Culorile vieții – o prezentare a cărții Culorile fericirii
Fiecare dintre noi dorim să fim fericiți și să ne bucurăm de VIAȚĂ. Viața capătă culoare prin semnificație, semnificația vieții o căpătăm prin înțelegere, înțelegerea aduce împlinire, împlinirea descătușează în noi sentimentul fericirii. Această ecuație a unei vieți fericite este anulată în absența unei relații personale cu Dumnezeul creștinismului. Prin urmare, cititorii sunt invitați la un alt tip de percepere al realității înconjurătoare decât aceea creionată de mass-media.
Cătălin Dupu, conferențiar, poet, prozator și evanghelist, ne aduce în atenție prin intermediul volumului Culorile fericirii (Editura Cetate Deva, 2014) problema vieții, a fericirii datorată armoniei cu Dumnezeu și cu cei din jur. Autorul nu este la prima lucrare în proza, iar dintre cărțile publicate de autor amintesc: Dragoste Crucificată, Cine știe ce aduc zorile?, Istoria se scrie acum, Farul de la capătul inimii.
Prin intermediul acestei cărți, autorul realizează o asociere interesantă între culoare și fericire, o fericire care vine
de la Dumnezeu și se vede în viața personajelor care dau viață acestei cărți. Din punct de vedere al structurii lucrarea este formată din zece povestiri și nuvele, dintre care două au un și caracter istoric: Culorile fericirii, Biserica sub steagul roșu. Temei centrale a cărții, Fericirea, îi este alocat și un studiu pe care îl regăsim în carte sub titlul Fericirea nu se poate cumpăra. Alături de cele două nuvele istorice și de studiul despre fericire în această carte se regăsesc și următoarele nuvele și povestiri: O viață de 30 de arginți, Din nou la TVR2?, Portret în fereastra înghețată, Aceștia sunt adevărații credincioși, Creștinismul ar putea trăi acum un timp glorios. Însă …, Doar în acel loc, Cum am găsit secretul fericirii, precum și Repere din activitatea autorului, titlu sub care sunt prezentate succint activități ale lui Cătălin Dupu.
Cel de-al doilea război mondial este cadrul care conturează din punct de vedere istoric nuvela Culorile fericirii. Spațiul geografic este cel al României și Germaniei două țări prinse în mreaja războiului. Povestea se construiește în jurul a două personaje, Erick Steiner, ofițer german care ajunge în România unde o întâlnește pe Teodora Becher, iar amândoi trebuie să găsească variante pentru a supraviețui războiului. În cadrul unei discuții purtate cu autorul acesta a menționat că nuvela este una „cu final deschis” lăsând cititorului opțiunea să construiască mai departe acțiunea.
Prin intermediul acestei nuvele autorul evidențiază în acest fel faptul că, deși pare incredibil, este „bine a înțelege că inima omului nu ține cont de legile războiului, ci de cu totul altele – ale iubirii și ale umanității …” (p.3)
Mesajul acestei cărți, și în particular al acestei prime nuvele este unul profund care nu poate fi înțeles fără ca cititorul să se aplece cu atenție asupra faptelor. Avem o construcție în care atenția nu cade pe cadrul politic sau geografic ci pe personaje. Evoluția personajului principal masculin, ofițerul Erick Steiner, m-a dus cu gândul la Dostoievski și la romanul Crimă și pedeapsă pe care îl sintetizez prin cuvintele „transformarea omului prin credință”. Paralela cu nuvela Culorile fericirii se datorează faptului că și aici avem o transformare prin credință, una lăuntrică datorită recunoașterii lui Hristos ca Mântuitor personal de către ofițerul german Steiner. Asocierea cu scriitorul rus s-a făcut și pe baza importanței pe care o are ofițerul Steiner în tabloul nuvelei. Spre deosebire de romanul Crimă și pedeapsă în nuvela Culorile fericirii, transformarea pe care Dumnezeu o realizează în viața personajului principal este doar schițată, cititorul trebuind să coreleze mai multe informații pentru a putea percepe importanța schimbării. La Dostoievski în schimb transformarea este evidențiată mult mai clar și prin antiteza dintre viața trecută și cea după întâlnirea personală cu Hristos a lui Raskolnikov, personajul masculin principal din romanul Crimă și pedeapsă. Consider că autorul ar fi putut să evidențieze în ce mod acceptarea lui Hristos i-a schimbat lui Steiner concepția despre lume și viață. Cuvintele parabolice ale lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu – „Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug” – tranșează umanitatea în 2 realități polare: oile care primesc conducerea absolută a Bunului Păstor, ele experimentează atât viața, cât și abundența ei și, respingătorii Marelui Păstor, ei nu experimentează nici viața, nici abundența ei.
Culorile fericirii dovedește indubitabil purtarea de grijă a Lui Dumnezeu și faptul că El este deasupra istoriei și nu o persoană influențată de istorie sau pe care aceasta să-L ia prin surprindere. De asemenea, remarc cadrul istoric pe care este construită nuvela, cel al celui de-al doilea război mondial, diferența dintre modul de raportare la populația României între armata germană și cea sovietică. Evident că nu facem din acest aspect unul general deoarece și armata germană s-a raportat într-un mod cu totul injust la populația evreiască.
Ceea ce autorul a dorit să evidențieze prin intermediul acestei nuvele și cred că a reușit, deși personal aș fi vrut un final mai clar, este faptul că fericirea pe care o primim de la Dumnezeu ne poate colora viața, chiar și în împrejurări dificile. Motivul este acela că această fericire nu depinde de împrejurări, pentru că ea este una în primul rând interioară și nu una exterioară și efemeră.
O viață de treizeci de arginți este o nuvelă despre Iuda Iscarioteanul. Este un alt mod de a aborda relația dintre credință și bani, un alt mod de a-l prezenta pe Iuda și modul în care acesta s-a relaționat la Hristos. Se remarcă monologul interior al personajelor, inclusiv cel al lui Iuda, care induc o tensiune narațiunii, dar este și un mod literar de a prezenta caracterul și acțiunile personajelor.
În Biserica sub steagul roșu autorul realizează încă din titlu o asociere incitantă între Biserică și comunism simbolizat aici prin intermediul steagului roșu. Termenul steagul roșu care apare în titlu m-a dus cu gândul la cartea lui David Preistland intitulată Steagul roșu prin intermediul căreia acesta realizează o introducere în comunism. Biserica sub comunism este tema centrală a acestei nuvele în care autorul transpune în scris într-un mod palpitant situația critică a unei biserici evanghelice din România anilor ˈ80 ai secolului XX amenințată cu demolarea. În loc ca oamenii să aștepte la intrarea clădirii pentru a participa la serviciul religios așteptau buldozerele situație în care păstorul se află în fața unei decizii cruciale. Ce să aleagă? În ce direcție să meargă? La cine să apeleze? Frământarea din inima pastorului, tensiunea din cadrul nuvelei crește până la un punct critic. Soluțiile sunt în mare două: a rezista sau a renunța. Apare în această nuvelă propunerea de a face un memoriu către autorități, de a protesta, de a cere un teren la schimb, dar și o altă soluție. Cea din urmă, pe care o veți descoperi pe paginile acestei cărți, prinde contur și după mai multe discuții este cea aleasă. Zbaterile și problemele prin care a trecut această Biserică sub steagul roșu au fost și cele ale altor biserici evanghelice din România comunistă. Istoria acestei biserici a fost scrisă ca o mărturie a acelor vremuri în care Biserica ca instituție se afla sub asediul ateismului. Textuladuce în atenția cititorului și antagonismul dintre cele două sisteme simbolizate prin termenii biserică și steagul roșu, creștinism și ateism.
Nuvela este o mărturie a acelor vremuri ca noi să cunoaștem adevărul, problemele și provocările bisericii sub comunism.
Elementul istoric este unul dintre aspectele principale pe care le-am avut în vedere în prezentarea acestei cărți. Faptul că în cadrul nuvelelor care se regăsesc în această carte sunt evidențiate anumite particularități istorice nu ar fi fost important în reconstituirea adevărului istoric dacă ele nu s-ar fi bazat pe întâmplări reale și autorul nu ar fi dorit să păstreze acest adevăr și să reliefeze realitatea istorică. Reconstituirea realității istorice și dramatismul vremurilor mai aproape sau mai departe de noi se realizează și prin construcția epică a povestirilor context în care se remarcă și forța interioară pe care o emană personajele, căutarea acestora după fericire.
Reconstrucția unei lumi pe care unii dintre noi am cunoscut-o, cea a perioadei comuniste pe care autorul o readuce la viață prin intermediul nuvelelor și povestirilor este un obiectiv pe care autorul reușește cu succes să-l atingă prin intermediul acestei cărți.
Fericirea nu depinde de împrejurările istorice, de cine se află la conducerea unui partid sau altul, a unei partide sau a alteia, ci de Dumnezeu și de dorința noastră de a ne lăsa modelați de El.
Alte experiențe ale vieții prezentate sub diversele ei nuanțe coloristice aștept ca autorul să le dezvolte într-un roman.
Marius Silveșan
70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord. Expoziţie „Memoria Holocaustului – Sighetu Marmaţiei 1944-2014”

„Memoria Holocaustului – Sighetu Marmaţiei 1944-2014”, expoziţie care face parte din seria de evenimente dedicate celor 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, precum şi a Zilei Naţionale de Comemorare a Holocaustului, va putea fi vizionată la sediul ICR din Israel înbcepând cu data de 21 septembrie. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Al Doilea Război Mondial: Cine a fost Witold Pilecki, omul care s-a of… Expoziţia reprezintă o reproducere a mărturiilor documentare şi fotografice cuprinse în expoziţia permanentă organizată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în colaborare cu United States Holocaust Memorial Museum din Washington, la Casa memorială „Elie Wiesel” din Sighetu Marmaţiei. Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, organizează, la sediul ICR din Israel, în perioada 21 septembrie – 21 octombrie 2014, o serie de evenimente dedicate marcării a 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord. Masa rotundă „70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord” va avea loc duminică, 21 septembrie 2014, de la ora 14:00, potrivit informaţiilor furnizate de către ICR.
Citește mai mult pe adevărul.ro
Ce-l împiedică pe un istoric să-și publice rezultatul muncii sale

Sursa: planitikos.gr
Redau mai jos un fragment din cartea istoricului Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, în care acesta prezintă condiționările exterioare ale muncii unui istoric și cauzele pentru care acesta se află uneori în imposibilitatea de a-și publica rezultatele cercetării.
Între anii 1601-1821 s-au scris peste 50 de lucrări istoriografice originale, dar „nici una nu s-a tipărit de către autorul respectiv; nu se poate spune că n-ar fi fost interesat: dovada contrară o formează marele număr de manuscrise ale lor care au circulat – din letopisețul lui Miron Costin, de pildă, se cunosc până acum nu mai puțin de 49 de manuscrise, dintre care trei în limbi străine (latină, greacă și franceză). Explicația trebuie căutată mai curând în faptul că autorii se temeau ca, prin publicare, să nu aibă neplăceri pe de o parte cu turcii, puterea suzerană, pe de altă parte cu descendenții personajelor băștinașe descrise.
Iată ce-l împiedică pe un istoric să-și publice rezultatul muncii sale.
Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III. Ediție îngrijită de Dinu C. Giurescu, ALL Educational, București, 2000,pp. 548-549.
Mă tem că nu s-au schimbat prea multe în această privință din vremea lui Cantemir până astăzi.
Din aceeași serie:
Historia: Top 5 cele mai ingenioase farse din istorie
Calul Troian
Legenda spune că grecii, într-un război de lungă durată împotriva locuitorilor din Troia, au construit un cal gigant şi l-au oferit
troienilor în semn de pace. După ce aceştia au introdus calul în cetate, din acesta a ieşit o armată de greci care a cucerit Troia. Expresia „calul troian” este folosită, în continuare, de foarte multe ori, la modul figurativ, dar atacul grecilor rămâne în istorie ca una dintre cele mai mari farse.
Difuzarea la radio a romanului „Războiul lumilor”
Romanul SF al lui H. G. Wells prezintă încercarea marţienilor de a coloniza pământul şia fost citit în direct în noaptea de Halloween, în anul 1938, la radio. Moderatorul Orson Welles a difuzat un „jurnal de urgenţă” în care a citit cartea prezentând evenimentele ca pe nişte fapte reale, iar oamenii care ascultau adaptarea radiofonică a textului au crezut că Pământul este invadat de către extratereştri.
Welles a spus apoi că nu s-a gândit niciun moment că acea ştire va crea atât de mare isterie în rândul lumii.
Omul din Piltdown
Charles Dawson şi Arthur Smith Woodward au pretins că au descoperit, în anul 1912, rămăşiţlele fosilizate ale celei mai timpurii fiinţe humanoide. Cei doi au anunţat că fragmentele au fost găsite în Anglia şi au încercat să reconstruiască craniul fiinţei, denumit „Omul din Piltdown”. A fost nevoie de peste 40 de ani pentru ca oamenii de ştiinţă să-şi dea seama că au fost păcăliţi, deoarece Dawson şi Woodward au combinat, de fapt, un craniu de om şi un maxilar de urangutan.

Submarinul U-505
În mijlocul Celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact la 4 iunie 1944, armata Statelor Unite a reuşit să captureze un submarin german, denumit U-505. În încercarea lor de a-i învingepe nemţi, americanii au decis să păstreze submarinul şi echipajul, pentru a se putea folosi de tehnica nemţească. Submarinul a fost remorcat la Bermuda, iar cei 58 de soldaţi nazişti au fost izolaţi.
Oficialii germani i-au considerat morţi pe membrii echipajului, dar aceştia au fost eliberaţi la sfârşitul războiului.
Povestea băiatului pierdut în balon
Un balon gigant a fost lansat deasupra Statelor Unite, zburând la o altitudine de 2.300 de metri, iar o familie îngrijorată a explicat că băieţelul lor este în balon. La trei zile după această întâmplare, postul CNN a anunţat că totul a fost o farsă, pusă la cale de către un cuplu de actori. Băiatul se afla de fapt în casa părinţilor, aceştia precizând că întâmplarea a fost doar o farsă.
Sursa: http://www.historia.ro
Cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență prezentată la Festivalul Țărmul de Aur 2014

Participanții la Masa rotundă „Sacrul în literatură”
Între 1-3 august 2014 în localitatea Corbu, județul Constanța, s-a desfășurat Festivalul creștin Țărmul de Aur organizat de către Centrul Artă pentru Viață București și Biserica Baptistă „Harul” din localitatea Corbu, cu sprijinul Primăriei localității Corbu. În cadrul acestui Festival, în data de 2 august 2014, a avut loc o masă rotundă cu tema „Sacrul în literatură”, moderată de către Prof. Daniela Varvara. La acest eveniment au participat: Conf. Univ. Dr. Angelo Mitchievici, Universitatea Ovidius din Constanța (prozator, critic literar), președintele Uniunii Scriitorilor din România (USR) filiala Dobrogea, Prof. Univ. Dr. Vasile Spiridon, Universitatea din Bacău (critic literar), Ovidiu Dunăreanu (prozator, directorul Revistei și Editurii ExPonto din Constanța, membru USR filiala Dobrogea), Prof. Dr. Anastasia Dumitru (directorul Revistei InterArtes), Prof. Laura Văceanu (președintele Societății de Haiku), Prof. Ioan Florin Stanciu (poet, prozator), Prof. Constantina Dumitru, Pastor Nelu Roșu (poet, redactor radio), Dr. Marius Silveșan (cercetător, istoric), Prof. Daniela Varvara (poetă), Ion Scarlat (cântăreț și scriitor), Crăiță Petre (poet), Prof. Coman, Pastor Mihai Fișteag.
În cadrul acestei mese rotunde am vorbit despre literatura istorică prin prezentarea cărții Bisericile Creștine Baptiste din România
între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965). În cadrul expunerii mele am evidențiat importanța istoriografică a unui astfel de demers, etapele care au condus la realizarea acestei lucrări, precum și care sunt temele abordate în cadrul cercetării mele. După susținerea prelegerii am primit aprecieri pozitive din partea celor prezenți la eveniment, cu care am discutat ulterior și alte aspecte ale istoriei românilor și Bisericii sub comunism. Doresc să evidențiez în acest articol interacțiunea și feedback-ul pozitiv primit din partea Conf. Univ. Dr. Angelo Mitchievici, a domnului Ovidiu Dunăreanu și a doamnei profesoare Anastasia Dumitru. Toți cei menționați au avut cuvinte de laudă la adresa lucrării și a cercetării pe care o întreprind, iar doamna profesoară Anastasia Dumitru a dorit să se cunoască mai bine structura și informațiile prezentate în carte pentru că va realiza o cronică a acestui eveniment.
Festivalul Țărmul de Aur și Masa rotundă au constituit un prilej pentru toți cei prezenți de a se întâlni cu oameni de marcă ai culturii dobrogene și nu numai. Deși sunt profesori, prozatori, poeți, aceștia și-au pus deoparte câteva ceasuri pentru a discuta de rolul înălțător pe care credința îl are în viețile oamenilor și cum a fost transpus acest concept în literatură.
Rolul credinței în viața Bisericii Baptiste sub comunism și a credincioșilor acesteia au constituit și subiectele a trei interviuri acordate de către mine în calitate de cercetător și istoric Radio Vocea Evangheliei Oradea (realizat de către Dr. Daniel Tanc) și Radio Vocea Evangheliei Constanța (realizat de către pastorul Nelu Roșu).
Material redactat pentru Revista Artă și Credință,
Marius Silveșan
Masă rotundă: Sacrul în literatură
Nu peste mult timp în cadrul Festivalului Țărmul de Aur, care se desfășoară în aceste zile în localitatea Corbu, județul Constanța, va avea loc Masa rotundă cu tema „Sacrul în literatură”.
Festivalul este organizat de Centrul „Artă pentru viață” București împreună cu Biserica Baptistă „Harul” din localitatea Corbu.
În cadrul acestui eveniment voi conferenția și eu pe o temă legată de baptiști și cultură în perioada comunistă.
Mai jos afișul evenimentului.
Calea Adevărul și Viața (2002) – Revoluția din 1989 – invitat Petru Dugulescu
Calea Adevarul și Viata – Revoluția din 1989, este o emisiune filmată în 2002, avându-l ca invitat pe pastorul Petru Dugulescu, cel ce a condus zeci de mii de români în rugăciunea Tatăl Nostru în decembrie 1989 în Timișoara. Tema emisiunii este componenta spirituală a revoluției romane anticomuniste.
















