Arhive categorie: Istorie

Mărturie Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă (25.01.2015)

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Mărturia domnului Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă.
Înregistrarea a fost realizată la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București în data de 25 ianuarie 2015 cu prilejul lansării în Capitală a romanului Ambasadorul scris de Cătălin Dupu.Tema romanului este tocmai aceasta: transportul ilegal de Biblii în România comunistă, anii 80 ai secolului XX.

Având în vedere că mărturia din ianuarie 2015, cât și cea din toamna anului 2013 cu prilejul serbării a 80 de ani de istorie a Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București au în vedere rezistența evanghelicilor în comunism și transportul ilegal de Biblii, cunoscut sub numele de colportaj de material religios am considerat util să le pun împreună.

Mai jos aveți mărturia din 2013.

Biserica Baptistă Nădejdea 80 de ani - banner

În mărturia sa, Lungu Dumitru,  membru în Biserica Nădejdea, fost secretar al bisericii și persoana care se ocupă de cateheza noilor veniți, vorbește despre câteva aspecte importante din perioada comunistă. primul dintre ele este biserica din case, iar al doilea transportul ilegal de Biblii și literatură religioasă.

Se amintește deasemenea, despre cutremurul din 1977 și grupurile de rugăciune care se întâlneau în casele credincioșilor în perioada comunistă (minutul 4).

 În mărturia sa veți regăsi informații despre depozitul de Biblii din casa sa (de la minutul 5) care a  fost descoperit ca urmare a arestării lui Constantin Caraman în anul 1984 pe peronul Gării de Nord.

20 iunie 1976 a venit primul transport cu Biblii, material religios scris, dar și audio împreună cu casetofoane.

„Lucrarea a mers până în 1984, concomitent cu Biserica din case, până în 9 noiembrie când din greșeala fratelui Constantin Caraman de la frații penticostali, care tot venea la mine și lua cărți [aceasta a încetat].

Eu i-am spus: „Frate, nu mai veni că dumneata ești urmărit” N-a înțeles!

Joi seara l-a prins pe el cu geanta plină cu Biblii, l-a  luat la Securitate, l-a strâns cu ușa și le-a spus: „Depozitul se află în strada Dichesei nr … la fratele Lungu.”

Vineri seara eu am venit de la servici, ei au venit la ora 6 (18). Eu am ajuns la ora 9 (21). Era o lumină colo …. ”

În continuare fratele Lungu relatează percheziția efectuată de Securitate. Menționez și alte detalii care nu sunt prinse în această mărturie. Astfel, materialul religios era atât de bine ascuns încât nu a fost găsit de către cei care percheziționau casa, însă ofițerul care conducea percheziția avea informații că materialul este în locația respectivă, astfel că fratele Lungu a trebuit să se deconspire singur ca să nu trebuiască să mai aducă câinii sau mai rău să dărâme zidurile. După confiscarea materialului religios s-a întocmit procesului verbal din care sunt redate în facsimil două fragmente în carte. Eu l-am văzut integral și pot confirma veridicitatea lui.

Informațiile din mărturia sa sunt transpuse în scris și în cartea NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU 1933-2013. 80 DE ANI DE LUMINĂ CREȘTINĂ LA MARGINE DE BUCUREȘTI, carte care costă 15 lei și poate fi achiziționată de toți cei interesați.

Implicarea dânsului în distribuția de material religios în perioada comunistă este redată la paginile 114-117.  Nu voi reda acum decât partea de final unde vorbește despre modul în care a fost descoperit depozitul de Biblii și material religios.

pp. 116-117 „Mai târziu am aflat cum au dat de mine.

Constantin Caraman (foto Vasilică Croitor)

Fratele Constantin Caraman de la frații penticostali a fost pe la mine , deși l-am avertizat să nu vină fiind o persoană urmărită de tovarăși, și a luat ceva material (cărți, biblii, casetofoane), iar în drum spre Gara de Nord a fost urmărit și arestat [În mărturia de la biserică acesta menționează că interceptarea și arestarea au avut loc pe peronul Gării de Nord] pe data de 8 noiembrie 1984. Sub presiune la interogatoriu a dat adresa mea și astfel a doua seară, vineri (vinerea neagră) 9 noiembrie 1984 Securitatea a ajuns la mine.

Ce a urmat la interogatoriu știe Dumnezeu.

Mai menționez că i-am rugat ca din BIBLII să nu facă hârtie igienică.”

[Ei m-au întrebat de unde știu lucrul acesta, iar eu le-am spus că se cunoaște faptul că din Bibliile trimise de Societatea Biblică Britanică (?) ei au făcut hârtie igienică].

Personal (M.S.) știu că a fost un întreg scandal legat de acest aspect și am văzut chiar și un document din anii 80 unde se vorbea despre această acțiune a autorităților de la București.

Publicat în: Baptişti, Biblie, Comunism, Creştini după Evanghelie, Documente, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Literatură, Persecuţie, Religie, Securitatea, Video | Etichetat: , ,

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCEMER): Concurs de Manuscrise 2015

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Siglă IICCEMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului)
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc organizează un concurs de manuscrise, pentru toți cercetătorii și universitarii interesați de istoria perioadei 23 august 1944 – 22 decembrie 1989.

Manuscrisele trimise pot fi atât de tip volum de autor/ volum colectiv, cât şi volume de memorii, jurnale, interviuri sau de corespondenţă, pe un subiect conex obiectivelor de cercetare ale IICCMER.

În urma procesului de jurizare, vor fi alese trei manuscrise câştigătoare, care vor fi publicate sub egida IICCMER la una dintre editurile partenere, costurile urmând a fi suportate de către Institut.

Mai multe detalii legate de criteriile de eligibilitate şi dosarul de concurs sunt disponibile în Regulamentul concursului.

Termenul limită de depunere a dosarului este 17.08.2015, iar rezultatele selecţiei vor fi anunţate pe 10.09.2015.

Pentru mai multe detalii, ne puteţi contacta pe adresa alin.muresan@iiccmer.ro sau la telefon  +40 21 316 7565 / +40 21 316 7557.

Regulament concurs
pdf descarcă document (PDF)

 

Publicat în: Anunţuri, Cercetare, Comunism, Cultură, Cărţi, Istorie | Etichetat: ,

Apariții editoriale (27) Emanuel Conțac (ed), Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi

De Marius Silvesan pe | 2 comentarii

Semnalez și eu la rubrica apariții editoriale lucrarea lui Emanuel Conțac.

Emanuel Contac (ed) , Cpornilescu - din culisele publicării celei mai citite traduceria Sfintei Scripturi

Până voi scrie un punct de vedere personal despre această lucrare, postez mai jos textul de pe coperta IV care este un extras din Prefața cărții scrisă de doamna Francisca Băltăceanu

Cartea lui Emanuel Conțac nu oferă doar amănunte biografice despre Dumitru Cornilescu, ci reconstruiește într-un fel o lume: pentru că raza de acțiune a Societății Biblice Britanice acoperea continentele. […] Și, dincolo de disensiunile uneori confesionale, adesea izvorâte doar din ambiții personale, ar trebui să fim mândri că a existat și în România această dragoste pentru Biblie care face să se dorească, să se întreprindă traducerea și răspândirea ei. Și, în acest context, elanul, stăruința, generozitatea, spiritul de jertfă cu care a lucrat Dumitru Cornilescu. Există în scrisori mai multe caracterizări pozitive ale persoanei lui, făcute de diverși oameni cu care a lucrat împreună, mai ales străini. Dar în special merită o reflecție aprofundată întrebarea: care i-au fost omeneștile satisfacții personale în această lucrare perseverentă, îndârjită, în condiții din ce în ce mai grele? Se zbate cu diferite dificultăți tehnice, trebuie să convingă diverși decidenți care nu-l cunosc personal și nici nu posedă limba română suficient ca să-i evalueze lucrarea, întâmpină opoziția unor autorități bisericești sau civile (până la interdicția de a i se colporta cartea la sate!), lipsa de bani, sărăcia tot mai mare, nevoia de a pleca din țară, boala între străini, editarea cărții fără numele celui care a tradus-o… Dar peste toate – un elan, aproape o încrâncenare de a face Biblia să ajungă la oameni, să fie accesibilă (iar dacă comparăm ediția din 1924 cu orice text biblic existent atunci în limba română, înțelegem mai bine entuziasmul celor care apreciau un text „în fine curgător”), de a face ca ea să fie iubită și trăită. […]

Era de multă vreme necesară o mai bună cunoaștere a istoriei acestei Biblii atât de răspândite, care a hrănit și hrănește viața atâtor oameni. Este un dar pentru noi și un fel de răsplată postumă pentru Dumitru Cornilescu faptul că acest studiu a fost realizat de un cercetător tânăr care știe să îmbine în chip rar întâlnit elanul și răbdarea în efortul de a săpa în biblioteci și arhive, acribia filologică, competența în domeniul complex al științelor biblice și un deosebit simț al limbii române, cum este Emanuel Conțac.

http://www.logos.ro

Publicat în: Biografii, Creștinism, Cultură, Cărţi, Documente, Educație, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Literatură, Religie | Etichetat: , , , , , , ,

Leninismul, între extincție ireversibilă și atracție recurentă

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Un articol foarte interesant al domnului Vladimir Tismăneanu în care acesta prezintă unele din caracteristicile leninismului, printre care și cea de religie politică, dar vorbește și despre atracția recurentă a acestei ideologii.

Avatarul lui tismaneanu

Post-comunismul înseamnă o luptă continuă pentru a trece peste “rămășițele leninismului”, iar a vorbi despre nevoia de restaurare a presupuselor valori democratice ale leninismului este pur și simplu expresia ignoranței istorice și cecității morale. Leninismul nu poate fi fundamentul politicii adevărului tocmai pentru că este o doctrină revoluționară neo-machiavelică care relativizează, distorsionează și instrumentalizează în mod fundamental utilitarist și cu dispreț orice noțiune de adevăr obiectiv. Este simptomatic modul în care Slavoj Žižek și admiratorii săi au deturnat conceptul unui politici originate în adevăr de la disidenți precum Aleksandr Soljenițîn și Václav Havel (vezi Sebastian Budgen, Stathis Kouvelakis, Slavoj Žižek (eds.), Lenin Reloaded: Toward a Politics of Truth, Durham and London: Duke University Press, 2007).

Am propus cândva termenul de “ruine leniniste” (Leninist debris), în mod limpede o prelucrare a conceptului iluminant al lui Ken Jowitt de moștenire leninistă, ca o constelație civilizațională, incluzând sentimente puternice, nostalgii…

Vezi articolul original 829 de cuvinte mai mult

Publicat în: Articole, Comunism, Istorie, Politică, Puncte de vedere | Etichetat: , ,

Despre ultimul deceniu comunist şi despre Radio Europa Liberă la „Cafeneaua Critică”

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Miercuri, 11 martie 2015, de la ora 19:00, la Club A va avea loc cea de-a 155-a ediție a „Cafenelei Critice”, prilejuită de apariția recentă a celui de-al doilea volum al culegerii Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă, sub îngrijirea lui Gabriel Andreescu şi a lui Mihnea Berindei (Editura Polirom, Vol. I: 1979-1985, 2010; Vol. II: 1986-1989, 2014), dar și de lansarea traducerii în limba limba italiană a volumului I: L’ultimo decennio comunista. Lettere inviate alla Radio „Europa Libera” (Traduzione in italiano di Mara Chiriţescu, Paolo Bruzzi, Stefano Ferrari, Giovanni Avanzini, Pavesiana, 2014).

Cele două apariții editoriale marchează un bun prilej pentru o discuţie la „Cafeneaua critică” despre etapa finală a istoriei noastre comuniste şi despre postul american de radio Europa Liberă, despre rolul său major în epocă.

Invitații acestei ediții sunt Gabriel Andreescu (profesor de ştiinţe politice, fost dizident în ultimul deceniu comunist şi coeditor al respectivei ediţii), Mara Chiriţescu (profesoară şi traducătoare de literatură italiană, coordonatoare a Editurii Pavesiana), Iosif Klein-Medeşan, Cristian Teodorescu şi William Totok (redactori şi colaboratori ai Europei Libere), Bogdan Murgescu (istoric).

http://media.unibuc.ro/stiri-din-universitate/despre-ultimul-deceniu-comunist-si-despre-radio-europa-libera-la-cafeneaua-critica

 

Publicat în: Anunţuri, Comunism, Dezbatere, Documente, Istorie, Literatură, Radio, Rezistență | Etichetat: ,

TVR: Conferința Internațională Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

În zilele de 12 și 13 martie 2015, Arhiva Televiziunii Române organizează la sediul TVR ( Calea Dorobanților, nr. 191) conferința internațională Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe, care aduce laolaltă cercetători specializați în istoria instituțiilor media din estul Europei, reprezentanți ai arhivelor audiovizuale din această regiune, membri ai Federației Internaționale a Arhivelor de Televiziune și producători media interesați de (re)utilizarea conținutului arhivistic audiovizual.

Scopul dezbaterii este de a iniția discuții despre strategiile de îmbunătățire a accesului la arhivele de televiziune și a înregistrărilor din regiunea est-europeană. Accesul la aceste arhive este abordat nu doar din perspectiva digitalizării și diseminării online, ci și în calitate de fenomen cultural în care îmbogățirea și contextualizarea materilelor audio-video sunt esențiale.

Participarea la conferință este gratuită, pe baza înregistrării online.

Mai multe informații despre modalitatea de înregistrare și programul conferinței se găsesc aici.

http://media.unibuc.ro/stiri-din-universitate/conferinta-internationala-unlocking-broadcast-archives-from-eastern-europe

Publicat în: Anunţuri, Conferinte, Istorie, Mass-media | Etichetat: ,

DOCUMENTAR Agerpres: 70 de ani de la instalarea guvernului condus de dr. Petru Groza

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

La 6 martie 2015 se împlinesc 70 de ani de la instalarea guvernului condus de dr. Petru Groza, primul guvern din istoria României cu majoritatea formată din membri ai PCR.

Instalarea Guvernului condus de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945
Foto: (c) Arhiva AGERPRES

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, profitând de prezența Armatei Roșii, Uniunea Sovietică și-a impus dominația în estul Europei, inclusiv în România.

După instalarea, la 6 decembrie 1944, a guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu, în București și în țară au fost organizate, de către comuniști, demonstrații de protest împotriva generalului. Agitațiile au culminat cu manifestația din 24 februarie 1945, care s-a soldat cu victime.

În aceste condiții, la București a sosit adjunctul ministrului de Externe sovietic, Andrei Ianuarevici Vîșinski. Acesta a cerut regelui Mihai I demiterea generalului Rădescu și formarea unui guvern al Frontului Național Democrat.

La refuzul regelui, în București au fost concentrate unități sovietice de blindate, a fost dezarmat batalionul de gardă al Marelui Stat Major, a fost interzisă legătura cu armatele române de pe front, radioul și presa au trecut sub control sovietic.

În urma acestor măsuri, la 1 martie 1945, generalul Rădescu a demisionat. În fruntea noului guvern a fost desemnat prințul Barbu Știrbey, dar nici acest guvern nu l-a mulțumit pe Vîșinski, amenințându-l pe rege că dacă nu-l numește pe Petru Groza prim-ministru, România urma să fie lichidată ca stat independent.

După noi presiuni, regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) a cedat, și, la 6 martie 1945, i-a încredințat lui Petru Groza formarea noului guvern, primul guvern din istoria României format în mare majoritate din membri ai PCR. În guvern au mai intrat reprezentanți ai Frontului Plugarilor, PNȚ — aripa Anton Alexandrescu, PNL — aripa Gheorghe Tătărescu și PSD.

Cabinetul condus de dr. Petru Groza este considerat a fi primul guvern cu majoritate comunistă aflat în fruntea țării și cel care a deschis calea comunizării României.

Impunerea, de către Uniunea Sovietică, a acestui guvern a provocat o stare conflictuală între suveran și executiv. În 1946 și 1947, PCR a devenit principala forță politică din România. Programul său politic prevedea abolirea monarhiei și instaurarea unui regim republican în România. Acest lucru s-a întâmplat la 30 decembrie 1947, când președintele Consiliului de Miniștri, dr. Petru Groza, i-a prezentat regelui actul de abdicare, care fusese deja redactat.

Izolarea era completă, în condițiile în care oricum Bucureștii și restul țării erau sub ocupația trupelor sovietice: telefoanele fuseseră deconectate, Palatul Elisabeta era înconjurat de trupele diviziei ”Tudor Vladimirescu”. În aceste circumstanțe, Mihai I a semnat, în numele său și al urmașilor săi, documentul abdicării de la prerogativele regale.

Instalarea Guvernului condus de Petru Groza (ctr.-stg.), la 6 martie 1945. Foto: (c) Arhiva AGERPRES

A fost convocată imediat o ședință fulger a Consiliului de Miniștri la care a participat și președintele Camerei Deputaților, Mihail Sadoveanu. Petru Groza a prezentat actul de abdicare și s-a emis o proclamație în care se consemna ”hotărârea de instaurare în România a unei forme republicane de guvernământ”.

În aceeași zi, într-o ședință extraordinară, Adunarea Deputaților a proclamat Republica Populară Română.

Regele Mihai I a părăsit teritoriul României la 3 ianuarie 1948, începând un lung exil.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/03/06/documentar-70-de-ani-de-la-instalarea-guvernului-condus-de-dr-petru-groza-09-45-49

Publicat în: Comunism, Documentare, Istorie | Etichetat: ,

Marius Silveșan despre cartea Ambasadorul de Cătălin Dupu

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

cartea-ambasadorul-de-catalin-dupuÎn cadrul evenimentului „O seară pentru suflet” desfășurat la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București, am avut câteva considerații despre cartea Ambasadorul, scrisă de Cătălin Dupu.

 

Publicat în: Comunism, Creștinism, Cultură, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Persecuţie, Religie, Securitatea, Video | Etichetat: , ,

Klaus Iohannis: „În dosarele CNSAS se află memoria comunismului. Nu avem dreptul s-o trecem sub tăcere.”

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a vizitat, luni, 26 ianuarie 2015, „depozitele de arhivă ale CNSAS (Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității), aflate în Popeşti Leordeni. Cu această ocazie, șeful statului şi-a exprimat dorința de a deschide un muzeu al comunismului.”
Ca și istoric și cercetător al perioadei comuniste nu pot decât să consider încurajator acest semnal pe care îl transmite șeful statului. Cei care ați studiat la CNSAS știți foarte bine problemele cu care se confruntă cercetătorii.

Iată mai jos două pasaje din materialul celor de la Realitatea.net referitoare la vizita președintelui țării la depozitele CNSAS de la Popești Leordeni și reafirmarea de către acesta a necesității deschiderii unui Muzeu al Comunismului. Proiectul Muzeului Comunismului nu este nou, dar poate că această idee se va și materializa.

„Mi se pare foarte important să nu trecem prea repede peste istoria noastră recentă. Am spus și, din păcate, după ce am aflat astăzi, pot să reafirm: nu am reușit să cunoaștem destul de bine istoria noastră recentă, vorbesc aici de anii comunismului. Este nevoie de o studiere mult mai atentă și, în final, de o reconciliere a noastră cu istoria noastră recentă. Acest lucru nu s-a întâmplat acum și fără această etapă este greu de crezut să putem să trecem pur și simplu mai departe”

„Arhivele fostei Securități reprezintă o parte din istoria poporului nostru. Dosarele întocmite de poliția politică închid în paginile lor nenumărate vieți de oameni nevinovați. Mâine voi vizita arhivele păstrate de CNSAS la Popești-Leordeni. CNSAS deține, după Germania și Polonia, a treia arhivă ca mărime, preluată de la fostele servicii secrete comuniste. În aceste dosare se află memoria comunismului și nu avem dreptul s-o trecem sub tăcere. Dimpotrivă, ea va avea o contribuție importantă la deschiderea unui Muzeu al Comunismului, despre care am vorbit la Timișoara imediat după alegeri”, a scris, pe pagina personală de Facebook, Klaus Iohannis.”

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/iohannis-in-dosarele-cnsas-se-afla-memoria-comunismului-nu-avem-dreptul-s-o-trecem-sub-tacere_1617239.html#ixzz3PxpMA3rt

Principalele declarații ale președintelui Klaus Iohannis:

  • Am înțeles ca si aici avem de a face cu o problema de fonduri. Aceasta este o problema care se poate rezolva relativ usor pentru a permite modernizarea arhivei.
  • Este un lucru care se leagă de o idee de a mea un pic mai veche, am enunțat acum câteva luni un concept la care tin in continuare: un muzeu al comunismului in Romania, si cu siguranță aceasta arhiva va contribui si cu piese la acest muzeu, dar si cu informații.
  • Mi se pare foarte important sa nu trecem prea repede peste istoria noastră recenta.
  • Nu am reușit sa cunoaștem suficient de bine istoria noastră recenta, si vorbesc aici de anii comunismului.
  • Este nevoie de o studiere mult mai atenta si in final de o reconciliere a noastră cu istoria noastră recentă.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19202207-ora-10-00-presedintele-klaus-iohannis-viziteaza-arhivele-cnsas.htm

Publicat în: Cercetare, Comunism, Cultură, Educație, Știri, Istorie, Securitatea | Etichetat: , ,

86 de ani de la nașterea lui Martin Luther King Jr.

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Astăzi, 15 ianuarie 2015, se împlinesc 86 de ani de la nașterea lui Martin Luther King Jr.

„Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii.

Cunoscut și sub abrevierea MLK, a organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, și anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub președinția lui Lyndon B. Johnson.

În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963) a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis).

L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta împotriva discriminării rasiale.

Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus eforturi în lupta împotriva sărăciei precum și a opririi războiului din Vietnam.

King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. După moartea sa i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004; În 1986 ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther_King

Publicat în: Articole, Baptişti, Istorie, Politică