Memorialul Durerii – Episodul 26 p.2- „Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand”
În mărturiile pastorului Richard Wurmbrand: “Ei ne-au umplut pântecele cu apă şi apoi au sărit pe corpurile noastre. Pe unii dintre noi ne-au spânzurat, legându-ne de degetele mari de la picioare”. (La întoarcerea din exil, după Revoluţie, pastorul a pus o floare la mormântul ofiţerului care l-a anchetat şi l-a băgat în închisoare. Acelaşi lucru l-a facut şi la mormântul soţilor Ceauşescu).
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Partajează asta:
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru
Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru from Catholica.ro
Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru
La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.
“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
„Confesiunea de la Westminster este o mărturisire de credinţă reformată, aflată în tradiţia teologiei calviniste. Deşi a fost elaborată de Sinodul de la Westminster din 1646, al Bisericii Angliei, ea a devenit, şi continuă să fie „standardul subordonat” [în raport cu Sfânta Scriptură] pentru doctrină în Biserica Scoţiei şi a avut o mare influenţă în Bisericile Prezbiteriene din lumea întreagă (a fost adoptată, de asemenea, cu diverse modificări, de unii dintre congregaţionalişti şi chiar de unii dintre baptişti).
Partajează asta:
Costel Ghioanca, Scurta prezentare a Bisericilor Emergente. Articol in Revista Crestinul Azi
Scurtă prezentare a Bisericilor Emergente
Multor oameni le place să fie la modă și să-și îmbunătățească continuu stilul de viață căutând cel mai nou lucru de pe piață. Dacă mutăm ideea în spațiul spiritual putem pune întrebările: care este ultima modă în materie de eclesiologie? Sau, cum trebuie să arate biserica în mileniul al III-lea?
Un posibil răspuns la aceste întrebări îl oferă așa-numitele „biserici emergente”.Cei care susțin acestă mișcare sunt de părere că bisericile emergente reprezintă tipul de biserică de care are nevoie societatea de astăzi, adică, cea postmodernă. Dacă vrem să fim relevanți în societate și să ne îndeplinim mandatul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, atunci trebuie să fim o biserică emergentă!
Datorită spațiului restrâns, vom da răspuns doar la două întrebări care vor oferi cititorului o scurtă incursiune în lumea acestor biserici:1. Ce sunt bisericile emergente?
Termenul „emergent” face trimitere la ceva ce este în dezvoltare, în formare, căutând o anumită țintă. Poate că cea mai scurtă definiție a bisericilor emergente ar fi că ele sunt „biserici în mișcare”. Aceasta înseamnă că bisericile se mulează pe cultură și se mișcă odată cu ea fiind dispuse oricând la schimbare de dragul de a-și păstra relevanța. Menționăm că vorbim aici atât de o schimbare a formelor cât și, în anumite cazuri, de o schimbare a doctrinelor. Deocamdată bisericile emergente s-au dezvoltat cu precădre în Marea Britanie, SUA și Australia dar influențele lor sunt tot mai resimțite și în alte părți. Mai este important de reținut aici că aceste biserici se doresc a fi o mișcare în cadrul mai larg al bisericilor evanghelice.2. Care sunt caracteristicile bisericilor emergente?
Întâi de toate, este bine de știut că nu toate bisericile emergente sunt la fel. Ed Stetzer, un cunoscut misiologist, observă că în ceea ce privește dezvoltarea bisericii emergente s-au conturat trei direcții:
Relevanții- care sunt conservatori din punct de vedere teologic și care nu au un interes în a remodela teologia. Ei sunt interesați de modernizarea stilurilor de închinare, a stilurilor de predicare și a structurilor de conducere bisericească. Sunt implicați în plantare de biserici, scopul lor fiind de a fi relevanți în cultura postmodernă, atrăgând cu precădere generația tânără.Reconstrucționiștii- doresc o modificare mai profundă a formelor. Ei propun o biserică mai puțin formală, incarnațională și organică, precum bisericile din case. Reconstrucționiștii resping ideea de instituție și de mega-biserici și vor ca biserica să fie de fapt o părtășie în grupuri mici în care fiecare să se simtă ca într-o familie.
Revizioniștii- sunt liberali din punct de vedere teologic și pun sub semnul întrebării doctrine evanghelice de bază, întrucât ei critică modul în care aceste doctrine sunt potrivite pentru lumea postmodernă. De la învățături legate de Evanghelie, convertire, păcat, mântuire, eschatologie etc., totul poate fi reconsiderat dă către revizioniști.
Există în general nouă caracteristici care se regăsesc în doctrinele și practicile celor trei nuanțe de biserici emergente care au fost prezentate. La fiecare dintre ele vom arăta doar ideea de bază:
2.1. Identificare cu Isus- avem o invitație din partea lui Dumnezeu de a participa alături de Isus la actul de răscumpărare a lumii. Aceasta se face prin slujire și iertare.
2.2. Transformarea spațiului secular- pentru mișcarea emergentă nu există împărțirea sacru/secular. Toate domeniile vieții sunt spirituale.
2.3. Trăire în spiritul comunității- biserica înseamnă relații strânse și orice fel de întâlnire trebuie să ofere un sentiment al comunității.
2.4. Bunăvoință față de cel străin- cei străini trebuie incluși în comunitate și acceptați așa cum sunt.
2.5. Slujire cu generozitate- creștinii trebuie să fie preocupați de nevoile imediate ale semenilor și apoi de cele mai profunde.
2.6. Închinare participativă- toată lumea este implicată în închinare. Sunt încurajate interacțiunea și dialogul.
2.7. Utilizarea darului creativității- creativitatea este în ea însăși o închinare. Credincioșii se pot închina Domnului prin autenticitate și artă.
2.8. Conducere comunitară- conducerea nu se bazează pe poziții ci pe pasiune. Fiecare conduce acolo unde pasiunea sa este mare.
2.9. Unirea spiritualității antice cu cea contemporană- spiritualitatea antică trebuie reînviată pentru că ea integrează în închinare atât mintea cât și trupul. Ritualul, liturghia, rugăciunea contemplativă etc., sunt văzute ca pozitive.CONCLUZII
1.Fiecare din cele nouă caracteristici poate fi privită dintr-o perspectivă mai conservatoare (relevanții și reconstrucționiștii) sau liberală (revizioniștii).
2. Din nefericire, cea mai răspândită și mai cunoscută este ramura bisericilor emergente liberale.
3. Există influențe ale bisericilor emergente și în lumea evanghelică din România? Poate că da, într-o anumită măsură. Subiectul rămâne unul deschis. Cert este că trebuie să învățăm din ceea ce este bun dar și să fim pregătiți să rămânem lângă adevăr într-o lume în care ideile otrăvitoare circulă cu o asemenea viteză.Costel Ghioanca
Articol apărut în Revista Creștinul Azi (2010) și publicat pe site-ul istorieevanghelica.ro cu acordul autorului.
Articole similare.
Bisericile-emergente vestice din perspectiva baptista romanească -ediția a II- a
Costel Ghioanca, Bisericile emergente vestice din perspectiva baptista romanească
Partajează asta:
Memorialul durerii poate fi vizionat on-line pe Istorie evanghelica
Documentarul Memorialul Durerii realizat de către Lucia Hossu Longin va putea fi vizionat curând integral pe site-ul Istorie evanghelică. Până atunci puteți urmări episoadele încărcate în cadrul paginii dedicate acestui documentar care-i poartă numele sau individual în cadrul paginii principale.
Pagina Memorialul Durerii pe site-ul Istorie evanghelică
https://istorieevanghelica.ro/memorialul-durerii/
Episoadele pot fi vizionate si separat după cum urmează:
Memorialul Durerii – Episodul 1 – Primii Partizani
Memorialul Durerii – Episodul 2 – Recurs in cazul Motrescu
Memorialul Durerii – Episodul 3 – Baietii din munti
Memorialul Durerii – Episodul 4 – Mogos si Mazilu
Memorialul Durerii – Episodul 5 – Studenţii
Memorialul Durerii – Episodul 6 – Drumul spre Grecia duce la Jilava
Memorialul Durerii – Episodul 7 – Demonul din călimară
Memorialul Durerii – Episodul 8 – Marea Finanţă în proces
Memorialul Durerii – Episodul 9 – Să nu ne răzbunaţi
Memorialul Durerii – Episodul 10 – Procesul elitelor politice
Memorialul Durerii – Episodul 11 – Experimentul Piteşti
Memorialul Durerii – Episodul 12 – Deportarea
Memorialul Durerii – Episodul 13 – Drama bisericii greco-catolice
Memorialul Durerii – Episodul 15 – Noua Academie Română
Memorialul Durerii – Episodul 14 – Sistemul concentraţionar
Memorialul Durerii – Episodul 16 – Cu Dumnezeu în catacombe
Memorialul Durerii – Episodul 17 – Un spatiu însetat de libertate
Memorialul Durerii – Episodul 18 – Colectivizarea din Vrancea
Memorialul Durerii – Episodul 19 – Noaptea de înviere în minele de plumb
Memorialul Durerii – Episodul 20 – Lagărele din Balta Brăilei
Memorialul Durerii – Episodul 21 – Voi staţi şi vă uitaţi şi pe Dunăre curg cadavre
Memorialul Durerii – Episodul 22 – Mişcările studenţeşti din anul 1956
Partajează asta:
Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton
Domnule Alin Cristea,
Vă muțumesc pentru că v-ați făcut timp să răspundeți cu argumente la articolul meu. Este reconfortant să găsești persoane care dialoghează în mod civilizat, în loc să facă etichetări ieftine.
Am încercat să răspund la două obiecții pe care evanghelicii le au față de Ortodoxie: (1) ”ortodocșii se țin de Tradiție, dar evanghelicii se țin de Scriptură” și (2) ”ortodocșii au instituții supra-bisericești, deoarece singura biserică legitimă este cea locală”. Fără să intru în substanța acestor obiecții, am vrut – și sper că am reușit – să arăt că avem de-a face cu ceea ce se poate numi o ”distincție căreia îi lipsește diferența”.
Wikipedia definește această expresie: ”A distinction without a difference is a type of argument where one word or phrase is preferred to another, but results in no difference to the final outcome. It is particularly used when a word or phrase has connotations associated with it that one party to an argument prefers to avoid.”
Dumneavoastră încercați să precizați care este diferența în această distincție fără diferență. Nu contează faptul că ortodocșii se referă la Tradiție în timp ce baptiștii se referă la tradiții. Este adevărat că Tradiția ortodoxă este diferită de tradițiile baptiste. (…)
citește mai mult Comment on Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton by Mihai Oara from Comments for Persona by Mihai Oara
Partajează asta:
Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din Romania via Persona
Un text despre nenea Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din România.
Marcu Nichifor din Caransebes « Comuna Glimboca from Persona by DanutM
Partajează asta:
De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?
De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?
Baptiştii au venit în România din trei direcţii: Ungaria (Transilvania, Bihor, Banat), Germania (Regat, Bucureşti), Rusia (Dobrogea, Tulcea). Prima biserică baptistă a fost înfiinţată în anul 1856, în Bucureşti. Cea mai mare creştere a numărului de baptişti a avut loc în perioada interbelică, în partea de Vest a ţării. La ora actuală sunt circa 1.800 de biserici baptiste în ţară, plus câteva zeci în diaspora.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Istorie Evanghelica 