Bogdan Emanuel Răduţ – La Est de libertate… se află lipsa ei

Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu
Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.
Craiova,
22 ianuarie 2016
Video : Discursul pastorului Timotei Rusu la protestul din Deva (24.01.2016)
Duminică, 24 ianuarie 2016, a avut loc la Deva un protest de solidaritate cu familia Bodnariu. Cu acest prilej a rostit un discurs și pastorul Bisericii Creștine Baptiste Sfânta Treime din Deva, Timotei Rusu.

Pastor, Timotei Rusu la Deva (ianuarie 2016) Facebook Petru Mărginean
Acesta își începe discursul cu afirmația „Isus Hristos este Domnul”, face referire la povestirea cu șoricelul și cursa de șoareci, apoi continuă aproape textual ca în transcriptul de mai jos
Cand e unul in pericol, noi toti suntem in pericol. Noi suntem in razboi si diavolul lupta impotriva noastra. Iata, momentul solidaritatii, a luptei si a unitatii.
Familie Bodnariu, suntem alaturi de voi… Stiu ca nu e doar cursa pentru voi, este si pentru noi…
E si momentul clarificarii? Cum s-a ajuns aici? Cine face regulile jocului? De unde stim ca ceva este bine sau este gresit? … Ce este a lui Dumnezeu si ce este al Cezarului? …
După ce vorbește despre ce este al lui Dumnezeu, printre care și familia, vorbește despre cezar, fie el din Oslo sau din altă parte.
Ce este al cezarului ?
Raspunsul este simlu :Ce i s-a încredințat este al cezarului.
Ce i s-a încredințat?
Cezarului i s-a incredințat responsabilitatea de a implementa valorile lui Dumnezeu. (…)
(Cezarul) are o menire specială : să pedepsească răul și să laude binele.
Legile trebuie să fie morale pentru că cineva a decis ce este bine și ce este rău.
Pastor, Timotei Rusu
(fragment din discursul susținut la protestul de la Deva în sprijinul familiei Bodnariu, 24.01.2016)
Urmăriți mai jos discursul video integral (7 minute)
Cazul Bodnariu, de la ei la noi – O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară

http://bisericaadonai.ro/eveniment-cazul-bodnariu-de-la-ei-la-noi-31-01-2016/
O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară
Invitați:
Denis-Roxana Gavrilă, jurist
Dr. Marius Silveșan, istoric
Dr. A. Vlașin, specialist asistență socială
Dr. O. Babam, teolog
Locul: Biserica Adonai București
Adesa: Calea Crângași, nr 87, sec 6, București, et4 (Itaoul Center)
Evenimentul va fi transmis live de prodocensmedia.ro
Duminică, 31ianuarie 2016, începând cu ora 17.30, voi participa la o discuție interesantă despre educarea copiilor într-o societate seculară. Evenimentul va fi moderat de către pastorul Costel Ghioancă, iar la discuție vor mai participa oameni cu experiență în drept, asistență socială și teologie. Eu voi face referiri la perioada comunistă și la relația biserică – stat cu accent pe aspectele educaționale.
Cătălin Dupu – 22 decembrie 1989

Un material despre momentul 22 decembrie 1989 și despre însemnătatea acestuia.
În prima parte a acestui material Cătălin Dupu vorbește despre perioada comunistă, despre libertatea care nu era, dar și despre Radio Europa Liberă și Iosif Țon, precum și despre persecuția religioasă fiind amintit aici Richard Wurmbrand.
După această introducere autorul vorbește despre momentul Revoluției române din decembrie 1989 și implicarea unor pastori evanghelici precum Petru Dugulescu.
Partea a treia a acestui material realizează o radiografie a societății românești post decembriste. Acesta este contextul în care Cătălin Dupu adresează o întrebare : Ce facem cu libertatea câștigată?
https://catalindupu.wordpress.com/2015/12/22/22-decembrie-1989/
Interviu cu Prof Dr Iosif Țon despre baptiștii din România
Un mini interviu realizat cu fratele Iosif Țon despre cum a cunoscut familia sa credința baptistă. Tatăl fratelui Iosif s-a botezat în comuna Mihalț.

Interviul a fost realizat în București, în luna noiembrie 2015, de către doi istorici, Marius Silveșan și Bogdan Emanuel Răduț
Comuna Mihalț este comuna natală a tatălui meu. Unchiul meu, Ioan Silveșan, fratele tatălui meu, a stat în gazdă la familia Țon la Aiud când a plecat din comuna natală la liceu. Cred că acest lucru s-a întâmplat pe la începutul anilor ’50. Unchiul meu are acum 81 de ani.
NB : Acest interviu nu abordează probleme teologice și nici nu discută despre decizii instituționale.
Cristi Țepeș despre Constantin Caraman și Costache Ioanid
Cu ocazia Centenarului Caraman&Ioanid desfășurat la Biserica Penticostală Filadelfia în luna decembrie 2012, Cristi Țepeș a evocat personalitățile a doi oameni ai credinței : Constantin Caraman și Costache Ioanid.
Persecuția creștinilor sub comunism – comemorare Richard Wurmbrand
După 14 ani petrecuți în temnițele comuniste, acum 50 de ani, la 6 decembrie 1965, pastorul luteran Richard Wurmbrand și familia sa au părăsit România comunistă, fiind răscumpărați cu suma de 10.000 de dolari de creștini din Occident.
Evenimentul comemorativ „Persecuția creștinilor sub comunism”, desfășurat sub egida Fundației Richard Wurmbrand (SUA) în colaborare cu Forumul Civic Creștin, se va desfășura atât în București, cât și în Arad.
București, Ateneul Român, 6 decembrie 2015, orele 18:00 – 21:00
Arad, Sala Polivalentă, 12 decembrie 2015, orele 18:00 – 21:00
PRODOCENS Media va transmite LIVE evenimentul

*

http://harul-tm.ro/eveniment-persecutia-crestinilor-sub-comunism-comemorare-richard-wurmbrand/
Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924)
Articolul a fost publicat în Revista România Evanghelică, Nr. 4, Septembrie 2015
Anul 1918 a fost unul de mari speranțe atât pentru români în general, cât și pentru creștinii evanghelici (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie). Aceștia au sperat că odată realizată România Mare autoritățile române le vor prezerva și drepturile pe care aceștia le-au avut înainte. Perioada care a urmat a arătat faptul că autoritățile nu și-au ținut promisiunea dată, cel puțin nu în cazul credincioșilor baptiști cărora li se promisese recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări. Acest lucru nu s-a realizat, recunoașterea statutului a fost numai pentru Transilvania și localitățile limitrofe. O recunoaștere la nivelul întregii Români Mari s-a realizat în februarie 1940, dar aceasta recunoașterea a durat până în decembrie 1942 când baptiștii alături de creștini după Evanghelie și adventiști aceștia au fost interziși, iar locașurile de cult confiscate. Aceiași soartă au avut-o și penticostalii, dar în 1942 ei erau deja interziși.
În ceea ce privește statutul credincioșilor și al personalului de cult, Biserica Ortodoxă și autoritățile locale sau centrale foloseau termenul de sectanți pentru a-i caracteriza. Din această încadrare putem înțelege mai bine și persecuțiile la adresa baptiștilor în anii 20, 30 ai secolului XX. Documentul de față este doar un exemplu din multitudinea de cazuri care se referă la acest aspect.
Gligor Cristea (07.02.1897-22.09.1988) a fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80. Conform informațiilor oferite de către Alexa Popovici, în anul 1935, după reîntoarcerea lui Victor Teodosiu în Transilvania, Gligor Cristea a rămas ca păstor al Bisericii baptiste din Grădina, județul Constanța. (Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, p. 457). Gligor Cristea a avut șase copii, iar Daniel Cristea (26.10.1925-27.03.1991) a fost cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Gligor Cristea și tatăl a 3 băieți: Emil, Eugen și Alin Cristea. Prin urmare, Gligor Cristea este bunicul lui Alin Cristea, fiind vorba în acest caz de trei generații de baptiști.

Gligor Cristea (1897-1988) (sursa Alin Cristea)
Documentul de față este o sentință Sentință din anul 1924 și îl condamna pe numitul Gligor Cristea, baptist din localitatea Almașu Mare la plata unei amenzi de 2oo lei ca pedeapsă, suma totală pe care inculpatul trebuia să o plătească era de 400 lei, deci dublul sumei inițiale.
În motivația acestei sentințe se menționează că aceasta a fost dată în urma denunțului jandarmeriei din Almașul Mare, județul Hunedoara. Cauza, așa cum este menționată în document, face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.

*














