanta a invitat diferiti pastori sa predice Cuvantul Sfant: Corneliu Simut-rectorul Universitatii “Emanuel” din Oradea, Ionel Tutac-secretarul general al Uniunii Baptiste din Romania, Gheorghe Dobrin-pastor al Bisericii Baptiste “Betel” din Medias, Aurel Gacea-pastor al Bisericii Baptiste din Tulcea, Daniel Maris-rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucuresti, Octavian Baban-pastor al Bisericii Baptiste “Sfanta Treime” din Bucuresti, Daniel Fodorean-pastor al Bisericii Baptiste “Golgota” din Constanta si Doru Hnatiuc-pastor al Bisericii Baptiste “Emanuel” din Oradea (fost pastor al Bisericii timp de mai multi ani).

In perioada 20-26 august vor avea loc servicii speciale de evanghelizare, urmand ca in data de 26 august sa aiba loc o adunare speciala impreuna cu toate bisericile baptiste din oras la Casa de Cultura.
Pastori ai Bisericii sunt fratii: Marian Ghita si Emanuel Grozea.
Despre istoria Bisericii din Constanta puteti citi si in fisierul atasat (click aici pentru a-l descarca).

Matei Barbu, Biserici și temple


Cartea “Biserici si Temple”, editata de catre Matei Barbu si coordonata de catre dipl.ing.Razvan Hrenoschi, seful biroului de Cultura, Educatie si Culte din cadrul Consiliului Judetean Timis reprezinta o premiera pentru Romania. Este prima carte, editata in 3 limbi (romana, germana si engleza) ce prezinta istoria  tuturor bisericilor si lacaselor de cult din municipiul Timisoara.

 Cartea are 516 pagini, dintre care 54 prezinta fotografii ale lacaselor de cult.

Istoria bisericilor baptiste este prezentata pe  parcursul a 54 de  pagini.
Cartea poate fi procurata sunand la 0727232822(Dinu Barbu).
Informatie preluată prin intermediul evenimentcrestin.blogspot.com

Persecuția baptiștilor în perioada de aur a democrației românești


Marius Silveșan

Perioada interbelică este considerată de către istorici ca fiind una de glorie a democrației românești prin faptul că s-au acordat drepturi și libertăți cetățenești, s-a revizuit constituția (Constituția din 1923 este în fapt o actualizare, o revizuire a celei din anul 1866 care a avut ca model Constituția belgiană din anul 1823 considerată cea mai înaintată la mijlocul secolului al XIX-lea), am avut multipartidism politic (în fapt în prima parte a acestei perioade vb de o alternanță la putere între liberali și țărăniști).

Pornind de la aspectele menționate în cadrul acestui articol realizez o sinteză a materialelor privitoare la situația evanghelicilor (mă refer în principal la baptiști și doar tangențial la celelalte confesiuni evanghelice) pe parcursul perioadei interbelice publicate până în luna august 2012 pe istorieevanghelica.ro. Menționez faptul că nu toate articolele îmi aparțin. Cei care vor lectura articolele respective își vor da seama ca democrația s-a oprit la domeniul religios iar în anii 40 ai secolului XX vorbim de o limitare a exercitării drepturilor religioase de către evanghelici. O posibilă explicație constă și în orientarea politică a României (alianța cu Germania) și perceperea evanghelicilor, în principal a baptiștilor ca aliați ai Occidentului (SUA).

Episcopul Grigorie Comsa in anul 1927 – Baptismul in Romania

„Va trebui sa nationalizam Seminarul Baptist din Bucuresti”

Cine a crezut că naționalizarea este o invenție comunistă va fi uimit  să constate că astfel de acțiuni erau preconizate și în perioada de aur a democrației românești. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în perioada de democrație socialistă, naționalizarea la care face referire documentul viza trecerea Seminarului Teologic Baptist din administrarea Foreign Mission Board of the Southern Baptist Convention în administrarea baptiștilor români (Comunitatea Baptistă București, respectiv Uniunea Comunităților Baptiste din România).

Circulara nr. 125 din 1930 a episcopului Iosif Traian Badescu pentru combaterea prozelitismului sectar

În anul 1930 episcopul Iosif Traian Bădescu de la Caransebes a emis o circulara pentru clerul din eparhia sa. In aceasta circulara se prezenta felul in care un preot trebuie sa se raporteze la fenomenul sectar dar si o rugăciune pe care preotii trebuiau sa o citeasca in timpul Liturghiei formata din ectenii si rugaciuni speciale. Menționăm faptul că din punct de vedere religios perioada interbelică este una în care s-a manifestat din plin opoziția Bisericii Ortodoxe Române față de celelalte confesiuni religioase în special cele evanghelice pe care le considera sectare.

Lăpugean Emanuel – Recenzie Alexa Popovici, Istoria anabaptiștilor din România

Daniel Brânzei, Istoria baptismului în România

In conditiile implicarii Romaniei in al doilea razboi mondial si a dictaturii militare a maresalului Antonescu, prin legile 927 (1942) si 431 (1943) au fost desfiintate toate asociatiile religioase din Romania si, ca urmare, baptistii nu au mai putut desfasura nici o activitate legala. Aceste legi au fost abrogate la 31 august 1944, iar baptistii si-au reluat activitatea legala.

Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)

 Denominațiunea baptistă era recunoscută ca și cult religios în Transilvania cât timp aceasta era parte a Imperiului Austro-Ungar și probabil și în perioada  septembrie 1940-1944. Acest fapt a determinat pe liderii baptiști care s-au aflat la conducerea Uniunii Baptiste în perioada interbelică să militeze pentru recunoașterea statului de cult religios în virtutea recunoașterii acestui statut în Transilvania și după unirea din 1918 (probabil până în 1928 când este promulgată legea cultelor) fără ca demersul lor să aibă finalitatea dorită.
Un alt amănunt interesant este faptul că în 1942 și ulterior în 1943 baptiștii sunt scoși în afara legii situație care durează până în august 1944.

Centenarul Bisericii Baptiste Lupeni, jud. Hunedoara

Intre anii 1942-1944, din ordinul generalului Antonescu bisericiile baptiste din Romania au fost inchise, credinciosii sinceri adunandu-se prin case. Lacasul de inchinaciune a fost transformat de autoritati in dispensar de boli contagioase.
Bisericile au fost redeschise in 1944.

Raportul președintelui Consiliului de Miniștri, Dr. Petru Groza, despre Creştinii după Evanghelie

În 1933 creştinii după Evanghelie deveneau asociaţie religioasă (Decizia Nr.114.119/24 august 1933, şi din 1939 cu două ramuri), pentru ca în timpul războiului regimul Ion Antonescu să îl interzică (Legile Nr.927/29 Octombrie 1942, pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul general al cultelor şi Nr.431/9 iulie 1943, pentru desfiinţarea asociaţiilor religioase). Ca urmare a acestei decizii Adunările au fost închise. Paradoxal noul regim, deşi de sorginte oarecum comunistă, le-a recunoscut asociaţie religioasă în 1944 (Legea Nr.548/31 octombrie 1944) pentru ca în 1945 să le ridice la statutul de cult religios (Legea Nr.883/9 noiembrie 1946).

Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria

Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944.  Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
O monstră despre cum vedea Biserica Ortodoxă Română situația evanghelicilor în perioada celui de-al doilea război mondial.
În cazul de față am preluat un articol din ziarul Foia Diacezană din anul 1943

Biserica Baptistă Emanuel din Ploiești – scurt istoric

In anul 1940 s-au inchis si sigilat lacasurile de inchinare, iar Cultul Baptist a trecut in ilegalitate, nemaifiind recunoscut de Stat, ceea ce a condus la o scadere considerabila a nr de credinciosi, atit in Ploiesti cit si in celelalte biserici mai sus mentionate. In acelasi timp, s-a desfiintat si Comunitatea de Ploiesti.
Datorita acestui fapt, unii frati mai curajosi se adunau in casele unora dintre ei, prin rotatie, pentru rugaciune si mentinerea aprinsa a facliei Evangheliei.
Intre anii 1944-1945 s-a rupt sigiliul locasului de inchinare. Biserica si-a reluat activiatea cu un nr de 56 de credinciosi, nr redus fata de anii anteriori, cand in biserica se adunau intre 100-150 de credinciosi.
Obs. Nu stiu in baza carei legi din anul 1940 sau inchis si sigilat biserici.

 

 

 

Răsfoiește online Revista „ Creștinul Azi” Nr.4/2012 (iulie-august)


Click pe imagine pentru a răsfoi revista online !

În cadrul acestui număr puteți citi și articolul meu intitulat „ATUNCI ȘI ACUM: Festivitatea de absolvire la Seminarul Teologic Baptist și la Institutul Teologic Baptist” pp. 11-13.

http://revistacrestinulazi.ro

Revista Crestinul Azi apare sub coordonarea Comitetului Executiv al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania si se distribuie pe baza de abonament atat institutiilor cat si persoanelor fizice.

Autorii care publica în revista sunt persoane cunoscute în mediul evanghelic romanesc sau international. Subiectele abordate surprind provocarile contemporane ale vietii religioase precum si raspunsurile biblice la aceste provocari.

Publicatia are sase aparitii pe an în format A4 color iar pretul pentru un abonament anual este de 24 Ron pentru adresele din Romania.

În cadrul departamentului redactional se tiparesc si alte materiale, studii si carti care corespund nevoilor comunitatii baptiste. Printre titlurile editate amintim: Cantarile Evangheliei varianta cu linie melodica si varianta armonie, Calendarul de rugăciune precum si alte materiale

Propunerile, informațiile sau alte materiale poti fi trimise la adresa crestinul.azi@gmail.com sau completand formularul de pe pagina de contact.

Articole relaționate:

File de istorie în Revista Crestinul azi 1 / 2012

Răsfoiește online revista Crestinul Azi nr 2/2012

Răsfoiește online Revista „ Creștinul Azi” mai iunie- 2012

OMUL SUB VREMI / Infernul comunist sau drumul spre fericire (I) Rahova – Richard Wurmbrand


Autor: Camelia Pop

OMUL SUB VREMI /  Infernul comunist sau drumul spre fericire* (I)

Primul locatar de la Rahova

Pastorul Richard Wurmbrand a fost arestat pe o stradă din Bucureşti la 29 februarie 1948 de către oamenii securităţii si transportat la o inchisoare nouă, Calea Rahovei. Era primul ei locatar. Aici a fost deposedat de tot ce avea, inclusiv de numele său. De acum se numea Vasile Georgescu.
După câteva zile, in celulă a sosit un nou locatar, o mare personalitate comunistă, Lucreţiu Pătrăşcanu, botezat cu numele Desagă. Cei doi au avut discuţii lungi şi interesante, până intr-o seară când Vasile Georgescu a plecat cu ochelarii pe ochi la primul său interogatoriu, cu anchetatorul Appel.
Intrevederea s-a desfăşurat in condiţii civilizate, chiar elegante. După ce i-a oferit pastorului un scaun şi o caramea, anchetatorul a făcut câteva remarci in legătură cu modul de a gândi al individului şi cum este el determinat de categoria socială din care face parte. Pastorul nu avea o origine „sănătoasă”, dar şi-a amintit că nici domnul Marx, nici Engels nu aveau. Apoi brusc a venit intrebarea: „Ce legături aveai cu domnul Teodorescu?”. Anchetatorul nu acorda o foarte mare atenţie răspunsurilor, fiind mai mult preocupat să testeze caracterul şi capacitatea de rezistenţă ale pastorului. In timpul unei discuţii aparent neutre despre profeţiile lui Isaia in legătură cu venirea lui Mesia, erau strecurate numele unor persoane care ajutasera la distribuirea, printre soldaţii sovietici, a ajutoarelor primite de la Consiliul Mondial al Bisericilor. Ancheta s-a incheiat brusc şi confuz pentru a deruta victima. „Am fost dus inapoi in celulă, ca să meditez la ce-ar putea să insemne toate astea.” (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu in subterană, Ed. Casa Scoalelor, Bucureşti, 1993)
La al doilea interogatoriu cu „omuleţul Vasiliu”, pastorul trebuia să spună ce ştia despre părintele Chiricuta. Scopul urmărit era să dezbine grupul preoţilor, protestanţii trebuiau să-şi spună părerea despre ortodocşi, catolicii despre adventişti şi astfel să stârnească rivalităţile intre confesiuni. Un alt punct al interogatoriului viza numele tuturor persoanelor pe care pastorul le cunoscuse.
Metodele folosite pentru derutarea celui anchetat erau din cele mai perfide. Unui deţinut i s-a spus: „Semnează cu o poreclă, aşa lucrăm noi aici”. După mai multe declaraţii semnate cu nume false, victimei i s-a cerut să-şi denunţe un prieten, sub ameninţarea că, dacă refuză, li se va spune tuturor că este informator şi că a dat declaraţii sub nume false.
Una dintre anchete a fost condusă de un locotenent tânăr, mai puţin violent, care i-a cerut să alcătuiască o listă cu numele celor cu care a comunicat prin morse, apoi să redea conţinutul discuţiilor şi să precizeze ce alte incălcări ale regulamentului a comis. Pastorul a inceput declaraţia enumerând faptele săvârşite: „Trecusem pasaje din Evanghelie prin ziduri. Adunasem nişte pilule cu gândul să mă sinucid. Făcusem un cuţit dintr-o bucată de tinichea, modelasem piese de şah din pâine şi cretă, comunicasem cu alţi deţinuţi, dar nu le cunoşteam numele. N-am vorbit niciodată impotriva comuniştilor. Eu sunt ucenic al lui Cristos, care m-a invăţat să-i iubim şi pe duşmanii noştri. Nu pot să dau nici o declaraţie referitor la ceea ce mi-au transmis alţii prin pereţi, pentru că vocaţia mea este să apăr nu să acuz”.
Locotenentul, citind declaraţia, a intrebat: „Domnule Wurmbrand, de ce ziceţi că mă iubiţi?” Răspunsul a fost simplu:„Când am devenit creştin, a fost ca şi cum aş fi renăscut, inzestrat cu o fire plină de iubire”. Au urmat două ore de discuţii despre creştinism şi marxism. Cuvintele inspirate ale pastorului au topit gheaţa şi au deschis calea spre convertire a tânărului locotenent. I-a amintit acestuia că Marx considera Creştinismul „religia ideală pentru regenerarea unor vieţi ruinate de păcat”. A urmat imediat replica: „Am fost crescut ateu şi n-o să fiu niciodată altceva”.Pastorul increzător i-a relatat o poveste despre un strămoş de-al său din secolul al XVII-lea. Un rabin, intâlnind un ateu, i s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Te invidiez, dragă frate! Viaţa dumnitale spirituală este, probabil, mai tare decât a mea. Eu, când văd un om in necaz, spun adesea: Dumnezeu o să-l ajute şi trec mai departe. Dar dumneata nu crezi in Dumnezeu, aşa incât trebuie să-ţi asumi toate sarcinile lui Dumnezeu şi să-i ajuţi pe toţi”. Wurmbrand a adăugat: „Există două categorii de atei: cei care zic ‘Nu există Dumnezeu, aşa că pot face răul după bunul meu plac’ şi cei care spun: ‘Deoarece Dumnezeu nu există, eu trebuie să fac tot binele pe care l-ar face Dumnezeu, dacă ar exista’.”
Aceste cuvinte i-au mers locotenentului la inimă şi in două săptămâni, in haina lui kaki, cu insignele securităţii pe guler, s-a spovedit… şi deodată intunericul inchisorii nu a mai fost atât de dens. Oameni ca locotenentul Grecu se intâlneau rar, in general anchetatorii erau fiinţe josnice, brutale, pline de sarcasm, care işi manifestau puterea absolută asupra oamenilor.
Interogatoriul cu colonelul Dulgheru, coleg de puşcărie cu Gheorghiu-Dej, a fost despre un ins din Armata Roşie, care prin relaţii de contrabandă trecea biblii in Rusia. Pastorul, botezându-l pe soldatul respectiv, trebuia să fie foarte atent la ce spune. Pentru a-l determina să vorbească, colonelul a recurs la mijloace de hărţuire dintre cele mai sinistre: a dat dispoziţii să se scoată paturile din celulă, lăsând victima să doarmă cel mult o oră pe scaun. Gardianul se uita prin vizor din minut in minut, iar când omul zdrobit de oboseală adormea, era trezit cu o lovitură de picior. Complet epuizat fizic, a fost supus apoi torturilor de ordin psihologic. Pastorul, neştiind dacă este vis sau realitate, auzi o muzică dulce venind dinspre coridor. Treptat sunetul se modifică, distingându-se tot mai clar hohotul de plâns al unei femei, apoi ţipetele ei insoţite de cuvintele: „Vă rog nu mă mai bateţi!”. Plesnetul unui bici pe piele a devenit inspăimântător, iar pastorul crispat de oroare a recunoscut in ţipetele femeii pe soţia sa. Mai târziu a aflat că fusese vorba despre o bandă de magnetofon.
 Infricoşătoarea anchetă a continuat in cameră, unde Dulgheru a recurs la ameninţări de tipul: „Pot da ordin să te impuşte chiar in seara asta, ca pe un contrarevoluţionar ce eşti”. Complet liniştit, pastorul i-a replicat: „Puneţi-vă mâna aici, pe inima mea. Dacă bate repede, dovedind că sunt infricoşa,t puteţi să vă indoiţi că există Dumnezeu şi viaţa veşnică. Dar dacă bate liniştit, ca şi când ar zice: ‘Merg la cel pe care-l iubesc’, atunci asta trebuie să vă dea de gândit. Există Dumnezeu şi o viaţă veşnică!”

 Tortura, aproape intotdeauna, făcea parte dintre ingredientele anchetei.

Maiorul Brânzaru arăta ca o gorilă şi se comporta ca un monstru. Inainte de război lucrase in casa unui politician unde fusese tratat ca un membru al familiei. Ajuns maior de securitate, nu l-a cruţat pe fiul fostului politician, inchis pentru complot impotriva statului, ci l-a torturat şi l-a ucis cu mâinile lui.
Procedeele torturii erau diverse in funcţie de caz. Deţinutul era pus să stea cu capul la perete şi cu mâinile ridicate un timp nesfârşit, până când se prăbuşea la pământ. Atunci primea o coajă de pâine, o gură de apă şi era obligat să se ridice. Urma apoi manejul, adică trebuia inconjurată celula intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, până când victima cădea. In acelaşi ritm se relua inconjurarea celulei in direcţia opusă.
In timp ce stătea cu mâinile ridicate, cu faţa la zid, Wurmbrand işi aminteşte acel pasaj din Biblie in care zidul se interpune intre om şi Dumnezeu: „Faptele rele ale lui Israel au pus un zid intre El şi popor”. Când durerea era nespus de mare, un nou verset ii liniştea mintea şi inima: „Cu Domnul meu voi sări peste zid”. Greşelile creştinilor au construit zidul comunismului, dar el oricând poate fi dărâmat. „Aşa cum zidurile Ierihonului au căzut la pământ, tot aşa cu voia lui Dumnezeu, trebuie să cadă şi zidul din faţa mea.”
Nu mai ştiu câte zile şi câte nopţi cu rare şi scurte intreruperi am petrecut in manej” afirma eroicul pastor. „Mai repede, Opreşte-te!, Intoarce-te!, Mergi!” erau cuvinte care ritmau dureros alergarea in cerc. Prăbuşit la pământ se ridica cu greutate in timp ce gardianul cu o măciucă il lovea peste cot şi răcnea: „Ridică-te!, Mişcă! Ăsta e manejul!” Invârtindu-se mereu in cerc şi pierzând noţiunea timpului şi spaţiului, pastorul auzea cum prindeau viaţă inlăuntrul său cuvintele mântuitoare: „Voi păşi cu mai multă graţie ca intr-un dans al iubirii divine pentru Isus”.
 *) Fragment din lucrarea Preoția în spaţiul concentrațional
*
Articole relaționate

Centenarul Bisericii Baptiste Lupeni, jud. Hunedoara


Foto: evenimentcrestin.blogspot.ro

«Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine ! »

Ps. 23 :4

Primele inceputuri de vestire a Evangheliei in orasul Lupeni, judetul Hunedoara (harta municipiului) sunt legate de anul 1912, cand la minele de carbuni din Valea-Jiului au venit muncitori din judetele Salaj si Bihor, printre care erau si credinciosi baptisti. Acestia, venind in Lupeni au trait o viata exemplara in mijlocul celorlalti: se adunau prin case, unde studiau Scripturile, se rugau , cantau si laudau pe Dumnezeu intr-un mod deosebit. Cei care au fost invitati sa participe cu ei la inchinarile lor, vazand seriozitaea trairii lor cu Dumnezeu si fiind atinsi de Cuvantul Vietii au hotarat sa-si shimbe viata dupa voia Domnului.

Numarul celor care veneau sa asculte Cuvantul Sfant era tot mai mare si se simtea nevoia unui lucrator cu experienta care sa posede cunostinte temeinice ale credintei baptiste.

In acest timp, in judetul Hunedoara lucra ca evanghelist  Stefan Ignea. Auzind de grupul de credinciosi de la Lupeni, a hotarat sa le faca o vizita. A petecut cu ei cateva zile in rugaciune si explicarea Evangheliei si in acelasi an, 1912, toti cei care au crezut si au fost deplini convinsi de adevarul Scripturii au fost botezati in apa Jiului din satul Barbateni. Cu ei s-a format Biserica Crestina Baptista din orasul minier Lupeni.  Printre cei care s-au botezat atunci au fost surorile: Bolosin Floare, Ianc Floare, Lung Eva, Lung Sara, Andrei Tasia, Buda Maria, Szoci Floare si fratii Bolosin Teodor, Bolosin Iosif, Bolosin Ioan si Andrei Ioan, un numar de 7 femei si 4 barbati, care s-au adaugat la numarul celor veniti din alte localitati.

Pentru ca acest centru minier promitea mult, fratele Stefan Ignea, a facut dese vizite la Lupeni. A fost un slujitor al Evangheliei care s-a uitat pe sine, a uitat familia si s-a daruit lucrarii sfinte. A fost un calator fara odihna si un deschizator de inimi pentru credinta in Isus Hristos si un viteaz aparator al credintei primare.

Biserica din Lupeni a crescut foarte repede. Intre 1912-1919 a ajuns la peste 100 de membrii, in fiecare an fiind 2-3 botezuri. Toti cei convertiti erau majoritatea tineri sub 30 de ani.

La botezul din data de 10 Ocombrie 1915 s-a botezat un tanar de 20 ani, care va ajunge un stalp de nadejde al bisericii: fratele Max Hendric.

Un an mai tarziu in 30 Aprilie 1916 se boteaza tanarul de 21 de ani, fratele Ciora Teofil, care va deveni ucenicul fratelui Stefan Ignea si bun misionar pe Valea Jiului si Valea Hategului. Intru-cat, fratele Stefan Ignea, misiona si oficia singur botezuri intr-un cerc foarte raspandit, judetele Caras si Hunedoara si fiind foarte solocitat, s-a pus problema unor ajutoare in lucrare. Astfel la Conferinta de la Lugoj, din 1917, au fost ordinati primii diaconi ai Bisericii din Lupeni: fratii Bolosin Teodor si Socsi Alexandru. Dupa terminarea primului razboi mondial, au mai fost ordinati ca diaconi si fratii Max Handric si Ciora Teofil care au lucrat in biserica din Lupeni si in bisericile noi infiintate din Uricani, Vulcan, Aninoasa si Petrosani.

Primul pastor angajat al bisericii a fost fratele Ioan Covaci din Sintesti. In ciuda prigonirilor si suferintelor de care au avut parte primii credinciosi din partea autoritatilor si a bisericilor ortodoxe si catolice, Cuvantul se vestea cu putere si era primit cu bucurie de tot mai multi oameni, mai ales tineri, astfel incat numarul lor a crescut si se punea problema construirii unui locas de inchinaciune. Inaugurarea primului locas de inchinaciune al Bisericii Crestine Baptiste Lupeni a avut loc pe date de 27 Mai 1923. Cu aceasta ocazie a avut loc si un botez nou testamantal cu 15 candidati, oficiat de catre fratele pastor Ioan Covaci; la sarbatoare participand si corul Bisericii Baptiste din Timisoara. Anul 1923 a fost unul dintre cei mai rodnici ani din punct de vedere spiritual – biserica a crescut cu 56 de membrii.

Din 1925 biserica din Lupeni a infiintat un azil de batrani, in care cativa batrani si infirmi erau ingrijiti de fratii din Lupeni. Prin lucrul de mana facut de Societatea surorilor „Marta” s-au strans 3000 de lei care au ajutat la intretinerea batranilor. Acestor actiuni intreprinse de biserica s-au alaturat si alte biserici din Valea Jiului si Valea Hategului care au ajutat cu darul lor la intretinerea azilului. Dupa catva timp din lipsa de pacienti, azilul s-a desfiintat

Intre 12-14 Octombrie 1927 s-a tinut la Lupeni al VII-lea Congres al Cultului Crestin Baptist. La Congres au venit delegati din tara si strainatate, lucrarile Congresului fiind supravegheate de autoritatile locale cu jandarmi inarmati.

Din anul 1927 pana in 1935 biserica a ramas fara pastor, in biserica slujind diaconii care au fost ordinati.

In 1935 biserica a angajat ca pastor pe fratele Balgradeanu Avram, dumnealui fiind primul pastor cu Seminarul Teologic absolvit. A pastorit biserica pana in 1936 cand a plecat ca misionar in Iugoslavia.

Dupa plecarea fratelui Balgradeanu, biserica a angajat ca pastor pe fratele Rusu Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Bucuresti, pastorind biserica pana in 1944.

Intre anii 1942-1944, din ordinul generalului Antonescu bisericiile baptiste din Romania au fost inchise, credinciosii sinceri adunandu-se prin case. Lacasul de inchinaciune a fost transformat de autoritati in dispensar de boli contagioase.

Dupa redeschiderea bisericilor in 1944, biserica din Lupeni nu a mai avut pastor angajat pana in1952, totusi in biserica au lucrat fratii diaconi Max Hendric si Ciora Teofil iar sora Eva Tandau se ocupa de Scoala Duminicala si lucrarea cu surorile si tineretul.

In anul 1952 a venit ca pastor fratele Popa Pavel care a pastorit biserica pana in 1956.

In 1956, tanarul absolvent de seminar, fratele Luca Gheorghe o devenit pastorul bisericii, pastorind biserica timp de 16 ani ,pana in 1972.

Intre anii 1972-1973, biserica a fost pastorita de fratele Manzat Stefan.

Incepand din 1973 biserica este pastorita de fratele pastor Ciocan Ioan. In timpul pastoririi, fratele Ciocan a facut nenumerate demersuri pe la toate autoritatiile pentru a putea obtine aprobarea construirii unui nou locas de inchinaciune, dar totul s-a redus doar la promisiuni.

In 1989, Dumnezeu aduce libertatea in tara si incepand cu anul 1990 se reiau interventiile la noul regim. S-a cumparat un loc pe strada Alexandru Lapusneanu, s-a facut proiectul si s-a obtinut autorizatia de constructie astfel ca in cursul anului 1990 s-au putut demara lucrarile la noua constructie. Prin munca si contributia tuturor membrilor: femei, barbati si copii s-a muncit din plin si in anul 1993 pe data de 29 August cu ajutorul lui Dumnezeu a avut loc serviciul special de dedicare a noului locas de inchinaciune. Noua cladire a bisericii reprezinta implinirea unui vis de multi ani a fratilor, fiind cea mai impunatoare cladire a orasului. Cladirea are o capacitate de 600 de locuri pe doua nivele, sala de mese cu anexe necesare precum si un corp de cladire destinat pentru a gazdui si intretine 48 de copii orfani.

In anul 1997, luna martie, fratele Ciocan Ioan s-a pensionat si incepand din septembrie 1997, pastor al Bisericii Baptiste Lupeni este fratele Ursu Mircea, proaspat absolvent al Institutului Teologic Baptist Bucuresti.

In august 1998 fratele pastor Ursu Mircea impreuna cu fratele Vieru Ioan, membru in comitetul bisericii sunt invitati in Anglia de catre pastorul Tony Sargent si fratele Len Gruber pentru a relua legaturile intre cele doua biserici (biserica din Lupeni si cea din Worthing fiind infratite inca de pe timpul fratelui pastor Ciocan Ioan) si pentru a discuta posibilitatea deschiderii orfelinatului. Reintorsi in tara si in urma discutiilor avute cu comiteteul bisericii si la propunerea unui proiect de sustinere a orfelinatului de catre biserica, in octombrie 1998, biserica hotaraste ca se va putea deschide orfelinatul cu sustinere proprie. Fratele Nemes Vasile, cel care propune proiectul de sustinere al orfelinatului, devine si presedintele Asociatiei Umanitare “Casa de Copii” Lupeni (site). Prin intermediul Asociatiei Umanitare, Biserica desfasoara mai multe proiecte sociale:

Casa de tip familial cu un numar de 10 copii orfani (1999-prezent)

Centrul de consiliere si sprijin al copilului si familiei in dificultate; beneficiari fiind un numar de 10 familii cu 47 de copii(2001-prezent)

Foster Care – Ingrijire temporara in familie; in perioada 2001-2005 fiind ingrijiti in familiile credinciosilor din biserica un numar de 12 copii cu varsta pana in 3 ani

Cantina sociala, unde 5 zile pe saptamana servesc masa de amiaza un numar de peste 60 de beneficiari (2001- prezent)

Tot sub patronajul Bisericii Baptiste “Sfanta Terime” Lupeni isi desfasoara activitatea si Asociatia Down Valea Jiului (2010-prezent), unde un numar de 35 de copii cu sindromul Down beneficiaza de cele doua cabinete: kinetoterapie si psihopedagogie-logopedie.

Pana aici, timp de 100 de ani, mana cea buna a lui Dumnezeu a fost peste noi si putem sa spunem si noi ca Samuel odinioara „EBEN EZER!”.

Pe parcursul celor 100 de ani de existenta, biserica a fost pastorita de 8 frati pastori:

-Covaci Ioan               1922-1927

-Balgradean Avraam  1935-1936

-Rusu Ioan                  1936-1944

-Popa  Pavel               1952-1956

-Luca Gheorghe         1956-1972

-Manzat Stefan           1972-1973

-Ciocan Ioan               1973-1997

-Ursu Mircea              1997-prezent

Biserica Crestina Baptista “Sfanta Treime” Lupeni ii invita pe toti fiii bisericii sa participe la Sarbatoarea Centenarului Bisericii, sarbatoare ce va avea loc in zilele 27 si 29 IULIE 2012. Va asteptam cu mult drag!

Persoana de contact: pastor Ursu Mircea, tel.0724-378073, e-mail mirceaursu2000@yahoo.com

Sursa: http://www.baptist-tm.ro

110 ani de mărturie baptistă în Lalașinț jud. Arad


În Evanghelia după Matei, cap. 18, v. 20, este scris că „….unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”. Este acesta un motiv suficient pentru a întemeia undeva o casă de rugăciune, un altar de închinare! Istoria multor biserici baptiste din România începe așa, iar uneori chiar și cu un singur suflet întors la Domnul. Este cazul Bisericii Baptiste din localitatea Lalașinț, jud. Arad, al cărei prim și unic membru la acea dată a fost fratele Ștefan Ignea, botezat în anul 1902. La puțină vreme după aceea,  în 1904, dovedindu-se un om devotat în întregime lui Dumnezeu și credinței, fratele Ștefan Ignea a fost ordinat, el dedicându-și timpul și energia propovăduirii Evangheliei în satele din jur, fiind „un adevărat Mihai Cornea al Banatului” (cum l-a caracterizat fratele Otniel Bunaciu). În însemnările Bisericii Baptiste din Lugoj, fratele apare ca sprijin de nădejde în lucrare, în zonele Lalașinț și Anina – Potoc, în perioada 1910-1914, alături de alți vestitori ai mântuirii aduse de Hristos, cum aveau să fie fratele Munteanu, tot din Lalașinț, și fratele Ioan Covaci, din Sintești). Astfel, către sfârșitul celei de-a doua decade a secolului trecut, numărul adunărilor de credincioși baptiști din regiune ajungea la 130.

În decursul anilor, binecuvântarea lui Dumnezeu peste Cuvântul Lui și peste mărturia de credință a baptiștilor din Lalașinț și din localitățile învecinate a făcut ca biserica să crească în mod constant, ajungând, în anii ’60, la 70-80 de membri (la o populație de cca 1200 de lalașințeni). Dintre aceștia, o parte a rămas în satul natal, alții au plecat pe alte meleaguri, în mod special la sfârșitul anilor ’60, îndreptându-se spre orașe și întemeind acolo alte biserici. Astăzi, biserica are 20 de membri, într-un sat mult împuținat, cu doar 400 de locuitori.

Cei care mai trăiesc și nu și-a uitat rădăcinile, cu ajutorul Domnului s-au întors acasă în 29 iunie 2012, la sărbătorirea celor 110 ani de existență a Bisericii Baptiste din Lalașinț. Și-au exprimat, cu acest prilej, recunoștința față de Domnul Dumnezeu care Și-a ocrotit biserica în existența ei de peste un secol și, totodată, aprecierea față de autenticitatea credinței fraților din Lalașinț, începând cu cea a înaintașului lor Ștefan Ignea, fratele Bujor Oprea din Arad, care păstorește, la ora actuală, biserica, și Dan Maleș, originar din localitate și, actualmente, pastor al Bisericii Baptiste „Emanuel” din Timișoara. De asemenea, au rememorat evenimente și fapte din viața comunității, precum și legătura istorică dintre bisericile din Lalașinț și alte localități Petru Tomoni din Bichici (unde există o adunare întemeiată ca urmare a binecuvântării eforturilor credincioșilor din Lalașinț) și Beni Țepeneu, reprezentant al  bisericilor din zona Anina – Potoc. Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat de către Onisim Mladin, pastor al Bisericii „Dragostea” din Arad și Vicepreședinte cu Misiunea în Comunitatea de Arad. A cântat, spre slava Domnului, corul bărbătesc al Bisericii Baptiste „Emanuel” din Timișoara, condus de Georgel Dumitrașcu.

Se cuvinte să luăm aminte cu respect și recunoștință la aceste comunități de credincioși, păstrătoare ale simplității credinței celei vechi și adevărate; să nu uităm că cei mai mulți dintre noi, măcar prin părinții noștri, am plecat, până la urmă, din preajma unui amvon de țară; și atunci când îngenunchem pentru rugăciune, să înălțăm un gând și pentru frații rămași acolo să slujească plini de credință, asemeni fratelui Eugen Bâlc, diacon ales al adunării, unul dintre bătrânii și vechii membri ai Bisericii Baptiste din Lalașinț!

A consemnat: pastor Dan Maleș

Articol semnalat de evenimentcrestin.blogspot.ro

Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună


Mihai Cornea sau Mihaly Kornya a fost unul din pionierii credinței baptiste în Transilvania. Influența sa după cum remarcăm și din cadrul acestei mărturii a fost decisivă pentru întoarcerea multor vieții de la pierzare către Hristos.

Evrei 13:7  ”Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, urmaţi-le credinţa.

A apărut cartea Viaţa misionarului Mihaly Kornya.
Am citit-o într-o seară.
Am convingerea că datorită harului revărsat prin acest vas, un anume fel de hartă arată aşa:
sursa: oci.ro

Harul că am cunoscut scriptura în familia mea se datorează şi faptului că acum 116 ani, doi ucenici ai lui Kornya au poposit în satul meu. Stră-străbunicul meu era bolnav, cei doi l-au vizitat, anul următor a fost primul botez…..aşa a început povestea. Apoi stră-străbunicul  a dus şi el Vestea Bună. În 14 sate. Cănd aud anumite nume la radio, prin cărţi, prin Bucureşti, prin America…tresar. Pe stră-străbunicii lor i-a botezat stră-străbunicul meu, sau poate bunicul, nu mai ştiu.
A fost un om cu viziune acest Kornya, a căutat să păstreze adunările înfiinţate de el în afara controlului statului, în afara recunoaşterii statului, în independenţă.
pag. 169-170 din carte confirma aceasta, citez:”…pretextul era recunoaşterea sau nerecunoaşterea statului…..Lupta era aprigă. …..Împotriva lui Kornya-cei care argumentau în sprijinul obţinerii recunoaşterii statului – erau…..”
Înţeleg acum mai bine de ce fraţii bătrâni mergeau la “adunare”, ortodocşii mergeau la biserică, toată lumea ştia asta. De pastori şi clerici nu am auzit decăt la oraş. Înţeleg acum(după citirea cărţii) mai bine mărturia fratelui Longodor, crescut tot în zona kornystă.
Înţeleg mai bine mărturia lui Isus, calea Domnului e dreaptă, tare dreaptă.
Poate tot de aceea Traian Dorz a făcut o constatare:”e o problemă cu Nordul Ardealului.”
Tot pe un astfel de predicator l-a auzit un popă predicând în tren. Era prin 1920. Popa a rămas ca paralizat, vedea Harul care curgea de pe buzele acelui predicator, ştia că el, preotul este dator să predice oamenilor, dar era o problemă: preotul nu cunoştea Biblia iar predicatorul ăla o ştia pe de rost.  Preotul a plecat acasă răscolit şi a început să citească Biblia. Să predice şi el ca să nu-i fugă enoriaşii. Pe preot îl chema Iosif Trifa. Urmarea o ştiţi, se vede, aproape sigur prin amestecul de împrejurări urmarea eşti şi tu.
De ce nu s-au continuat lucrurile aşa? De ce a câştigat formalismul? Poate că şi pentru că oamenii care au început prin Duhul vor să sfârşească prin carne. S-au întors în cortul dintâi.
Credinţa lui Kornya pe care trebuie s-o urmăm şi noi este credinţa numai în Hristos, cel înviat şi Cel care ne dă Duhul, Cel plin de putere în noi. M-am bucurat când am citit în carte că Kornya avea obiceiul ca atunci când intra într-un sat întreba de bolnavi şi pe ei îi vizita primii, de acolo începea el evanghelia, probabil şi ucenicii lui. Stră-străbunicul meu fusese bolnav acum 116 ani.
Aveţi aici necrologul lui Mihaly Kornya (lb maghiara) din nr 1, anul 23, 15 ianuarie 1917 al revistei Bekehirnok.

Sursa: http://vesteabuna.wordpress.com/2010/01/31/mihaly-kornya-strabunicul-meu/

News video: Punctul de vedere al CDE referitor la botezul nou-testamental


Mesaj despre botezul creştin – Virgil Achihai – Biserica Creștină după Evanghelie Sperieţeni

Un mesaj scurt, clar și concis despre ceea ce trebuie să facă oamenii pentru a fi mântuiți.

Virgil Achihai – Biserica Creștină după Evanghelie Sperieţeni, jud. Dâmboviţa, România (duminică 22 iulie 2012)

Înregistrare realizată și semnalată de către Paul Ion