Cum înțeleg baptiștii notiunea de traditie
Spuneţi că baptiştii resping tradiţia. E un punct care nu poate fi revizuit? Dvs predaţi greaca veche şi patrologia. Cum înţelegeţi noţiunea de „tradiţie”?
Da, conceptul de „Tradiţie” cu majusculă versus „tradiţii” a fost reevaluat de teologii baptişti mai ales în ultimii 30-40 de ani. Nu ne trebuie mult să descoperim că oricât am studia Biblia acolo nu găsim expresia „Sfânta Treime” şi nu există concordanţă biblică în care să găsim „Trinitate”, „uniune ipostatică” sau „consubstanţialitate” etc. Ca urmare a acestor „extraordinare descoperiri”, chestiuni de bun simţ, după părerea mea, mulţi teologi baptişti au reevaluat tezaurul dogmatic adunat de Biserica Universală. În felul acesta Sola Scriptura capătă noi conotaţii. Vorbim deja de rolul presupoziţiilor în interpretarea Sfintelor Scripturi şi de tradiţii interpretative. Pentru baptişti textele patristice reprezintă „o istorie a interpretărilor Scripturii”. Din această perspectivă putem vorbi de Tradiţie ca suma tradiţiilor interpretative. Dezbaterile sunt încă în curs. Fiecare mişcare îşi are fundamentaliştii ei. Avem şi noi tipul acela de fundamentalism care a căzut, pornind de la Scripturile Sfinte în „logolatrie”. Dar trist şi comic în acelaşi timp este că idolatrizează traducerea King James, „cea mai bună traducere din lume”, după cum s-a exprimat un misionar baptist. Este tipul acela de atitudine „If King James was good enough for Apostle Paul is good enough for me too…”. În acest context s-a născut preocuparea pentru istoria gândirii creştine, pentru istoria formării dogmelor, pentru cunoaşterea diferitelor puncte de vedere ale altor confesiuni.
Baptiştii au dovedit o sensibilitate deosebită faţă de contextul cultural şi teologic în care vieţuiesc. Spre exemplu, dacă gândim în proporţii, numărul tezelor de doctorat scrise de baptişti referitoare la teologia ortodoxă şi în mod special la Dumitru Stăniloae este foarte mare.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Asupra tradiției la baptiști s-a pronunțat și Alin Cristea în cadrul articolului Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” din 10.12.2010 care scria următoarele:
În articolul său, Mihai Oară folosește conceptul de “tradiție” în două sensuri diferite.
Iată cum construiește o anumită formulă:
“Biserica Ortodoxă recunoaște existența și importanța Tradiției, în timp ce baptiștii resping în principiu tradiția ca autoritate.”
Ca ipoteză de lucru, eu aș porni de la următoarea idee:
Baptiștii nu resping tradiția ca autoritate, ci resping Tradiția ca autoritate. Dacă această ipoteză de lucru se dovedește valabilă, atunci există o anumită legitimitate în modul în care Paul Negruț face apel la “practica” baptistă.
Alexa Popovici folosește conceptul de “uzanță”, cînd se referă la un caz din 1978, cînd “Comunitatea din București dorea să-l excludă pe Aurelian Popescu pentru că a calomniat conducerea cultului și autoritățile de stat”:
“Comunitățile bisericești vizate nu au considerat creștinește și nu a fost în uzanța lor de de a exclude vreo persoană, căci potrivit învățăturii nou-testamentale, numai biserica are dreptul de a exclude și de a primi pe cineva în cult.” (p. 826)
Conceptul “Tradiție” la ortodocși și cel de “tradiție” la baptiști sînt din două zone diferite de semnificație.
Pentru ortodocși, “Tradiția” “a ajuns să facă referire la Scriptură și crezuri, iar mai tîrziu să includă înțelepciunea și explicațiile despre credință acumulate de către biserică de-a lungul istoriei” (Dicționar de termeni teologici, Editura Logos 2005, p. 130)
Conceptul “Tradiția” este… un termen teologic!
Pe cînd conceptul “tradiție” la baptiști este un termen descriptiv, este vorba de tradiționalism, de uzanță, de practică confesională, care, de-a lungul anilor, a integrat un ansamblu de concepții, obiceiuri, datini (care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale).
Alin Cristea, Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” pe blogul România Evanghelică 10.12.2010 (accesat 01.01.2011)
Partajează asta:
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu via România Evanghelică
Cunoscută personalitate religioasă şi politică, Petru Dugulescu a fost pastor baptist (Haţeg 1974-1986; Timişoara 1986-2002) şi deputat PNŢCD de Timiş (1992-2002). A fost unul dintre fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.
A fondat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate “Isus Speranţa României” (1991) şi casa de orfani “Fraţii lui Onisim” din Timişoara (1992).
A publicat volumele de poezii “Călătorii enigmatici” şi “Apus de mileniu” şi cărţile (autobiografice) “Ei mi-au programat moartea”, tradusă în limba engleză cu titlul “Repenters” şi “Democraţie şi persecuţie” (lansată în decembrie 2007). (…)
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu from România Evanghelică by Alin Cristea
Informații suplimentare pe http://petrudugulescu.wordpress.com
Partajează asta:
Seara cărții cu Vasilică Croitor la Biserica Efraim din Târgoviște (9 ianuarie 2011)
Biserica Penticostală Efraim din Târgoviște anunță pentru duminică, 9 ianuarie 2011, un eveniment cultural, dar și istoric, de importanță pentru mediul evanghelic prin dezbaterile culturale, istorice și implicațiile teologice ale acestora în cadrul unei ,,seri de lectură” cu pastorul Vasilică Croitor, autorul cărții Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă. Consider că evenimentul nu este numai unul cultural, ci și unul istoric prin prisma subiectelor care vor fi abordate acolo.
Biserica Efraim, Targov
iste, va invita in seara de duminica 9 ianuarie 2011, orele 18.0 0-20.00, la un eveniment dedicat iubitorilor de lectura.
Invitat special pastorul Vasilica Croitor, autorul cartii “Rascumparerea Memoriei – Cultul Penticostal in perioada comunista”.
Va asteptam!
Vasilica Croitor la Biserica Efraim from Dambovita Evanghelica by ionel ghita
Partajează asta:
Cine sunt baptistii de ziua a 7 – a
Ce înseamnă exact baptiști de ziua a șaptea? Aparțin administrativ Cultului baptist?
Această ramură a baptiștilor este foarte asemănătoare cu adventiștii Au început să formeze comunități în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, țin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparțin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu știu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federație a Baptiștilor de Ziua a Șaptea, care numără foarte putini credincioși și sunt răspândiți în circa 20 de țări.
„Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Vezi pe larg Marius Cruceru, „Baptiști nu sunt o sectă” în Otniel Vereș….. Biserici, Secte, Erezii? Dialoguri neconvenționale despre marile tradiții creștine, Editura Vremea, București, 2011, p.
Articole relaționate
Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste
Partajează asta:
Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste
Puteti enumera si descrie, pe scurt, elementele distinctive si definitorii ale Bisericii baptiste?
Exista cateva trasaturi definitorii ale baptistilor. Poate ca este necesar un alt dialog separat si mult mai amplu pe acest subiect, dar voi incerca sa fac totusi o schita telegrafica:1. Baptistii sunt credinciosi trinitarieni, niceeni si calcedonieni. Marturisim Sfanta Treime si pe Isus ca Dumnezeu si Om. De asemenea, credem ca Duhul Sfant este o persoana, nu o putere, cum cred martorii lui Iehova, care neaga si dumnezeirea Fiului. Mentionez acest lucru pentru ca adesea suntem confundati cu acest cult.
2. Baptistii, asa cum spuneam, sunt revizionisti. In virtutea principiului Sola Scriptura, resping traditia. Trebuie inteles faptul ca exista o distinctie intre buna predanie a invataturilor Bisericii Universale, pe care si baptistii le-au adoptat si traditii, practici pe care baptistii le considera “nebiblice” si care nu se regasesc in practica Bisericii Primare (liturghia cu forma fixa, cultul mortilor, icoanele etc. )
3. Baptistii sunt iconoclasti si resping orice forma de reprezentare a Persoanelor Treimii.
4. Baptistii resping preotia, dar cred in preotia universala a tuturor credinciosilor. Fiecare credincios se poate ruga lui Dumnezeu direct si nu are nevoie de un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu in afara de Isus Cristos.
5. Baptistii boteaza adultii, de aici vine si denumirea confesiunii (baptizein inseamna „a boteza” in limba greaca veche), dar binecuvanteaza copiii mici, care devin apartinatori pana la maturitate, cand se convertesc. Acestia sunt numiti „nascuti din nou” si sunt botezati. De asemenea, sunt primiti la botez toti noii convertiti, indiferent de confesiunea anterioara.
6. Exista o cvadriga a disciplinelor spirituale pe care le-au practicat baptistii in propria traditie: citirea zilnica si personala a Sfintelor Scripturi, rugaciunea libera personala si directa catre Dumnezeu prin Isus Cristos si in Duhul Sfint, frecventarea saptamanala a bisericii locale si postul saptamanal, de obicei vinerea sau cand este nevoie. Baptistii nu tin cele patru posturi de peste an, nici sarbatorile de sfinti. Singurele sarbatori recunoscute de baptisti pe parcursul anului sunt sarbatorile legate de Mantuitorul si de Duhul Sfant (Buna Vestire, Craciunul, Boboteaza, Pastele, Coborarea Duhului Sfant).
7. Slujirea publica este simpla, compusa din cantari comune, slujiri ale unor enoriasi (cantari, poezii) si predicarea Cuvantului. Toate acestea au loc intr-un mod destul de liber.
8. Baptistii au un mare zel in propovaduirea Evangheliei, marturisind oricui bucuria de a fi mantuit si calea, asa cum o inteleg ei, spre mantuire. Aceste practici ne-au adus de multe ori acuzatii de prozelitism.
9. Conceptul de taina sau sacrament este cu totul absent in liturgica baptista. Exista doua asa numite „randuieli duhovnicesti” sau simboluri: Cina Domnului sau Euharistia, pe care o celebreaza la fiecare inceput de luna, in prima duminica din luna, si Botezul, o data sau de doua ori pe an, in functie de numarul celor convertiti. Acestea sunt cele mai importante acte liturgice. Pe langa acestea, sunt considerate „servicii divine speciale” urmatoarele: serviciul de binecuvantare a copiilor, casatoria, inmormantarea.
10. Desi exista si Baptisti de ziua a saptea, baptistii se inchina duminica.
Ce înseamnă exact baptişti de ziua a şaptea? Aparţin administrativ Cultului baptist?
Această ramură a baptiştilor este foarte asemănătoare cu adventiştii. Au început să formeze comunităţi în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, ţin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparţin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu ştiu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federaţie a Baptiştilor de Ziua a Şaptea, care numără foarte puţini credincioşi şi sunt răspândiţi în circa 20 de ţări.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro via CrestinulAzi.ro (a nu se confunda cu site-ul Revistei Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România ”Creștinul Azi”)
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Partajează asta:
Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?
Pornind de la de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:
Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.
Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.
Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.
Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.
Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru
Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.
Partajează asta:
In Memoriam – patrimoniu pentru memorial
Pe la vârsta de 16 ani, în urma unei vizite la Biblioteca Creștină din Botoșani, am fost puternic motivat să înființez și în Suceava o astfel de bibliotecă. Am alergat atunci în multe direcții, căutând sprijin pentru ideea mea, dar la 16 ani nu este prea ușor să convingi… Eram plimbat de la Ana la Caiafa, şi nu pentru că nu erau oameni interesaţi să ajute! Însă cei care aveau posibilitate să doneze cărți în cantități mari (după Revoluție erau și astfel de posibilități) îmi spuneau că-mi vor da cărțile după ce voi avea un spațiu. Cei care puteau să mă ajute cu un spațiu, îmi spuneau: „Să vedem mai întâi câte cărți aduni, și apoi mai vorbim.” În fine, după doi ani cele două condiții au fost împlinite concomitent și visul s-a împlinit.
Am relatat această poveste pentru că anticipam cam aceeaşi reacţie în cazul proiectului In Memoriam: Biserica Subterană. Însă m-am bucurat să primesc deja mesaje în care unii și-au manifestat dorința de a contribui ca voluntari, alții cu obiecte pentru memorial.
De aceea, în paralel cu invitaţia de a participa la alcătuirea unei echipe, fac un apel la constituirea unui patrimoniu pentru un memorial.
Ne interesează să adunăm orice mărturii care privesc lupta Bisericii subterane din România pentru supraviețuire. Proiectul vizează tot spectrul evanghelic din România.
Aveți informații despre creștinii evanghelici care au ignorat restricțiile impuse de Departamentul de Stat, de liderii religioși, de Securitate? Dețineți obiecte care pot cinsti amintirea celor care au suferit pentru credință? Contactează-ne dacă ai materiale referitoare la cei care:
au colportat biblii,
au compus cântece și poezii,
au înființat biserici și grupe de casă,
au tradus cărți creștine și le-au distribuit,
au înființat coruri,
au făcut cursuri biblice ilegale,
au scris proteste la autorități,
la Europa Liberă,
au trecut prin anchete, arest, închisori,
au fost deportați,
au plătit amenzi,
au fost torturați,
au pierdut locul de muncă,
au fost îndepărtați din slujire,
au cedat în fața presiunilor Securității, dar ulterior s-au denunțat colaborarea cu Securitatea,
au făcut botezuri și acte de cult în pofida interdicțiilor,
au văzut cum erau demolate bisericile lor etc.PRECIZEZ că aceste obiecte vor fi preluate doar atunci când va exista garanția că sunt în deplină siguranță, că memorialul va fi gestionat de o echipă competentă și că va exista transparență în toate chestiunile manageriale. (…)
Partajează asta:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Pe blogul Răscumpărarea memoriei a apărut următorul anunț:
Se caută colaboratori în proiectul „În Memoriam Biserica subterană”
Prin colaboratori sper că ați înțeles altceva decât ochi albaștri și numele conspirativ
Caut oameni care să dorească să lucreze în echipă pentru ca împreună să dăm viață proiectului „In memoriam Biserica subterană”. Am primit deja sugestii și mesaje care mi-au confirmat că este necesară și urgentă demararea acestei acțiuni.
Așadar, dacă îți place să lucrezi în echipă, dacă ai disponibilitate pentru a oferi voluntar o parte din timpul tău, dacă consideri că este necesară cunoașterea şi conservarea memoriei Bisericii subterane din România comunistă, atunci trimite un email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
Doamne ajută!
Sursa: Răscumpărarea memoriei
Personal mi-am anunțat intenția într-o discuție cu Vasilică Croitor de a colabora la realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Ca urmare a acestui fapt am postat la articolul menționat mai sus de pe site-ul Răscumpărarea memoriei următorul mesaj:
Vasilică, reiterez și pe această cale disponibilitatea de a colabora în cadrul acestui proiect. Personal m-am gândit și propun aici ca direcție de cercetare în cadrul proiectului pe care îl inițiezi, realizarea unui volum de documente despre Bisericile Evanghelice din România în Arhiva Departamentului Cultelor (Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte conform noii denumiri). Așa cum m-ai rugat scriu aici câteva date despre mine:
Cercetător doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București, absolvent al instituției menționate sunt implicat în cercetarea istoriei comunităților evanghelice din România pe parcursul perioadei comuniste și nu numai. Direcția de cercetare menționată precum și istoria socială trebuiesc încadrate în aria mea de preocupare referitoare la istoria contemporană a românilor.
Mai multe detalii dacă sunt necesare se găsesc aici:
https://istorieevanghelica.wordpress.com/about/
Partajează asta:
Iosif Țon despre supravietuirea Bisericii în comunism
Marius Cruceru publică în cadrul postului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton mesajul lui Iosif Țon la Revival Forum 1989 care a avut ca temă persecuția în România, mesaj în care este tratată dorința de supraviețuire a creștinilor și a Bisericii. Aspecte privind modul în care Iosif Țon a înțeles supraviețuirea și ”persecuțiile” la care a fost supus de către autoritățile române în perioada comunistă au fost publicate și în cartea Confesiuni, apărută în mai multe ediții la Editura Cartea Creștină Oradea.
Partajează asta:
Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane
Vasilică Croitor propune pe blogul Răscumpărarea memoriei inițierea unui proiect care să aibă ca finalitate recuperarea istoriei Bisericii subterane sub numele „În memoriam Biserica subterană”. Pentru argumentarea acestui demers, Vasilică Croitor scrie următoarele:
De când am început să aprofundez subiectul persecuției Bisericii asist cu durere cum istoria ni se scurge printre degete. În general, generația tânără are cunoștințe vagi și haotice despre perioada comunistă. Tragic este că această confuzie se accentuează în timp ce suntem contemporani cu mulți eroi ai credinței. Și totuși, mărturiile lor sunt necunoscute, iar curajul lor nu va inspira pe nimeni câtă vreme vor rămâne anonimi.
Pentru că timpul nu iartă, este imperios necesar să grăbim recuperarea acestei istorii. De aceea am inițiat un proiect intitulat „In memoriam Biserica subterană”.
De-a lungul timpului am discutat cu multe persoane care au materiale de mare valoare pentru memoria Bisericii persecutate din România: documente (de anchetă, percheziție, confiscări), fotografii, casete audio, video, benzi de magnetofon, cărți și caiete cu cântări scrise de mână, diverse obiecte cu care se împodobeau casele credincioșilor, acte originale, instrumente la care au scris sau au cântat compozitori creștini, scrisori și corespondență între cei persecutați etc. Read more…
Ca istoric nu pot decât să subscriu acestui demers atât de necesar pentru înțelegerea istoriei comunităților evanghelice din România.
Istorie Evanghelica 