Filmul „Demascarea” – despre reeducarea din penitenciarul comunist Pitesti, la Buzau
Partajează asta:
Workshop: Revoluţia arhivelor. Accesul la sursele istoriei recente
Partajează asta:
Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania – LARRY L.WATTS
FERESTE-MA, DOAMNE, DE PRIETENI – LARRY L.WATTS: Lansare, dezbarere si conferinta de presa in prezenta autorului
JOI, 12 MAI, ORA 16.00, IN AMFITEATRUL BIBLIOTECII CENTRALE UNIVERSITARE
FAPTE SI ÎNTAMPLARI CUTREMURATOARE DIN ISTORIA
ROMANIEI DEZVALUITE ACUM PENTRU PRIMA DATA
O CARTE CARE VA SCHIMBA SPECTACULOS
ÎNTREAGA VIZIUNE ASUPRA ISTORIEI NATIUNII ROMANE
Va asteptam la evenimentul din 12 MAI 2011 pentru a participa la o dezbatere asupra noii teze revolutionare privind istoria recenta a României, in prezenta unor istorici, sociologi, politologi si alte personalitati de marca, printre care se vor numara:
– Acad. DINU C. GIURESCU
– Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN
– Acad. FLORIN CONSTANTINIU
– Prof. univ. dr. IOAN CHIPIR
– Acad. DAN BERINDEI
– Prof. univ. dr. IOAN SCURTU
– Europarlamentarul IOAN MIRCEA PASCU
– Istoricul ALEX MIHAI STOENESCU
Moderator: Monica Ghiurco
In avanpremiera, vor fi prezentate secvente din documentarul de 3 ore „Mostenirea clandestina“ realizat de Monica Ghiurco pentru TVR, ce va fi difuzat in 3 episoade in decursul lunii mai.
La final, jurnalistii vor avea ocazia sa puna intrebari autorului si invitatilor la acest eveniment.
http://www.comunicatedepresa.com
Prezentarea cărții se găsește aici.
Partajează asta:
Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania – prezentare carte
Desi Romania era bine-cunoscuta pentru politica sa neconformista din cadrul Blocului Sovietic, doar cativa observatori din afara si-au dat seama de gradul de animozitate pe care aceasta il starnea in cadrul URSS si al altor aliati din cadrul Pactului de la Varsovia sau de cauzele punctuale ale acestei animozitati. In anii 1980, multi analisti occidentali incepusera sa puna la indoiala faptul ca aparentele conflicte cu Moscova si loialistii sovietici erau reale. “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” examineaza interesele strategice aflate in spatele relatiilor antagoniste ale Romaniei cu “aliatii” din Rasarit, motivatiile incredibilei sfidari a tarii noastre la adresa Moscovei, metodele de “eliberare” militara si de securitate din jugul sovietic, scopurile opozitiei fata de politicile de la Kremlin si, mai ales, reactia sovieticilor si a loialistilor din randul membrilor Pactului de la Varsovia in cele mai inalte consilii ale acestora, asa cum au fost acestea consemnate de lideri ai Partidului Comunist, de comandanti militari si de organe ale securitatii statului.
Sursa: http://www.newbooks.ro
Partajează asta:
Invitaţie de colaborare la ANUARUL IICCMER cu tema Represiune şi control social în România comunistă
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunţă pregătirea următorului număr al Anuarului IICCMER care va avea tema Represiune şi control social în România comunistă. Cercetătorii interesaţi de istoria comunismului sunt invitaţi să contribuie cu studii şi recenzii.
Până acum, Institutul a editat patru anuare, cu temetici diverse: De ce trebuie condamnat comunismul (volumul I, 2006), Elite comuniste înainte şi după 1989 (volumul II, 2007), Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist (volumul III, 2008), Intelectualii şi regimul comunist: istoriile unei relaţii (volumul IV, 2009). Anul trecut, Institutul a publicat primul număr al unei reviste în limba engleză, History of Communism in Europe, având tema Politics of Memory in Post-Communist Europe.
Acest număr din Anuar va fi structurat urmărind următoarele subiecte: dimensiunea instituţională a represiunii comuniste (instituţii implicate, organizare, metode, mecanisme decizionale, relaţiile PCR cu Securitatea şi celelalte instituţii din aparatul represiv etc); responsabili din aparatul represiv (profiluri de decidenţi şi torţionari); controlul social (mecanisme de cooptare, condiţionare şi impunere a conformismului politic, controlarea vieţii publice şi private); experienţe ale victimelor (reconstituiri ale vieţii în spaţiul concentraţionar, destine afectate, relaţia victimelor cu restul societăţii etc).
Materialele trebuie trimise în formă finală până la data de 1 august 2011, pe adresa de email a redactorului şef, Adrian Cioflâncă (adrian_cioflanca@yahoo.com) şi a secretarului de redacţie, Luciana Jinga (mia.jinga@gmail.com). În prealabil îi rugăm pe cei interesaţi să-şi anunţe intenţia de a colabora, trimiţând pe aceleaşi adrese titlul şi un rezumat de 250 de cuvinte.
INDICAŢII EDITORIALE
TERMENUL LIMITĂ de trimitere a studiilor este 1 august 2011.
LUNGIMEA dezirabilă a articolelor este de maxim 8.000 de cuvinte (cu tot cu note) sau aproximativ 23-25 de pagini redactate la 1,5 rânduri, font Times New Roman, mărime 12 puncte, cu margini standard (foaie A4, 4cm stânga şi 2cm celelalte margini).
REZUMAT: Articolul trebuie precedat de un rezumat în limbă străină (engleză, franceză) de maximum 250 de cuvinte. Vă rugăm sa trimiteţi de asemenea şi o prezentare biografică (afiliere instituţională, poziţie academică, studii, domenii de cercetare/interes, lucrări importante – ultimele 3 cărţi şi/sau studii) de 150 de cuvinte, care va fi inclusă la sfârşitul volumului.
TABELE ŞI GRAFICE: Pot fi incluse în text tabele sau grafice. Ele trebuie numerotate şi să aibă un titlu lămuritor. Spre exemplu:
Tabel 1. Situaţia naşterilor în România, 1968
Sursa informaţiilor trebuie indicată imediat după tabel.
ILUSTRAŢII: Dacă doriţi să utilizaţi ilustraţii – fotografii, documente în facsimil – vă rugăm să ni le trimeţi şi ca fişiere separate, în format .tif scanate la 300DPI.
ANEXE: Datorită spaţiului limitat, nu vom putea include anexe la studii (documente sau transcrieri ale interviurilor de istorie orală) mai mari de cinci pagini.
APARATUL CRITIC
Note de subsol: Vă rugăm să folosiţi note de subsol şi NU note de sfârşit.
Indicele numeric pentru notele de subsol se trece înainte de semnele de punctuaţie – punct, virgulă, etc – ex: gdssdsd[1]. – fără spaţii, şi în afara citatelor de sine stătătoare, când se pun după punct – ex. „dgdsfsddf sgdsdsg.”[2]
Stilul de citare: Pentru a limita intervenţiile editorilor în text, vă rugăm să folosiţi următorul stil standard de citare:
Pentru cărţi:
Henri H. Stahl, Probleme confuze din istoria socială a României, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, pp…
Atenţie: potrivit practicii Editurii Polirom, se scrie întâi numele editurii şi apoi numele oraşului, urmat de an.
Pentru prescurtarea lucrărilor cu mai mulţi autori, la a doua citare în aparatul critic se apelează la formula et. al.: Dan Petrescu et. al., op. cit., p. 35.
În cazul traducerilor, menţionaţi numele traducătorilor.
Pentru cărţi editate:
Daniel Chirot (editor), The Origins of Backwardness in Eastern Europe, University of California Press, Berkeley, 1989, pp. 230-233.
Pentru capitole în cărţi:
Smaranda Vultur, „New topics, new tendencies and new generations of historians in Romanian historiography” in Ulf Brunnbauer (ed.) (Re)writing history: historiography in Southeastern Europe after socialism, Munster: Lit Verlag, 2004, pp. 236-276.
Pentru studii:
Janet S. Schwartz, „Women under Socialism: Role Definitions of Soviet Women” în Social Forces, Vol. 58, No.1 (Sep., 1979), pp. 70-73.
Pentru lucrări nepublicate:
Luciana Jinga, A party for all: Collective biography, identity and symbolic representation of women during the Romanian communist regimelucrare prezentată la Conferinţa Public Lives, Private Lives. New Research Across the Disciplines, organizată deCentre for Research in Memory, Narrative and Histories, University of Brighton şi de Centre for Life History and Life Writing, University of Sussex, Brighton, UK, 2 iunie 2010.
În cazul în care cartea/capitolul/studiul/articolul are mai mulţi autori, indicaţi-i pe toţi. Folosiţi întotdeauna titlul în limba originală. Nu se traduc titlurile din limbi străine de circulaţie internaţională, însă este recomandabil să se facă acest lucru pentru limbile regionale/locale.
Ziarele, documentele guvernamentale şi lucrările nepublicate trebuie să fie identificate cât mai precis cu putinţă.
„Drumul Femeii”, nr. 4-5, octombrie-noiembrie, 1945, pp. 4-5.
Pentru materiale de arhivă indicaţi locaţia şi titlul arhivelor, sursa în funcţie de sistemul de catalogare, respectiv (fondul arhivistic), dosarul şi fila, după modelul următor:
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (prescurtare ANIC), fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dosar 249/1989, f. 1.
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (prescurtat ACNSAS), fond Documentar, dosar 1778, vol. 1, ff. 93-95.
Arhiva Ministerului Sănătăţii (prescurtat AMS), fond Cabinetul Ministrului Sănătății, dosar 37/1989, nenumerotat.
Pentru interviuri se vor indica: numele complet sau iniţialele sursei care oferă interviul, vârsta, sexul, religia/confesiunea (dacă se impune), ocupaţia/profesia, localitatea de domiciliu, data realizării interviului.
Interviu realizat de … cu Eugenia Popescu (sau E.P.), 61 de ani, femeie, ortodoxă, profesoară, Bucureşti, 3 august 2009.
Pentru sursele citate de pe internet se vor reda: prenumele şi numele autorului, titlul documentului sau al lucrării, urmat de adresa de internet, apoi data accesării.
Exemplu: Deborah R. McFarlane, “Reproductive Health Policies in President Bush’s Second Term: Old Battles and New Fronts inthe United States and Internationally “ în Journal of Public Health Policy, Vol. 27, No. 4 (2006), pp. 405-426, accesibil la adresa http://www.jstor.org/stable/4125182, 20.10.2010.
Pentru menţionări succesive ale unei cărţi folosiţi op. cit., Ibidem sau Idem, după modelul următor:
Vladimir Tismăneanu, O istorie politică a comunismului românesc, traducere Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Ibidem, p. 17
Ioan Stanomir, Apărarea libertăţii (1938-1947), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.
Vladimir Tismăneanu, op. cit., p. 23.
Idem, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, ediţia a II-a, traducere Alexandru Vlad, Editura Polirom, Iaşi, pp. 29-30.
Intrări bibliografice cu oraşe multiple: se redau toate.
Ex.: Budapesta, New York.
Oraşul în care a apărut revista se menţionează numai pentru revistele necunoscute (sau puţin cunoscute).
Pentru citate preluate de la alţi autori se foloseşte apud.
Pentru omisiuni într-un citat se folosesc paranteze drepte:
[…]
Sublinieri, note:
[subl. D. D.]
[nota O. B.]
[nota editorului]
Pentru ghilimele se vor folosi: la deschidere „ iar la închidere ” ; pentru ghilimelele din interiorul citatelor se vor folosi: « iar la închidere » .
Se foloseşte cratima pentru data sau numărul paginilor şi semnul EnDash – (liniuţa medie, mai mică decât cea de dialog, numită EmDash — ) ca alternativă pentru paranteze inserate în text:
„Între anii 1918-1989…”
Sistemul ortografic: Pentru a utiliza un sistem ortografic unitar, pentru acest volum va fi folosită ortografia Academiei Române: cu “ â “ în loc de “ î ” (în interiorul cuvintelor) şi “sunt” în loc de “sînt”. Toate textele vor fi redactate cu diacritice.
RECENZIILE: Vor fi recenzate lucrări apărute în ultimii 2 ani, în România sau în afara ţării, relevante pentru istoria comunismului. Recenziile vor avea circa 5.000 de semne.
Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)
Partajează asta:
Citadela cartilor
80 de mii de cărţi, manuscrise şi documente despre România!
Unde credeţi că se găsesc toate acestea? La Biblioteca Naţională sau la Academia Română? Locul lor este în arhivele Bibiliotecii Naţionale a Congresului SUA! Un spaţiu greu accesibil camerelor de luat vederi.
După un an de aşteptare, o echipă a ştirilor TVR a reuşit să pătrundă în acest sanctuar.
Un material de Nicolae Melinescu
80 de mii de cărţi, manuscrise şi documente despre România!
Unde credeţi că se găsesc toate acestea? La Biblioteca Naţională sau la Academia Română? Locul lor este în arhivele Bibiliotecii Naţionale a Congresului SUA! Un spaţiu greu accesibil camerelor de luat vederi.
După un an de aşteptare, o echipă a ştirilor TVR a reuşit să pătrundă în acest sanctuar.
Un material de Nicolae Melinescu
Sursa TVR
Partajează asta:
Propaganda ateistă în România anilor ’50 Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.)
Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca și leninismul de altfel, definite ca sisteme ideologice, au declarat război religiei și au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie de stat atee.” (René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177). Politică religioasă a Partidului Muncitoresc Român, devenit în 1965 Partidul Comunist Român se baza pe scrierile lui Lenin, Engels și Marx. Acesta din urmă declara că religia și Biserica sunt instrumente ale statului asupritor, ale orânduirii bazate pe exploatare. (Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, Editura Politică, București, 1960, p. 134).
Cunoscută ca și activitatea de educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor, propaganda ateistă realizată prin intermediul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), înființată prin Decretul 652/1949 ca persoană juridică de utilitate publică era coordonată de către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R. (P.C.R.).
Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestui studiu de caz, comunicarea își propune prezentarea obiectivelor S.R.S.C., organizarea administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care erau supuși acțiunii de propagandă precum și rezultatele campanie ateiste dusă de către regim prin intermediul instituției menționate. Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă, comunicarea face apel la documente semnificative și în marea lor majoritate inedite sau foarte puțin cercetate, identificate la Arhivele Naționale Istorice Centrale Fond C.C. al P.C.R. precum și la Open Society Archive care deține un volum considerabil din Arhiva postului de Radio Europa Liberă.
Materialul reprezintă rezumatul comunicării cu același nume susținută, joi 5 mai 2011 în cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice ”Istorie și Propagandă”
Articole similare
Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Istorie Bucuresti
Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”
Partajează asta:
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) de Alin Cristea
Un articol remarcabil care îmbină reconstrucția istorică cu analiza literară și psihologică scris de Alin Cristea pe România Evanghelică.
Portret din cioburi, volumul I – Ligia Seman, Editura Cetate Deva, Deva, 2010, 363 p.
Pentru cîteva zile am lăsat deoparte romanul Ligiei Seman și am recitit Crucea și pumnalul, cartea celebră a lui David Wilkerson, care a murit săptămîna trecută. Jurnalul meu de lectură a consemnat cîteva episoade din această reîntîlnire a mea, după ani, cu o carte care ar trebui citită măcar o dată pe an.
Reluînd lectura Portretelor din cioburi în această seară, m-am reîntîlnit cu o lume pe care o cunosc destul de bine, cea a anilor ’80 din România comunistă, în care oamenii aveau o personalitate fragmentată, cu un psihic schizoid, amprentat de dedublarea pe care sistemul ideologic ateist o provoca și o permanentiza.
Drama psihologică de felul acesta nu e întîlnită, desigur, doar în spațiul ideologiilor totalitare, din acest punct de vedere romanul Ligiei Seman transgresînd, cu succes, frontiere etnice, naționale, ideologice, de epocă sau de vîrstă.
Eu, cel puțin, m-am recunoscut în mai multe personaje. Și în mai multe situații. Dincolo însă de reacțiile mele emotive sau raționaliste, preocupat fiind, de ani buni, de fragmentarea eului din societatea postmodernă (și ), în ultimele săptămîni am privit în mai multe rînduri coperta primului volum, aducîndu-mi de fiecare dată cu o imagine de oglindă spartă pe mai multe direcții, în care chipul care se privea era, desigur, fragmentat.
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) by Alin Cristea
Partajează asta:
John Wesley (1954)
John Wesley ( 28 June [O.S. 17 June] 1703 – 2 March 1791) was a Church of England cleric and Christian theologian. Wesley is largely credited, along with his brother Charles Wesley, as founding the Methodist movement which began when he took to open-air preaching in a similar manner to George Whitefield. In contrast to George Whitefield’s Calvinism, Wesley embraced the Arminian doctrines that were dominant in the 18th-century Church of England. Methodism in both forms was a highly successful evangelical movement in the United Kingdom, which encouraged people to experience Jesus Christ personally.
Wesley’s writing and preachings provided the seeds for both the modern Methodist movement and the Holiness movement, which encompass numerous denominations across the world. In addition, he refined Arminianism with a strong evangelical emphasis on the Reformed doctrine of justification by faith.
Sorce: Wikipedia.org
O biografie a lui John Wesley găsiți și pe site-ul bbc.co.uk
Director: Norman Walker.
Starring: Leonard Sachs (John Wesley), Gerard Lohan (Wesley as a Child), Neil Heayes (Wesley as a Student), Keith Pyott (Rev. Samuel Weslwy), Curigwen Lewis (Susannah Wesley), John Witty (Peter Bohler), Derek Aylward (Charles Wesley), Patrick Barton (George Whitefield), John Slater (Condemned Man), Philip Leaver (Beau Nash).
John Wesley (28 June 1703 – 2 March 1791), founder of Methodism
Sursa filmului Pro(-)scris
Partajează asta:
Politica moderna si principiul sperantei de Mihail Neamtu
Politica modernă și principiul speranței reprezintă titlul unui excelent articol scris de către Mihail Neamțu filosof, teolog și istoric. Articolul semnalat din care am reprodus pasajul de mai jos este structurat în trei părți după cum urmează:
1. Fides, Spes et Amor,
2. Utopia marxistă,
3. Optimismul progresist
Prima parte vorbește de modelul original al speranței așa cum se regăsește el în creștinism, cea de-a doua se concentrează pe utopia marxistă și denaturarea învățăturilor creștine în regimurile totalitare fie ele de dreapta (fascism) fie de stânga (comunism). În ideologiile totalitare intervine umanismul înțeles ca acea filosofie în care omul este pus în centrul universului, el este un dumnezeu venerat de către cei din jur. Dar umanismul leninist cu al său proiect de inginerie socială cu încrederea neștirbită în om este o utopie, o pervertire a eticii creștine. ,,Măsluirea principiului creştin al speranţei apare şi în varianta soft a gândirii de stânga. Mai întâi, sunt cei care afirmă că memoria trecutului nu contează – altfel spus, că orice proiect antropologic sau politic poate începe de la zero”. Trecutul nu contează este o afirmație care se regăsește într-o anumită măsură și în discursul evanghelic contemporan -vezi cazul Răscumpărarea memoriei– nu numai în politica americană la care face referire Mihail Neamțu. Inițierea unui proiect politic sau religios fără a lua în considerare fundamentul pe care zidești este o altă formă de utopie care duce la primatul rațiunii. Acesta este afirmat în contextul progresismului care pune în discuție ,,înțelegerea clasică asupra naturii umane.
Fides, Spes et Amor,
Cine ne-ar contrazice dacă am spune că religia creștină rafinează, între altele, o artă speranței? Acolo unde alții văd fatalitatea bolii, a păcatului sau a morții, ucenicii lui Iisus întrezăresc posibilitatea miracolului: fiul risipitor se întoarce la casa tatălui, tâlharul se pocăieşte înaintea obştescului sfârşit, vameșul devine sfânt iar mormântul gol anticipează Învierea.
Nu vorbim aici doar despre revelaţiile unui timp al regenerării (primăvara, cu tot ceea ce înseamnă explozia de flori, culoare şi parfumuri naturale). Sfântul Pavel pune speranța în relație cu alte două virtuţi: credința și iubirea. Nădejdea şi dragostea sunt, aşadar, vase comunicante în sufletul celui atins de prezența lui Hristos. Bătălia pentru adevăr, curajul jertfei de sine, înfruntarea mizeriei morale – toate acestea sunt posibile pentru că Dumnezeu înnoieşte neîncetat firea prin har. Creștinismul nu idealizează natura umană. Dimpotrivă, condiția omului căzut e vizibilă în lupta dintre carne și spirit, dintre neputință și voință, dintre revoltă și ascultare. Un asemenea spectacol descurajează orice reverie sentimentală despre Adam.
O inimă capabilă de apostazie sau o minte îmbătată cu iluzii pot deveni, totuși, receptacolul neaşteptat al luminii. Convertirea lui Whittaker Chambers în plină libertate, botezul lui Nicolae Steinhardt în bezna închisorii, revelațiile lui Alexander Soljenițîn în plin univers concentraționar – iată istorii personale care demonstrează cum principiul creștin al speranței este eficace doar printr-o liberă asumare a Crucii. E un lucru uşor de spus, dar greu de împlinit.
Istorie Evanghelica 