Arhive categorie: Istoria Bisericii

Cătălin Dupu despre romanul La est de libertate


La Est de Libertate este o provocare pentru cititori deoarece autorul folosește conceptul de libertate atât pentru a arăta că în România comunistă nu exista libertate, cât și pentru a arăta că Europa de Est se afla la Est de Libertate reprezentată din punct de vedere geopolitic de către Occident.

Reclame

Alexa Popovici (1915-1997)


Alexa Popovici

Credit foto: https://cronicasezonovilor.wordpress.com

Dr. Alexa Popovici s-a născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania. Acesta s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din co­mună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Or­todox din Bucureşti, Seminarul Teologic Bap­tist din Bucureşti şi Institutul Teologic Pro­testant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian. Paralel cu slujirea la amvon, între anii 1944 şi 1951 a deţinut funcţiile de pre­şedinte al Comunităţii Baptiste din Arad, profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti (1946-1965), director al acestui Seminar (1954-1965) şi vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România (1945-1951). De-a lungul anilor de slujire a botezat peste 6.000 de suflete şi a cununat peste 250 de perechi.

Sursa: https://ebooks.faclia.ro/publication/2/ro/istoria-baptistilor-din-romania-1856-1989

Precizări

1. Nu a primit diplomă de la Institutul Teologic Ortodox pentru că nu i s-a permis să dea licența.

2. Inițial a fost director adjunct și apoi director al Seminarului Teologic Baptist din București. A preluat funcția de director după ce a fost demis directorul anterior, iar Alexa Popovici a fost la rândul său demis la ordinul Departamentului Cultelor.

3. A fost demis în 1965 din funcția de director, profesor și pastor. Pana in 1966 când a plecat in America a lucrat ca arhivist la Uniunea Baptistă.

Ar fi mai multe precizări de făcut, dar mai multe detalii găsiți în cartea despre istoria baptiștilor din România în perioada comunistă

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Pastor Vasile Talpoș – 45 de ani de slujire evanghelică (1969-2014)



Video by Marius Silvesan

Contributors.ro: Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii” – un articol de Teofil Stanciu


Pe platforma Contributors Teofil Stanciu publică un articol despre întâlnirea românilor cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”. Este vorba de întâlnirea din septembrie 1985 cu prilejul vizitei în România, dar și întâlnirea pe calea undelor radio, a imaginii video sau a cărților sale.

După cum a menționat și Teofil, recomand celor interesați de vizita lui Billy Graham în România, cartea Afacerea „Evanghelistul” vizita lui Billy Graham în România (1985) avându-i ca autori pe Denisa Bodeanu și Valentin Vasile. După informațiile pe care le am, aceasta este singura lucrare cu un studiu consistent și documentat despre vizita din 1985 împreună cu 70 de documente.

Articolul lui Teofil Stanciu este binevenit prin prezentarea sintetică a interacțiunii dintre Billy Graham și români, precum și a activității evanghelistului american. Personal am aflat lucruri interesante și cu siguranță veți descoperi și voi.

Iată mai jos prima parte a articolului, restul poate fi citit pe platforma contributors.ro

Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.

A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].

Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.

RVE Timișoara – Iosif Țon despre vizita lui Billy Graham în România (1985)


Iosif Țon a fost invitatul lui Ioan Ciobotă la emisiunea La Ordinea zilei de la RVE Timișoara din 22 februarie 2018. Interviul s-a realizat prin telefon din Portland și a avut ca subiect personalitatea lui Billy Graham și vizita acestuia în România în toamna anului 1985.

În partea de început a acestui dialog/ interviu Iosif Țon face referire la unele aspecte istorice ale vizitei lui Billy Graham în România comunistă (1985) pe care doresc să le amintesc aici:

1. Prima vizită a lui Billy Graham în blocul comunist a avut loc în URSS, iar a doua în Ungaria

2. Vizitele nu au avut audiență deoarece conform înțelegerii cu Alexander Haraszty, consilierul lui Billy Graham, și acceptată de evanghelist și echipa lui, primeau acordul să vină și să predice, dar fără a se face publicitate în legătură cu vizita sa. Acest aspect pare susținut de realitate dacă avem in vedere înregistrarea de la vizita din Ungaria de la sfârșitul anilor 70.

3. Iosif Țon a aflat că Billy Graham urma să vină în România și prin intermediul unui prieten a facut rost de itinerariul vizitei pe care apoi l-a facut public la Radio Europa Liberă. Astfel, beneficiind de „publicitate” vizita în România a avut o audiență destul de mare.

Audiență este dovedită de fotografii (vezi și pe Istorie Evanghelică), dar și de filmulețul realizat după aceea.

4. Iosif Țon avea cunoștiințe în România pe care le suna pentru a-i relata informatii despre cum a decurs programul/ Evanghelizarea în localitațile unde predica Billy Graham. Pe baza acestor informații Iosif Țon realiza o sinteză către Radio Europa Liberă, iar Europa Liberă prezenta informații actualizate despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham din România în cadrul buletinului de știri de la ora 10.

Pentru mine personal aceste informatii sunt inedite. Nu-mi aduc aminte să fii găsit astfel de informatii la Secția Română a Radio Europa Liberă și nici în cartea Denisei Bodeanu, Afacerea „Evanghelistul” : vizita lui Billy Graham în România (1985).

5. În 1948, chiar înainte de cruciada evanghelistică din Los Angeles, Billy Graham s-ar fi confruntat cu o criză spirituală datorită teologiei liberale. Din această criză a ieșit întărit datorită îndurării lui Dumnezeu și a încrederii pe care a primit-o în Biblie. Ca urmare cruciada din Los Angeles a fost una reușită, iar Billy Graham a propus apoi unor teologi înființarea unor seminarii teologice de nivel academic care să contracareze teologia liberală.

Un aspect despre care nu s-a vorbit în emisiune este cel referitor la condițiile vizitei. Mă refer aici la faptul că Billy Graham trebuia să nu atace comunismul și să nu vorbească despre persecuția creștinilor din „lagărul comunist”. Dintr-un interviu pe care l-am luat unui pastor acum câțiva ani am reținut faptul că la terminarea serviciilor religioase Billy Graham pleca destul de repede pentru ca oamenii să nu îi transmită scrisori sau să-i comunice informații despre persecuția din România. De asemenea, erau mulți securiști care aveau grijă ca oamenii să nu transmită informații confidențiale în opinia autorităților.

Deși s-ar fi dorit ca evanghelizările să se țină în aer liber, în majoritatea cazurilor acestea au avut loc în spații închise cu excepția Mânăstirii Vorona, dacă nu greșesc.

P.S. Interviul mi-a fost semnalat de Alin Cristea.

Apriții editoriale (53) – Cătălin Dupu, Sfârșitul nu e totul


Rubrica apariții editoriale semnalează o nouă apariție editorială semnată Cătălin Dupu. Lucrarea, ieșită de sub tipar la Editura Cetate din Deva în anul 2018, este un roman.

În cadrul acestei lucrări se regăsește și un mic studiu,semnat de istoricul Marius Silveșan, intitulat Sens și verticalitate.

Revenind la opera literară în duscuție este de menționat faptul că avem de-a face cu o construcție literară frumoasă, ce are în centru o familie tânără formată din Stăncuț și Casiana. Vorbim de o familie care se respectă, are valori și formează un cuplu frumos, oarecum atipic pentru societatea modernă care pune accentul pe alte principii.

Cititorii se vor reîntâlni cu comisarul Gabriel Voinescu și a sa perspicacitate, dar și cu referiri la perioada comunistă. Referitor la comunismul autorul, Cătălin Dupu, abordează aspecte precum copiii credincioșilor baptiști/ evanghelici în sistemul de învățământ, rolul Partidului Comunist în societate, libertatea religioasă, dar și aspecte precum cele legate de poziția credincioșilor evanghelicii în societate, precum și șicanarea acestora la locul de muncă.

În finalul acestei scurte prezentări vă invit să reflectați la titlul romanului, Sfârșitul nu e totul.

Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954


Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954 împreună cu corpul profesoral.

Profesori rândul de sus:

Adorian Titus, Bokor Barnaba, Deneș Francisc

Profesori aflați în rândul doi:

Belicov Petre, Popovici Alexa, Socaciu Ioan (director), Dârlea Teodor, Covaci Nicolae

Profesori rândul trei:

Țunea Ioachim (secretar), Bușilă Raisa

Ioan R. Socaciu a fost director al Seminarului Teologic Baptist din București din 16 August 1946 până în anul 1948 când este reconfirmat în funcție de Congresul Cultului Creștin Baptist. Cel de-al doilea mandat din perioada comunistă (mai avusese unul între septembrie – noiembrie 1921) a fost între cele două congrese ale cultului 1948-1951.

Între 1951-1954 a avut un nou mandat de director ca urmare a reconfirmării din 1951. Mandatul a încetat în 1954 când a fost destituit de autorități. Ca urmare a demiterii vechii conduceri formată din Ioan R. Socaciu ca director și Alexa Popovici ca director adjunct, pe motiv că era necorespunzătoare, la conducerea Seminarului au fost numiți Nicolae Covaci ca director și Ioan Isac ca director adjunct. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici în Istoria baptiștilor din România (p. 763) demiterea ar fi avut loc la 1 aprilie 1954.

NB. Informațiile referitoare la directoratul lui Ioan R. Socaciu sunt preluate din Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp. 210-211.

Esențe, un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre literatură și istorie


Un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre relația dintre literatură și istorie.
Putem vorbi de o relație între literatură și istorie? Este importantă reflectarea istoriei în literatură?

Ce subiecte istorice a abordat scriitorul și omul de cultură Cătălin Dupu în scrierile sale? Întrebările de mai sus oferă câteva direcții referitoare la temele abordate în cadrul acestui dialog.

Citește, ascultă, share-uiește.

In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)


https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/02/07/in-memoriam-gligor-cristea-1897-1988/

Viața are un singur sens – un dialog cu Cătălin Dupu


Un dialog despre sensul vieții, abnegație și speranță.

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (6) – Papa Inocențiu al III – lea și relația biserică – stat


Relația dintre Biserică și stat a suscitat dezbateri încă de la începuturile erei creștine, referire la ceea ce este cunoscut în istorie sub numele de lupta pentru investitură.

„Cel mai puternic papă al tuturor timpurilor a fost un om destul de moral, deși foarte ambițios.

Omul acesta a fost Inocențiu al III – lea, al cărui mandat papal a început la 8 ianuarie 1198. Mulți din înalții bisericii erau corupți, dar Inocențiu (fidel numelui său) a dus o viață lipsită de scandaluri. De îndată ce a devenit papă, la vârsta de treizeci și șapte de ani, n-a avut nicio reținere să-și folosească puterea pentru a-i supune pe unii dintre domnitorii răzvrătiți ai Europei. De exemplu, Inocențiu a numit pe cineva în scaunul de arhiepiscop de Canterbury, oficiu care deținea funcția de cap al bisericii din Anglia. Dar regele Ioan al Angliei își avea propriul său candidat. Când Ioan nu s-a supus, Inocențiu l-a excomunicat și a pus Anglia sub interdicție, adică a scos practic toată țara „în afara bisericii”. Temându-se de eventualitatea unei răscoale, Ioan a cedat și l-a acceptat pe cel numit de Inocențiu.”

Acest episod prezentat în carte este semnificativ pentru a înțelege lupta pentru investitură dintre regalitate și biserică. Problema consta în faptul că papa dorea să aibă autoritate asupra conducerii politice, obiectiv pe care l-a atins pe parcursul Evului Mediu.

În cazul lui Inocențiu avem și o argumentare teoretică a puterii (supremației) papale.

„Într-una din scrierile sale, Inocențiu a afirmat că puterea papei și cea a regelui sunt ca soarele și luna, în sensul că soarele (papa) dă o lumină mai puternică, și luna (regele) reflectă doar lumina soarelui”.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 15.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (4) „banchete canibale ale sufletului”


Subiectul acestei postări, luptele de gladiatori, este unul atipic prin modul de abordare. Spun atipic deoarece astăzi noi privim luptele de gladiatori prin prisma unor condiționări culturale, fără a ne gândi la semnificația și rolul pe care acele lupte le aveau la momentul respectiv în Imperiul Roman. Pentru unii dintre noi gladiatorii erau niște eroi, oameni care luptau pentru eliberarea din robie. Vezi în acest sens filmul Gladiatorul cu Mel Gibson

Revenind la gladiatori am găsit o afirmație a aunui autor creștin conform căreia „luptele de gladiatori erau banchete canibale ale sufletului”. Deci, iată că acele lupte nu erau atât de glorioase pe cât le credeam.

Voi reveni asupra acestui subiect în următoarea postare cu citate din această carte de istorie a Bisericii.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (3)


 

Creștinii „îndrăgostiți de cealaltă lume” fac lucruri mărețe.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Promoție: Viorel Achim, Politica regimului Antonescu fata de cultele neoprotestante. Documente – 10 RON


Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1

Lucrarea domnului Viorel Achim (936 pagini) este una valoroasă pentru cultele neoprotestante din România documentând minuțios persecuția din perioada Regimului Antonescu. Din nefericire în acea perioadă baptiștii, creștinii după Evanghelie și adventiștii (cultele tratate în carte) erau persecutate atât de stat cât și de Biserica Ortodoxă (exemple concludente în carte pe baza documentelor de arhivă).

Daniel Mariș și Viorel Achim la Gaudeamus 2013

Cercet. Viorel Achim și Conf. Daniel Mariș la lansarea cărții Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Bookfest, București, 2013. Foto: Marius Silvesan

Iată și prezentarea cărții așa cum se regăsește pe site-ul Editurii Polirom

In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ si politienesc ale regimului s-au transformat intr-o persecutie care a culminat cu interzicerea celor trei organizatii religioase, inchiderea caselor de rugaciune si pedepsirea oricaror manifestari publice ale credintei. Acest aspect al istoriei tarii a fost neglijat de cercetatori, iar comunitatile religioase afectate au cultivat cu timiditate memoria sa traumatizanta. Arhivele romanesti pastreaza insa numeroase materiale referitoare la aceasta chestiune. Volumul reuneste 513 documente semnificative pentru politica statului roman fata de neoprotestanti in perioada respectiva, care pot constitui punctul de plecare pentru cercetari monografice si studii speciale.

Cumpara cartea la prețul promoțional de 10 RON accesând link-ul de mai jos.

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/5090

Viața are un singur sesns (5) ziua de Naștere a Domnului Isus


 

Clar lucru că nu 25 [decembrie] e ziua de Naștere a Domnului […] Nu data în sine este importantă, ci esența evenimentului. Cam din anul 353 d.Hr. a început să se celebreze an de an Nașterea Sa într-un mod organizat.

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (2)


„Biserica nu a fost niciodată scutită de pete (după cum putem vedea în epistolele lui Pavel din Noul Testament), dar putem învăța atât de la cei care L-au urmat cu credință pe Cristos, cât și de la cei lipsiți de credință.”

Putem considera acest citat revelator pentru misiunea istoricului, ingrată de altfel pentru că se află între oamenii și Dumnezeu. Misiunea istoricului, referire la cea a celui care se ocupă de istoria Bisericii, este aceea de a prezenta lucrurile așa cum au fost, chiar dacă uneori astfel de lucruri supără. Istoria este una cu suișuri și coborâșuri, dar acesta este farmecul ei, unul pe care îl puteți descoperi și în această carte.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

J. Stephen Lang – Lecturi zilnice din istoria Bisericii

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii (1) Nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin


O temă recurentă a acestei cărți este că nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin. Istoria creștinismului cuprinde nenumărate exemple de vieți frumos trăite, de sfinți care au trecut adesea prin necazuri și încercări, dar au biruit obstacolele, pentru că s-au dedicat cu totul Celui care a biruit lumea. Unii dintre acești eroi ar fi făcut tot posibilul – și imposibilul- pentru Domnul lor. Astfel de oameni nu trebuie uitați. Astfel de oameni sunt însoțitori buni pe calea către Dumnezeu.”

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 5.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Recomandări editoriale (9) – J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința


J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 399 pagini.

Fiind început de an vin cu o recomandare de lectură adresată atât celor interesați de istoria Bisericii, cât și celor care nu sunt pasionați de aceasta.

Lucrarea are informații din mai multe domenii și face referire la oameni și locuri despre care poate nu știați informațiile pe care autorul acestei cărți le menționează.

Iată și prezentarea de pe site-ul Editurii Casa Cărții.

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:

• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)

• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)

• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)

• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)

• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)

• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)

• artişti (Rembrandt, Michelangelo)

• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)

• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)

• şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.

Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.

E vorba despre o istorie vie!

Profesor Dr IOAN BUNACIU 1925 – 2015


Un mic filmuleț realizat din fotografii cu scopul de a reflecta pe scurt viața și activitatea pastorului și profesorului universitar Ioan Bunaciu (n. 7 ianuarie 1925)

Montajul a fost realizat de către fratele Eugen Pavel din Biserica Creștină Baptistă „Providența” București și a fost prezentat, marți, 3 noiembrie 2015, cu prilejul serviciului de înmormântare al pastorului Ioan Bunaciu.

Apariții editoriale (52) – Cătălin Dupu, Viața are un singur sens


Creatorul ne-a dăruit o viață pe care să o trăim frumos și plăcut înaintea Lui, o viață care are un singur sens, glorificarea Celui Preaînalt prin tot ceea ce facem. Poate ai citit mai multe nuvele, romane, povestiri despre viață și sensul ei, astfel că îți pui întrebarea dacă mai are rost încă una. Unul din răspunsurile la această întrebare este acela că literatura este, poate, la fel de complexa ca și viața, iar prezentările realității pot fi astfel complexe. Este ceea ce autorul, Cătălin Dupu, și-a propus în cadrul celei mai recente apariții editoriale, Viața are un singur sens, apărută la Editura Cetate Deva, Deva, 2017, 190 pagini.

Nuvela Viața are un singur sens, cea cu care se deschide această carte, este aceea care a dat și numele lucrării. Prin intermediul acestei nuvele suntem purtați prin Mexic și facem cunoștință cu comisarul Voinescu, care este unul din personajele principale aici, făcându-și apariția încă de la începutul nuvelei iar misiunea acestuia fiind aceea de a destructura o rețea internațională de traficanți de droguri.

A doua nuvelă din cadrul cărții, Întâlnirea, prezintă în paralel viața a două personaje. Pastorul Sorin Gherasim, care îl portretizează pe pastorul Vasile Gherman, și Gelu Comănescu, ospătar. Nuvela este o incursiune în istoria vieții private din România comunistă a anilor ’80. Pe de-o parte avem viața și activitatea pastorului Vasile Gherman (Sorin Gherasim în carte), care culminează cu asasinarea sa la 18 decembrie 1985, iar în paralel pe cea a lui Gelu Comănescu care, în final, are o întâlnire personală cu Isus, una în urma căreia viața sa și a familiei sale se schimbă.

Frânturi de speranță este titlul celei de-a treia nuvele, care prezintă povestea de viață a pictorului Leonard Eleniade, transpusă și pe peliculă cinematografică în filmul cu același nume regizat de Cătălin Dupu în anul 2017. Pictorul Eleniade primeste provocarea de a picta pentru o expoziție internațională, dar înainte de vernisaj îi sunt furate tablourile. Apare comisarul Gabriel Voinescu, cel care a fost personaj principal în nuvela Viața are un singur sens, care în final rezolvă enigma dispariției operelor de artă. Pe acest fond apar mai multe personaje, printre care impresarul Mușat, Gloria, Sabrina. Prin drama vieții sale, când totul părea distrus, visurile sale năruite, speranțele frânte, Leonard Eleniade găsește răspuns în Cartea Vieții, în Cartea răspunsurilor, așa cum este numită Biblia în cadrul nuvelei.

Prin urmare, rețeta pentru o viață plină de speranță o găsim în Biblie, cartea care oferă răspunsuri la frământările vieții noastre.

Marius Silveșan

Istorie Baptistă: Balthasar Hubmaier 1481 – 1528


Dacă în 2017 am celebrat 500 de ani de Reformă Protestantă, anul acesta, 2018, se împlinesc 490 de ani de la moartea ca martir prin ardere pe rug în 1528 al lui Balthasar Hubmaier. Acesta a fost teolog anabaptist german, care a trăit intre 1481-1528 fiind educat la Universitatea din Freiburg unde a urmat studii de licența și master, iar ulterior la Ingolstad a urmat studii doctorale sub conducerea lui John Eck.

Viața sa este una complexă. Astfel, în anul 1519 acesta a fost implicat în persecuția evreilor din Regensburg.

În plan religios acesta a fost catolic, iar ulterior și-a însușit concepții teologice anabaptiste, fapt care a condus la persecuții, iar apoi la moartea sa prin ardere pe rug în Viena.

Ca o curiozitate istorică menționez și faptul că Balthasar Hubmaier a fugit la Zurich pentru scăpa de armata austriacă și a cautat refugiu la Zwingli care a dat ordin să fie arestat, ulterior fiind torturat. Aflat sub tortură acesta a retractat unele afirmații teologice fapt pentru care a fost eliberat. Trei ani mai târziu acesta era din nou pe drumuri pentru propria protecție, dar va fi arestat de autoritățile austriace, iar apoi executat.

Soția lui Balthasar Hubmaier a fost înecată în Dunăre la scurt timp după executarea soțului.

Din punct de vedere al doctrinei acesta susține botezul credinței, al persoanelor care pot să-și mărturisească credința.

Beniamin Cruceru consideră că Hubmaier a fost unul dintre cei mai erudiți anabaptiști din secolul al XVI-lea, „cel mai competent susținător al poziției anabaptiste cu privire la botez”

Acesta este contextul în care Vasile Bel propune anul acesta ca unul în care să evocăm personalitatea lui Balthasar Hubmaier.

Vezi mai multe detalii aici:

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/01/01-balthasar-hubmaier-1481-1528.html?m=1

Pentru informații suplimentare vezi și

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Balthasar_Hubmaier

William Estep, Istoria anabaptiștilor

Petru Popovici, Lumini peste veacuri, vol. I

Marius Mărginean,„Colonizarea anabaptiștilor la Vințu de Jos”

Teofil Stanciu – Creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic


Rămâne totuși un fapt că, cel puțin în cazul comunismului, religia a fost un factor coroziv permanent care a subminat constant discursul oficial*. Dacă nu sunt în stare de prea multe pentru a schimba prezentul, atât bisericile, cât și societatea ar putea privi mai des, mai atent și mai perspicace la propriul trecut și la propriii martiri.

Și din această privire în istorie putem vedea că, deoarece se ancorează într-o realitate transcendentă, creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic, care întotdeauna ascunde compromisuri, sau cea a radicalismului principiilor, care întotdeauna costă.

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

  • Baptiștii au fost dintre cei care au demonstrat în mai multe rânduri faptul că în comunism era o diferență între discursul oficial și realitatea vieții religioase, iar din această perspectivă putem vorbi despre religie ca factor coroziv la adresa comunismului. În fapot comunismul însuși a fost și este ca ideologie o religie. A se vede în acest sens cartea lui Eric Voegelin, Religiile poliice. (Subl n. MS)

Teofil Stanciu – Despre Revoluție și religie


Relația dintre Revoluția din decembrie 1989 și religie face obiectul articolului lui Teofil Stanciu.

Apare și o întrebare, una pe care am întâlnit-o și eu: Biserica și credincioșii trebuie să privească doar înainte, la viitor sau pot, trebuie să privească și în urmă?

Se poate învăța ceva din trecut? Este acesta relevant?

Un posibil răspuns la întrebările de mai sus îl oferă și pastorul Erwin Lutzer în cartea Reforma și întoarcerea la Evanghelie: un model pentru Biserica de azi. Acesta consideră că o înțelegere mai bună a zilei de ieri, în consecință a istoriei, ne va ajuta să înțelegem mai bine pe ziua de azi. De asemenea, cunoașterea trecutului ne revelă modul în care a lucrat Dumnezeu în viețile noastre sau în societate.

Articolul lui Teofil Stanciu poate fi citit accesând link-ul de mai jos:

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

Istorie Baptistă: Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I


Vasile Bel prezintă în cadrul articolului Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

câteva extrase din Revista Farul Mântuirii care a prezentat informații despre monarhia românească.

Aspectele menționate sunt interesante și bine a fi cunoscute, fără însă a uita faptul că în acest timp baptiștii erau persecutați de autorități și li se interziceau drepturi și libertăți prevăzute în Constituția din 1923.

Spre deosebire de confesiunile religioase istorice, baptiștii au fost persecutați atât în perioada interbelică și a celui de-al doilea Război Mondial, cât și în cea comunistă.

Însă, în aceste zile de doliu național datorate morții regelui Mihai I pot menționa că în timpul regalității baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios. Prima dată în luna februarie 1940 în timpul regelui Carol al II -lea, iar a doua oară în septembrie 1944 prin decretul semnat de regele Mihai I, care tocmai își reluase atribuțiile de rege, de conducător al statului, după 23 august 1944.

Despre aceste aspecte discut în cadrul unui articol ce tratează istoria baptiștilor din România de la dictatura regală a lui Carol al II -lea la regimul de democrație populară a Dr. Petru Groza, articol care va apărea în cadrul unui volum colectiv în luna ianuarie 2018. În cadrul articolului menționat tratez cu precădere aspecte legate de persecuția acestei comunități religioase.

Serile Dialogos: Dorin Dobrincu -Traversarea deșertului. Bisericile evanghelice din România în perioada comunistă


Dorin Dobrincu, cercetător al istoriei comunismului și al istoriei Bisericii în comunism, a fost invitat în anul 2015 la Serile Dialogos să țină o prelegere despre bisericile evanghelice din România (baptiști, creștini după Evanghelie și penticostali) în perioada comunistă.
Prelegerea este una interesantă pentru că discută problema în ansamblu și comparativ.
M-am simțit onorat să văd că este amintită și lucrarea mea, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), ca una care tratează istoria baptiștilor din România sub comunism.
Pentru Biserica Creștină Baptistă sunt amintite nume precum: Pavel Nicolescu, Iosif Țon, Vasile Taloș.

Biserica Baptistă din Mangalia – Marturii din istoria unei biserici binecuvântate !


–Aceasta fotografie este facuta in timpul construirii bisericii baptiste din
Mangalia in anul 1930-1931.

–In aceasta fotografie sunt cei patru pastori care slujeau in zona Dobrogei in
bisericile germane din perioada interbelica.
Ultimul este pastorul bisericii baptiste germane din Mangalia, fratele Martin
Derman.

–In aceasta fotografie sunt copii bisericii din Mangalia la sfarsitul anilor 30
în fata casei de adunare de pe strada Țepeș Vodă înainte ca biserica sa se adune
in cladirea actuala a bisericii de pe strada Mihai Viteazu nr.16.
In imagine apare proprietarul cladirii, fratele Grob alaturi de pastorul Derman.

–Fotografia a fost facuta in timpul unei conferinte biblice tinute la Mangalia
avand ca invitati oaspeti din Bucuresti si Germania.

–Familia pastorului Iacob Derman in fata casei pastorale din Mangalia.

–Fotografia a fost făcuta în ziua de Crăciun a anului 1931 la prima sărbătoare a nașterii Domnului în biserica din Mangalia.

–Fotografia a fost realizata in anul 1926 la Constanta si il infatisaza pe
pasatorul Iakob Deman, cel care a construit biserica din Mangalia in anul 1930.

–Fotografia a fost facuta in timpul unei slujbe de botez tinuta la Mangalia in apele marii la inceputul anilor 30.

–Aceasta fotografie ni infatisaza pe primii crestini baptisti din Mangalia care
au venit in oras in anul 1891. Este vorba de familia August Luke.

–Fotografia ne prezintă ultima nuntă care a avut loc in Biserica Baptista  din Mangalia înainte ca cei mai multi etnici germani sa se repatrieze in toamna anului 1940.

–Aceasta imagine a fost facuta la inceputul anilor 30 si ne prezinta corul bisericii creștine baptiste germane din Mangalia format din tinerii bisericii.

–Fotografia facuta in anii 30 ne prezinta pe cativa din credinciosii bisericii din Mangalia

–Familia Neubauer ,o familie de credinciosi din Mangalia.

–Fotografia ne prezinta o parte din tinerii bisericii din Mangalia

–Familia Albert Luke, credinciosi baptisti foarte buni care s-au implicat energic in viata bisericii.

Aveau o pensiune in zona spitalului din Mangalia, acolo unde pe vremuri erau vilele germanilor.

–Casa de rugaciune crestina Baptista din localitatea Albesti, construita in anul 1933, care apartinea de biserica din Mangalia.

–Fotografia ni-l prezinta pe pastorul Deman in localitatea Cascioarele alaturi de credinciosii baptisti din localitate la o slujba de botez.

–Aceasta fotografie a fost facuta la Cataloi, acolo unde exista o frumoasa
biserica baptista condusa de pastorul Ibler.
Fotografia a fost realizata in timpul unei conferinte la care au participat si reprezentanti din Mangalia.

–Fotografia a fost facuta in timpul celui de al doilea razboui mondial si ne prezinta familia pastorului Martin Derman.

–In imaginea aceasta il vedem pe pastorul bisericii baptiste din Mangalia alături de conducătorul moscheiei din Mangalia în anii 30 în fata locașului de cult musulman din Mangalia
Liderii religiosi din Mangalia erau prieteni chiar daca aveau convingeri
religioase diferite

–Pastorul Iacob Derman în primul război mondial când a luptat pe front în armata
română.

–Reprezentantii bisericilor germane din Dobrogea la o conferinta biblica.

–Familia Eduard Grob o familie de crerdinciosi baptisti foarte buna din
Mangalia.
In casa lor s-a adunat biserica din Mangalia pentru prima oara.

–Reprezentantii bisericilor crestine baptiste germane din Dobrogea in perioada interbelica.

–Familia Albert Luck in fata casei lor din Magalia.

–Copii pastorului Iacob Derman dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial cand s-au stabilit in Germania.

–Pastorul Bisericii crestine Baptiste din Mangalia Iacob Derman care a slujit in
biserica din Mangalia in perioada anilor 1927-1934.

–Casa familiei Albert Luck din Mangalia de pe malul marii.

–Casa familiei Albert Luck din zona spitalui de astazi din Mangalia era foarte frumoasa si foarte cautata.Se afla intr-o zona linistita departe de centrul aglomerat al orasului .Din pacate astazi mai exista doar partea din spate a complexului casei Luck.

–O fotografie facuta de sus si care indica vila familiei Albert Luck in perioada interbelica.

Publicarea acestui  articol a fost posibila datorita materialelor  din arhiva Bisericii Crestine Baptiste Emanuel din Mangalia, puse la dispozitie si redactate de Pastorul Bisericii Baptiste Emanuel din Mangalia, Pastor MITU COSTIN. Au mai colaborat CORBEANU GABRIEL si Onisim.

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii – opinii despre carte (I)


catalin-dupu-sublimul-imperfectiunii-coperta-1

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și societate”, pp. 144-171.

Romanul Sublimul imperfecțiunii este o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că autorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de autor. Autor care se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.

Din punct de vedere tehnic romanul este împărțit în doisprezece capitole cărora autorul le alocă un spațiu relativ egal de zece pagini. Primul capitol se intitulează vacanță la Veneția unde facem cunoștință cu Eliza, o studentă din România care după doisprezece ani de eforturi reușește să-și îndeplinească visul copilăriei, acela de a petrece o vacanță la Veneția și a se plimba cu gondola. Prezentarea cadrului geografic, portretizarea personajelor se realizează într-un stil atractiv care îl captivează pe cititor și are rolul de a crea acele imagini atât de necesare în lecturarea unei astfel de cărți. Capitolul doi, intitulat Neprevăzute, este cel în care facem cunoștință cu familia Constantinescu, dar și cu comisarul Voinescu aflat și el la Veneția. Drumurile noastre este titlul capitolului trei unde aflăm despre continuarea călătoriei alături de comisarul Voinescu și Eliza. Eroii marilor ecrane este titlul și totodată tema capitolului patru unde sunt amintite nume precum Silvester Stalone și Bud Spencer. Toate acestea au scopul de a răspunde la o întrebare actuală, anume: Există bărbatul perfect ? (p. 49). Conexiune  este titlul capitolui următor, respectiv cinci unde este prezentat modul de lucru al comisarului Voinescu și conexiunile pe care acesta le realizează.

Va urma.

„Martin Luther – 500 de ani de reformă profundă a societății” – dezbatere la Biblioteca Națională a României, 28 noiembrie 2017


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează la Biblioteca Națională a României, un loc unde au mai organizat și alte evenimente, o dezbatere privind Reforma protestantă în contextul celebrării a 500 de ani de la momentul declanșării acesteia.

Dezbaterea se anunță una interesantă fiind moderată de către Președintele executiv IICCMER, dl Radu Preda, teolog ortodox.

Consider că prezența Prof. univ. dr. Gabriel Horațiu Decuble, directorului Departamentului de Limbi și Literaturi Germanice din cadrul Universității din București, va da un plus de valoare și probitate academică evenimentului. Aceasta cu atât mai mult cu cât acesta a publicat și lucrări în care sunt tratate aspecte religioase.

Cu această ocazie se poate vedea și expoziția „Moștenirea culturală a Reformei religioase în Transilvania și Europa de Răsărit”.

Iată afișul și anunțul care îl însoțește.

Vă invităm mâine, 28 noiembrie, de la ora 15.00, la Biblioteca Națională a României, la o dezbatere moderată de Președintele executiv IICCMER, dl Radu Preda, la 500 ani de la Reforma lui Martin Luther. Cu această ocazie, puteți vizita și expoziția „Moștenirea culturală a Reformei religioase în Transilvania și Europa de Răsărit”.

Vă așteptăm!

http://www.iiccr.ro/

Revista „Archiva Moldaviae” – volumul IX/2017


Volumul IX/2017 al revistei „Archiva Moldaviae” tocmai a ieșit de sub tipar. Cele 510 pagini conțin studii de istorie, documente, recenzii, note bibliografice și prezentări ale vieții științifice. Cei 22 de autori au atins subiecte variate: genealogia familiei Călmașu-Callimachi, situația Basarabiei în secolul XIX, tinerețea lui Constantin Stere, socialiștii români și relațiile lor cu socialiștii germani la începutul Primului Război Mondial, personalități academice în România interbelică (Oreste Tafrali) sau în cea comunistă (Leonida Boga, Neculai Zaharia), inclusiv urmărirea celor din urmă de către Securitate, antisemitismul în România celei de-a jumătăți a secolului XIX și în perioada interbelică, dar și negaționismul în postcomunism, o analiză istoriografică a istoriei evanghelicilor din România, refugiații polonezi în Câmpulung-Muscel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rezistența armată anticomunistă – cazul grupului de pe versantul nordic al Munților Făgăraș, evenimentele din 1989 la Brașov, politici urbane și religioase în România comunistă, situația republicii Moldova în anii 1990. Volumul este disponibil în format PDF pe website-ul revistei (www.archivamoldaviae.ro).

http://www.archivamoldaviae.ro/announcement

În cadrul acestui număr se regăsește și un studiu despre Protestantismul din România în perspectivă istoriografică scris de Paul E. Michelson, The History of Romanian Evangelicals, 1918-1989. A Bibliographical Excursus.

Cu acest prilej menționez că îmi va apărea și mie un studiu similar de mai mici dimensiuni despre istoria baptiștilor din România în secolul XX.

Martin Luther – reformator


Erwin W. Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, p. 49.

Comandă cartea din librăria Editurii Casa Cărții AICI

%d blogeri au apreciat asta: